Uzucapiune. Sentința nr. 542/2015. Judecătoria ONEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 542/2015 pronunțată de Judecătoria ONEŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 542/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI - JUDEȚUL BACĂU
Dosar nr._
Înreg. 20.03.2014 - uzucapiune -
SENTINȚA CIVILĂ nr. 542
Ședința publică din data de 26.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte – M.-C. M.
Grefier – I. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul E. G., în contradictoriu cu pârâții U. A. TERITORIALĂ DOFTEANA PRIN PRIMAR, H. M. și Z. V., având ca obiect „uzucapiune”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns reclamantul asistat de avocat D. C. și consilier juridic Bouriță T. pentru pârâta U.A.T. Dofteana, lipsă fiind celelalte pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că termenul a fost acordat pentru studiul raportului de expertiză, după care;
Potrivit art. 219 Cod procedură civilă, instanța verifică identitatea reclamantului, care prezintă C.I. . nr._ CNP_.
Întrebați fiind de către instanță dacă au de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, reprezentanții ambelor părți arată că nu sunt obiecțiuni.
Instanța ia act că nu sunt formulate obiecțiuni la raportul de expertiză și dispune plata onorariului către expert G. M., conform chitanței aflate la filele 53 – 54 dosar.
Instanța întreabă pe reprezentanții părților dacă mai sunt chestiuni prealabile de discutat, iar avocat D. C. arată că au fost prorogate discuțiile asupra necesității administrării probei testimoniale și solicită instanței să dispună asupra necesității administrării acestei probe, considerând că este utilă pentru a face dovada asupra posesiei.
Consilier juridic Bouriță T. consideră că această probă nu este utilă soluționării cauzei.
Instanța constată că proba testimonială nu este utilă soluționării cauzei având în vedere dosarele care au fost atașate, înscrisurile de la dosar precum și raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză, motiv pentru care respinge această probă.
Avocat D. C. solicită instanței să verifice dacă este depusă la dosar chitanța cu privire la onorariul de avocat și, văzând că nu este depusă, arată că o va depune până la sfârșitul ședinței.
Nemaifiind alte probe de administrat sau alte chestiuni prealabile de discutat, conform art. 244 al. 1 Cod procedură civilă, instanța declară terminată cercetarea procesului.
În temeiul art. 244, alin. 3 Cod procedură civilă, întrebați fiind de către instanță, reprezentanții părților declară că sunt de acord cu dezbaterea fondului la acest termen.
Fiind deschise dezbaterile asupra fondului, instanța acordă cuvântul avocatului reclamantului.
Având cuvântul pe fondul cauzei, avocat D. C. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să constate că prin incidența art. 1837, 1846 și 1890 din Codul civil de la 1864, reclamantul este proprietarul suprafeței de 1300 m2 teren arabil intravilan, așa cum a fost măsurat și schițat de către expert. De asemenea solicită cheltuieli de judecată.
În prezenta cauză pârâții H. M., Z. V. și U.A.T. Dofteana, a căror poziție a fost variată. H. M. și Z. V. au recunoscut întru-totul pretențiile reclamantului, în sensul că au arătat că încă din 1987 E. G. a preluat de la Z. G., care este autorul comun al celor două pârâte, acest teren, pe care l-a stăpânit netulburat, sub nume de proprietar, timp îndelungat, până când pârâta U.A.T a formulat acțiune în revendicare și a încercat o punere în posesie pentru suprafața de 800 m2 din cei 1800. Pe cale de consecință, E. G. care a fost terț în acea acțiune, dată fiind posesia de mai bine de 30 de ani asupra acestui teren care nu a făcut parte din domeniul public, sau dintr-o formă de organizare asociativă a statului comunist, este posesorul unei suprafețe de teren pe care a posedat-o pentru sine și nu pentru altul. U.A.T., de-a lungul timpului, a eliberat înscrisuri, adeverința nr. 4605 din 20.04.2012 care arată că această suprafață de teren a fost stăpânită de către reclamant din 1981 până în 1991 și din 1991 E. G. stăpânește această suprafață de teren și certificatul de atestare a posesiei sub nume de proprietar nr. 6472 din 03.10.2007 prin care se recunoaște faptul posesiei continui și netulburate. UAT nu a adus argumente și nu a