Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 1071/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1071/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 1071/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._ exercitarea autorității părintești
Înreg. 19.01.2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1071
Ședința publică din data de 06.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. C.
Grefier – F. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanta C. E. domiciliată în Onești, Cartier Slobozia, ., județul Bacău, în contradictoriu cu pârâtul D. B. domiciliat în Onești, Cartier Slobozia V., ., județul Bacău și cu reprezentantul U. A. TERITORIALĂ ONEȘTI cu sediul în Onești, ., județul Bacău, având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta asistată de avocat B. T., curator avocat B. V. pentru pârât și martora C. I., lipsă fiind reprezentantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care,
Instanța stabilește remunerația curatorului special în valoare de 300 lei.
C. avocat B. V. depune chitanța nr. 1/06.05.2015 în valoare de 300 lei, reprezentând remunerație curator.
Instanța sub prestare de jurământ procedează la audierea martorei Costând I. declarație consemnată și atașată la dosar.
Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului.
Întrebați fiind de către instanță, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, reprezentanții părților declară că nu mai au de formulat alte cereri sau alte incidente de invocat și că sunt de acord cu dezbaterea fondului la acest termen.
Fiind deschise dezbaterile asupra fondului, reprezentantul reclamantei, avocat B. T., solicită admiterea acțiunii, exercitarea autorității părintești în mod exclusiv asupra minorului D. P. I., născut la 18.06.2011, stabilirea locuinței minorului la reclamantă, reclamata putând fi șantajată de pârât dacă s-ar stabili exercitarea autorității părintești de către ambii părinții, pârâtul fiind și o fire violentă, obligarea pârâtului la o pensie de întreținere raportat la venitul minim pe economie. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, curator, taxă de timbru.
C. avocat B. V. solicită admiterea acțiunii, cu privire la exercitarea autorității exclusive a autorității părintești, lasă soluția la aprecierea instanței.
În baza art. 394 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.01.2015 sub nr._, reclamanta C. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul D. GOGDAN, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună ca exercitarea autorității părintești față de minorul D. P. I., născut la data de 18.06.2011, să se realizeze exclusiv de către reclamantă, să se stabilească locuința minorului la reclamantă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a avut cu pârâtul în perioada 2006-iunie 2013 o relație de concubinaj, iar din această relație s-a născut minorul P. I. la data de 18.06.2011 în Italia. A mai arătat reclamanta că în iunie 2013 părțile s-au despărțit în fapt din cauza comportamentului agresiv fizic și verbal al pârâtului, aceasta împreună cu minorul revenind în țară, iar de la data despărțirii pârâtul a mai venit să îl vadă pe copil o lună – o lună și jumătate, iar din septembrie 2014 nu a mai venit deloc.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 398, 400 Codul civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, certificatul de naștere de naștere a minorului (fila 6) și carte de identitate reclamantă (fila 7).
Cererea a fost timbrată cu 40 lei taxă judiciară de timbru.
La data de 25.02.2015 reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului raportat la veniturile pârâtului.
La solicitarea instanței s-a efectuat o anchetă psihosocială la domiciliul reclamantei (file 26-29).
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței la nici un termen de judecată, reieșind din ancheta psihosocială că lucrează în Anglia din septembrie 2014, instanța procedând la citarea acestuia prin publicitate și numirea unui curator special care să îi apere interesele, conform art. 167 Cod procedură civilă.
Reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială cu martora C. I., ca fiind admisibile și putând duce la soluționarea cauzei, conform dispozițiilor art.255 coroborat cu art.258 din Codul de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Părțile în perioada 2006-iunie 2013 părțile au avut o relație de concubinaj, iar din această relație s-a născut minorul D. P. I. la data de 18 iunie 2011 în Italia. Părțile s-au despărțit în luna iunie 2013, reclamanta împreună cu minorul s-au mutat la domiciliul mamei reclamante, iar pârâtul a locuit o perioadă la bunicul său, după care, în septembrie 2014 a plecat la muncă în Anglia.
Cât a fost în țară, pârâtul venea să își viziteze copilul, la început săptămânal, după care din ce în ce mai rar.
