Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 100/2015. Judecătoria MORENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 100/2015 pronunțată de Judecătoria MORENI la data de 13-02-2015 în dosarul nr. 100/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MORENI - JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 100
Ședința publică din data de 13.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. C. C.
Grefier – N. D.
S-a luat în examinare cererea cu valoare redusă‚ formulată de creditoarea S.C.E. K. ROMANIA S.R.L., cu sediul în București, ..10A, sector 2, reprezentată prin consilier juridic M. D. C., în contradictoriu cu pârâta Ș. M., domiciliată în mun. Moreni, ., jud. Dâmbovița.
Conform dispozițiilor art. 1029 din Codul de procedură civilă, cererea se soluționează într-o procedură scrisă derulată în camera de consiliu, dat fiind că niciuna dintre părți nu a solicitat dezbateri orale în cauză.
Instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând în secret asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 24.11.2014, reclamanta S.C. E. K. ROMANIA S.R.L. a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâta S. M. să fie obligată să îi plătească suma de 810,35 de lei reprezentând prețul neachitat al serviciilor de telefonie mobilă prestate în baza contractului încheiat între părți, 810,35 lei reprezentând penalități de întârziere, 116,31 lei reprezentând dobânda legală, 582,97 lei reprezentând contravaloarea taxei de reziliere a contractului de furnizare a serviciilor; 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru aferentă cererii de chemare în judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că în temeiul contractului de prestări servicii nr._/17.06.2011, Orange România S.A. a furnizat pârâtei servicii de telefonie mobilă, iar în contul acestor servicii a emis mai multe facturi fiscale, facturi care nu au fost achitate integral până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată. De asemenea, reclamanta arată că dreptul de creanță al Orange România SA față de debitoarea S. M. provenind din contractul menționat a fost cesionat către E. INVESTMENT RO GMBH, iar E. K. ROMANIA SRL efectuează activități de recuperare a creanțelor cedate în calitate de administrator al activelor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025 și următoarele din Codul de procedură civilă, titlul VI, Capitolul I privind cesiunea de creanță – Cod Cicil.
În probațiune, reclamanta a depus înscrisuri.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
Deși prin adresa comunicată la data de 18.12.2014, pârâtei i-a fost comunicat formularul de răspuns, însoțit de formularul de cerere și înscrisurile anexate acestuia, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a depus formularul de răspuns completat, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între S.C. ORANGE ROMANIA S.A. și pârâta S. M. a fost încheiat Contractul pentru serviciile ORANGE nr._/17.06.2011 și actul adițional nr._ din 91.11.2011, depuse în copie la dosar. În temeiul acestui contract, S.C. ORANGE ROMANIA S.A. a emis pe numele pârâtei facturile fiscale JAF_/JAF_/12.01.2012, JAE_/JAE_/12.12.2011, JAE_/JAE_/12.11.2011 pentru servicii în valoare totală de 810,35 de lei.
Calculul valorii facturilor fiscale care stau la baza pretențiilor reclamantei nu constituie obiect al probațiunii, prezumându-se exactitatea acestuia în condițiile în care pârâta nu l-a contestat.
Din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că S.C. ORANGE ROMANIA S.A. și-a îndeplinit obligațiile asumate, furnizând serviciile de telefonie mobilă menționate în facturile fiscale. În condițiile în care pârâta nu a dovedit că anterior introducerii cererii de chemare în judecată a înaintat reclamantei o contestație împotriva facturilor fiscale care stau la baza pretențiilor deduse judecății, în temeiul art. 329 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) se prezumă că pârâta a recunoscut tacit că a beneficiat de serviciile menționate în facturile fiscale respective.
Ulterior, drepturile de creanță izvorâte din Contract au fost cesionate de S.C. ORANGE ROMANIA S.A. către reclamanta S.C. E. K. ROMANIA S.R.L., așa cum rezultă din extrasul din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (filele 61-62).
În drept,
Având în vedere faptul că respectivul contract a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 (01.10.2011), instanța va analiza cererea raportat la prevederile Codului civil din 1864.
Astfel, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ., convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 Vechiul cod civil convențiile trebuie executate cu bună credință și întocmai. Conform art. 1073 Vechiul Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Contractul de furnizare de servicii încheiat de părți se înscrie acestor dispoziții legale, reprezentând izvorul raporturilor juridice născute între societatea reclamantă și pârâtă. Scopul prevederilor legale menționate este acela de a asigura securitatea raporturilor juridice, urmărindu-se ca finalitate respectarea întocmai a obligațiilor asumate, nerespectarea având drept consecință antrenarea răspunderii civile contractuale
Conform art. 3 și 5 din Contract („Clauze contractuale de bază”), plata serviciilor furnizate de S.C. ORANGE ROMANIA S.A. conform planului tarifar convenit va fi efectuată de pârâtă lunar, pe baza facturii fiscale emise de furnizorul serviciilor, în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii fiscale.
În temeiul acestor dispoziții contractuale, pârâta are obligația de a achita la scadență prețul serviciilor de telefonie mobilă determinate în baza facturilor fiscale ce fac obiectul pretențiilor deduse judecății.
Pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui contract valabil încheiat între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, vinovăția părții care a cauzat prejudiciul, punerea în întârziere a debitorului obligației și inexistența unei clauze de neresponsabilitate.
În cauză, existența raporturilor contractuale dintre părți este dovedită prin contractul de furnizare nr._/17.06.2011, semnat de pârâtă; pârâta nu a făcut dovada executării obligației sale contractuale, de plată a contravalorii serviciilor de telefonie furnizate; nerespectarea de către pârâtă a îndatoririi de plată a produs reclamantei un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu suma de 810,35 lei, reprezentând serviciile furnizare și neachitate; în ceea ce privește vinovăția pârâtei, potrivit art.1082 din vechiul C.civ., culpa debitorului unei obligații contractuale este prezumată prin simplul fapt al neexecutării, iar pârâta nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale; pârâta este de drept în întârziere, conform art. 43 Cod comercial.
