Contestaţie la executare. Sentința nr. 1389/2015. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1389/2015 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 1389/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MEDGIDIA
Medgidia, ., județul C.;
cod poștal –_
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1389
Ședința Publică din 15.10.2015
Instanța constituită din :
Președinte – D. C.
Grefier –C. T.
Pe rol, pronunțarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare civilă formulată de contestatoarea ., cu sediul în . în contradictoriu cu intimata . SRL prin lichidator D. & CO SRPRL cu sediul în C., .. 8, parter, județul C..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința din 08.10.2015, s-au consemnat în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.10.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._, contestatoarea . a solicitat instanței în contradictoriu cu intimata S.C. D. M. Visio S.R.L. prin lichidator Dascalescu&Co SRPRL anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 1907/2015 al B.E.J. Menaef C., precum și restabilirea situației anterioare executării silite, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Consideră că actele de executare sunt nelegale invocând în sprijinul acestei afirmații dispozițiile O.G. 22/2002 și susținând că, potrivit acestui act normativ, în materia executării creanțelor față de instituțiile publice, legiuitorul a instituit un regim derogatoriu de la dreptul comun procedura execuțională putând fi efectuată, după trecerea unui termen de 6 luni, așa cum este prevăzut în art. 2.
Contestatorul a depus înscrisuri din dosarul de executare silită menționat.
În drept, a invocat disp. O.G. 22/2002.
Contestatorii au solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat disp. art. 205, 411 C.proc.civilă, O.G. 22/2002.
În susținerea întâmpinării a depus înscrisuri.
Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
La solicitarea instanței a fost depus în copie certificată dosarul de executare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probatoriu administrat, instanța reține următoarele:
În temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 495/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ definitivă prin sentința civilă nr. 1177/05.08.2014 a Judecătoriei Medgidia, a fost începută executarea silită împotriva debitoarei, la cererea creditoarei S.C. D. M. Vision S.R.L., conform încheierii nr. FN/19.05.2015 pronunțată de B.E.J. Menaef C. în dosarul de executare nr. 1907/2015.
Executorul judecătoresc, în cadrul dosarului de executare silită nr. 1907/2015, a emis somația către debitoare, la data de 19.05.2015.
Conform disp. O.G. 22/2002 „Art. 1 – Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
„Art. 2 – Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. „
Somația ca act începător de executare a fost întocmită de executorul judecătoresc la data de 19.05.2015 și comunicată debitoarei la data de 26.05.2015, având ca fundament titlul executoriu emis de o instanță judecătorească.
Poprirea înființată de executor reprezintă un act specific executării silite.
Cercetând dispozițiile de mai sus rezultă că instituțiile publice pot fi supuse executării silite, nici o dispoziție legală neîmpiedicând acest lucru.
Contestatoarea are calitatea de „instituție publică", potrivit art. 2 pct. 30 din Legea 500/2002 privind finanțele publice potrivit cărora în categoria instituțiilor publice sunt incluse Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare a acestora.
Dată fiind calitatea de instituție publică, contestatoarea a invocat incidența în cauză a dispozițiilor O.G. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, așa cum aceasta a fost modificată prin Legea 110/2007, respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni care operează legal în beneficiul recurentei.
Potrivit art. 2 din actul normativ menționat „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3 „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, credite" va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie"
Cronologia procedurii prevăzute în textele legale menționate este următoarea: obținerea unui titlu executoriu, intenția instituției publice de a executa de bună voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevolă a obligației, somația de plată comunicată prin executor judecătoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debitorul urmează să facă demersuri pentru obținerea fondurilor, demararea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.
Strict procedural, somația de plată efectuată prin executorul judecătoresc și care este contestată în prezenta cauză constituie un act de executare cerut de însăși dispozițiile art. 2 teza finală a O.G. 22/2002 pentru începutul curgerii termenului de grație în favoarea recurentei. Acest act este necesar să îmbrace forma somației de plată, iar nu a unei simple notificări așa cum a susținut contestatoarea, deoarece textul legal face referire la „somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului". În consecință nu există motive de nulitate a acestui act de executare, el reflectând dimpotrivă respectarea strictă a dispozițiilor O.G. 22/2002.
Curtea Europeană a statuat în Cauza Ș. împotriva României că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces" în sensul art. 6 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. Situație ce se regăsește și în cauză, deoarece în lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri și cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii.
