Plângere contravenţională. Sentința nr. 249/2015. Judecătoria MORENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 249/2015 pronunțată de Judecătoria MORENI la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 249/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MORENI - JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
(3121/2014)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 249
Ședința publică din 28.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. C.-D.
Grefier – A. D.-I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională‚ formulată de petentul H. L., cu domiciliul/sediul în oraș Găești, .. 6, jud. Dâmbovița, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 13.09.2014, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Dâmbovița, cu domiciliul/sediul în mun. Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 21.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 28.04.2015, dată la care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 29.09.2014, petentul H. L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Dâmbovița anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 13.09.2014.
În motivare, petentul a arătat în esență că faptele menționate în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu există, deoarece, pe de o parte a prezentat agentului certificatul de înmatriculare în original, iar de pe altă parte, în mod greșit s-a reținut că nu purta centura de siguranță pentru că practic, petentul a precizat că o purta pe sub brațul stâng și că nu se vedea. O altă critică referitoare la procesul verbal de contravenție vizează faptul că în cuprinsul său nu s-a precizat de către agentul constatator dreptul petentului de a face obiecțiuni.
În drept, petentul a invocat art. 118 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și art. 16 alin. 7, art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.
În probațiune, a depus înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei prin declarația unui martor.
Plângerea a fost timbrată legal cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 de lei.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că din probele anexate întâmpinării rezultă fără echivoc vinovăția petentului.
În probațiune, intimatul a depus procesul-verbal de contravenție, raportul agentului constatator și a agentului care îl însoțea și fișa istoric abateri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție.
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 13.09.2014 încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului I. Județean de Poliție Dâmbovița (fila 8), petentul H. L. a fost sancționat(ă) contravențional în temeiul art. 99 alin. (2) și alin. 108 alin. (1) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, cu amenda în cuantum de 180 de lei și aplicarea a 2 puncte de penalizare ca sancțiune complementară, reținându-se că la data de 13.09.2014 a condus pe raza municipiului Moreni autovehiculul înmatriculat sub numărul_, fără a purta centura de siguranță. Totodată, prin același proces-verbal de contravenție, în temeiul art. 101 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și art. 147 alin. (1) din Regulament, petentul a fost sancționat cu avertisment, reținându-se în sarcina sa că în aceeași împrejurare nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare.
Examinând temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține următoarele:
În principiu, sancțiunile contravenționale aplicate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă acuzații în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în acest sens fiind Decizia de inadmisibilitate din 28.06.2011 pronunțată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. contra României, par. 27). În consecință, conform art. 6 par. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată beneficiază de prezumția de nevinovăție, până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, iar acuzării îi revine în principiu sarcina probei.
În măsura în care fapta a fost percepută personal de agentul constatator, procesul-verbal de contravenție constituie el însuși un mijloc de probă a săvârșirii contravenției, caracter recunoscut și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în acest fiind Decizia de inadmisibilitate pronunțată la 13.03.2012 în cauzele conexate H. și alții contra României). Însă, procesul-verbal de contravenție nu este suficient pentru a proba săvârșirea faptei ilicite pe care o constată, fiind necesară coroborarea cu alte probe, printre care figurează și prezumțiile. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis prin jurisprudența sa (relevantă fiind Decizia pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, 7 octombrie 1988, par. 28) faptul că prezumțiile pot fi folosite în condițiile legii pentru stabilirea împrejurărilor săvârșirii unei anumite fapte și, implicit, a vinovăției sau nevinovăției acuzatului. A statuat însă că pentru respectarea garanțiilor procesuale prevăzute în cazul acuzațiilor în materie penală de art. 6 par. (1) și (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prezumțiile se vor folosi numai în anumite limite, luându-se în considerare gravitatea consecințelor acuzației, precum și imperativul menținerii dreptului la apărare al acuzatului.
În speță, sancțiunile aplicate petentului generează consecințe nesemnificative pentru acesta, iar în cadrul procedurii contravenționale i s-a asigurat dreptul la apărare prin posibilitatea de a formula obiecțiuni în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, precum și prin posibilitatea formulării plângerii contravenționale și susținerii acesteia prin propunerea de probe și prin discutarea legalității și temeiniciei actului de acuzare.
Dată fiind inexistența altor probe directe cu privire la faptele cercetate (martorul P. J. Morales G. nemaiputând fi audiat, așa cum a învederat petentul la ultimul termen de judecată), având în vedere aprecierea Curții Europene a Drepturilor Omului într-o cauză similară (Decizia de inadmisibilitate din 28.06.2011 pronunțată de în cauza I. P. contra României, par. 27-35), având în vedere că omisiunile reținute în procesul-verbal de contravenție au fost constatate personal de polițistul rutier și consemnate în procesul-verbal de contravenție, se poate utiliza în speță prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, fără a încălca garanțiile procesuale instituite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de lipsa unor indicii care să pună la îndoială obiectivitatea acestuia, precum și față de calitatea polițistului rutier de agent oficial, învestit cu autoritatea funcției publice, care își desfășoară activitatea de constatare a contravențiilor în virtutea unei competențe recunoscute de lege, în temeiul art. 1329 din Codul de procedură civilă, instanța prezumă că mențiunile consemnate de polițistul rutier corespund realității, fiind astfel probate ambele fapte reținute în sarcina petentului.
