Plângere contravenţională. Sentința nr. 237/2015. Judecătoria MORENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 237/2015 pronunțată de Judecătoria MORENI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 237/2015
Dosar nr._
România
Judecătoria Moreni – Județul Dâmbovița
Sentința civilă nr. 237
Ședința publică din data de 20.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. D. M.
Grefier: M. P.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul P. C., cu domiciliul în .. S., ., jud. Prahova, identificat prin CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat D. G., din Ploiești, .. 88, jud. Prahova, în contradictoriu cu IPJ Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 64, jud. Dâmbovița, privind procesul verbal de contravenție . nr._/28.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședință a răspuns petentul asistat de av. D. G..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța declară deschisă etapa cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe probe.
Apărătorul petentului solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, considerând utilă soluționării cauzei proba cu înscrisurile depuse de părți și proba video depusă de intimat, le va încuviința în temeiul art. 258 cod procedură civilă.
Instanța, nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul petentului solicită instanței admiterea plângerii, arătând că viteza indicată în procesul verbal, 103 km/h, este la limită, norma de metrologie legală stabilind erorile admise pentru aparatele radar, ori aplicând aceste erori viteza petentului ar fi inferioară celei reținute în procesul verbal. Mai arată acesta că a depășit un microbuz care circula cu viteză redusă, într-o zonă de pădure, fără a pune în pericol circulația rutieră. Acesta arată că nu se contestă depășirea, petentul recunoscând că a depășit microbuzul însă a crezut că acesta oprește.
Instanța
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 03.07.2014 și declinată ulterior în favoarea Judecătoriei Moreni, petentul P. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița, a solicitat instanței anularea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit de intimat la data de 28.06.2014 precum și a sancțiunilor aplicate.
În fapt, în motivarea plângerii contravenționale, petentul a arătat că, în urma controlului efectuat de organele de poliție, a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea faptelor contravenționale prevăzute de art. 102 alin 3 lit. e și art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep..
Petentul a susținut prin plângerea formulată că nu a săvârșit nicio faptă contravențională, că procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, iar în privința vitezei înregistrate a invocat dispozițiile normelor de Metrologie Legală nr. 021-05 referitoare la marja de eroare.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001 și dispozițiile normelor de Metrologie Legală nr. 021-05.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxa de timbru în valoare de 20 de lei, conform art 19 din O.U.G. 80/2013.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Dâmbovița a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate.
În motivarea întâmpinării, intimatul a susținut că petentul a circulat cu o viteză de 103 km/h, în interiorul localității Adânca, fiind înregistrat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Cu privire la erorile maxime tolerate, intimatul a susținut că acestea se aplică la efectuarea controlului metrologic legal prin aprobare de model, a verificarii metrologică inițială, a verificării metrologice periodice și a verificării metrologice după reparare.
De asemenea, intimatul a precizat că petentul a efectuat manevra de depășire încălcând marcajul longitudinal continuu, fapta contravențională fiind constatată în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, de către agentul constatator.
În drept, intimatul a invocat OUG 195/2002 rep..
Intimatul a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă, potrivit art. 223 alin.(3) din C.proc.civ.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru petent și pentru intimat, proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba video, ca fiind utile soluționării cauzei.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul – verbal contravențional . nr._ întocmit de intimat la data de 28.06.2014, petentul P. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei și reținerea permisului de conducere pentru conducerea autoturismului marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 103 km/h în localitate și de asemena, a efectuat manevra de depășire a unui autovehicul încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers, fapte prevăzute și sancționate de art. 121 alin. 1 și art. 120 alin. 1 din H.G. 1391/2006 rap. la art. 102 alin 3 lit. e și art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep..
În drept, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31 alin.(1) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține următoarele:
Sub aspectul legalitățiiprocesului – verbal contravențional, instanța apreciază că procesul – verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului sau după caz, denumirea și sediul persoanei contraveniente, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Prin Decizia nr. XXII/19.03.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, în examinarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe prevăzute de lege atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de către agentul constatator sunt limitativ determinate prin art.17 din O.G. nr.2/2001. În celelalte cazuri de nerespectare a condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului – verbal de constatare a contravenției nu poate fi constatată decât dacă petentul face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea respectivului proces – verbal.
Mai mult, instanța constată că petentul a invocat nerespectarea prevederilor art. 16 din O.G. 2/2001, dar nu a precizat în ce constă încălcarea și nu a adus niciun argument care să susțină cele invocate.
