Plângere contravenţională. Sentința nr. 2843/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2843/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 2843/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL B.
Dosar nr._ - plângere contravențională –
Înreg. 28.05.2015
Sentința civilă nr. 2843
Ședința publică din data de 03.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.
Grefier – D. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul T. B.-I. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de poliție județean B. pentru Poliția Municipiului Onești, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează:
- cauza are ca obiect plângere contravențională;
- se află la al treilea termen de judecată;
- procedura legal îndeplinită;
- stadiul procesual – fond, după care,
Potrivit dispozițiilor art. 126 din Constituție, art. 94 din Codul de procedură civilă, având în vedere obiectul cauzei și prevederile art. 32 din OG nr. 2/2001 instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză fiind instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția.
Potrivit art. 255 din Codul de procedură civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri solicitată este admisibilă și poate duce la soluționarea procesului și, în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și cu înregistrarea video și nefiind alte cereri sau excepții prealabile de formulat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit art. 411 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța, în temeiul art. 394 din codul de procedură civilă declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele;
Prin plângerea formulată, contravenientul T. B.-I., domiciliat în B., .. 15, ., județul B. și cu domiciliul procesual ales în B., .. 62, ., județul B. a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean B. cu sediul în B., ., județul B., anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/08.05.2015 încheiat de BDNE Onești prin care a fost sancționat cu 9 puncte amendă în cuantum de 877,5 lei și măsura complementară de aplicare a unui număr de 6 puncte penalizare la permisul de conducere, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121 alin. 1 și art.147 alin. 1 din HG 1391/2006.
Plângerea a fost timbrată cu 20 lei, iar în motivarea acesteia se arată că cele consemnate în procesul verbal nu corespund realității.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii, menținerea procesului verbal de contravenție și judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, HG nr. 1391/2006, OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
La dosar s-au depuse acte, instanța reținând în fapt următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria_/08.05.2015 încheiat de BDNE Onești petentul a fost sancționat cu 9 puncte amendă în cuantum de 877,5 lei și măsura complementară de aplicare a unui număr de 6 puncte penalizare la permisul de conducere, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121 alin. 1 și art.147 alin. 1 din HG nr. 1391/2006.
Se reține din procesul verbal că la data de 08.05.2015, orele 1858 , petentul a condus autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_, pe DN 11, în localitatea Filipești, jud. B. cu viteza de 92 km/h, viteză stabilită cu aparatul R. Autovision montat pe auto MAI_.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal ., nr._ din data de 08.05.2015, instanța constată că aceasta a fost încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzută de lege, respectiv suma de 438,75 lei, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Mai mult, conform art. 16 alin. 7 din același act normativ, agentul constatator a respectat dreptul la apărare al contravenientului, punându-i în vedere dreptul de a face obiecțiuni privind conținutul procesului verbal, sens în care petentul a consemnat „ Mi s-a refuzat vizionarea filmării”.
În ceea ce privește cerințele prevăzute de art. 19 din OG nr. 2/2001, instanța constată că procesul verbal a fost semnat atât de către agentul constatator, cât și de către petent, nemaifiind necesară semnătura martorului asistent.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 29.05.2015.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, drept penal; 2) natura măsurii; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Față de contravenția reținută în sarcina petentului, și anume, conducerea unui autovehicul cu viteza de 92 km/h în localitate, din punct de vedere al legii naționale, reprezintă o faptă contravențională, și nu penală.
Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.
În această privință, instanța observă că amenda i-a fost aplicată petentului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special interdicția de a circula cu un vehicul depășind viteza maximă admisă pe un anumit sector de drum și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. Totuși, amenda aplicată nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal.
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate petentului se consideră „acuzații în materie penală”, în sensul art. 6 din convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.
Cu toate acestea, Curtea, în cauza P. c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie_, a stabilit că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, și anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei ( a se vedea A., pct. 58 și 59).
Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care ține seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul la apărare ( a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, . nr. 141-A, precum și A., pct. 60).
Astfel, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcina probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor.
Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Totuși, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului constatator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, respectiv viteza de deplasare a vehiculului.
Ca urmare, ori de câte ori organul constatator, în acest gen de contravenție, nu face dovada săvârșirii faptei prin mijloace tehnice certificate - respectiv nu prezintă fotografie radar, înregistrare video sau orice alt mijloc tehnic, ori proba nu este clară, instanța va admite plângerea petentului și va anula procesul-verbal de contravenție.
În cauză, intimatul a depus la dosar planșe foto (file 35-36 dosar) în care se distinge clar înregistrarea petentului ca circulând în interiorul localității cu viteza de 92 km/h.
Potrivit art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)": Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Instanța constată că în planșele foto depuse la dosar se observă imaginea autoturismului condus de către petent și este pus de asemenea în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Mai mult, intimatul a depus la dosr și înregistrarea video ce a fost comunicată și petentului.
De asemenea, a fost depus la dosar buletinul de verificare metrologică (fila 20 dosar) emis la data de 03.04.2015 cu valabilitatea verificării de 1 an din cuprinsul căruia rezultă că cinemometrul montat pe Dacia L. cu nr. MAI_ măsoară în regim staționar și în regim de deplasare.
Măsurătorile au fost făcute de un operator radar calificat, instruit potrivit reglementărilor legale(fila 21 dosar).
Văzând că petentul a circulat în interiorul localității și a depășit viteza regulamentară cu 42 km/h, instanța apreciază că înlocuirea sancțiunii amenda cu sancțiunea avertisment nu este justificată. Deplasarea cu viteză peste limita legală este una din cauzele principale ale producerii accidentelor rutiere și constituie un real pericol pentru ceilalți participanți la trafic, și chiar pentru conducătorul auto imprudent, ceea ce denotă un grad ridicat de pericol social al faptei.
Amenda aplicată contravenientului este la limita prevăzută de lege.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este temeinic și în temeiul art. 31 și următoarele din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor va respinge plângerea. Va fi menținut procesul verbal de contravenție ., nr._/08.05.2015 încheiat de BDNE Onești.
Pentru aceste motive
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contravenientul T. B.-I., CNP –_, domiciliat în B., .. 15, ., județul B. și cu domiciliul procesual ales în B., .. 62, ., județul B. în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean B. cu sediul în B., ., județul B..
Menține procesul verbal de contravenție ., nr._/08.05.2015 încheiat de BDNE Onești.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.12. 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. I.A. 28.12.2015
Tehnored. D.G. 28.12.2015
Ex. 4 ..12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2862/2015. Judecătoria ONEŞTI | Fond funciar. Sentința nr. 2966/2015. Judecătoria ONEŞTI → |
|---|