Nu este credibilă apărarea petentului în sensul că ar fi avut asupra sa certificatul de înmatriculare solicitat, găsindu-l în parasolarul vehiculului imediat după momentul încheierii procesului-verbal de contravenție și înainte de a-i fi prezentat actul de sancționare pentru semnare. Aceasta întrucât petentul nu a consemnat acest fapt în procesul-verbal de contravenție, deși cunoaște fără îndoială dreptul de a formula obiecțiuni din moment ce a fost sancționat pentru săvârșirea altor contravenții rutiere de mai mult de 30 de ori, așa cum rezultă din istoricul de abateri depus la dosarul cauzei.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege pentru tragerea la răspundere contravențională.
În ceea ce privește condițiile de formă, instanța constată că procesul verbal de contravenție conține toate mențiunile prevăzute de art. 180 din Regulament.
De asemenea, procesul verbal de contravenție a fost încheiat de un agent constatator ce are calitatea de polițist rutier, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.
Pretinsa neîndeplinire a dispozițiilor art. 180 alin. (5) din Regulament, referitoare la obligația agentului constatator de a încunoștiința persoana sancționată contravențional despre dreptul de a formula obiecțiuni și de a permite consemnarea acestora în procesului-verbal de contravenție, nu este de natură să conducă la nulitatea actului de constatare, întrucât în baza dispozițiilor art. 175 alin. (1) din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), această sancțiune procedurală nu intervine automat, ci numai în cazul în care sunt întrunite două condiții: 1. partea interesată a suferit o vătămare a intereselor sale prin încălcarea cerințelor de formă prevăzute pentru încheierea actului respectiv (în speță vătămarea constând în îngrădirea dreptului la apărare); 2. anularea actului încheiat este singurul remediu pentru înlăturarea vătămării cauzate prin neobservarea formelor legale. Aplicând în speță această regulă privind regimul nulității actului de procedură și admițând că ar fi adevărate susținerile petentului privind încălcarea dispozițiilor art. 180 alin. (5) din Regulament, acest viciu de procedură nu atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție, dat fiind că vătămarea constând în îngrădirea dreptului la apărarea a fost înlăturată prin formularea plângerii contravenționale, în cadrul căreia petentul a avut posibilitatea de a supune analizei instanței legalitatea procesului-verbal de contravenție, discutând în fapt și în drept măsurile luate de agentul constatator. Oricum, așa cum s-a reținut în paragrafele anterioare, petentul cunoștea fără îndoială că are dreptul de a formula obiecțiuni față de actul de sancționare cu prilejul întocmirii acestuia.
Sub aspectul condițiilor de fond, se constată că faptele reținute în sarcina petentului au fost dovedite, constituie contravenție și au fost corect încadrate juridic. Împrejurarea invocată de petent nu se încadrează în niciuna dintre cauzele care, conform art. 11 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, înlătură caracterul contravențional al faptei. Omisiunea de a purta centura nu poate fi justificată prin situația creată în urma apelului telefonic pe care petentul susține că l-ar fi primit, deoarece obligația de a monta centura trebuia îndeplinită la plecarea în cursă, conform art. 36 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002. Nici depășirea vitezei legale nu este justificată întrucât petentul nu s-a aflat în stare de necesitate, dat fiind că existau alte căi de înlăturare a pericolului invocat, cum ar fi apelul la numărul de urgență 112.
Art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 instituie două condiții de fond de care depinde legalitatea procesului verbal de contravenție, respectiv aplicarea sancțiunii în limitele prevăzute de lege și proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei. Agentul constatator a respectat aceste două condiții, sancțiunea principală și complementară fiind stabilite pentru fiecare faptă în limitele fixe prevăzute de lege, iar amenda a fost aplicată într-un cuantum egal cu minimul prevăzut de lege, proporțional cu pericolul social al faptei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul H. L., cu domiciliul/sediul în oraș Găești, .. 6, jud. Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Dâmbovița, cu domiciliul/sediul în mun. Târgoviște, ., nr. 64, județul Dâmbovița.
În termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, partea interesată poate declara apel împotriva acesteia, printr-o cerere care se depune la Judecătoria Moreni.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.04.2015.
Președinte, Grefier,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 250/2015. Judecătoria... | Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 218/2015.... → |
|---|