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal, în ceea ce privește prima contravenție, respectiv depășirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h, instanța reține că:
În principiu, sancțiunile contravenționale aplicate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reprezintă acuzații în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în acest sens fiind Decizia de inadmisibilitate din 28.06.2011 pronunțată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cauza I. P. contra României, par. 27). În consecință, conform art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, persoana sancționată beneficiază de prezumția de nevinovăție, până ce vinovăția sa va fi legal stabilită, astfel încât acuzării îi revine în principiu sarcina probei.
Potrivit art. 1 pct. 1.1 și 1.2 din Norma de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele utilizate de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice trebuie să îndeplinească cerințele metrologice și tehnice prevăzute în această normă. Printre cerințele metrologice care trebuie îndeplinite pentru atestarea legalității cinemometrului supus verificării metrologice, au fost prevăzute și valorile erorilor maxime tolerate în măsurarea vitezei autovehiculelor, respectiv ±3 km/h sau ± 4 km/h din valoarea măsurată pentru viteze de până la 100 km/h, după cum măsurarea s-a făcut în regim staționar sau de deplasare și 3 % sau 4 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari decât 100 km/h (art. 3.1.1. lit. b, c din Norma de metrologie legală NML 021-05). Prin urmare, corespund normelor de metrologie legală și pot fi utilizate de poliția rutieră și acele cinemometrele pentru care se stabilește în urma verificării metrologice că măsoară viteza de deplasare a autovehiculelor cu anumite erori care se încadrează în limitele admise potrivit celor de mai sus. Astfel fiind, valoarea indicată de aparatul radar ca viteză de deplasare a unui autovehicul poate să nu fie întotdeauna cea convențional adevărată, chiar dacă acest mijloc tehnic a fost declarat admis cu prilejul verificării metrologice, iar la data utilizării sale buletinul de verificare era în termenul de valabilitate.
Cu alte cuvinte, rezultatul măsurătorilor obținute cu ajutorul aparatului radar este susceptibil de o anumită imprecizie, motiv pentru care nu se poate conferi unor asemenea dovezi o forță probantă absolută.
Intimatul și-a susținut apărarea depunând adresa nr. 6032/16.10.2013 emisă de Biroul Român de Metrologie Legală, cuprinzând considerații cu privire la aplicabilitatea Normei de metrologie legală 021-05 cu privire la erorile maxime tolerate.
Aceste considerații nu conduc la concluzia că viteza afișată de cinemometrul radar este întotdeauna cea reală, specialiștii care au emis punctul de vedere expus în adresa respectivă admițând posibilitatea unei incertitudini în măsurare.
Înregistrarea depusă de intimat în format foto și video, surprinde autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circulând cu viteza de 103 km/h în localitate. Având în vedere dispozițiile art. 1, 3 și 5 din Norma de metrologie legală NML 021-05 și luând în calcul valorile erorilor maxime tolerate în măsurare, rezultă că viteza reală cu care petentul a condus autoturismul în momentul înregistrării sale nu este în mod cert cea de 103 km/h indicată de aparatul radar, ci la un calcul teoretic se situează în intervalul 99,88 – 107,12 de km/h (eroare posibilă este de ± 4 km/h din valoarea afișată, având în vedere că aparatul radar utilizat în speță la măsurarea vitezei de circulație funcționa în regim de deplasare).
Prin urmare, intimatul nu a dovedit care a fost viteza reală cu care a condus petentul, astfel încât îndoiala nu poate decât să-i profite acestuia (in dubio pro reo), iar în sarcina sa nu se poate reține decât viteza cea mai mică posibilă, aceea de 99,88 km/h, dovedită în afara oricărui dubiu.
Având în vedere aceste aspecte, dată fiind viteza de 99,88 de km/h ce se poate reține fără dubiu în speță, fapta petentului nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, ci ale contravenției mai ușoare prevăzute de art. 102 alin. (2) și art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, constând în depășirea vitezei legale cu 41-50 de km/h.
După cum rezultă din economia dispozițiilor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 [art. 15 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 34 alin. (1)] și din prevederile art. 109 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită numai cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție, neputând schimba încadrarea juridică dată faptei prin procesul verbal de contravenție și nici să aplice sancțiunea contravențională corespunzătoare [această operațiune fiind în competența exclusivă a agentului constatator conform art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și art. 109 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002].
Față de aspectele precizate, instanța urmează să anuleze în parte procesul-verbal contestat cu privire la această contravenție.
