Plângere contravenţională. Sentința nr. 29/2016. Judecătoria MEDGIDIA

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 26.10.2015, sub nr._, petentul S. N. A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Post Poliție Ostrov, plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._/24.02.2015.

În motivarea cererii, petentul a arătat că fapta reținută de agentul constatator, respectiv că în ziua de 21.02.2015, ora 01:30, ar fi condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . localitatea Ostrov și nu ar fi respectat semnalul regulamentar al polițistului rutier, întorcând și fugind, sustrăgându-se controlului, nu există.

A evidențiat că la ora menționată a plecat de la clubul EDEN din Ostrov, la volanul autoturismul cu numărul de înmatriculare_, cu intenția de a merge către domiciliu, în localitatea Almalău. Întrucât în fața clubului erau parcate mai multe autovehicule, nu a putut să întoarcă în acel loc, trebuind să parcurgă 50-100 m până la prima intersecție. A observat echipajele de poliție, ce se aflau la o distanță de 300 metri, respectivii polițiști nefăcându-i nici un semnal de oprire. Dacă i-ar fi făcut un astfel de semnal, la distanța respectivă și datorită întunericului și a ceții, nu ar fi putut să distingă acest presupus semnal de oprire.

A mai statuat că știa că agenții de poliție se aflau în filtru deoarece, când a venit spre club, a trecut prin filtru chiar în fața primăriei Ostrov. Nesăvârșind nicio ilegalitate, nu avea motive de a se sustrage controlului, dacă ar fi avut loc.

Petentul a susținut că, după ce a ajuns la domiciliu, și-a luat bagajele și s-a îndreptat la volanul mașinii către punctul vamal Silistra, pentru a petrece restul weekend-ului în Bulgaria, fiind supus controlului atât de autoritățile vamale române, cât și de cele bulgare. Acest aspect ar arăta că nu avea nici un motiv să nu se supună controlului poliției.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

În dovedirea cererii, au fost anexate înscrisuri (filele 5-8).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (fila 7).

Intimatul a depus documentele ce au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat, acestea fiind redirecționate de către Judecătoria M. (filele 8-21).

.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

La termenul din data de 22.09.2015, Judecătoria C. a admis excepția necompetenței teritoriale, dosarul fiind înregistrat la data de 03.11.2015 de către Judecătoria Medgidia.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției, conform art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.02.2015, petentul S. N. A. a fost sancționat contravențional de către Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Post Poliție Ostrov, fiind reținut că acesta, la data de 21.08.2015, ora 01:30, a condus pe . Ostrov, autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare_ și nu a respectat semnalul regulamentar al polițistului rutier de oprire, a întors și a fugit, sustrăgându-se controlului, fiind urmat de două autospeciale ale poliției.

În drept, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.

1. Verificarea respectării art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001

Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, se observă că respectivul înscris a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 alin. (1), (7) și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului atacat.

2. Incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Instanța reține că, în speță, sancțiunea aplicată pentru săvârșirea faptei contravenționale reprezintă o acuzație în materie penală, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie. Aceasta deoarece, scopul sancțiunii contravenționale este unul punitiv, urmărind obligarea tuturor cetățenilor la adoptarea unui anumit comportament în cazul conviețuirii sociale, iar dispoziția legală are un caracter general. Pe cale de consecință, instanța reține că, potrivit deciziei I. P. contra României (paragraful 25) pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, criteriile privind scopul punitiv al sancțiunii, precum și caracterul general al normei sunt suficiente pentru a califica această contravenție ca fiind o acuzație în materie penală.

Având în vedere că sancțiunea contravențională aplicată petentului reprezintă o acuzație în materie penală, acesta beneficiază de garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special de prezumția de nevinovăție prevăzută de par. 2 din același articol.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).

3. Analiza argumentelor petentului în privința temeiniciei

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator, nu poate face dovada, prin el însuși, a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest înscris fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea unui act ilicit.

În cazul de față se constată că agentul care a întocmit procesul-verbal contestat nu a constatat personal săvârșirea contravenției, el observând doar mașina cu numărul de înmatriculare_, ce nu a oprit la semnalul polițistului (filele 29-30).

Prin urmare, procesul-verbal încheiat în aceste condiții, fără observarea directă a conducătorului autovehicului, nu se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, urmând ca intimatul să facă dovada faptului că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției.