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar reclamanta C. E. a solicitat ca autoritatea părintească cu privire la minorul D. P. I. să fie exercitată numai de către ea, ca locuința acestui minor să fie stabilită la ea.
Din declarațiile martorului și din concluziile raportului de anchetă psihosocială rezultă că pârâtul manifestă dezinteres atât față de reclamantă cât și față de copilul rezultat din relația lor de concubinaj, nu se interesează de soarta copilului, nu contribuie în nici un fel la creșterea și educarea acestuia, minorul fiind crescut și îngrijit în condiții foarte bune de reclamantă și de părinții acesteia, pârâtul fiind plecat în Anglia din luna septembrie 2014.
Având în vedere situația de fapt reținută, instanța consideră că nu există motive întemeiate în sensul art. 398 cod civil pentru ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată exclusiv de către reclamantă.
De altfel, prin modificările aduse Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prin Legea nr. 257/2013 se definește noțiunea de motive întemeiate pentru exercitarea autorității părintești exclusiv de către un părinte. Astfel, dispozițiile art. 31 alin. 2/5 prevăd că „(2^5) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.” Chiar dacă situațiile sunt enumerate cu titlu exemplificativ, voința legiuitorului a fost de a reglementa cu valoare de principiu ca autoritatea părintească să fie exercitată de regulă de către ambii părinți, și numai în cazuri excepționale de către un singur părinte. Or, în speță, nu este dovedit că pârâtul a avut un comportament care să prezinte vreun risc pentru copil.
Faptul că pârâtul este dezinteresat și este posibil ca în viitor să nu participe la luarea deciziilor cu privire la minor nu este de natură de a-l înlătura de la exercitarea autorității părintești, reclamanta având posibilitatea să ia singură aceste decizii, conform art. 31 alin. 2/1 și 2/2 din Legea 272/2004 care prevede: „2^1) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.
(2^2) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu-și exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (2^1), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.”
Instanța, având în vedere faptul că minorul locuiește la reclamantă, în baza art. 496 Cod civil, urmează a stabili locuința minorului D. P. I. la data de 18 iunie 2011, la reclamanta C. E..
Cu privire la pensia de întreținere datorată de pârât pentru creșterea și întreținerea minorului, în lipsa unei dovezi că acesta realizează venituri, instanța se va raporta la venitul minim net pe economie garantat în plată care la data pronunțării prezentei este de_ lei, raportat la venitul minim brut pe economie care de la 01.01.2015 este de 975 de lei, conform HG 1091/2014.
Dispozițiile art. 529 alin. 2 Cod civil prevăd că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
În consecință, instanța îl va obliga pe pârât să plătească reclamantei în favoarea minorului D. P. I. la data de 18 iunie 2011, pensie de întreținere în cuantum de 140 de lei lunar, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 19.01.2015, și până la majoratul minorului.
În temeiul art. 451, art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă și față de soluția de admitere în parte a acțiunii, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din totalul cheltuielilor de judecată în cuantum de 1040 lei reprezentând: 1000 lei onorariu avocat reclamantă și 40 lei taxă judiciară de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea formulată de reclamanta C. E., CNP_, domiciliată în Onești, Cartier Slobozia, ., județul Bacău, în contradictoriu cu pârâtul D. B., domiciliat în Onești, Cartier Slobozia V., ., județul Bacău și cu reprezentantul U. A. TERITORIALĂ ONEȘTI cu sediul în Onești, ., județul Bacău.
Dispune ca exercitarea autorității părintești cu privire la minorul D. P. – I., născut la data de 18.06.2011, CNP_, să fie realizată în comun de către ambii părinți.
Stabilește locuința minorului D. P. – I., născut la data de 18.06.2011, la reclamantă.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei în favoarea minorului D. P. – I., născut la data de 18.06.2011, pensie de întreținere în cuantum de 140 de lei lunar, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 19.01.2015, și până la majoratul minorului.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. C. F. C.
A.C/F.C 6ex 14.05.2015
Comunicat 1 reclamantă, 2 pârât, 1 reprezentant 15.05.2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 264/2015.... | Pensie întreţinere. Încheierea nr. 1269/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