Instanța reține caracterul cert, lichid și exigibil al creanței rezultat din facturile atașate conform art. 662 alin. 1,2,3,4 C.pr.civ. Astfel, caracterul cert al creanței rezultă din contract și din facturile emise de reclamantă și însușite de către pârâtă prin necontestarea acestora. Instanța reține că reclamanta are de asemenea o creanță lichidă întrucât câtimea acesteia este stabilită în chiar cuprinsul facturilor emise și acceptate, și exigibilă, întrucât obligația de plată a devenit scadentă la data prevăzută în factură și stabilită conform contractului..
Prin urmare, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată în ceea ce privește debitul principal și, în baza art. 969 vechiul C.civ., va admite cererea și va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 810,35 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie furnizate către debitoare și neachitate, conform facturilor anexate și fișei de calcul necontestate de pârâtă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța are în vedere că, în baza art. 5 din „Clauze contractuale de bază” și art. 1.9 din alin. (4) din „Termenii și condițiile generale”, reclamanta, în caz de neachitare în termen a facturilor, poate să perceapă penalități de întârziere în cuantum de 0,5 %/ zi de întârziere. În cauză, pentru facturile emise au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 810,35 lei, așa cum reiese din fișa de calcul necontestată de pârâtă.
Având în vedere cele reținute mai sus și faptul că pârâta este de drept în întârziere de la data scadenței facturilor conform art. 43 Cod comercial, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 810,35 lei, reprezentând penalități de întârziere, astfel cum au fost calculate de către reclamantă.
Este neîntemeiată însă cererea accesorie a reclamantei privind obligarea părții adverse la plata dobânzii legale penalizatoare. Conform dispozițiilor art.1087 vechiul Cod civil, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligației debitorului se repară prin plata unor daune interese egale cu dobânda legală numai în cazul în care părțile nu au convenit altfel printr-o clauză penală ce cuantifică ea însăși întinderea daunelor interese. În speță, convenția părților conține o clauză penală prin care s-a stabilit că pentru facturile neplătite se datorează penalități de 0,5% pe zi de întârziere cu titlu de daune-interese moratorii, astfel încât în temeiul dispozițiilor legale menționate, pârâta nu poate fi obligată și la plata de daune interese moratorii egale cu dobânda legală penalizatoare.
Este de asemenea neîntemeiată și cererea vizând contravaloarea taxei de reziliere.
Conform art. 1.16 din Contract - „Termenii și condițiile generale”, contractul poate înceta prin reziliere la inițiativa furnizorului serviciilor, fără intervenția instanțelor judecătorești și fără alte formalități prealabile în mai multe cazuri, printre care figurează și situația în care furnizorul serviciilor transmite clientului o solicitare de plată a sumelor datorate. Reclamanta nu a susținut și nu a dovedit că pârâtul a primit o asemenea notificare, așa încât nu sunt îndeplinite condițiile stipulate în Contract pentru a opera rezilierea sa unilaterală din inițiativa furnizorului de servicii. Pe de altă parte, chiar dacă rezilierea ar fi intervenit în condițiile expuse, nu produce efecte, fiind lovită de nulitate, clauza penală conținută în art. 1.16 alin. (1) din Contract - Partea a III-a - „Termenii și condițiile generale”, prin care s-a stipulat că în cazul în care rezilierea are loc înainte de expirarea perioadei contractuale, clientul este obligat la plata unor despăgubiri egale cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale. Clauza penală respectivă nu a fost negociată direct cu consumatorul, fiind stipulată într-un formular preimprimat, și creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, întrucât asigură furnizorului de servicii îndeplinirea de către client a obligațiilor de plată asumate prin Contract, ca și când acesta s-ar derula până la expirarea perioadei, fără ca furnizorul de servicii să își îndeplinească obligația corelativă de a asigura serviciile contractate. În aceste condiții, în temeiul prevederilor art. 4 și 6 din Legea nr. 193/2000, clauza penală stipulată în art. 1.16 alin. (1) din Contract - Partea a III-a - „Termenii și condițiile generale” are caracter abuziv, fiind lovită de nulitate.
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța observă că, potrivit art. 1031 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care cade în pretenții va fi obligatǎ, la cererea celeilalte pǎrți, la plata cheltuielilor de judecatǎ, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include taxa judiciarǎ de timbru, prin urmare instanța va obliga pârâta să achite reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru
În consecință,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. E. K. Romania S.R.L., cu sediul în București, .. 10A, Connect Business Park, Clădirea C3, . 2, CUI_, J40/_/2002, în contradictoriu cu pârâta Ș. M., domiciliată în mun. Moreni, ., jud. Dâmbovița, CNP_8.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 810,35 lei cu titlu de debit principal reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate JAF_/JAF_/12.01.2012,JAE_/JAE_/12.12.2011, JAE_/JAE_/12.11.2011, precum și suma de 810,35 lei de lei cu titlu de penalități de întârziere contractuale.
Respinge capătul de cerere referitor la acordarea dobânzii legale, precum și capătul de cerere privind acordarea sumei reprezentând despăgubirea pentru încetarea anticipată a contractului pentru motive imputabile Clientului, ca neîntemeiate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria Moreni.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.02.2014.
Președinte, Grefier,
Red CCC
Dact CCC/4 ex/5 pag
03.03.2015
R.G. nr. 4155/2014
| ← Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 218/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 106/2015. Judecătoria MORENI → |
|---|