Prezumția evidențiată se aplică, totuși, doar faptului că o persoană ce conducea mașina cu numărul de înmatriculare_, nu a respectat semnalul regulamentar al polițistului rutier de oprire, a întors și a fugit, sustrăgându-se controlului, fiind urmat de două autospeciale ale poliției, aspect constatat de agentul constatator prin propriile simțuri.

În speță, instanța apreciază că intimatul avea sarcina probei privind săvârșirea de către petent a faptei de nerespectare a semnalelor polițistului.

În concret, în privința situației de fapt, pentru respingerea susținerilor petentului, instanța ar trebui să ajungă, după analizarea documentației ce a stat la baza întocmirii procesului verbal, la aceeași concluzie ca și agentul constatator, respectiv că petentul se afla la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_, ce nu a oprit la semnalul polițistului.

Instanța reține că, în prezenta cauză, probatoriul administrat, necontestat de petent, este de natură să indice conformitatea stării de fapt reținute de agentul constatator.

Astfel, din declarațiile depuse la dosar de către intimat (filele 32, 36-37), aplicând prezumția evidențiată anterior, reiese că situația de fapt reținută de agentul constatator este conformă realității, petentul neoprind la semnalul polițistului rutier, fiind urmărit ulterior de două mașini de poliție ce aveau în funcțiune semnalele acustice și luminoase.

Prin urmare, susținerile contrare ale petentului sunt nefondate, neputând fi reținute de instanță.

Art. 31 din O.U.G. nr. 195/2002, prevede că participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate:

a)semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier;

b)semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b);

c)semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfășurare a circulației;

d)semnalele luminoase sau sonore;

e)indicatoarele;

f)marcajele;

g)regulile de circulație.

Conform art. 100 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: f) nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Astfel cum rezultă din art. 98 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, clasei a II-a de sancțiuni îi corespund 4 sau 5 puncte-amendă.

Art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, statuează că permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și în situația prevăzută la art. 115 alin. (1).

În temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procedând la verificarea legalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că amenda contravențională respectă dispozițiile art. 21 alin. (3) din aceeași Ordonanță de Guvern, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Necesitatea respectării regulilor minime de circulație rutieră implică un comportament prudent, pentru a nu pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic și pentru a asigura o fluență în mișcare pentru toate autovehiculele, dând totodată posibilitatea poliției să își execute atribuțiile legale.

Instanța constată că petentul nu a respectat semnalul regulamentar al polițistului rutier de oprire, a întors și a fugit, sustrăgându-se controlului, fiind urmat de două autospeciale ale poliției, ce aveau în funcțiune semnalele acustice și luminoase. Acest comportament denotă disprețul față de autoritățile statului, petentul ignorând cel mai important criteriu al art. 31 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța are în vedere și dorința petentului de a scăpa de urmăritori, acesta neputând fi oprit de echipajele de poliție.

Prin urmare, gradul de pericol social generat de fapta petentului este unul extrem de ridicat, ce trebuie sancționat ca atare.

Poliția Română este o instituție fundamentală a statului, toți cetățenii fiind obligați să-i asigure sprijinul în desfășurarea atribuțiilor legale. Un comportament contrar ar duce la vătămarea imaginii statului, precum și la risipirea resurselor acestuia, prin îngreunarea muncii polițiștilor.

În speță, contravenția a fost săvârșită într-o localitate, în timpul nopții, fără ca petentul să aibă în vedere eventuala apariție subită a unor obstacole (pietoni, animale, etc.).

Instanța apreciază că niciunui posesor de permis de conducere nu îi este permis să ignore semnalele polițistului rutier. În acest sens, instanța are în vedere că autorizarea petentului de către autoritățile statului a dus la dobândirea de drepturi, cât și de obligații suplimentare în sarcina sa.

În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării exercițiului dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 30 de zile, instanța reține că măsura aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol generat de fapta petentului, în privința siguranței circulației pe drumurile publice.

Această sancțiune complementară, de reținere a permisului de conducere, operează în virtutea legii, nefiind lăsată nici la aprecierea organului constatator și nici la aprecierea instanței.

Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent, menținând actul atacat ca fiind legal și temeinic întocmit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul S. N. A., CNP_, cu domiciliul în ., județul C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului C. – Post Poliție Ostrov, împotriva procesului-verbal . nr._/24.02.2015.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Medgidia.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.01.2016.

PREȘEDINTE GREFIER

V. P. F. BEȘEA