Plângere contravenţională. Sentința nr. 742/2015. Judecătoria OLTENIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 742/2015 pronunțată de Judecătoria OLTENIŢA la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 742/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA OLTENIȚA-JUDETUL CĂLĂRAȘI
Operator de date cu caracter personal nr. 3270
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.742
Ședința publică de la 09.06.2015
Instanța constituită astfel:
Președinte de complet:G. C.-O.
Grefier :C. Anișoara
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. G., domiciliat în București, ., ., ., CNP_, împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._/20.02.2015, întocmit de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în Mun. Călărași, ., Județul Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul M. G. asistat de av. S. S., lipsă fiind intimata IPJ Călărași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
La solicitarea instanței petentul M. G. prezintă în original cartea de identitate pentru identificare și constată copia cărții de identitate conform cu originalul.
Sub prestare de jurământ se audiază martorul F. T. propus de petent, depoziția sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Av.S. Ș. declară că nu are cereri noi de formulat, alte probe de administrat sau excepții de invocat, solicitând judecarea cauzei in fond.
Nemaifiind cereri prealabile judecății, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul in fond.
Av. S. Ș. având cuvântul in fond pentru petent, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată. În motivare arată că intimata nu a administrat un minim de probatoriu în susținerea temeiniciei procesului verbal de contravenție. Edificatoare în prezenta cauză ar fi fost înregistrarea video privind depășirea neregulamentară a petentului. Deși dotată cu camere video se arată că nu a fost înregistrată așa zisa contravenție. Cele reținute de agentul constatator în procesul verbal de contravenție atacat nu sunt susținute prin niciun mijloc de probă. Petentul a făcut dovada cu martorul F. T. audiat la acest termen că manevra de depășire efectuată nu a pus în niciun moment în pericol siguranța circulației pe drumurile publice. După efectuarea manevrei de depășire, petentul a revenit pe banda sa de circulație, iar autovehiculul poliției ce venea din sens contrar a avut timpul material și necesar să pătrundă pe contrasens. În practica CEDO și în alte situații sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate. In plus, acuzării îi revine sarcina sa îi prezinte persoanei în discuție capetele de acuzare care i se imputa în scopul de a-i acorda acesteia ocazia sa își pregătească apărarea si de a oferi probe suficiente pentru a-si fundamenta o declarație de vinovăție. Starea de sănătate a martorului este precară, nu poate fi înlăturată, martorul încă de la încheierea procesului verbal de contravenție s-a arătat surprins de cele reținute de agentul constatator. La întocmirea procesului verbal de contravenție petentul a solicitat să se menționeze la rubrica „alte mențiuni” poziția sa referitoare la măsura dispusă, însă agentul constatator nu i-a permis acest lucru. Pentru aceste motive solicită admiterea plângerii, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Oltenița la data de 02.03.2015, sub nr._, petentul M. G., domiciliat în București, ., ., CNP_, a solicitat anularea Procesului verbal de contravenție . nr._/20.02.2015, întocmit de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în Mun. Călărași, ., Județul Călărași.
Totodată petentul a solicitat exonerarea sa de plata amenzii cu anularea punctelor de penalizare.
În motivarea plângerii, petentul a arătat următoarele:
La data de 20 02 2015 in jurul orelor 12,30 s-a deplasat pe DN 4 pe direcția București - Oltenița la volanul autoturismului_ aparținând societății BGS - Divizia medicala, transportând un bolnav ce fusese la dializa la o unitate spitaliceasca din București, către domiciliul sau din ..
După ce a ieșit de pe raza comunei Curcani in aproprierea km 51 a depășit regulamentar un autocamion, condițiile de trafic permițându-i sa facă acest lucru in condiții depline de siguranța. Din sens opus la o distanta mare se zarea o mașina astfel ca manevra de depășire a efectuat-o în deplina siguranța atât pentru el, cât si pentru celalalt autovehicul.
De altfel, prin prisma obligațiilor profesionale pe care le are în sensul ca transportă bolnavi, este foarte atent la orice manevra pe care o efectuează fiind la volanul mașinii.
După efectuarea depășirii a revenit pe banda sa de circulație in sensul de mers spre direcția Oltenița, iar după intersectarea cu un autoturism ce mergea spre București se deplasa in aceeași direcție si un echipaj de politie. Acesta a pătruns pe contrasens in fata sa făcându-i semn cu girofarul să oprească, el procedând in consecința.
