Plângere contravenţională. Sentința nr. 1938/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1938/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 20-11-2015 în dosarul nr.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr.3270
SENTINȚA CIVILĂ NR.1938
Ședința publică de la 20.11.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – B. A.
Grefier – C. L. C.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul Bumbăcel R. A., domiciliat în oraș Budești, sat Buciumeni, ., jud.Călărași, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.04.2015 de I.P.J. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul Mubăcel R. A., lipsă fiind intimatul I. Călărași.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se învederează instanței faptul că intimatul a înaintat prin serviciul registratură următoarele înscrisuri: CD cu înregistrarea video, planșa foto, atestatul de operator radar al agentului constatator, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, copia procesului verbal, graficul de lucru, fișa de abateri contravenționale.
Instanța a fost legal sesizată și este competentă potrivit art.94 C.pr.civ. și art.32 al.2 din OG nr.2/2001.Totodată, încuviințează probele cu înscrisuri solicitate de petent prin cererea introductivă și de intimat prin întâmpinare, apreciindu-le utile în soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Petentul având cuvântul în fond, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție.
J U D E C A T A
Asupra cauzei civile de față.
Sub nr._, a fost înregistrată la această instanță prin declinare de competență, plângerea formulată de petentul Bumbăcel R. A. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.04.2015 de I. Călărași, prin care solicită anularea acestuia.
În motivarea plângerii arată că prin procesul verbal de contravenție . numărul_ din data de 27.04.2015 a fost sancționat cu avertisment +195 lei +2 puncte de penalizare si suspendarea dreptului de a conduce pentru faptul ca in data de 27.04.2015, ora 09,44 ar fi depsit viteza legală si nu ar fi purtat centura de siguranța.
In primul rand arată ca potrivit art.19 din OG 2/2001 procesul verbal de contravenție se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient, iar cand acesta refuza,procesul verbal trebuie semnat de un martor asistent, iar in lipsa acestora agentul constatator trebuie sa faca mențiune despre aceasta împrejurare.
In cadrul procesului verbal de contravenție contestat, solicită a se observa ca nu exista semnătura sa la contravenient si nici nu se face vorbire de vreun martor asistent sau de motivele pentru care procesul nu este semnat de el sau de vreun martor, ci din contra se arata ca s-a achitat pe loc amenda si datele aparatului radar.
Totodată, potrivit art. 16 alin.7 din OG 2/2001 în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
De asemenea, solicită a se observa ca agentul constatator nu i-a adus la cunoștința dreptul de a face obiecțiuni si tot ce a contestat la momentul incheierii procesului verbal nu a fost consemnat de agentul ca obiecțiuni la rubrica -alte mențiuni-, acesta nici măcar nu l-a lăsat sa semneze procesul verbal de contravenție pentru a putea vedea ce scrie in el, ci doar i-a dat la sfârșit actele si mai multe harții dupa ce anterior i-a spus ca daca este vorba de vreo amenda contravenționala vrea sa o achite pe loc ceea ce a si făcut. Arată ca procesul verbal i-a fost inmanat o data cu dovada si cu chitanța de plata, nu a fost lăsat sa il citească, sa facă obiecțiuni la el si sa il semneze, acest mod de incheiere a procesului verbal de contravenție aducandu-i grave pejudicii pentru faptul ca practic nu a știut pentru ca a fost sancționat si ce sancțiuni concrete se aplica.
Mai mult, potrivit art. 175 alin.2 din C.p.civ., in cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumata si asa cum a arătat mai sus, art. 16 al in. 7 din OG 2/2001 prevede expres sancțiunea nulității atunci cand nu este respectat dreptul de a face obiectiuni, or, in cazul lui nu a fost lăsat sa semneze procesul verbal de contravenție, sa cunoască conținutul lui, sa facă obiectiuni si nici nu au fost consemnate cele contestate de el, agentul constator spunandu-i doar verbal ca va fi sancționat ca nu purta centura de siguranța si ca ar fi depăsit viteza legala, însă nu i-a comunicat cu cat ar fi depăsit viteza legala.
De aceea, solicită a se constata ca procesul verbal de contravenție este nelegal, nefiind respectate dispozițiile art. 16 alin.7 si 19 din OG 22/2001, iar sancțiunea care intervine este nulitatea acestuia potrivit art. 174 si 175 alin. 2 din C.p.civ, din punctul său de vedere norma încălcata de agentul constatator ocrotind un interes public, respectiv încrederea ca agenții statului acționează in limitele si puterile conferite de lege atunci cand constata o contravenție si incheie procese verbale de contravenție prin care aplica si sancțiuni.
