Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 41/2015. Judecătoria MORENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 41/2015 pronunțată de Judecătoria MORENI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 41/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MORENI - JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 41
Ședința Camerei de consiliupublică din 19.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. M. D.
Grefier – P. M.
S-a luat în examinare cererea cu valoare redusă‚ formulată de reclamanta S.C. G. S. Energy România S.A., cu sediul ales în București, Calea Floreasca, nr. 246C, Clădirea Sky Tower, ., CUI_, J_, în contradictoriu cu pârâtul M. N. N., cu domiciliul în Gura Ocniței, .. 53, județul Dâmbovița, Cod poștal_.
Conform dispozițiilor art. 1029 din Codul de procedură civilă, cererea se soluționează într-o procedură scrisă derulată în camera de consiliu, dat fiind că niciuna dintre părți nu a solicitat dezbateri orale în cauză.
Instanța încuviințează pentru reclamantă administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moreni la data 08.09.2014 sub nr. _ , reclamanta G. S. ENERGY ROMÂNIA SA a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâtul M. N. N. la plata sumei în cuantum de 1635,51 lei, reprezentând debit principal și penalități de întârziere de 64,77 lei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta arată că între părți s-au desfășurat relații comerciale ce au constat în furnizarea de gaze naturale către pârât, fiind emise mai multe facturi.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1025 - 1032 N.C.proc.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar.
A fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
Deși prin adresa comunicată la data de 04.11.2014, pârâtului i-a fost comunicat formularul de răspuns, însoțit de formularul de cerere și înscrisurile anexate acestuia, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a depus formularul de răspuns completat, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Având în vedere că nu au fost solicitări ale părților în acest sens, iar instanța nu a apreciat necesar, în cauză nu s-a dispus înfățișarea părților.
În temeiul art. 258 C.proc.civ., instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți s-au desfășurat relații comerciale ce au constat în furnizarea de gaze naturale către pârât, contravaloarea gazelor naturale furnizate fiind facturată cu mai multe facturi în baza contractului de furnizare_/22.10.2009. Corelativ obligației reclamantei de prestare a serviciului, pârâtul este obligat la plata contravalorii gazelor naturale furnizate.
Cu toate acestea, pârâtul nu a achitat facturile emise de către reclamantă în baza contractului menționat și depuse la dosar, în valoare totală de 1635,51 lei.
În facturi au fost incluse și penalități calculate conform clauzelor contractuale, astfel cum rezultă din extrasul de cont și din facturile anexate.
Având în vedere faptul că respectivul contract a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 (01.10.2011), instanța va analiza cererea raportat la prevederile Codului civil din 1864.
Astfel, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 969 C.civ., convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 Vechiul cod civil convențiile trebuie executate cu bună credință și întocmai. Conform art. 1073 Vechiul Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare. Contractul de furnizare de servicii încheiat de părți se înscrie acestor dispoziții legale, reprezentând izvorul raporturilor juridice născute între societatea reclamantă și pârâtă. Scopul prevederilor legale menționate este acela de a asigura securitatea raporturilor juridice, urmărindu-se ca finalitate respectarea întocmai a obligațiilor asumate, nerespectarea având drept consecință antrenarea răspunderii civile contractuale
Potrivit art. 46 din Codul comercial, obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează:- Cu acte autentice;- Cu acte sub semnătură privată;- Cu facturi acceptate;- Prin corespondență;- Prin telegrame;- Cu registrele părților;- Cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială și aceasta chiar în cazurile prevăzute de art.1191 din Codul civil.
Plata contravalorii facturii reprezentând serviciul pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale se face în termen de 30 zile calendaristice de la data emiterii facturii, data scadenței fiind trecută pe fiecare factură în parte.
Instanța constată și faptul că pârâtul, deși i-a fost comunicată acțiunea cu mențiunea de a depune formularul de răspuns și înscrisurile de care intenționează să se folosească, nu a depus la dosar dovezi din care să rezulte că ar fi contestat acceptarea facturilor.
Pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui contract valabil încheiat între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unei legături de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, vinovăția părții care a cauzat prejudiciul, punerea în întârziere a debitorului obligației și inexistența unei clauze de neresponsabilitate.
În cauză, existența raporturilor contractuale dintre părți este dovedită prin contractul de furnizare nr._/22.10.2009, semnat de pârât; pârâtul nu a făcut dovada executării obligației sale contractuale, de plată a contravalorii facturilor emise; nerespectarea de către pârât a îndatoririi de plată a produs reclamantei un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu suma de 1635,51 lei, reprezentând contravaloarea facturilor emise și neachitate; în ceea ce privește vinovăția pârâtului, potrivit art.1082 din vechiul C.civ., culpa debitorului unei obligații contractuale este prezumată prin simplul fapt al neexecutării, iar pârâtul nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale; pârâtul este de drept în întârziere, conform art. 43 Cod comercial.
Instanța reține caracterul cert, lichid și exigibil al creanței rezultat din facturile atașate conform art. 662 alin. 1,2,3,4 C.pr.civ. Astfel, caracterul cert al creanței rezultă din facturile emise de reclamantă și însușite de către pârât prin necontestarea acestora. Instanța reține că reclamanta are de asemenea o creanță lichidă întrucât câtimea acesteia este stabilită în chiar cuprinsul facturilor emise și acceptate, și exigibilă, întrucât obligația de plată a devenit scadentă la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, instanța apreciază că acțiunea este întemeiată și, în baza art. 969 C.civ., va admite cererea și va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 1635,51 lei, reprezentând contravaloarea gazelor naturale furnizate către debitor și neachitate conform facturilor anexate și fișei de calcul necontestate de pârât.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, instanța are în vedere că, în baza punctului V, art 3 alin 3 din contract, reclamanta, în caz de neachitare în termen a facturilor, poate să perceapă majorări de întârziere în cuantum de 0,04 %, clauza din contract fiind reiterată pe facturi. În cauză, conform facturilor anexate, au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 64,77 lei, așa cum reiese din fișa de calcul necontestată de pârât.
Având în vedere cele reținute mai sus, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, și faptul că pârâtul este de drept în întârziere de la data scadenței facturilor conform art. 43 Cod comercial, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 64,77 lei, reprezentând penalitați de întârziere, astfel cum au fost calculate de către reclamantă.
Asupra cheltuielilor de judecată
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța observă că, potrivit art. 1031 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care cade în pretenții va fi obligatǎ, la cererea celeilalte pǎrți, la plata cheltuielilor de judecatǎ, iar conform art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în cuantumul cheltuielilor de judecată se include și taxa judiciarǎ de timbru, prin urmare instanța va obliga pârâtul să achite reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. G. S. Energy România S.A., cu sediul ales în București, Calea Floreasca, nr. 246C, Clădirea Sky Tower, ., CUI_, J_, în contradictoriu cu pârâtul M. N. N., cu domiciliul în Gura Ocniței, .. 53, județul Dâmbovița, Cod poștal_, identificat prin CNP_.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.635,51 lei cu titlu de debit principal și 64,77 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Judecătoria Moreni.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored. MDM
4ex/18.02.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 106/2015. Judecătoria MORENI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 72/2015. Judecătoria... → |
|---|