Or, a arătat Curtea, administrația (în cauză, instituțiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. Mai mult Curtea a apreciat că pretenția că reclamantul ar trebui să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, respectiv împotriva unei instituții publice. De asemenea, a pretinde creditorului că pentru realizarea creanței sale ar trebui să formuleze o nouă acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătorească. în cauza S. P. împotriva României, aceeași curte a apreciat că întreprinderea altor demersuri de către reclamant nu ar avea decât un rezultat repetitiv și anume ca o instanță să dispună încă o dată autorității publice să execute o hotărâre judecătorească, fapt ce ar încălca art. 35 alin. (1) din Convenție, considerente reiterate și în cauza C. împotriva României.
Prin urmare, obligația stabilită prin hotărâre judecătorească executorie în sarcina debitoarei, aceea de a plăti intimatei sumele de bani la care a fost obligată, trebuie îndeplinită. Obligația de diligență este cu atât mai importantă cu cât titlul executoriu este purtător de accesorii ce curg pentru fiecare zi de întârziere, ceea ce va conduce, în final, la grevarea și mai consistentă a bugetului instituției publice.
Cu privire la efectele dispozițiilor O.G. 22/2002 asupra actelor de executare silită, având în vedere și argumentele expuse mai sus, precum și criticile și apărările părților instanța reține următoarele:
O.G. 22/2002 nu instituie un impediment la pornirea executării silite așa cum s-a reținut anterior, prin urmare începerea executării silite s-a realizat în condiții de legalitate, cu încuviințare executorului judecătoresc, conform disp. art. 665 C.proc.civilă astfel cum a fost modificat prin disp. Legii 138/2014.
Instanța nu reține nici o situație din care să rezulte nulitatea executării silite în ansamblul său, motivele invocate de contestator, chiar în cazul considerării lor ca întemeiate nu pot atrage desființarea executării silite.
Somația, ca act de executare, a fost expediată către debitoare la data de 19.05.2015 și, a fost primită de aceasta la data de 26.05.2015, conform disp. art. 667 C.proc.civilă.
Posibilitatea începerii executării silite este recunoscută de însăși art. 2 din O.G. 22/2002 prin formula: ”executarea nu începe sau nu continuă…”, iar somația reprezintă actul începător de executarea prin care debitorului i se aduce la cunoștință despre executarea pornită împotriva sa.
Prin urmare, somația din data de 19.05.2015, comunicată debitoarei la data de 26.05.2015 nu va fi desființată așa cum a solicitat contestatoarea.
Ca o consecință a constatării legalității somației de plată emisă de executorul judecătoresc, rezultă că și celelalte acte ale executării, au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite a instituțiilor publice, astfel că vor fi menținute. În acest sens instanța reține că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. FN/19.05.2015 în dosarul nr. 1907/2015 al B.E.J. Menaef C. este întocmită cu respectarea disp. art. 669 C.proc.civilă.
Prin urmare, în cazul de față debitorul se află într-o culpă evidentă cu privire la neexecutarea obligațiilor rezultate din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă menționată.
Conform disp. art. 780 alin. 5 C.proc.civilă – nu sunt supuse executării silite prin poprire: a) sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prev. de lege și asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție.
Contestatorii nu au făcut dovada în condițiile art. 249 C.proc.civilă rap. la disp. art. 2 și 6 din O.G. 22/2002, că suma ce reprezintă creanța creditoarei intimate, nu poate fi achitată din lipsă de disponibilități, s-au că prin poprirea conturilor contestatoarei, aceasta ar fi pusă în imposibilitate sau în dificultate serioasă de a-și desfășura activitatea, cu atât mai mult cu cât art. 1 din O.G. 22/2002, prevede modalitate de achitare a sumelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor sau autorităților publice, astfel: creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, iar alin. 2 prevede – creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
În același sens este și adresa nr._/24.06.2015 emisă de A.J.F.P. C. către B.E.J. Menaef C., privind adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei, din care rezultă că în măsura în care ordonatorul de credite va aloca fondurile necesare la titlurile de cheltuială la care se încadrează debitele, se va proceda la onorarea popririi.
Pe cale de consecință, având în vedere temeiurile de fapt și de drept menționate anterior, instanța va respinge ca nefondată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în . în contradictoriu cu intimata . SRL prin lichidator D. & CO SRPRL cu sediul în C., .. 8, parter, județul C..
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Medgidia.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2015.
PREȘEDINTE,
D. ConstantinGREFIER,
C. T.
Red. jud. D.C./26.01.2016
Listat gref. .C.T./27.01.2016/4ex
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria MEDGIDIA | Pretenţii. Sentința nr. 103/2016. Judecătoria MEDGIDIA → |
|---|
