Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 192/2015. Judecătoria MORENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 192/2015 pronunțată de Judecătoria MORENI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 192/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA MORENI - JUDEȚUL DÂMBOVIȚA
Dosar nr._
(358/2014)
SENTINȚA CIVILĂ NR. 192
Ședința publică din 02.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. C.-D.
Grefier – A. D.-I.
S-a luat în examinare cererea pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare‚ formulată de reclamantul T. C., cu domiciliul/sediul în comuna Ocnița, ., județul Dâmbovița, identificat prin cod numeric personal_, în contradictoriu cu pârâții D. I. și D. V., ambii cu domiciliul/sediul în comuna Ocnița, ., jud.Dâmbovița.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 17.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța a amânat pronunțarea pentru 02.04.2015, dată la care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.02.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul T. C. a chemat în judecată pe pârâții D. I. și D. V. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare privind imobilul teren în suprafață de 1.000 metri pătrați, categorie de folosință „Arabil”, situat în . Dâmbovița, cu următoarele vecinătăți: nord – B. G., sud – P. F. și R. N., est – drum comunal, vest – pârâul Slănic.
În motivarea acțiunii, s-a arătat în esență că la data de 15.08.2008 reclamantul a încheiat cu pârâții un înscris intitulat „Chitanță” prin care aceștia din urmă au vândut reclamantului suprafața de teren menționată mai sus, iar pârâții nu și-au respectat obligația ca în termen de 3 luni de la momentul încheierii chitanței întreprindă toate demersurile pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1073 și următoarele, art. 1077 și următoarele din Codul civil precum și art. 5 din Titlul X din Legea nr. 247/2005.
În dovedire,reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și interogatoriul pârâților.
Cererea a fost timbrată cu suma de 255 de lei.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu au participat la judecată.
În probațiune, s-a dispus din oficiu efectuarea unei expertize tehnică în specialitatea "Topografie", raportul de expertiză fiind întocmit de expertul tehnic C. L. și depus la filele filele 108-113 și avizat de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Moreni.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți a fost înheiat înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță”, datat 15.08.2008 (fila 6), în cuprinsul căruia s-a consemnat că pârâtul D. I. i-a vândut reclamantului T. C. suprafața de 1.000 metri pătrați, situată în intravilanul comunei Gura Ocniței, județul Dâmbovița, având categoria de folosință „Arabil”, situat în . Dâmbovița, cu următoarele vecinătăți: nord – B. G., sud – P. F. și R. N., est – drum comunal, vest – pârâul Slănic. În același înscris s-a mai stipulat faptul că la data încheierii chitanței prețul vânzării (3000 de lei), a fost achitat lui D. I., precum și faptul că reclamantul T. C. intră în stăpânirea imobilului vândut, urmând ca în termen de 3 luni pârâții să întreprindă toate demersurile necesare pentru întocmirea civc în forma autentică.
Înscrisul menționat este nul absolut ca act de vânzare-cumpărare din lipsa formei autentice impuse pentru valabilitatea înstrăinării terenurilor de art. 46 din Legea nr. 18/1991, dar valorează antecontract de vânzare-cumpărare în baza principiului conversiunii actului juridic, dedus din dispozițiile art. 978 din Codul civil din 1864. În baza antecontractului de vânzare-cumpărare, părțile au obligația de a întreprinde toate diligențele necesare pentru încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare (prezentarea la notarul public pentru exprimarea consimțământului în ceea se privește vânzarea, obținerea unei documentații cadastrale dacă este cazul etc.).
În drept, față de data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare intervenit între părți, efectele acestei convenții sunt guvernate de dispozițiile legale anterioare intrării în vigoare a Noului cod civil (Legea nr. 287/2009, republicată), respectiv prevederile din Codul civil din 1864 și cele ale art. 5 alin. (2) din Titlul X privind Circulația juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005.