Referitor la cea de-a doua contravenție, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde prevederi exprese referitoare la forța probantă a actului de constatare și sancționare a faptei contravenționale, din interpretarea art.34 din același act normativ rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt reținute, până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost învestit de către stat, beneficiind astfel de o prezumție simplă de temeinicie, pe care, potrivit art.249 din C.proc.civ. și art.10 alin 1 teza finală din C.proc.civ., petentul o poate răsturna prin administrarea unor probe concludente contrare.
A considera procesul-verbal de constatare a contravenției ca având o prezumție absolută de legalitate conduce la o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO, asa cum reiese din cauza A. contra României.
Având în vedere aceste aspecte, instanța trebuie sa stabilească o proporționalitate între prezumția de legalitate a procesului-verbal si prezumția de nevinovăție a contravenientului.
Cu privire la încadrarea faptei, instanța constată că fapta reținută prin procesul-verbal de contravenție a fost corect încadrată, având în vedere că art. 100 alin 3 lit. e din OUG 195/2002 rep. prevede că nerespectarea regulilor privind depășirea constituie contravenție, iar art 120 alin. 1 lit. i din H.G. 1391/2006 interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spațiul de interzicere.
Instanța constată că prin procesul-verbal se instituie o prezumție relativă de veridicitate a celor constatate de agent, iar petentul, prin probele propuse, nu a reușit să răstoarne această prezumție. Mai mult, săvârșirea faptei contravenționale reiese fără niciun dubiu și din proba cu înregistrarea video și din planșa fotografică.
În cauză nu sunt încălcate nici prezumția de nevinovăție de care petentul beneficiază în materia contravențională (pe de o parte, petentul a avut în cauză posibilitatea de a prezenta probe în combaterea procesului – verbal contravențional; pe de altă parte, existența faptei contravenționale este susținută de procesul verbal, proba cu înregistrarea video și planșa fotografică), nici principiul „in dubio pro reo” (dubiul profită contravenientului atunci când poartă asupra însăși existenței faptei, nu asupra motivelor sau a explicațiilor pentru care o faptă contravențională a fost săvârșită, or, în cauză, nu există niciun dubiu asupra celor reținute în procesul-verbal, situația de fapt reieșind din coroborarea probelor).
Art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 instituie două condiții de fond de care depinde legalitatea procesului verbal de contravenție, respectiv aplicarea sancțiunii în limitele prevăzute de lege și proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei. Agentul constatator a respectat aceste două condiții, aplicând cea mai ușoară sancțiune contravențională principală, respectiv avertismentul, respectând, de asemenea, principiul proporționalității sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei, având în vedere și faptul că din fișa de abateri reiese că petentul nu a mai fost sancționat pentru acest gen de contravenții.
Cu privire la pedeapsa complementara a reținerii permisului, instanța constată că, deși ambele fapte contravenționale prevăd aplicarea acestei pedepse pentru o perioadă de 90 de zile, respectiv 30 de zile, agentul constatator, în temeiul art. 5 din O.G. 2/2001, poate aprecia oportunitatea aplicării unei astfel de sancțiuni raportându-se la pericolul social al fiecărei fapte săvârșite. Având în vedere că nu reiese cu exactitate din procesul-verbal contestat dacă sancțiunea complementară a reținerii permisului a fost aplicată și pe lângă sancțiunea contravențională principală a avertismentului, instanța, respectând principiul „in dubio pro reo”, urmează să o înlăture.
În consecință, pentru motivele de fapt și de drept anterior menționate, rețin în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petent, să anuleze în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 28.06.2014 întocmit de intimată, cu privire la contravenția prevăzută de art.102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., exonerând petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 765 lei și înlăturând sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere și să îl mențină în privința contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep. și a sancțiunii avertismentului.
Pentru aceste motive
În numele legii
Hotărăște
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. C., cu domiciliul în .. S., ., jud. Prahova, identificat prin CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat D. G., din Ploiești, .. 88, jud. Prahova, în contradictoriu cu IPJ Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 64, jud. Dâmbovița.
Anulează în parte procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 28.06.2014 întocmit de intimată, cu privire la contravenția prevăzută de art.102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep., exonerând petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 765 lei și înlătură sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Menține procesul-verbal în privința contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep. și a sancțiunii avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Judecătoria Moreni.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.04.2015.
Președinte,Grefier,
Red. MDM
Tehnored. MDM/MP
4ex/20.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 235/2015. Judecătoria MORENI | Pretenţii. Sentința nr. 178/2015. Judecătoria MORENI → |
|---|
