Plângere contravenţională. Sentința nr. 329/2015. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 329/2015 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 1/250/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. Operator 2799
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 329
Ședința publică din 12 mai 2015
Președinte: P. P.
Grefier: M. P.
S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul F.-G. C. în contradictoriu cu intimatul IPJ A., pentru anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depus, prin Serviciul registratură, procesul-verbal emis de către intimat, prin care se aduce la cunoștință instanței faptul că martorul A. V.-G. nu a fost găsit la domiciliu, fiind plecat în străinătate.
Instanța, văzând imposibilitatea audierii martorului, față de mențiunea din procesul-verbal emis cu ocazia verificării, din care rezultă că martorul e plecat în străinătate de mai mult timp, renunță la audierea acestuia.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța declară încheiată faza probatorie și trece la soluționarea cauzei.
JUDECATA:
Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 05.01.2015, petentul F. G.-C., în contradictoriu cu intimatul IPJ A. – Poliția Orașului L., a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.12.2014, întocmit de agent constatator - A.P. Deminescu F., din cadrul IPJ A. - Poliției Orașului L., solicitând în principal, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție arătat și a măsurilor dispuse prin acesta (reținerea permisului de conducere).
În motivare, petentul invocă nulitatea din oficiu a procesului-verbal . nr._/24.12.2014, pe incidente ce țin de prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, în sensul că lipsește din conținutul procesului-verbal, atât individualizarea faptei, cât și descrierea ei pe tipicitatea încadrării juridice, în sensul că, din cuprinsul descrierii faptei nu reiese cum a acționat mecanic în concluzionarea efectuării unei manevre de depășire neregulamentară din partea agentului constatator, (în ce a constat depășirea neregulamentară – încălcare marcaj continuu, nerespectare distanță laterală suficientă la depășire, nerespectare indicator de „Depășirea interzisă, etc.).
În fapt, petentul a precizat că, prin procesul-verbal . nr._/24.12.2014, a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 360 lei, întrucât la data de 21.12.2014, orele 16.10, pe DN7 – localitatea Toc, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare DH 463 WH, efectuând manevra de depășire neregulamentară a autoturismului marca „Dacia” cu nr._, condus de numitul A. V. G..
Petentul a invederat că, la data de 24.12.2014, s-a angajat regulamentar în depășirea autoturismului_ cu originea manevrei de pe marcaj longitudinal discontinuu, fără a întâlni vreun indicator de interzicere a manevrei de depășire care să fie coroborat cu marcaj longitudinal continuu.
În contextul în care câmpul vizual unde a desfășurat manevra de depășire conferea vizibilitate maximă asupra drumului public, nu existau indicatoare de restricție la începutul manevrei iar marcajul longitudinal stradal era unul discontinuu, petentul a apreciat că manevra s-a desfășurat în deplină siguranță, fără a incomoda sau restricționa circulația celuilalt autovehicul, nu a depășit viteza legală, fapt ce se poate dovedi cu filmarea efectuată de agentul constatator, cu mijlocul tehnic amplasat pe mașina Poliției.
Petentul a invederat că a solicitat ca agentul constatator să identifice și să audieze conducătorul auto care a fost depășit, A. V.-G., martor ocular indubitabil, nu a fost înțeles ci dimpotrivă, i s-a explicat că atât înregistrarea efectuată de pe autospeciala Poliției era îndestulătoare, cât și semnătura martorului A. V. G., pe procesul-verbal.
Petentul a reiterat că agentul constatator a aplicat greșit o sancțiune pentru o manevră de depășire virtuală, fără a aprecia corect contextul în care aceasta s-a consumat, pentru care, în temeiul art. 249 Cod procedură civilă, a solicitat probe în acest sens. Situația este dubitabilă și procesul-verbal netemeinic întocmit prin prisma faptului că nu cunoaște împrejurarea descrisă de agentul constatator, în contextul în care marcajul era unul discontinuu iar banda de circulație sub prerogativele art. 6 pct. 7 din OUG 195/2002 era liberă, fără marcaje de interzicere. Față de aceste motive, petentul a apreciat că, prin aplicarea amenzii, se aduce atingere libertății de mișcare, condiției sociale și ocrotirii valorilor sociale. A arătat că erau în vigoare prevederile art. 11 alin. 1 din OG 2/2001, starea de necesitate în care s-a aflat – măsură care înlătură caracterul contravențional al faptei, în sensul că, deși s-a început pe marcaj discontinuu, era posibil ca aceasta să se fi concretizat la începutul marcajului continuu, măsură pe care doar instanța de judecată o poate constata din probatoriul depus.