Conform art. 5 alin. (2) din Titlul X privind Circulația juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la un teren cu sau fără construcții, una din părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă, care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
Prevederile art. 5 alin. (2) din Titlul X privind Circulația juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005 constituie o aplicație specială a dispozițiilor art. 1073 și 1077 cu referire la art. 969 și 970 alin. (2) din Codul civil din 1864. Din examinarea tuturor acestor prevederi legale rezultă că acțiunea vizând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic este sub aspectul naturii sale juridice o acțiune în executarea silită directă (în natură) a unei obligații de a face, tinzând la repararea în natură a prejudiciului suferit de promitentul-cumpărător prin neexecutarea obligației asumate de promitentul-vânzător. Tocmai de aceea, conform art. 5 alin. (2) din Titlul X privind Circulația juridică a terenurilor din Legea nr. 247/2005, instanța de judecată este competentă să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare exclusiv în situația de excepție în care a existat un refuz nejustificat al uneia dintre părți de a executa obligația rezultată prin antecontract. În celelalte situații, recurgerea la acțiunea în justiție nu este îngăduită de lege, fiind nejustificată, întrucât există mijlocul specific pentru încheierea valabilă a actelor translative de proprietate (procedura necontencioasă în fața notarului public, reglementată de art. 58 și urm. din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995).
În speță, refuzul nejustificat al pârâților de a se prezenta la notarul public în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică rezultă din Încheierea de certificare nr. 4411 din 16.12.2013, emisă de Biroul Notarilor Publici Asociați F. M. și F. R.-M., cu sediul în Moreni și din dovezile de comunicare aferente acesteia (filele 7-9 și 15).
În aceste condiții, reclamantul poate obține pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, cu condiția întrunirii tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru valabilitatea vânzării-cumpărării, cu excepția cerințelor referitoare la consimțământului înstrăinătorului și a celei referitoare la forma autentică a contractului de vânzare-cumpărare, care vor fi care va fi suplinite prin hotărârea instanței.
Din examinarea probelor administrate rezultă că sunt îndeplinite condițiile menționate în paragraful anterior. În primul rând, la data pronunțării prezentei hotârâri sunt îndeplinite condițiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare rezultate din dispozițiile art. 948 din Codul civil din 1864 (capacitatea de a contracta, care se prezumă până la proba contrară, obiect determinat, cauză licită), precum și condiția rezultată din dispozițiile art. 1716 alin. (2) din Codul civil, constând în calitatea de proprietar a înstrăinătorului, care în speță rezultă din Contractul de donație autentificat sub nr. 9561 din 2707.1994 (fila 12). De asemenea, în antecontractul de vânzare-cumpărare părțile au stabilit elementele esențiale ale unui contract de vânzare-cumpărare (lucrul și prețul). În fine, nu există alte impedimente la vânzare, în condițiile în care nu au fost identificate sarcini reale ori fiscale care să greveze bunul vândut, așa cum rezultă din Certificatul de sarcini nr. 1305 din 06.03.2015 emis de Biroul de Carte Funciară Moreni (fila 145) și din Certificatul de atestare fiscală nr. 2496 din 16.03.2015 emis de Primăria comunei Gura Ocniței.
În aceste condiții, cererea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care se impune definitivarea procesului de formare valabilă a contractului de vânzare-cumpărare proiectat de părți prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care va avea valoarea unui contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
În speță se impune o precizare cu privire la categoria de folosință a terenului ce face obiectul cauzei.
În speță, terenul de 1.000 de metri pătrați ce face obiectul cererii de chemare în judecată a fost dobândit de autorul pârâților în baza Titlului de proprietate nr._/1994, dată la care terenul în cauză era inclus în fondul forestier național, având categoria de folosință „Păduri”, așa cum rezultă din mențiunile Contractului de donație autentificat sub nr. 9561 din 2707.1994 (fila 12) și cele consemnate în procesul-verbal de recepție din 03.11.2014 emis de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Moreni pentru avizarea raportului de expertiză tehnică în specialitatea "Topografie", întocmit în cauză de expertul tehnic C. L. (fila 86). Prin acest raport de expertiză, s-a concluzionat însă că terenul 1.000 de metri pătrați nu mai este în prezent inclus în fondul forestier, o parte din acesta având categoria de folosință „Curți-construcții” (871 de metri pătrați), iar restul (129 metri pătrați) categoria de folosință „Arabil”.
