Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2016. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2016 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 11/2016
ROMÂNIA
Judecătoria Medgidia
Medgidia, ., jud. C.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 11
Ședința publică din 13.01.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-C. V.
GREFIER: L. N. A.
S-a luat în examinare cauza civilă având ca obiect – plângere contravențională - formulată de petentul O. G., CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, cu sediul în Mun. București, .. 401A, sector 6, C.U.I._, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, conform dispozițiilor art. 154 și urm. Cod procedură civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, instanța constată lipsa părților.
Instanța, față de faptul că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare făcută în ședința publică, instanța constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier prin care se evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă iar cauza se află la primul termen de judecată, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și din oficiu competența, instanța se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în raport de prevederile art. 126 Constituția României și art. 101 din OG nr. 15/2002.
Instanța, în temeiul art. 238 alin. 1 C., estimează durata cercetării procesului ca fiind de 6 luni, durată apreciată ca fiind rezonabilă în raport de obiectul cauzei și de probele ce se impun a fi administrate.
În baza art. 258 alin. 1 rap. la art. 255 alin. 1 C., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți, apreciind ca acestea sunt admisibile potrivit legii și apte să conducă la soluționarea procesului.
În temeiul art. 244 C., nemaifiind alte cereri și probe de administrat, instanța se consideră lămurită, declară încheiată cercetarea procesului și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 25.09.2015 sub numărul unic de înregistrare_, petentul O. G. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. CESTRIN (C.N.A.D.N.R.), admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/08.09.2015, prin care petentul a fost sancționat contravențional cu suma de 750 de lei.
În motivare, petentul a arătat că, în fapta, la data de 14.09.2015, a primit prin poștă de la CNADNR, un proces-verbal de contravenție prin care a fost sancționat cu amendă, pe motiv că a circulat pe drumurile publice cu mașina cu numărul de înmatriculare_ fără a deține rovinietă valabilă.
Petentul a învederat instanței că a vândut, la data de 27.08.2012, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, . C302379, carte de identitate E_, număr de identificare VF1FCONAF26461197 către numitul C. C., cu domiciliul în comuna Vrâncioaia, ., solicitând instanței anularea procesului-verbal întrucât nici nu a condus și nici nu îi aparține acest autovehicul.
Petentul nu și-a motivat plângerea în drept.
În dovedirea pretențiilor, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus, în copie: procesul-verbal contestat, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la C. la data de 27.08.2012 și înregistrat la Primăria comunei Oltina sub nr. 2916 din data de 04.12.2012, declarație pentru socaterea din evidență a mijloacelor de transport nr. 2916/04.12.2012.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013.
Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată și neîntemeiată, în subsidiar, menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției ca fiind legal și temeinic, susținând, în esență, că respectivul contract de vânzare-cumpărare invocat de către petent nu îi este opozabil.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat instanței că, la data de 03.04.2015, pe V., jud. V., pe raza localității DN23 km 21+446m, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând lui G. O., CNP_7, cu domiciliul în C., . suprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 08.09.2015, a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravențeie . nr._ de către CNADNR S.A. prin subunitatea acesteia CESTRIN.
Intimata a invocat prevederile art. 7 și art. 8, coroborate cu art. 1 alin. 1 pct. b) din O.G. nr. 15/2002 din analiza cărora rezultă că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoheviculului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 15/2002 sunt necesare pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Această formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea sa se sancționează cu inopozabilitatea actului juridica față de terți, el producând efecte doar între părțile contactate, nu și față de terți.
Intimata a arătat instanței că, dacă în urma contractului de vânzare-cumpărare, noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, nu cade în sarcina CESTRIN să facă investigații cu privire la transferul privat de proprietate asupra autoturismului. Atât timp cât petentul figuează ca propiretar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, cât și în evidențele Serviciului Public Comunitat Regim Permise de Conducere și Înmatriculări, și nicio altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002, acestuia revenindu-i obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
De asemenea, intimata a invocat art. 24 alin. 2 lit. d) din Ordinul Ministerului de Interne nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau probe a vehiculelor, potrivit cărora petentul avea obligația să procedze la efectuarea formalităților privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acesstuia de pe numele său și în baza de date a MAI- Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Cum petentul nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date a institușiei mai sus menționate, intimata a considerat că acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar și utlizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acestuia a fost anagajatp conform O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Intimata a mai învederat ca procesul-verbal îndeplinește toate condițiile de valabilitate prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborat cu O.G. nr. 2/2001, iar săvârșirea contravenției a fost constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de M.A.I. – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor.
În drept, intimata a invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.
În dovedirea apărărilor, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar, proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator, dovada de comunicare a procesului-verbal.
Sub aspectul probatoriului, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 C.proc.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către petent și de către intimată, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile pentru soluționarea cauzei.
Prin serviciul Registratură, au fost depuse relațiile solicitate de la Primăria Oltina, la care a fost anexat copie de pe contractul de vânzare-cumpărare (f. 26-27).
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/08.09.2015, petentul O. G. a fost sancționat contravențional cu suma de 750 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (32) din O.G. 15/2002, cu modificările ulterioare și completările ulterioare (f. 5).