Un alt motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție este si faptul ca pentru contravenția ca ar fi depășit viteza legala i-a aplicat sancțiunea avertismentului si suspendarea dreptului de a conduce pe 90 de zile, desi potrivit art. 7 alin.2 din OG 2/2001 avertismentul se aplica atunci cand fapta este gravitate redusa, in schimb a fost aplicata o sancțiune complementara destul de grava, incalcandu-se art. 5 alin.5 si 6 din OG 2/2001 care prevăd ca sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu gravitatea faptei si ca sancțiunea complementara se aplica in funcție de gravitatea faptei. Este absurd sa se considere ca pentru sancțiunea principala fapta are grad de pericol redus, iar pentru sancțiunea complementara, aceeași fapta sa aiba pericol ridicat, știut fiind ca suspendarea dreptului de a conduce pe 90 de zile este o sancțiune foarte grava.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 16, 19, 7, 5 din OG 2/2001 si 174 si 175 din C.p.civ.
In baza art. 201 alin. 1 C.pr.civilă, constatând îndeplinite condițiile prev. de lege pentru cererea de chemare în judecată, prin rezoluția din 30.07.2015 s-a dispus comunicarea acesteia intimatului căruia i s-a pus în vedere că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii sub sancțiunea prev. de art. 208 alin. 2 C.pr.civilă.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată.
In motivare arată că la data de 27.04.2015, aflându-se în misiune agentul constatator a acționat în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor montată pe autospeciala de poliție.
La data și ora menționate mai sus, a fost înregistrat cu aparatul radar autoturismul condus de petent care circula cu viteza de 143 km/h în afara localității.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului Bumbăcel R. A. căreia i s-au comunicat abaterea săvârșită, încadrarea legală precum și cuantumul amenzii.
Astfel, s-a încheiat procesul-verbal . nr._ pentru încălcarea prevederilor art. 50 alin. 1 din OUG 195/2002, respectiv depășirea limitei de viteză în afara localității.
Precizează faptul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Solicită ca instanța de judecată să constate că în cuprinsul procesului- verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul contestator în procesul-verbal de contravenție, însă afirmațiile sale sunt contrazise de înregistrarea radar a autoturismului respectiv și viteza cu care a fost înregistrat.
- Planșa foto depusă la dosar cuprinde aspectele prevăzute de pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021-02 NML.
Procesul-verbal contestat a fost încheiat potrivit prevederilor art. 180 din H.G. nr. 1391/2006, conform modelului din Anexa nr. IA; solicită să se constate că prevederile art. 181 nu se aplică în speța de față ci se aplică doar în cazul contravenienților care nu au fost opriți prin semnal regulamentar de agenții constatatori și procesul-verbal de constatare a contravenției se încheie în lipsă, după ce datele de identificare a contravenientului sunt comunicate, în scris, la cererea organelor de poliție, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului.
Art. 180 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 prevede că "în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A,…” astfel că modelul prevăzut în Anexa nr. 1A se aplică în cazul tuturor încălcărilor de norme rutiere, nu doar pentru "constatarea abaterilor în trafic", așa cum precizează petentul.
Art. 181 alin. (1) prevede că „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor si stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului."
Astfel, solicită a se observa că modelul prevăzut în Anexa 1D este folosit doar în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic ȘI contravenientul nu a fost oprit prin semnal regulamentar de agentul constatator, procesul-verbal de constatare a contravenției încheindu-se în lipsă și fiind expediat contravenientului prin poștă. De altfel, în conținutul modelului prevăzut în Anexa 1D se precizează că „Contravenientul poate achita în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției (conf. ștampilei poștei)".
În ceea ce privește solicitarea de înlocuire a pedepsei amenzii cu avertisment, solicită respingerea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege. Petentul a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din amenda aplicată.
În acest context, apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
Menționează de asemenea că depășirea limitei maxime de viteză admisă reprezintă una din principalele cauze ale accidentelor de circulație care au loc pe drumurile naționale.
La dosar intimatul a depus: CD-ul cu înregistrarea video a faptei contravenționale, fișa de abateri contravenționale a petentului, alte înscrisuri necesare justei soluționări a cauzei.
