Plângere contravenţională. Sentința nr. 110/2016. Judecătoria MEDGIDIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 110/2016 pronunțată de Judecătoria MEDGIDIA la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 110/2016
ROMÂNIA
Judecătoria Medgidia
Medgidia, ., jud. C.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3068
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 110
Ședința publică din 01 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-C. V.
GREFIER: L. N. A.
S-a luat în pronunțare cauza civilă având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul P. N., CNP_, cu domiciliul în C., .. 175, ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. I. G. în Năvodari, ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C. – SERVICIUL POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în C., ., nr. 42, jud. C..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2016 și s-au consemnat în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și pentru care instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 27.01.2016 și la data de 01.02.2016, dată la care a dat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub număr unic _ , petentul P. N. a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 06.07.2015, ca netemeinic cu consecința exonerării de la plata amenzii și a pedepsei complementare a suspendării permisului de conducere pentru trei luni, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale și a celei complementare cu avertismentul.
În motivare, petentul a arătat că, la data de 06.07.2015, se deplasa cu autoturismul personal marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ dinspre C. înspre loc. Băneasa, unde are reședința.
Petentul a arătat că în jurul orei 18:00, la ieșirea din loc. Cobadin, la aprox. 500 m de ultima casă din localitate, a fost oprit de un agent de poliție care după ce i-a solicitat documentele mașinii și i-a relatat că a fost depistat cu aparatul radar conducând cu o viteză de 102 km/h, i-a întocmit proces-verbal prin care i-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 945 lei și pedeapsa complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.
Acesta a apreciat că procesul-verbal este netemeinic, iar sancțiunea aplicată este foarte mare în raport cu gravitatea faptei deoarece, deși acesta a fost depistat în interiorul localității Cobadin cu viteza de 102 km/h, a precizat că locul staționării mașinii de poliție era la mai mult de 1000 metri de ultima casă din localitate, iar distanța până la indicatorul de ieșire din localitate era de doar 10 metri, aspect pe care petentul a dorit să îl probeze cu martora P. F..
Având în vedere că în zona în care a fost depistat nu este nicio locuință, cea mai apropiată fiind la o distanță de 1000 metri față de locul unde a fost filmat, este câmp deschis și vizibilitatea foarte bună, cum în zona respectivă circulația este relativ redusă, petentul a apreciat că gradul de pericol social al faptei este unul redus și în consecință, instanța poate aprecia asupra individualizării sancțiunii aplicate, chiar dacă prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată și să înlocuiască sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului. Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale petentului, având în vedere că acesta se află la prima abatere la regimul rutier, are vârsta de 66 ani, este pensionar după 44 ani de muncă în funcția de inginer agronom.
În drept, petentul și-a întemeiat apărările pe dispozițiile art. 5 alin. 5, art. 21 alin. 3 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând plângerii contravenționale: procesul-verbal de contravenție, copie de pe C.I., certificat înmatriculare autoturism, planșe foto de la locul depistării, solicitând totodată intimatei să depună raportul agentului constatator, înregistrarea video/ planșa fotografică ce a stat la baza emiterii procesului-verbal, raportul agentului de poliție care însoțea agentul constatator, fișa registru radar, buletinul de verificare metrologică și atestat operator radar, planșa fotografică, suport magnetic și fișa istoric abateri pe numele petentului. Totodată, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martora P. F..
Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, conform art.19 din O.U.G nr. 80/2013.
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea acesteia, intimata a arătat că, numitul P. N. a fost sancționat întrucât, în ziua de 06.07.2014, a condus autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ pe DN3, în localitate, cu viteza de 102 km/h, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Totodată, intimata a arătat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea tuturor prevederilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele obligatorii, inclusiv descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, numele, prenumele, calitatea agentului constatator; numele și prenumele contravenientului. În aceste condiții, intimata a apreciat că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic, nefiind incident niciunul din cazurile care să atragă anularea acestuia, respectiv actul să fie încheiat cu nerespectarea formelor legale și actul să fi produs părții o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Intimata a învederat instanței că susținerea petentului în sensul că în zona în care a fost depistat nu este nicio locuință, cea mai apropiată fiind la o distanță de 1000 m față de locul unde a fost filmat, este câmp deschis și vizibilitatea foarte bună, cum în zona respectivă circulația este relativ redusă, apreciind că pericolul social al faptei este unul redus, nu este suficientă pentru a înlătura sancțiunea aplicată.
În drept, intimata a invocat prevederile OUG 195/2002, H.G. NR. 1391/2006, OG 2/2001.
În dovedirea apărărilor, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, anexând în acest sens: patru fotografii efectuate în data de 06.07.2015, ora 18:12 cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier montat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI34433, buletinul de verificare metrologică, atestatul operatorului radar și certificatul de omologare (f. 33-39).