Instanța reține că, la data de 03.04.2015, ora 10:49, pe DN 23 km 21 + 446 m, V., Jud. V., vehiculul categoria B, cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului O. G., potrivit bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, a circulat fără a deține rovinietă valabilă. Totodată, întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției s-a făcut în baza probei cu planșa fotografică 003602___4919514, obținută prin sistemul SIEGMCR (f. 20).
De asemenea, instanța constată că, în data de 27.08.2012, în temeiul contractului de vânzare (f. 7), s-a transmis dreptul de proprietate asupra autoturismului Renault Kangoo, cu numărul de înmatriculare_, de la petentul O. G. la numitul C. C..
În drept, instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constată că plângerea a fost introdusă la data de 25.09.2015, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) O.G. nr. 2/2001 și procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere faptul că, din perspectiva Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, faptele contravenționale intră în sfera cauzelor penale. În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Ozturk c. Germaniei, cauza A. c. României), s-a reținut în mod constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație în materie penală în sensul Convenției Europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine, în primul rând, agentului constatator și, în condițiile în care acesta face dovada vinovăției, petentul urmează să-și probeze nevinovăția.
În ceea ce privește forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, trebuie reținut că, în genere, fiind un act ce emană de la o autoritate a statului, se bucură de o triplă prezumție de autenticitate, veridicitate și legalitate, ceea ce înseamnă că până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este însă una relativă, astfel că poate fi răsturnată prin proba contrară.
Instanța reține dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, potrivit cărora fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
De asemenea, instanța a arătat că, potrivit art. 1 alin. (11) din O.G. nr. 15/2002, rovinieta valabilă reprezintă înregistrarea în baza de date a SIEGMCR a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un vehicul, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde data și ora pentru care se efectuează verificarea.
În conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. 15/2002, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și cea a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar potrivit art. 1 alin. 1 lit. b) din același act normativ, utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Din interpretarea dispozițiilor legale menționate, rezultă obligația utilizatorului de a achita rovinieta, iar în caz de neîndeplinire, acesta fiind sancționat contravențional. Totodată, instanța reține că subiectul activ al contravenției este reprezentat de proprietarul autovehiculului, care trebuie înscris în certificatul de înmatriculare sau de alte persoane ce pot folosi, în baza unui drept legal, autovehiculul.
În acest sens, instanța constată că, la data de 03.04.2015, când a fost săvârșită contravenția, petentul nu mai era proprietarul autovehiculului surprins circulând fără a deține rovinietă valabilă, întrucât acesta transferase dreptul de proprietate asupra autovehiculului în cauză, încă de la data de 27.08.2012, numitului C. C., astfel cum reiese din contractul de vânzare (fila 7). Prin urmare, prin încheierea unui contract translativ de proprietate, în persoana petentului a încetat să mai existe calitatea de proprietar asupra autoturismului cu nr. de înmatriculare_, aceasta fiind transferată către numitul C. C..
Cu privire la obligațiile proprietarului unui autovehicul, instanța reține ca incidente dispozițiile art. 2 din Ordinul nr. 1501/2006 al Ministerului de Interne privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, potrivit cărora proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați să solicite înmatricularea ori înregistrarea, după caz, înainte de a le pune în circulație și să solicite radierea lor din evidență, în cazurile prevăzute de lege. Astfel, proprietarul autovehiculului, numitul C. C., a avut obligația de a solicita înregistrarea înainte de a-l pune în circulație, iar petentul O. G. a avut obligația de a solicita radierea din evidență în ceea ce îl privește.
Prin urmare, conform prevederii legale menționate, în caz de înstrăinare a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, fiecăreia dintre părțile contractante îi revine sarcina de a solicita și de a efectua anumite formalități prevăzute de lege, atât pentru legalitatea circulării pe drumurile publice, cât și pentru opozabilitatea față de terți a actului juridic.
În acest sens, instanța va analiza legătura dintre aceste obligații și incidența neexecutării uneia dintre ele asupra executării obligațiilor de către cealaltă parte.
Conform art.11 alin. (4) din OUG nr. 195/2002, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular a fostului proprietar. Instanța constată că notarea se face simultan, dar relevant pentru litigiul dedus judecății este a stabili care dintre cocontractanți trebuie să își execute cel dintâi obligația.
În ceea ce îl privește pe vânzător, potrivit art. 24 alin. 2 lit. d) din Ordinul nr. 1501/2006, acesta este obligat să solicite radierea autovehiculului în termen de 30 zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Pe de altă parte, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului în vederea emiterii unui nou certificat de înmatriculare. De asemenea, și dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. a) din Ordinul nr. 1501/2006 prevăd ca transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează, în primul rând, în baza solicitării făcute de noul proprietar.
Prin urmare, instanța constată că menționarea încetării calității de titular a fostului proprietar nu s-ar fi putut realiza fără ca noul proprietar să solicite în prealabil înscrierea datelor sale în evidențele autorităților competente, precum și eliberarea unui nou certificat de înmatriculare.