I s-a adus la cunoștință faptul ca a efectuat o manevra de depășire periculoasa, fapt neconform cu realitatea întrucât manevrele de depășire așa cum a precizat au fost in deplina siguranța. Cel mai elocvent lucru este demonstrat tocmai de faptul ca după revenirea sa pe sensul de mers spre Oltenița, echipajul de Politie ce se afla in imediata apropriere a autoturismului cu care s-a intersectat după efectuarea manevrei de depășire, a avut timpul material necesar sa intre pe sensul său de mers, si sa oprească mașina in fata autoturismului său, la rândul său sa oprească de asemenea mașina in deplina siguranța.
A fost total surprins de modul in care a fost oprit in trafic precum si de afirmațiile ulterioare ale agentului de Politie si a arătat nu numai surprinderea ci si dezacordul cu masurile dispuse fata de el, respectiv sancționarea sa contravenționala, penalizarea cu 4 puncte, si ridicarea dreptului de a conduce pe drumurile publice.
Manevra de depășire efectuata de un conducător auto constituie contravenție conform disp. art. 120 lit.j) din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 care prevăd ca „din sens opus se apropie alt vehicul iar conducătorul acestuia este obligat sa efectueze manevre de evitare a coliziuni". O asemenea manevra nu a fost efectuata de către conducătorul autovehiculului care a trecut pe lângă el întrucât pentru evitarea unei presupuse coliziuni acesta, nu avea decât posibilitatea de a intra in șanțul de pe marginea drumului, ceea ce nu s-a întâmplat, iar echipajul de poliție se afla in urma acestuia a avut timpul material necesar sa facă toate manevrele descrise anterior pentru oprirea sa. De altfel daca. s-ar fi creat o asemenea situație cu siguranța conducătorul autoturismului cu care s-a intersectat după efectuarea manevrei de depășire ar fi oprit probabil autoturismul din proprie inițiativa pentru a evita un eventual eveniment rutier cu atât mai mult cu cat cu siguranța observase ca in spatele mașinii sale exista un echipaj de Politie.
La întocmirea procesului verbal a solicitat sa se menționeze poziția sa referitoare fa măsura dispusa, in sensul ca la momentul efectuării depășirii, din sens opus nu circula niciun autoturism căruia sa ii fie periclitata siguranța in circulație prin manevra efectuata. Agentul nu i-a permis sa consemneze ceea ce a dorit si a sintetizat cele spuse de el, respectiv „ am apreciat si consider ca am avut suficient timp".
În ce privește stabilirea aplicabilității art. 6 din OEDO în cadrul procedurii contravenționale, solicită a se avea în vedere în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, definind în mod autonom noțiunea de acuzație în materie penala, în raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea în dreptul intern natura faptei si natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate, a statuat ca scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului, în sensul ca noțiunea de "acuzație în materie penala" include si domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceleași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca și celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong si Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi dintre acestea prezumpția de nevinovăție instituita prin art. 6.2 din Convenție (A. contra României, 4.10.2007).
Totodată, solicită a se avea în vedere si Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțata în cauza Neata contra României din data de 18.11.200S în care Curtea a reamintit ca în metoda penala, problema administrării probelor trebuie privita prin prisme paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate, in plus, acuzării îi revine sarcina sa îi prezinte persoanei în discuție capetele de acuzare care i se imputa în scopul de a-i acorda acesteia ocazia sa își pregătească si sa își prezinte apărarea în consecința precum si de a oferi probe suficiente pentru a-si fundamenta o declarație de vinovăție. Totodată, Curtea a mai reamintit ca, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de proba, administrate în fata lor si de a se pronunța asupra pertinentei acelor probe pe care partite doresc sa le propună în vederea administrării. Deși Convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intra în sfera de competenta a dreptului intern. Curtea a reamintit ca sarcina sa consta în aceea, de a cerceta, daca procedura litigioase privita în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.
Sancțiunea a fost aplicata abuziv si nejustificat deoarece nu s-a ținut cont de prevederile art. 21 pct. 3 din OG 2/2001, care prevede că "Sancțiunea se aplică în limitele prevenite de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia de scopul urmărit de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
În același sens, in cauza se aplica prezumția de nevinovăție, conform art.6 din CEDO si care nu a fost răsturnata.