La primul termen de judecată, respectiv 30.09.2015, petentul a depus cerere de modificare a plângerii contravenționale introduse, suplimentând capetele de cerere, respectiv, pe lângă cele două capete de cerere formulate, a mai formulat unul constând în admiterea plângerii contravenționale în parte, dispunând înlocuirea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile cu sancțiunea contravențională complementară constând în 6 puncte penalizare, prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
Petentul a motivat cererea în sensul că, în temeiul art. 3.1.1. lit. c) din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML nr. 021-05, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată este, în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, de ± 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Astfel, având în vedere că, ipotetic, este posibil ca la momentul înregistrării vitezei cu care circula petentul aparatul radar să fi înregistrat o eroare de + 3,06 km/h, în limita erorilor maxime admise de ± 3% din valoarea măsurată, situație care ar fi atras depășirea celor 50 km/h la care face referire art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 pentru a se dispune și măsura complementară a reținerii permisului, petentul a solicitat luarea în considerare la stabilirea sancțiunii pentru fapta contravențională săvârșită viteza de 98,94 km/h (102 km/h – 3,06 km/h).
Având în vedere aspectul că există dubii cu privire la viteza exactă cu care a circulat, petentul a solicitat aplicarea principiului in dubio pro reo care are aplicabilitate și în spețele contravenționale, astfel cum a stabilit CEDO în cauza A. contra României.
Referitor la sancțiunea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, CEDO a recunoscut importanța deosebită pe care o are dreptul de a conduce un autovehicul în viața de zi cu zi sau în exercitarea unei profesii, stabilind totodată că suspendarea permisului pe o perioadă lungă de timp constituie o sancțiune cu caracter penal.
În drept, petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 204 C.proc.civ., art. 108 alin. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul probatoriului, instanța, în ședința publică, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 C.proc.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar și a respins proba testimonială cu martora P. F. ca inadmisibilă.
Prin serviciul Registratură, au fost depuse relațiile solicitate de instanță de la Institutul Național de Metrologie Legală (f. 72-73) și de la B.B.S.C. Communications Systems (f. 77-79, 85-86).
La termenul din data de 20.01.2016, apărătorul petentului a depus un istoric de sancțiuni (f. 87), o caracterizare a petentului (f. 88), extras din Norma de Metrologie Legală (f. 89) și practică judiciară.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, din cuprinsul procesului-verbal . nr._ din data de 06.07.2015 întocmit de către intimată, a rezultat că petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 945 lei (9 puncte amendă) și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G nr. 195/2002 și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Pentru a dispune sancționarea contravențională, agentul constatator a reținut că, la data de 06.07.2015, ora 18:12, petentul a condus autoturismul marca Skoda cu numărul de înmatriculare_ pe DN3, în localitatea Cobadin, direcția către Ostrov, cu viteza de 102 km/h fiind filmat cu aparatul radar ROM236 montat pe auto cu numărul de înmatriculare MAI34433.
În drept, instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constată că procesul-verbal de contravenție a fost înmânat petentului la data de 06.07.2015 (f. 9), iar plângerea a fost introdusă la data de 16.07.2015, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) O.G. nr. 2/2001 și procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
De asemenea, instanța reține că petentul nu a invocat motive de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța apreciază că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 care, în baza art. 11 din Constituția României, face parte din dreptul intern și are prioritate, în temeiul art. 20 alin. 2 din legea fundamentală. În stabilirea aplicabilității art. 6 CEDO în cadrul procedurii contravenționale, instanța are în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, definind în mod autonom noțiunea de acuzație în materie penală, în raport de cele trei criterii alternative stabilite: calificarea în dreptul intern, natura faptei și natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate, a statuat că scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 CEDO, în sensul că noțiunea de acuzație în materie penală include și domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceleași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (cauza Ozturk c. Germaniei), neputând lipsi dintre acestea, prezumția de nevinovăție (cauza A. c. României), care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În ceea ce privește contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice, instanța reține că acestea sunt reglementate de O.U.G. nr.195/2002 și de Regulamentul de aplicare al acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006 și sunt sancționate exclusiv cu amendă (puncte-amendă). Instanța constată, mai întâi, că dispozițiile O.U.G. nr.195/2002 au un caracter general și nu se adresează unui grup determinat de persoane, ci tuturor cetățenilor, că prescriu un anumit comportament însoțit de o sancțiune menită să prevină și să reprime în același timp (cauza Ozturk c. Germaniei). De asemenea, analizând amenda contravențională din perspectiva ultimului dintre cele trei criterii stabilite de Curtea Europeană a drepturilor Omului și evocate mai sus, se constată că aceasta nu are caracterul de despăgubire pentru acoperirea unui prejudiciu, ci are un caracter preventiv și sancționator, iar Curtea a reținut, în jurisprudența sa (cauza nr._ – Ziliberberg împotriva Moldovei, hotărârea pronunțată la data de 1 februarie 2005, paragraful 33), că în acest caz sancțiunea poate fi tratată ca specifică dreptului penal. Această concluzie se impune, chiar dacă, potrivit art.8 alin.(1) din O.G. nr.2/2001, sancțiunea contravențională are caracter administrativ, întrucât calificarea dată de dreptul intern este relativă. În consecință, devin operante în cauză dispozițiile art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că, potrivit art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar conform art. 49 alin. (1) din același act normativ, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
De asemenea, instanța reține că fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționată este prevăzută de art. 121 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, potrivit căruia conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare și este sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 care prevede următoarele: constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Așadar, constatarea faptei pentru care a fost sancționat petentul, încadrată de agentul constatator în prevederile art.102 alin.(3) lit. e) din O.U.G. nr.195/2002, nu se poate face în lipsa înregistrărilor cu mijloace tehnice de măsurare a vitezei.
