Plângere contravenţională. Sentința nr. 551/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 551/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 551/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._ - plângere contravențională -
Înreg. 10.11.2014
SENTINȚA CIVILĂ nr. 551
Ședința publică din data de 26.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte – M. C. M.
Grefier – I. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul P. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN BACĂU – PENTRU SERVICIUL RUTIER ONEȘTI, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit ambele părți.
Pentru a da posibilitate părților să fie prezente la judecata cauzei, instanța dispune reluarea apelului părților la sfârșitul ședinței.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică au lipsit ambele părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că înregistrarea video a presupusei contravenții a fost comunicată petentului la adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură, iar petentul a depus la dosar precizări ca urmare a vizionării CD-ului, după care;
Potrivit art. 255 Cod procedură civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la soluționarea procesului iar în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează această probă pentru ambele părți. De asemenea încuviințează proba cu înregistrarea video.
Conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară terminată cercetarea procesului.
Având în vedere că părțile, legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței, fiind solicitată judecarea cauzei în lipsă, în baza art. 394 Cod procedură civilă instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.11.2014, sub numărul_, petentul P. M., a chemat în judecată intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Bacău – Serviciul Poliției Rutiere Onești, solicitând instanței să dispună anularea procesului verbal ., nr._ din 29.10.2014.
În motivarea cererii, petentul a arătat că în data de 29.10.2014 a fost sancționat prin procesul verbal ., nr._ pentru că a circulat cu viteza de 94km/h în localitate, precizând că viteza de deplasare a autoturismului era de cel mult 70km/h, fiind conștient că a circulat prin localitate, însă în localitatea respectivă nu a fost semnalizată prezența aparatului radar cu indicator „Atenție radar”.
A mai arătat petentul că proba cu înregistrarea video a pretinsei contravenții nu este admisibilă în condițiile în care în același interval circulau și alte autoturisme atât pe sensul de deplasare al petentului, cât și din sens opus.
Mai mult, petentul a arătat că fapta nu a fost descrisă corespunzător în procesul verbal, nefiind indicat numărul de înmatriculare al autospecialei pe care era montat aparatul radar și nici . video.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În probațiune petentul a depus la dosar: proces verbal ., nr._ din 29.10.2014 (fila 7), copie CI (fila 8).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din OUG 80/2013.
La data de 05.12.2014 intimatul a depus la dosar, prin serviciul Registratură, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic, întrucât petentul avea obligația de a circula cu viteza legală în localitate.
În motivare, intimatul a arătat că în data de 29.10.2014, petentul a condus autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 11 în localitatea Sănduleni, jud. Bacău, cu viteza de 94 km/h, viteză stabilită cu aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala poliției.
Intimatul a mai arătat că aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal au fost făcute nemijlocit în baza înregistrării video a aparatului radar, și pentru veridicitate a depus la dosar: planșe foto și înregistrarea video.
S-a mai arătat în întâmpinare că la rubrica „Alte mențiuni” petentul a declarat: ”eu cred că nu aveam mai mult de 60-70km/h”.
În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., OG 2/2001, OUG 195/2002 și HG 1391/2006.
În probațiune intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar: planșe fotografice (filele 16-17), buletin de verificare metrologică (fila 18), atestat operator radar (fila 19), raportul agentului constatator (fila 20),
La data de 23.12.2014, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că planșele fotografice depuse la dosar nu respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din NML-021-05 din 23.11.2005.
La termenul din 29.01.2015 instanța a amânat judecarea cauzei pentru a i se comunica petentului înregistrarea video a pretinsei fapte contravenționale, la sediul procesual ales.
Instanța a apreciat că proba cu înscrisuri solicitată este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei și a încuviințat-o.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din 29.10.2014 (fila 7) petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810lei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 49, alin. 1 din OUG 195/2002.
În procesul verbal s-a reținut că la data de 29.10.2014, petentul a condus autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 11 în localitatea Sănduleni, jud. Bacău, cu viteza de 94 km/h, viteză stabilită cu aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala poliției, cu nr. de înmatriculare MAI_.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 49, alin. 1 din OUG 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, nerespectarea acestei dispoziții constituie contravenție conform art. 102, alin. 3, lit. e din OUG 195/2002 și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea a 6 puncte de penalizare la permisul de conducere.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege, procesul verbal a fost înmânat acestuia la data de 29.10.2014, iar plângerea contravențională a fost depusă la Registratura instanței la data de 10.11.2014.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța va avea în vedere aspectele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată:
În art.16, alin.1 din OG 2/2001 sunt prevăzute mențiunile pe care trebuie să le cuprindă obligatoriu procesul verbal de constatare a contravenției, între care și cele referitoare la fapta reținută; din interpretarea prevederilor art. 16, alin.1 rezultă cerința ca agentul constatator să efectueze o descriere concretă a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii și a tuturor împrejurărilor care imprimă faptei caracter contravențional, sub sancțiunea nulității relative.