F. de cele arătate mai sus, din punct de vedere al temeiniciei procesului verbal, acesta nu a fost încheiat cu respectarea exacta a situației de fapt, si cu încălcarea dreptului legal la apărare acesta fiind emis in mod nelegal de către agentul constatator si nu este susținut de probe legale si temeinice.
În concluzie, solicită anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ si exonerarea de plata amenzii aplicate in cuantum de 300 lei deoarece acesta este netemeinic si nelegal.
În drept, s-a invocat OUG 195/2002, OG 2/2001 și Legea nr.38/2003 modificată și republicată, art.6 din CEDO.
La data de 31.03.2015, intimata a depus întâmpinare, prin intermediul căreia a arătat următoarele:
In fapt, contestatorul a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Contestatorul a fost sancționat contravențional întrucât la data de 09.02.2015, locul DN4 - Curcani, a condus autoturismul cu nr._ pe DN 4 la ieșirea din localitatea Curcani și la km 51a efectuat manevra de depășire a autocamionului cu nr._ in timp ce din sens opus circula auto MAI_ al cărui conducător a efectuat manevre de evitare a accidentului, faptă prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. j și sancționată de art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, iar sancțiunea principală a amenzii pentru prima faptă a atras în mod corelativ și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.
Agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului-verbal la Judecătoria Oltenița, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal, iar petentul a semnat actul sancționator cu mentiuni.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și dala comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În cuprinsul procesului-verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție.
Pe de altă parte, procesul verbal de contravenție legal întocmit se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, făcând dovada, până la proba contrară, asupra situației de fapt și încadrării juridice a aspectelor constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator.
In ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment, solicită a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, iar petentul a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din amenda aplicată, precum și aspectul că fapta contravențională prezintă un grad de pericol social ridicat.
In acest context, agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
Având în vedere motivele sus-menționate, se solicită respingerea plângerii contravenționale, menținerea sancțiunii principale a amenzii și a sancțiunii complementare ca fiind legal aplicate.
Petentul M. G. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimată, prin care a arătat că:
Solicita înlăturarea apărărilor formulate de către intimat având in vedere netemeinicia acestora si anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 20.02.2015 intocmit de către agent BIDOAE M. din cadrul I. de Politie al Județului Călărași.
Solicită anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ si exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate in cuantum de 390 lei, anularea punctelor amenda si punctelor de penalizare, confiscarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, deoarece acesta este netemeinic si nelegal, având in vedere următoarele:
Așa cum a arătat in plângerea/contestația formulata in care a descris in amănunt situația de fapt, prin manevra de depășire efectuata nu a pus niciun moment in pericol siguranța circulației pe drumurile publice si nici nu a obligat participanții la trafic sa efectueze vreo manevra de evitare a coliziunii așa cum prevăd disp. art. 120 lit J din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 „ din sens opus se apropie alt vehicul iar conducătorul acestuia este obligat sa efectueze manevre de evitare a coliziunii".
In întâmpinarea formulata de intimat acesta a evitat sa precizeze modul in care a fost semnalizat si oprit in trafic după efectuarea manevrei de depășire in sensul ca dupa ce a depășit autovehiculul din fata sa, a revenit pe banda sa de circulație iar autovehiculul de Politie ce venea din sens contrar a avut timpul material necesar sa pătrundă pe contrasens adică pe direcția sa de mers, si sa ii facă semne luminoase cu girofarul sa oprească.
In procesul verbal de contravenție nu se face nicio mențiune referitoare la faptul ca șoferul de pe auto MAI_ ar fi efectuat o manevra de evitare a accidentului, acest lucru precizându-l doar in întâmpinare după ce a luat la cunoștința de faptul ca a invocat disp.art.120 lit J din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002. Daca acest aspect care in opinia sa este esențial in dovedirea existentei acestei contravenții ar fi existat in realitate cu siguranța agentul constatator nu ar fi omis sa ii consemneze in procesul verbal de contravenție.
In condițiile in care ar fi efectuat o manevră de depășire periculoasa asta înseamnă in primul rând o lipsa de spațiu si timp in efectuarea acestei manevre ceea ce nu ar fi permis agenților de circulație sa îl oprească in trafic in modul arătat mai sus astfel ca mențiunea din procesul verbal ca nu a acordat prioritate chiar autovehiculului condus de ei este o afirmație nereala in raport cu situația de fapt expusa.