Având în vedere faptul că, în cauza dedusă judecății, sarcina de a proba temeinicia procesului-verbal întocmit aparține intimatei, instanța va analiza mijloacele de probă depuse la dosar de către aceasta din urmă.
Din analiza textului legal sancționator, și anume art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, rezultă că pentru a se reține în sarcina unui participant la trafic săvârșirea acestei fapte contravenționale trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: 1) să se depășească viteza maximă admisă pe sectorul de drum și pentru categoria autovehiculului condus; 2) viteza înregistrată să fie mai mare cu cel puțin 50 km/h decât cea maximă admisă; 3) constatarea să se facă prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În privința primelor două condiții extrase din actul normativ, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină prin probele administrate. Astfel, din analiza fotografiilor depuse la dosar (f. 34-35) efectuate cu cinemometrul R. AUTOVISION montat pe auto cu numărul de înmatriculare MAI34433, reiese faptul că petentul a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN3, în interiorul localității Cobadin (locul nefiind contestat de către petent prin plângerea contravențională), la data de 06.07.2015, ora 18:12, cu viteza de 102 km/h, fiind astfel respectate prevederile mai sus menționate.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, instanța constată că cinemometrul de control rutier tip R. AUTOVISION, montat pe autoturismul Dacia L. MCV cu nr. de înmatriculare MAI34433, funcționa în parametri normali după cum reiese din Buletinul de verificare metrologica nr. BBSC-02.01-1323 emis la data de 13.05.2015, acesta fiind în termenul său de valabilitate de 1 an (f. 36), precum și din aprobarea de model nr. 012/13.03.2009 (f. 37), iar agentul constatator posedă atestatul pentru folosirea instalațiilor de supraveghere video si de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor (f. 38).
Instanța are în vedere și dispozițiileart.3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), aprobată prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187/2009 al directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală, potrivit cărora, pentru a fi valabile, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data si ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
În cauză, din fotografiile depuse la dosar de către intimată, reiese faptul că în data de 06.07.2015, la ora 18:12, a fost înregistrat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ rulând cu viteza de 102 km/h.
Aplicând textele legale la situația de fapt rezultată din probele administrate, instanța constată că fapta săvârșită de către petent întrunește toate elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, atât sub aspect subiectiv cât și sub aspect obiectiv. Astfel, petentul a depășit cu 52 km/h viteza maximă admisă, faptă constatată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Cu privire la solicitarea petentului de a se avea în vedere o posibilă eroare a aparatului radar, instanța reține că Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005 aprobată prinOrdinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 (în cuprinsul cărora a fost stabilită de către Biroul Român de Metrologie Legală marja de eroare pentru măsurarea vitezei de către aparatele radar atât în condiții de laborator, cât și în condiții normale de trafic) prevede la pct. 1.2 că pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune și utilizate în măsurătorile de interes public, cinemometrele radar trebuie să îndeplinească cerințele metrologice și tehnice prevăzute de această normă.
În acest sens, din cuprinsul adresei nr. 7621/15.12.2015 a B.B.S.C Communications System - Laborator de Metrologie (f. 77-79), instanța reține că la eliberarea buletinului de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1323/ 13.05.2015 pentru cinemometrul de control rutier tip R. AUTOVISION, cu modulul de prelucrare având seria BEE_, montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI34433, care funcționează atât în regim de staționare, cât și în regim de deplasare, a fost avută în vedere eroarea maximă tolerată prevăzută de art. 3.1.1. lit. b) din Norma de Metrologie Legală, de altfel această cerință stând la baza declarării mijlocului de măsurare ca fiind ADMIS. De asemenea, rezultă faptul că aceste cerințe sunt aplicabile cu ocazia verificării metrologice a cinemometrului respectiv, Norma de Metrologie Legală neconținând cerințe metrologice aplicabile cu ocazia utilizării acestor mijloace de măsurare de către poliția rutieră, în decursul atribuțiilor de serviciu.