În probațiune au fost administrate probele cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză și plângerea petentului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța reține că, prin procesul verbal contestat, acesta a fost sanctionat cu amendă de 195 lei și 2 puncte de penalizare pentru contravenția prev.de art.99 al.2 din OUG nr.195/2002 Rep. cu aplic.art.108 al.1 lit.a) pct.3 și avertisment cu pedeapsa complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile pentru contravenția prev.de art.102 al.3 lit.e) din OUG nr.195/2002 Rep., reținându-se că în data de 27.04.2015, orele 9,00 a condus autoturismul marca VW cu nr.de înmatriculare_ cu viteza de 143 Km/h ( +53 Km/h) în afara localității, pe DN 31 – Mânăstirea, fiind înregistrat cu aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala MAI_ și nu a purtat centura de siguranță.
Fiind investită, potrivit art.34 al.1 din OG nr.2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele: verificând, potrivit art.34 al.1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține, de asemenea că faptei i s-a dat o corectă încadrare legală.Astfel, potrivit art.121 al.1 din HG nr.1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă, iar potrivit art.102 al.3 lit.e) din OUG nr.195/2002 depășirea cu mai mult de 50 Km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum pe care circulă, iar potrivit art.102 al.3 lit.e) din OUG nr.195/2002, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Sancțiunea complementară, se aplică în baza art.111 al.1 lit.c) din același act normativ.
Potrivit art.36 al.1 din OUG nr.195/2002 Rep.conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament, iar potrivit art.99 al.2 din ordonanță, amenda contravențională prevăzută la alin.1 ( clasa I de sancțiuni – 2-3 puncte amendă) se aplică și conducătorului de autovehicul care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art.108 al.1 lit.a).
Critica petentului privind întocmirea procesului verbal cu încălcarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001 nu este întemeiată, pentru următoarele motive: potrivit art.19 din OG nr.2/2001” Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient.În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.Textul legii nu prevede și sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții, așa cum o face în situația nerespectării condițiilor de formă prev.de art.17 din OG nr.2/2001.Fiind vorba de o nulitate virtuală anularea actului intervine în condițiile art.175 C.pr.civ. doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.Petentul nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, mai ales că a și achitat amenda ce i-a fost aplicată pe loc, așa cum se menționează în cuprinsul procesului verbal.
Nici critica privind lipsa obiecțiunilor din cuprinsul procesului verbal nu este întemeiată, și în acest caz, contestatorul trebuind să facă dovada că, prin neconsemnarea acestora în cuprinsul procesului verbal, a suferit o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, ori o astfel de dovadă nu a fost făcută.
Neîntemeiată este și critica privind aplicarea sancțiunii „ avertisment”, pentru contravenția prev.de art.102 al.3 lit.e) din OUG nr.195/2002 Rep și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.Potrivit art.96 al.1 din ordonanță, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces verbal prin care se aplică sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.În speță, petentul a săvârșit contravenția prev.de art.121 din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.102 al.3 lit.e) din OUG nr.195/2002, caz în care potrivit concluziei desprinse din interpretarea coroborată a tuturor prevederilor legale enunțate anterior, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile alături de cea principală a amenzii sau avertismentului este obligatorie și nu facultativă, la latitudinea agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că OG nr.2/2001 reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului verbal, iar sub aspect procedural art.47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției din economia art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul constatator.
Persoana sancționată se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa.Această prezumție nu neagă însă, valoarea probatorie a procesului verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul verbal încheiat se bucură de o prezumție relativă de temeinicie a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a propune probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea ( agentul în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este supus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
Potrivit dispozițiilor art.31-36 din OG nr.2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Forța probantă a procesului verbal este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni V.Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Pe de altă parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 al.2 din CEDO.Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extreme de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dat extreme de numeroase.
În prezenta cauză, instanța constată că procesul verbal contestat, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, privitor la contravenția prev.de art.99 al.2 din OUG nr.195/2002 și cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat în ceea ce privește contravenția prev.de art.102 al.3 lit.e) din OUG nr.195/2002.
Raportat la cele de mai sus, petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei descrise în procesul verbal, susținerile acestuia din cuprinsul plângerii nefiind susținute de nici un mijloc de probă.
Procesul verbal de contravenție în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Față de considerentele de mai sus, instanța va respinge plângerea petentului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul Bumbăcel R. A., domiciliat în oraș Budești, sat Buciumeni, ., jud.Călărași, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 27.04.2015 de I.P.J. Călărași.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria Oltenița.
Pronunțată azi 20.11.2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
B. A. C. L. - C.
RD/BA/CLC
17.12.2015
5 ex.
| ← Succesiune. Sentința nr. 1934/2015. Judecătoria OLTENIŢA | Fond funciar. Sentința nr. 326/2015. Judecătoria OLTENIŢA → |
|---|