Astfel, efectuarea propriu-zisă a operațiunii de radiere a autovehiculului, în termen de 30 zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, față de Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, este condiționată de îndeplinirea de către cumpărător a propriei obligații.
După cum rezultă din situația de fapt expusă, numitul C. C., în calitate de nou proprietar, nu și-a îndeplinit această obligație.
Totodată, instanța reține că, în prezența unei astfel de situații, nici Ordinul nr. 1501/2006 și niciun alt act normativ care reglementează în acest domeniu, nu prevăd vreo modalitate în care transmițătorul poate cere în nume propriu înscrierea dreptului de proprietate pe numele cumpărătorului.
Așadar, nu i se poate imputa o culpă petentului, în prezenta cauză, pentru neîndeplinirea obligației de schimbare a titularului vehiculului înregistrat în certificatul de înmatriculare.
De asemenea, instanța nu va reține susținerea intimatei referitoare la inopozabilitatea actului de înstrăinare, pentru următoarele motive.
Instanța reține că efectele raporturilor juridice privind înstrăinarea autovehiculelor sunt guvernate de dispozițiile Codului Civil, respectiv de dispozițiile Codului de Procedură Civilă.
Astfel, referitor la opozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de petent cu privire la înstrăinarea autovehiculului cu numărul de înmatriculare_, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 278 alin. (1) pct. 2 C.proc.civ., data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât părților contractante numai din ziua în care a devenit certă prin înfățișarea la o autoritate sau instituție publică, făcându-se această mențiune pe înscrisuri.
Totodată, instanța reține ca incidente și prevederile art. 116 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, referitoare la dispozițiile art. 264 din acest act normativ, conform cărora la solicitarea făcută către Direcția de Taxe și Impozite de către vânzătorul vehiculului, privind încetarea obligației acestuia de plată a impozitelor și taxelor aferente dreptului de proprietate, este necesară anexarea contractului de vânzare ce face dovada transferării acestui drept.
Or, instanța reține că această din urmă obligație a încetat față de petent, având în vedere că vehiculul a fost scos din evidențele Primăriei Oltina- Serviciul de Impozite și Taxe la data de 27.08.2012, astfel cum reiese din relațiile solicitate de la Primăria Oltina (fila 26), contractul de vânzare-cumpărare fiind depus la Primăria Oltina la data de 04.12.2012. Prin urmare, rezultă că înscrisul sub semnătură privată ce atestă transferul dreptului de proprietate a fost prezentat unei instituții publice, obținând astfel dată certă și devenind opozabil terților.
Instanța nu poate reține apărarea intimatei potrivit căreia acel contract de vânzare produce efecte doar între părți, nefiind opozabil terților, iar orice schimbare a proprietarului autoturismului devine opozabilă terților după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor.
În acest sens, instanța constată că, potrivit art. 1281 C.civ., contractul este opozabil terților, care nu pot aduce atingere drepturilor și obligațiilor născute din contract. Or, opozabilitatea este guvernată de conferirea de data certă înscrisului sub semnătură privată, iar nu de transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar.
Astfel, instanța apreciază că respectivul contract de vânzare este opozabil terților care trebuie să respecte drepturile și obligațiile născute din el, chiar dacă nu s-au operat modificări în evidențele serviciului public comunitar.
De altfel, instanța mai reține că O.M.A.I. nr. 1501/2006 nu stipulează faptul că înscrierea în evidențele Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor se realizează în scop de opozabilitate sau publicitate față de terți.
Așa fiind, faptul că nu este creat un mecanism facil pentru vânzătorul unui autovehicul în vederea radierii autoturismului de pe numele acestuia din evidențele Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, nu poate conduce instanța la concluzia că acesta este încă proprietarul autoturismului, din moment ce a operat transferul de proprietate în baza unui contract de vânzare.
Astfel, instanța reține că petentul a făcut dovada îndeplinirii formalităților de opozabilitate atât față de intimată, cât și față de celelalte instituții publice abilitate în domeniu, potrivit regulilor de drept comun, nemaifiind considerat proprietar/utilizator în sensul prevederilor OG nr. 15/2002.
Având în vedere toate cele expuse anterior și luând în considerare faptul că nu a fost dovedită existența în continuare în sarcina petentului a obligației de a deține rovinietă valabilă, instanța a apreciat că, prin probele propuse de către petent și administrate în cauză, a fost răsturnată prezumția relativă de care se bucură procesul-verbal și, prin urmare, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 08.09.2015, iar pe cale de consecință va exonera petentul de plată amenzii contravenționale în cuantum de 750 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul O. G., CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. C., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CESTRIN, cu sediul în Mun. București, .. 401A, sector 6, C.U.I._, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/552/15.01.2004.
Anulează procesul-verbal . nr._ din data de 08.09.2015 întocmit de către intimată și, în consecință, exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 750 de lei.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Medgidia.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-C. V. L. N. A.
Red. Tehnored. jud. A.C.V. /26.01.2016
Listat gref. A.L.N./26.01.2016/4ex./7pag.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 913/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 868/2015.... → |
|---|