Mai mult intimatul încearcă sa sugereze instanței ca încearcă sa prezinte o alta situație de fapt diferita de cea reținuta de agentul constatator, însa nu vine sa arate instanței nicio proba in acest sens.
In raport de cele menționate considera ca fapta nu exista, nu a fost săvârșita in realitate, fapt pentru care a si propus audierea martorului F. T. din com. Chirnogi, ., dud Călărași.
In apărările sale susține intimatul ca procesul verbal de contravenție întocmit se bucura de o prezumție relativa de veridicitate, făcând dovada, pana la proba contrara asupra situației de fapt si încadrării juridice a aspectelor constatate prin propriile simțuri de către agentul constatator.
La întocmirea procesului verbal a solicitat sa se menționeze poziția sa referitoare la măsura dispusa, in sensul ca la momentul efectuării depășirii, din sens opus nu circula nici un autoturism căruia sa ii fie periclitata siguranța in circulație prin manevra efectuata. Agentul nu i-a permis sa consemneze ceea ce a dorit sintetizând cele spuse de el, respectiv „am apreciat si consider ca am avut suficient timp".
In cauza se aplica prezumția de nevinovăție, conform art.6 din CEDO si care nu a fost răsturnata .
In ce privește stabilirea aplicabilității art. 6 din CEDO în cadrul procedurii contravenționale, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, definind în mod autonom noțiunea de acuzație în materie penala, în raport de cele trei criterii alternative stabilite, calificarea în dreptul intern, natura faptei si natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate, a statuat ca scopul interpretării date dispozițiilor art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului, în sensul ca noțiunea de "acuzație în materie penala" include si domeniul contravențional, a fost acela de a asigura aceleași garanții procesuale celor învinuiți de săvârșirea unei contravenții ca si celor învinuiți de săvârșirea unei infracțiuni (Sporrong si Lonnroth contra Suediei - 1982; Ozturk contra Germaniei - 1984; Lutz contra Germaniei - 1987), neputând lipsi dintre acestea prezumția de nevinovăție instituita prin ad. 6.2 din Convenție (A. contra României 4.10.2007) .
Totodată, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțata în cauza Neata contra României din data de 18.11.2008 în care Curtea a reamintit ca în materie penala, problema administrării probelor trebuie privita prin prisma paragrafelor 2 si 3 ale articolului 6, iar sarcina probei revine acuzării, dubiul profitând persoanei acuzate. In plus, acuzării îi revine sarcina sa îi prezinte persoanei în discuție capetele de acuzare care i se imputa în scopul de a-i acorda acesteia ocazia sa își pregătească si sa își prezinte apărarea în consecința precum si de a oferi probe suficiente pentru a-si fundamenta o declarație de vinovăție.
Totodată, Curtea a mai reamintit ca, potrivit unei jurisprudențe constante, jurisdicțiilor naționale le revine în principal sarcina de a aprecia elementele de proba administrate în fata lor si de a se pronunța asupra pertinentei acelor probe pe care părțile doresc sa le propună în vederea administrării. Deși Convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, aceasta nu reglementează admisibilitatea probelor ca atare, materie care intra în sfera de competenta a dreptului intern. Curtea a reamintit ca sarcina sa consta în aceea de a cerceta daca procedura litigioasa privita în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor a avut un caracter echitabil.
Sancțiunea a fost aplicata abuziv si nejustificat deoarece nu s-a ținut cont de prevederile art. 21 pct. 3 din OG 2/2001 care prevăd ca, "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
In cauza se aplica prezumția de nevinovăție, conform art.6 din CEDO si care nu a fost răsturnata.
Cu privire la solicitarea intimatului de a se respinge cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu avertisment arată ca nu a formulat o asemenea cerere.
In concluzie, solicită anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ si exonerarea de plata amenzii aplicate in cuantum de 390 lei, anularea punctelor amenda si punctelor de penalizare, deoarece acesta este netemeinic si nelegal.