În cauză, în procesul verbal este specificat că pretinsa contravenție a fost constatată cu ajutorul aparatului radar marca Autovision cu care este dotată autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare MAI_, iar față de această situație instanța apreciază că agentul constatator a procedat la o descriere corespunzătoare a faptei nefiind necesar să indice și numărul casetei video pe care s-a făcut înregistrarea. În consecință, instanța nu poate primi acest motiv de nulitate a procesului verbal.
Totodată, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în lumina jurisprudenței CEDO - care a devenit obligatorie pentru instanțele interne odată cu ratificarea Convenției Europene și care se aplică cu preeminență față de dispozițiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României - se impune ca, în raport de acele contravenții ce pot conduce la o calificare penală după criteriile Curții, prezumția de nevinovăție să aibă prioritate față de prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Criteriile alternative la care Curtea a raportat definiția noțiunii de „materie penală” sunt: criteriului calificării interne, al naturii faptei incriminate și cel al scopului și severității sancțiunii
Observând cele trei criterii indicate de Curte, instanța reține că fapta indicată în procesul verbal se încadrează în noțiunea de „materie penală”, deoarece prevederea legală se adresează unei largi categorii de persoane, conducătorilor de vehicule care au obligația de a respecta viteza maximă de deplasare in interiorul localităților, scopul sancțiunii are caracter preventiv și punitiv, iar sancțiunea contravențională este destul de severă.
În cauza N. G. c. României, Curtea a făcut câteva precizări extrem de importante cu privire la obligațiile ce le revin părților într-o astfel de cauză, astfel “odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.”
Prin urmare, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție va prevala asupra celei de legalitate și temeinicie a procesului verbal, organul constatator având obligația de a proba în instanță toate elementele constitutive ale contravenției, așa cum rezultă cu claritate din Hotărârea A. c. României, în timp ce petentului trebuie să i se ofere efectiv posibilitatea de a-și pregăti și a-și prezenta apărarea, de a produce și de a solicita administrarea oricăror probe în favoarea sa.
Totuși, faptul ca un contravenient beneficiază de prezumția de nevinovăția nu înseamnă că este suficient ca acesta să conteste procesul verbal de contravenție pentru a fi exonerat de răspundere; chiar dacă procesul verbal nu beneficiază de o prezumție absolută de legalitate și temeinicie, el constituie totuși o probă de vinovăție.
În cauză, petentul a recunoscut că a circulat cu viteză peste limita legală, dar a precizat că de deplasa cu o viteză mai mică decât cea indicată în procesul verbal.
Față de această susținere, instanța reține că în localitate viteza maximă de deplasare este de 50 km/h, conform art. 49, alin. 1 din OUG 195/2002, iar conducătorii auto au obligația de a circula cu viteza regulamentară încă din momentul intrării în localitate, așa încât au obligația de a reduce viteza dinainte de a intra în localitate.
Cu privire la eroarea maximă tolerată de aparatul radar, din NML 021-05, reiese că aceasta este avută în vedere numai la verificarea metrologica a aparatului radar, nu și ulterior, la momentul înregistrării și funcționării propriu zise a cinemometrelor; prin urmare viteza înregistrată este viteza cu care circula autoturismul înregistrat, fără a mai fi făcute alte ajustări.
În planșele fotografice depuse la dosar de către intimat și în înregistrarea video (filele 16 -17.25), se observă autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, condus de petent, care la ora 08:29:11 se deplasa cu viteza de 94 km/h, pe o porțiune de drum în care limita maximă de viteza este de 50km/h, viteză care a scăzut progresiv până la 29 km/h la ora 08:29:19. Aceasta viteză a fost înregistrată cu aparatul radar marca Autovision, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare mai_ și care are Buletin de verificare metrologică aflat în termenul de valabilitate (conform dovezii de la fila 18), iar agentul constatator este Atestat ca operator radar (fila 19).
Totodată din Raportul agentului constatator (fila 20), reiese că la data de 29.10.2014, ora 08:29 agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, fiind planificat să efectueze serviciul de supraveghere și control pe DN 11 în loc. Sănduleni.
În consecință, observând că petentul nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal și nici nu a dovedit existența unei cauze exoneratoare de răspundere, iar intimatul a făcut dovada elementelor constitutive ale contravenției reținute, instanța urmează să respingă plângerea formulată împotriva procesului verbal ., nr._ din 29.10.2014 (fila 7) și să mențină ca legal și temeinic procesul verbal contestat.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul P. M., CNP_ cu domiciliul în Suceava, ., nr.32, ., . și cu domiciliul procesual ales în Suceava, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Bacău - Serviciul Poliției Rutiere Onești, cu sediul în Bacău, .. 2, jud. Bacău, ca neîntemeiată.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal ., nr._ din 29.10.2014.
Cu drept de apel în termen 30 zile de la data comunicării hotărârii.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnred. M.C.M/I.C.:
30.03.2014 – 4 ex.
. – 2 ex.:
1 ex. petent; 1 ex. intimat
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 542/2015. Judecătoria ONEŞTI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 561/2015.... → |
|---|