făcut dovada proprietății, au invocat o sentință civilă cu privire la revendicare, care nu-i este opozabilă reclamantului și care nu este o acțiune în constituirea unui drept de proprietate. Pârâta UAT Dofteana și-a întemeiat apărarea pe un contract de schimb, însă nu se poate confunda Ministerul Alimentației Publice cu UAT Dofteana. Actul prin care această suprafață a trecut de la administrația centrală la unitatea administrativă locală lipsește, nu există un act de proprietate care să fie înscris la cartea funciară, UAT nu are un drept de proprietate consolidat și care să rezulte nedubitativ din înscrisuri și nu a făcut publicitatea, iar inopozabilitatea prin nepublicitate nu face ca prescripția să fie viciată. E. G. a exercitat posesia până în 2014 când a venit executorul judecătoresc. Terenul este bine delimitat și împrejmuit, după cum arată expertul. Prescripția achizitivă operează de iure. Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic Bouriță T. solicită respingerea cererii de chemare în judecată pentru constatarea proprietății asupra terenului care face parte din suprafața de 1800 m2 teren înscrisă în certificatul pentru atestare posesiei nr. 6742/03.10.2007, aceeași cu suprafața de 800 m2 din sentința civilă nr. 2691/2012 a Judecătoriei Onești din dosar nr. 43/2012. Acțiunea reclamantului a fost premeditată. Intrând în posesia actului de schimb din anul 1954 și dorind să-l perfecteze fără a pierde posesia terenului, reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate, care aparține de drept soției sale în cotă de ½ împreună cu pârâtele H. M. și Z. V. în cotă de ½. În baza acestui act, H. M. și Z. V. au formulat cerere de revendicare, iar prin sentința nr. 545/2010 a Judecătoriei Onești UAT Dofteana a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1428 m2 teren, urmând ca cele două surori să facă schimbul.
Intrând și U.A.T. Dofteana în posesia actului de schimb, a formulat cerere de revendicare pentru suprafața de 800 m2 în dosarul nr. 43/2012, iar pârâtele au fost obligate să lase în deplină proprietate și liniștită posesie această suprafață de teren. În acest teren reclamantul nu a intervenit pentru a-și invoca dreptul de proprietate, iar UAT Dofteana a invocat dreptul de proprietate asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze. Când s-a trecut la executarea silită, reclamantul a promovat această acțiune.
Conform cererii de chemare în judecată, reclamantul solicită constatarea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren pentru care afirmă că este proprietar ca urmare a împlinirii termenului de uzucapiune, dar menționează că dreptul de proprietate aparține pârâtelor H. M. și Z. V. și soției sale. Terenul provine din masa succesorală a defunctului Z. G. și a făcut obiectul contractului de schimb nr. 1603/20.11.1954. Prin Decizia civilă nr. 1063/2013, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr._ pârâtele au fost obligate să lase pârâtei UAT Dofteana în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 800 m2 din acest teren. Acestea sunt motivele pentru care acțiunea trebuie respinsă.
Uzucapiunea nu curge împotriva dreptului de proprietate dobândit prin actul de schimb nr. 1603/20.11.1954. Dreptul de proprietate publică este un drept real principal, inalienabil, nu poate fi înstrăinat, insesizabil, nu poate face obiectul procedurilor de executare silită, și imprescriptibil, nu poate fi dobândit de terțe persoane prin uzucapiune, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv și perpetuu.
A nu se confunda punctul „La fabrică” în suprafață de 1800 m2 cu punctul „G.” în suprafață de 1600 m2, deținut anterior. Datorită confuziei se invocă prescripția achizitivă de 30 de ani.
Prin admiterea acțiunii s-ar crea următoarea situație: reclamantul devine proprietar pe o suprafață de teren care nu i-a aparținut niciodată, iar pârâtei UAT Dofteana nu i s-ar recunoaște dreptul de proprietate; celelalte două pârâte, fiind de acord cu acțiunea, renunță la dreptul succesoral pentru suprafața de 1428 m2 conform sentinței din dosar_, soția reclamantului nu este parte deși are drept la ½ din acest teren; se eludează o dezbatere succesorală iar cheltuielile de judecată rămân în sarcina U.A.T. Dofteana, nefiind plătite de cel care devine proprietar. Solicită respingerea acțiunii.
