Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 85/2015. Judecătoria MORENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 85/2015 pronunțată de Judecătoria MORENI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 85/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MORENI - JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 85
Ședința Camerei de consiliupublică din 06.02.2014
Instanța constituită din:
Președinte – C. C. C.
Grefier – B. V.
S-a luat în examinare cererea cu valoare redusă‚ formulată de reclamanta S.C. E. K. ROMANIA S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul D. V..
Conform dispozițiilor art. 1029 din Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată), cererea se soluționează într-o procedură scrisă derulată în camera de consiliu, dat fiind că niciuna dintre părți nu a solicitat dezbateri orale în cauză.
Instanța încuviințează pentru reclamantă administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând în secret asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 04.12.2014, reclamanta S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâtul D. V. să fie obligat să îi plătească suma de 394,71 de lei reprezentând prețul neachitat al serviciilor de telefonie mobilă prestate în baza contractului încheiat între părți, 394,71 lei reprezentând penalități de întârziere facturate în cuantum de 0,5 % pe zi, 56,33 lei reprezentând dobânda legală, 580,49 lei reprezentând contravaloarea taxei de reziliere a contractului de furnizare a serviciilor; 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru aferentă cererii de chemare în judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că în temeiul contractului de prestări servicii nr._/10.11.2011, Orange România S.A. a furnizat pârâtului servicii de telefonie mobilă, iar în contul acestor servicii a emis două facturi fiscale nr. JAE_/16.12.2011 și JAE_/16.01.2011, facturi care nu au fost achitate integral până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată. De asemenea, reclamanta arată că dreptul de creanță al Orange România SA față de debitorul D. V. provenind din contractul menționat a fost cesionat către E. INVESTMENT RO GMBH, iar E. K. ROMANIA SRL efectuează activități de recuperare a creanțelor cedate în calitate de administrator al activelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 și următoarele din Codul de procedură civilă, titlul VI, Capitolul I privind cesiunea de creanță – Cod Cicil.
În probațiune, reclamanta a depus înscrisuri.
După îndeplinirea formalităților prevăzute de art. 1029 alin. (3) din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între S.C. ORANGE ROMANIA S.A. și pârâtul D. V. a fost încheiat contractul de prestări servicii nr._/10.11.2011, depus în copie (filele 21-50). În temeiul acestui contract, S.C. ORANGE ROMANIA S.A. a emis pe numele pârâtului facturile fiscale nr. JAE_/16.12.2011 și JAE_/16.01.2011, în valoare totală de 396,69 de lei.
Calculul valorii facturilor fiscale care stau la baza pretențiilor reclamantei nu constituie obiect al probațiunii, prezumându-se exactitatea acestuia în condițiile în care pârâtul nu l-a contestat.
Totodată, instanța constată că reclamanta solicită suma de 394,71 reprezentând debit principal, o sumă inferioară valorii totale a celor două facturi, motivat de faptul că, după data emiterii ultimei facturi, au fost efectuate rectificări de către Orange România în folosul debitorului.
Din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că S.C. ORANGE ROMANIA S.A. și-a îndeplinit obligațiile asumate, furnizând serviciile de telefonie mobilă menționate în facturile fiscale. În condițiile în care pârâtul nu a dovedit că anterior introducerii cererii de chemare în judecată a înaintat reclamantei o contestație împotriva facturilor fiscale care stau la baza pretențiilor deduse judecății, în temeiul art. 329 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) se prezumă că pârâtul a recunoscut tacit că a beneficiat de serviciile menționate în facturile fiscale respective.
Ulterior, drepturile de creanță izvorâte din Contract au fost cesionate de S.C. ORANGE ROMANIA S.A. către reclamanta S.C. E. K. ROMANIA S.R.L., așa cum rezultă din extrasul din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (filele 51-52).
În drept, conform art. 3 și 5 din Contract („Clauze contractuale de bază”), plata serviciilor furnizate de S.C. ORANGE ROMANIA S.A. conform planului tarifar convenit va fi efectuată de pârâtă lunar, pe baza facturii fiscale emise de furnizorul serviciilor, în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii fiscale.
În temeiul acestor dispoziții contractuale, pârâtul are obligația de a achita la scadență prețul serviciilor de telefonie mobilă determinate în baza facturilor fiscale ce fac obiectul pretențiilor deduse judecății.
Fiind dovedită existența creanței, întrucât creditorului îi este imposibil să facă dovada unui fapt negativ (neexecutarea obligației debitorului de a achita o sumă de bani), în temeiul art. 329 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), instanța prezumă neîndeplinirea obligației debitorului, revenind acestuia sarcina de a face dovada contrară.