Situația juridică a terenului ce face obiectul cauzei din perspectiva categoriei de folosință în care acesta este în prezent încadrat nu este relevantă în procedura de față, întrucât nu influențează întrunirea condițiilor de validitate a vânzării. De aceea, clarificarea categoriei de folosință a terenului indicat în cererea de chemare în judecată se va realiza de către proprietari în condițiile legii, prin demersuri ulterioare.
Oricum, în cadrul procesual specific prezentei cauze instanța nu poate decide cu privire la categoria de folosință a terenului indicat în cererea de chemare în judecată, nefiind învestită în condițiile legii cu o asemenea cerere. De aceea, în cele ce urmează vor fi expuse numai câteva considerente privind regimul juridic al terenurilor incluse în fondul forestier național.
Conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier național.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, reducerea suprafeței fondului forestier național este interzisă.
În scopul realizării unor obiective de interes național, declarate de utilitate publică, în condițiile legii, ori pentru realizarea sau extinderea unor categorii de obiective (necesare explorării și exploatării următoarelor resurse minerale/ structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, unități de cult, obiective sociale, sportive și medicale, construcții hidrotehnice de interes local/locuințe sau case de vacanță), prin dispozițiile art. 36-37 din Legea nr. 46/2008 s-a prevăzut cu titlu de excepție posibilitatea derogării de la interdicția instituită prin dispozițiile art. 35 din Legea nr. 46/2008, însă în anumite condiții restrictive (interesul public, scopul derogării, compensarea suprafeței scoase din fondul forestier cu o altă suprafață, plata anticipată a obligațiilor bănești, etc.) care se verifică de către organele administrative prevăzute la art. 40 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, împuternicite totodată să aprobe cererile de reducere a fondului forestier.
Prevederi similare existau și în Legea nr. 26/1996 privind Codul silvic, dar pentru a asigura respectarea acestora și integritatea fondului forestier național, legiuitorul a apelat la mijloace de drept penal, astfel că prin dispozițiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 s-a prevăzut că reducerea suprafeței fondului forestier național fără respectarea dispozițiilor art. 36 și 37 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
Încadrarea unui teren în fondul forestier național ori, după caz, scoaterea acestuia din fondul forestier nu se realizează în funcție de existența sau inexistența vegetației forestiere, ci depinde de includerea terenului în amenajamentele silvice, așa cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 46/2008. Odată inclus în fondul forestier, terenului i se aplică regimul silvic, ceea ce presupune, printre altele, obligativitatea asigurării lucrărilor de regenerare a pădurii, instituită de art. 17 alin. (2) din Legea nr. 46/2008, normă care este o consecință firească a principiului asigurării integrității fondului forestier și a permanenței pădurii consacrat în art. 5 din aceeași lege. Încetarea regimului silvic și a obligațiilor specifice în legătură cu un anumit teren se realizează numai prin scoaterea acestuia din regimul silvic în conformitate cu prevederile art. 36-40 din Legea nr. 46/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, formulată de reclamantul T. C., cu domiciliul/sediul în comuna Ocnița, ., județul Dâmbovița, identificat prin cod numeric personal_, în contradictoriu cu pârâții D. I. și D. V. cu domiciliul/sediul în comuna Ocnița, ., jud.Dâmbovița.
Constată intervenită între părți vânzarea-cumpărarea imobilului în suprafață de 1.000 de metri pătrați situat în . Dâmbovița, cu datele de identificare rezultate din raportul de expertiză tehnică în specialitatea "Topografie", întocmit în cauză de expertul tehnic C. L., avizat de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Moreni prin Procesul verbal de recepție nr. 406/2014 din 03.11.2014.
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, fără să constituie o atestare a categoriei de folosință a imobilului vândut, care se va clarifica de către proprietari în condițiile legii.
În termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri, partea interesată poate declara apel împotriva acesteia, printr-o cerere care se depune la Judecătoria Moreni.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.04.2015.
Președinte, Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 203/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 204/2015.... → |
|---|