S-a apreciat de către petent că nu se justifică menținerea procesului-verbal, exclusiv în baza unui act emis în mod unilateral de agentul constatator, act care nu poate fi susținut de probe pertinente și concludente, plecând de la exigențele impuse în procedura civilă. Prezumția de nevinovăție de care beneficiază în calitate de petent, în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi răsturnată decât prin probe pertinente și prin demonstrarea că sancțiunea aleasă, fiind cea mai mare, este în concordanță cu Normele în vigoare iar atitudinea sinceră a petentului, atât la locul faptei, cât și în fața instanței, reprezintă elemente de care instanța nu face abstracție în aprecierea sancțiunii aplicate dar, în cazul petentului, acestea pot interconecta. Apreciază că menținerea sancțiunii amenzii și a măsurii tehnico-administrative de reținere a permisului de conducere față de petent ar avea consecințe contrare celor urmărite de legiuitorul contravențional, justificându-se doar pentru valorificarea exemplarității în cadrul prevențiunii generale prin represiune implicită, privațiune, restrângere și aflicțiune, toate resimțite de către petent.
Prezumția de legalitate nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica în fiecare caz concret dacă, prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează, se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate. În acest sens, intimatul are obligația de a proba cele reținute în procesul-verbal, prin prezentarea atât în fața petentului, cât și în fața instanței a condițiilor legale prin care s-a înregistrat fapta și s-a generat procesul-verbal, având calitatea de reprezentant al autorității statului.
Având în vedere aceste aspecte, petentul a apreciat că, prin încheierea procesului-verbal a fost lezat în drepturile procedurale și că procesul-verbal încheiat pentru încălcarea prevederilor art. 120/1/h/i din HG 1391/2006, este netemeinic și nelegal iar pe considerentele expuse, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, respectiv anularea procesului-verbal și a măsurilor dispuse, referitor la manevra de depășire.
În drept, art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, OUG 195/2002, HG 1391/2006, Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 alin. 2 din CEDO și Codul de Procedură civilă.
În probațiune, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, implicit cu probele video depuse de intimat.
În baza art. 223 și art. 411 alin. (2) - teza finală Codul de procedură civilă, petentul a solicitat judecata și în lipsă.
Intimatul prin întâmpinare, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul-verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit, petentului nefiindu-i pricinuită vreo vătămare care, potrivit art. 175 alin. 1 din Legea 134/2010, să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
În motivare, intimatul a apreciat că petentul putea evita cu foarte mare ușurință situația creată, dacă ar fi dat dovadă de mai multă responsabilitate sau de mai puțină nepăsare față de lege, culpa sa fiind integrală în producerea incidentului.
Pe fond, intimatul a considerat că, până la proba contrară, procesul-verbal de constatare face dovada celor consemnate iar, potrivit normelor procesual civile, „cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească”. Deși petentul susține că s-a efectuat manevra de depășire înainte de a intra în zona în care aceasta era interzisă, însă, potrivit art. 118 din HG 1391/2006, manevra de depășire se compune din mai multe momente succesive care se finalizează cu reintrarea pe banda inițială de mers, înainte de a intra în zona de interzicere a depășirii, însă petentul nu a respectat aceste obligații legale și a efectuat o manevră de depășire în zona de acțiune a marcajului longitudinal cu linie continuă ce depășește sensurile de mers. Motivele invocate de petent nu sunt susținute de dovezi care să conducă la ideea unei stări de fapt diferită față de cea consemnată în procesul-verbal.
În ce privește prezumția de nevinovăție, în situația faptelor contravenționale constatate personal de agentul constatator, intimatul precizează că sarcina probei revine petentului pentru a dovedi o altă stare de fapt decât cea reținută. Apreciază că prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul-verbal, nu este contrară dispozițiilor art. 6 paragraful 2 din CEDO, urmând a se analiza de la caz la caz dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales în ceea ce privește dreptul la apărare al petentului. Nu se poate nega forța probatorie a procesului-verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind un act întocmit de către un agent al statului, în exercitarea funcției încredințate însă, toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitatea de a se apăra, limită ce nu a fost depășită.
Intimatul invederează prevederile OG 2/2001, potrivit cărora polițistului i se acordă dreptul și obligația de a face constatări directe prin propriile simțuri, cu privire la încălcarea legii, constatările sale și implicit, actele întocmite, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie care nu este însă, una absolută.