În speță, pârâtul nu a pretins și nu a dovedit achitarea integrală a creanței principale și nici nu a invocat intervenția unei cauze exoneratoare de răspundere, motiv pentru care pretențiile bănești ale reclamantei sunt întemeiate în privința sumei pretinse cu titlu de contravaloare a serviciilor de telefonie mobilă furnizate.
Fiind dovedită neexecutarea la termen a obligației principale, conform prevederilor contractuale [art. 5 din „Clauze contractuale de bază” și art. 1.9 din alin. (4) din „Termenii și condițiile generale”], pârâtul datorează suma de 394,71 de lei cu titlu de penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere cu titlu de daune-interese moratorii, calculate asupra debitului principal.
Este neîntemeiată însă cererea accesorie a reclamantei privind obligarea părții adverse la plata dobânzii legale penalizatoare. Conform dispozițiilor art. art. 1535 și art. 1538 Cod civil, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligației debitorului se repară prin plata unor daune interese egale cu dobânda legală numai în cazul în care părțile nu au convenit altfel printr-o clauză penală ce cuantifică ea însăși întinderea daunelor interese. În speță, convenția părților conține o clauză penală prin care s-a stabilit că pentru facturile neplătite se datorează penalități de 0,5% pe zi de întârziere cu titlu de daune-interese moratorii, astfel încât, în temeiul dispozițiilor legale menționate, pârâtul nu poate fi obligat și la plata de daune interse moratorii egale cu dobânda legală penalizatoare.
Este de asemenea neîntemeiată și cererea vizând contravaloarea taxei de reziliere.
Conform art. 1.16 din Contract - „Termenii și condițiile generale”, contractul poate înceta prin reziliere la inițiativa furnizorului serviciilor, fără intervenția instanțelor judecătorești și fără alte formalități prealabile în mai multe cazuri, printre care figurează și situația în care furnizorul serviciilor transmite clientului o solicitare de plată a sumelor datorate. Reclamanta nu a susținut și nu a dovedit că pârâtul a primit o asemenea notificare, așa încât nu sunt îndeplinite condițiile stipulate în Contract pentru a opera rezilierea sa unilaterală din inițiativa furnizorului de servicii. Pe de altă parte, chiar dacă rezilierea ar fi intervenit în condițiile expuse, nu produce efecte, fiind lovită de nulitate, clauza penală conținută în art. 1.16 alin. (1) din Contract - Partea a III-a - „Termenii și condițiile generale”, prin care s-a stipulat că în cazul în care rezilierea are loc înainte de expirarea perioadei contractuale, clientul este obligat la plata unor despăgubiri egale cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale. Clauza penală respectivă nu a fost negociată direct cu consumatorul, fiind stipulată într-un formular preimprimat, și creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, întrucât asigură furnizorului de servicii îndeplinirea de către client a obligațiilor de plată asumate prin Contract, ca și când acesta s-ar derula până la expirarea perioadei, fără ca furnizorul de servicii să își îndeplinească obligația corelativă de a asigura serviciile contractate. În aceste condiții, în temeiul prevederilor art. 4 și 6 din Legea nr. 193/2000, clauza penală stipulată în art. 1.16 alin. (1) din Contract - Partea a III-a - „Termenii și condițiile generale” are caracter abuziv, fiind lovită de nulitate.
Față de soluția dată cererii principale, pârâtul este în culpă procesuală întrucât a determinat reclamanta să promoveze prezenta acțiune în justiție pentru recuperarea creanței și să avanseze cheltuielile aferente, motiv pentru care, în baza art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), este justificată și cererea accesorie a reclamantei privind obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată (taxă de timbru în valoare de 50 de lei, dovedită cu chitanța depusă la dosar).
În consecință,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. E. K. ROMANIA S.R.L., identificată prin cod unic de înregistrare_, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2002, cu sediul în București, .. 10A, Sector 2, în contradictoriu cu pârâtul D. V., cu domiciliul ., ., identificată prin cod numeric personal_
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 394,71 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate JAE_/16.12.2011 și JAE_/16.01.2011, precum și suma de 394,71 de lei cu titlu de penalități de întârziere contractuale.
Respinge capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, precum și capătul de cerere privind acordarea sumei reprezentând despăgubirea pentru încetarea anticipată a contractului pentru motive imputabile Clientului, ca neîntemeiate.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de lei cu titlu de de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Moreni.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.02.2014.
Președinte, Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 109/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 465/2015.... → |
|---|