Analizând întregul material probator, instanța reține următoarele:
Prin Procesul verbal de contravenție . nr._/20.02.2015 emis de intimata IPJ Călărași, petentul a fost sancționat contravențional cu 4 puncte amendă, echivalentul a 390 lei, aplicându-se și măsura suspendării dreptului de a conduce, reținându-se că “a condus autoturismul cu nr._ pe DN 4 la ieșirea din localitatea Curcani și la km 51a efectuat manevra de depășire a autocamionului cu nr._ in timp ce din sens opus circula auto MAI_ al cărui conducător a efectuat manevre de evitare a accidentului”.
Faptele au fost încadrate în prev. art. 120alin. 1 lit. j din HG 1391/2006 și sancționate conform art. 100 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.
Din examinarea conținutului procesului verbal atacat, rezultă că acesta a fost întocmit in conformitate cu dispozitiile legale, îndeplinind condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din OG 2/2001 și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute prev. de art. 17 din OG 2/2001.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța reține că sub aspectul existentei faptei și a vinovăției petentul a făcută dovada contrară, conform art. 249 C., după cum urmează:
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de petent cu obiecțiuni, acesta menționând că a apreciat că a avut suficient timp pentru efectuarea depășirii.
La termenul de judecată din data de 09.06.2015, la propunerea petentului, a fost audiat în calitate de martor F. T., care a declarat următoarele: în fiecare zi de luni, miercuri și vineri, petentul, care e șofer pe ambulanță, îl transportă pe martor pe ruta Chirnogi – București și înapoi pentru dializă. Într-una din zile petentul a fost oprit de un echipaj de poliție. În fața mașinii petentului se afla un camion, pe care petentul l-a depășit la ieșirea din . locul din față al ambulanței și a văzut că depășirea a fost efectuată regulamentar. După ce petentul a reintrat pe sensul lui de mers, a mai trecut ceva timp până când mașina de poliție a ajuns în dreptul lor. După depășirea camionului, petentul a revenit pe banda lui de mers fără a efectua vreo manevră bruscă și a frânat ușor. Prin depășirea efectuată de petent nu s-a creat riscul vreunui accident cu mașina poliției sau cu vreo altă mașină.
Astfel, martorul a confirmat susținerile petentului, respectiv faptul că petentul a avut suficient timp pentru a efectua manevra de depășire și nu a pus în pericol siguranța circulației, șoferul autovehiculului aparținând MAI nefiind obligat să evite un eventual accident. Martorul nu s-a simțit în niciun moment în pericol, deși ocupa locul din față iar starea lui de sănătate ar fi determinat o stare de teamă dacă într-adevăr s-ar fi întâmplat cele descrise în procesul verbal de contravenție.
În plus, din descrierea faptei rezultă că la momentul efectuării manevrei de depășire de către petent, agentul constatator s-a aflat în deplasare, ceea ce a implicat o acțiune din partea acestuia. Astfel, agentul constatator nu a acționat ca o persoană obiectivă, fapt care, coroborat cu declarația martorului creează instanței serioase dubii cu privire la temeinicia procesului verbal.
De altfel, agentul constatator avea posibilitatea de a realiza înregistrarea video a evenimentului, întrucât pe mașina sa exista un asemenea mijloc tehnic, astfel cum a confirmat intimata prin răspunsul depus la data de 26.05.2015 (fila 41). Mai mult, agentul constatator avea posibilitatea de a-l opri pe șoferul camionului depășit de petent, pentru ca acesta să relateze faptele.
Însă, cu toate că acest minim probatoriu ar fi fost necesar, dată fiind poziția subiectivă a agentului constatator, intimata nu a putut prezenta nicio probă în susținerea procesului verbal de contravenție.
În aceste condiții, ținând cont de cele expuse, instanța constată că faptele descrise în procesul verbal de contravenție nu corespund adevărului, astfel încât va admite plângerea contravențională, urmând a anula Procesul verbal de contravenție . nr._/20.02.2015 emis de intimata IPJ Călărași.
Va lua act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. G., domiciliat în București, ., ., ., Sector 4, CNP_.
Anulează Procesul verbal de contravenție . nr._/20.02.2015, întocmit de intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în Mun. Călărași, ., Județul Călărași.
Ia act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Oltenița.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.06.2015.
Președinte, Grefier,
G. C. – O. C. Anișoara
Red.G.C.O.
Tehnoredactat A.C.
29.06.2015/4 ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 755/2015. Judecătoria... → |
|---|