Se invederează de către intimat că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a văzut (situație asemănătoare cu procedura infracțiunii flagrante).
S-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și se celelalte date înscrise în procesul-verbal. S-a apreciat că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, considerând că fapta acestuia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja valorile sociale prevăzute de lege, precum și pe petent, cât și pe ceilalți participanți la trafic, supuși unui factor de risc reprezentat de reclamantul din prezenta cauză. A opinat că urmarea produsă de fapta petentului este producerea unui grad de pericol social ce justifică cuantumul amenzii aplicate, fapta petentului nefiind datorată unei neatenții sau unei culpe ușoare a petentului ci, doar consecinței unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale și față de siguranța traficului.
Față de împrejurarea că petentul a fost sancționat cu aplicarea unei amenzi în cuantumul reprezentând minimul amenzii prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, a considerat că nu se pune problema reindividualizării sancțiunii aplicate, în condițiile în care gradul concret de pericol social al faptei corespunde sancțiunii aplicate.
În scopul administrării probelor necesare în apărare, pentru justa soluționare a cauzei, intimatul a atașat în probațiune, înscrisuri, respectiv: copie proces-verbal de contravenție, raport agent constatator.
Invederând art. 315 alin. 1 din Legea 134/2010, intimatul a precizat că se opune la audierea ca martori a unor persoane care nu sunt rude cu petentul sau care au interes în cauză, precum și a celor propuși de către petent, acesta aflându-se singur în autovehicul.
Față de aceste considerente, intimatul a solicitat instanței de judecată, respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare.
S-a solicitat, în temeiul art. 223 alin. 3 din Legea 134/2010, judecarea cauzei și în eventuala lipsă a reprezentantului său.
Din probele administrate în cauză instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.12.2014 emis de IPJ A., petentul F. G.-C. a fost sancționat contravențional în baza art. 120 alin.1 lit. h,i din HG 1391/2006 cu suma de 360 lei amendă contravențională, 4 puncte amendă, reținerea și suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, pe următoarele considerente: la data de 24.12.2014 la ora 16:15, pe DN 7 în localitatea Toc, petentul a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare DH-463-WH și a efectuat o depășire neregulamentară, depășind autovehiculul marca Dacia cu nr._, condusă regulamentar din direcția A.-D. de numitul A. V.-G., care nu a putut fi audiat deoarece este plecat de mai mult timp în Italia.
Procesul-verbal de contravenție conține condițiile de fond și formă prev. de art. 16 alin. 1, 7 și art. 17 din OG 2/2001 și se bucură de prezumțiile de autenticitate și veridicitate până la proba contrară a înscrierii în fals, iar petentul nu a făcut dovada contrarie.
Având în vedere această stare de fapt, instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, va respinge plângerea formulată de petentul, F.-G. C., domiciliat în ., jud. Bacău, CNP_ în contradictoriu cu intimatul IPJ A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.12.2014 emis de intimat pentru anulare proces-verbal de contravenție, văzând că procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal și se bucură de prezumțiile de autenticitate și veridicitate până la proba contrară a înscrierii în fals, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșită de petent, respectiv aceea de a efectua o depășire interzisă care este de o gravitate ridicată.
Va menține procesul-verbal antemenționat.
Va respinge excepția de nulitate a procesului-verbal de contravenție prevăzută de art. 16 din OG 2/2001 invocată de petent ca fiind nefondată, în cauză nefiind incidente motive de nulitate a procesului – verbal de contravenție.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul F.-G. C., domiciliat în comuna Faraoani, ., jud. Bacău, CNP_ în contradictoriu cu intimatul IPJ A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.12.2014 emis de intimat pentru anulare proces-verbal de contravenție.
Menține procesul-verbal antemenționat.
Respinge excepția de nulitate a procesului-verbal de contravenție prevăzută de art. 16 din OG 2/2001 invocată de petent.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
În baza art. 425 alin. ultim Cod procedură civilă, în cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria L..
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2015.
Președinte, Grefier,
P. P. M. P.
Red./tehnored.
PP/MP
5 exempl./ 2 .
Se comunică:
- petentului F. G.-C. – com. Faraoani, ., jud. Bacău
- intimatului I.P.J. A. – A., .-19, jud. A.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 292/2015. Judecătoria LIPOVA | Acţiune pauliană. Sentința nr. 362/2015. Judecătoria LIPOVA → |
|---|