Așadar, marja de eroare prezintă relevanță în scopul verificării metrologice a cinemometrului. După verificarea acestuia și constatarea faptului că cinemometrul se încadrează în limitele admise și funcționează corect, asupra valorilor măsurate de cinemometru nu se poate interveni.
De altfel, această concluzie reiese chiar din interpretarea sistematică a Normei de Metrologie Legală nr. NML 021 – 05 din 23 noiembrie 2005 - "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)". Astfel, din interpretarea în ansamblu a respectivei norme, rezultă că aceasta instituie cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere, pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public. În privința valorilor obținute în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, legislația în vigoare nu face nicio referire la erorile tolerate, art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 prevăzând doar că „Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”, iar art. 3.5.1. din N.M.L. 021 – 05 menționând că înregistrarea trebuie să cuprindă valoarea vitezei măsurate. Așadar, la stabilirea vitezei de rulare va fi avută în vedere doar viteza măsurată de cinemometru, fără luarea în calcul a vreunei erori tolerate.
Prin urmare, instanța concluzionează că respectivele erori tolerate sunt prevăzute doar ca cerințe minimale în vederea aprobării de model a cinemometrelor, urmând ca, ulterior obținerii acestei aprobări de model, în măsura în care cinemometrul deține buletin de verificare metrologică valabil, înregistrările realizate de către acesta să fie considerate legale și corespunzând realității faptice, fără a mai fi necesară intervenirea asupra valorilor astfel obținute.
În ceea ce privește apărarea apărătorului petentului expusă odată cu susținerea concluziilor pe fondul cauzei referitoare la faptul că testarea aparatului radar în vederea emiterii buletinului de verificare metrologică s-a făcut în condiții de laborator, unde sunt prevăzute erori maxime tolerate de ± 1 % atât pentru viteze mai mici, cât și mai mari de 100 km/h, neavând cum să se prevadă ce eroare maximă poate fi înregistrată de cinemometru în condiții de trafic, instanța urmează a o înlătura întrucât din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că acele verificări au fost efectuate în condiții normale de trafic (f. 78 verso).
În temeiul considerentelor expuse, instanța concluzionează că intimata a depus la dosarul cauzei toate documentele concludente și utile ce au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, făcând dovada comiterii contravenției de către petent.
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii.
Privitor la sancțiunile aplicate, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit dispozițiilor art.98 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate, iar potrivit dispozițiilor alin.2 din același act normativ, un punct-amenda reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Conform art. 98 alin. (4) lit. a) O.U.G. nr. 195/2002, clasa a IV-a de sancțiuni este reprezentată de la 9 la 20 puncte-amendă.
Cum din analiza materialului probator, rezultă că petentul a depășit cu mai mult de 50 km/h viteza maximă admisă în localitate, instanța reține că fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic, iar sancțiunea aplicată respectă limitele prevăzute de lege pentru fapta comisă.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
Instanța observă că, în speță, s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită (9 puncte-amendă) și apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale si a sănătății persoanelor participante la trafic, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective.
Instanța apreciază că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale, în condițiile în care prezintă un grad de pericol social ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile, precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale.
Sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto, risc dovedit tocmai prin săvârșirea contravenției în cauză, și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic. Gravitatea obiectivă a faptei contravenționale săvârșite este cea care impune obligativitatea acestei sancțiuni. Tocmai faptul cunoscut că această sancțiune se aplică în mod automat, indiferent de urmările produse și circumstanțele personale, ar trebui să descurajeze participanții la trafic de la săvârșirea contravențiilor cărora această sancțiune le este aplicată. Sancțiunea este individualizată chiar de legiuitor în funcție de gradul de pericol social al faptei, stabilindu-se o durată a suspendării exercitării dreptului de a conduce de 90 de zile.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca fiind neîntemeiată și va menține procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 06.07.2015 de către intimată,ca fiind temeinic si legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul P. N., cu domiciliul în mun. C., blvd. A. L., nr. 175, ., CNP_, identificat cu C.I. . nr._, în contradictoriu cu intimata I.P.J. C.- Serviciul Poliției Rutiere, cu sediul în mun. C., ., nr. 42, jud. C., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 06.07.2015 de către intimată.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Medgidia.
Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 01.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-C. V. L. N. A.
Red. Tehnored. jud. A.C.V. /29.02.2016
Listat gref. A.L.N./03.03.2016/4ex./8pag.
2com./03.03.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1388/2015. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 79/2016. Judecătoria MEDGIDIA → |
|---|