Având cuvântul în replică, avocat D. C. arată că dreptul de proprietate publică nu se prezumă, trebuie dovedit, iar singurul titlu este contractul de schimb dintre Z. G. și Ministerul Agriculturii. Instanța nu este învestită cu analiza altor aspecte.
Consilier juridic Bouriță T. arată că actul de schimb este vizat pe verso de Sfatul Popular al . concluzii scrise.
În baza art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată precizată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2014 sub nr._ , reclamantul E. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele UAT Dofteana, H. M. și Z. V. să se constate că prin incidența art. 1837, art. 1846 și urm, art. 1890 C.civ este proprietarul suprafeței de 1.466 mp teren arabil intravilan situat în ., cu vecini N L. P., la S T. G., E – SNCFR, la V DN 12 A, în punctul numit „La fabrică” (ulterior anului 1991) sau „G.” (anterior anului 1991), ca urmare a împlinirii termenului de prescripție achizitivă de 30 de ani.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență că, începând cu anul 1980 și până în prezent apare în evidențele scriptice ale UAT Dofteana ca fiind posesorul exclusiv al suprafeței de 1.800 mp, dar acest teren l-a stăpânit încă din 1974, de la căsătoria cu numita E. (Z.) G..
A mai arătat reclamantul că terenul l-a primit sub forma unei dote imperfecte de la defunctul Z. G., socrul său, dreptul de proprietate aparținând în modalitatea indiviziunii pârâtelor H. M., Z. V. și E. G., în contă de 1/3 fiecare.
În plus, reclamantul a arătat că în dosarul nr._, având ca obiect revendicare, pârâta UAT Dofteana a făcut demersuri juridice împotriva celorlalte două pârâte din cauză.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1837, art. 1846, art. 1890 C.civ.
În probațiune reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și expertiză toto-cadastru, și a depus la dosar înscrisuri (filele 8-21).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 790 lei (fila 6).
La data de 09.04.2014 pârâta H. M. a depus la dosar, prin serviciul Registratură, întâmpinare (fila 29), prin care a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantului.
În motivare pârâta a arătat că reclamantul a stăpânit terenul din cererea de chemare în judecată din anul 1978, în mod neîntrerupt și fără ca posesia să îi fie tulburată.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ.
La data de 09.04.2014 pârâta Z. V. a depus la dosar, prin serviciul Registratură, întâmpinare (fila 30), prin care a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantului.
În motivare pârâta a arătat că reclamantul a stăpânit terenul din cererea de chemare în judecată din anul 1978, în mod neîntrerupt și fără ca posesia să îi fie tulburată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.civ.
La data de 15.04.2014 pârâta UAT Dofteana a depus la dosar, prin serviciul Registratură, întâmpinare (fila 31), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivare, pârâta a arătat că formularea prezentei acțiuni este o încercare de a împiedica punerea în executare a sentinței civile nr. 2691/12.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ .
A mai arătat pârâta că anterior, pe rolul instanțelor a fost dosarul nr._ prin care pârâtele au revendicat și au obținut, în baza unui contract de schimb din anul 1954, care nu a fost pus în aplicare, o suprafață de 1.428 mp.
Reclamantul nu a depus la dosar Răspuns la întâmpinare.
La termenul din 12.06.2014 instanța a amânat judecarea cauzei pentru a se atașa dosarele nr._ și_ ale Judecătoriei Onești.
La termenul din 25.09.2014 instanța a apreciat că proba cu înscrisuri solicitată este admisibilă și poate duce la soluționarea cauzei și a încuviințat-o, de asemenea a încuviințat proba cu expertiza topo-cadastru și a prorogat discuțiile cu privire la celelalte probe după administrarea probei cu expertiză.
La termenul din 16.10.201 reclamantul a diminuat petitul acțiunii, iar instanța a luat act de această modificare a acțiunii și a stabilit obiectivele ce se vor avea în vedere de către expert la întocmirea raportului de expertiză topo-cadastru.
La termenul din 06.11.204 instanța a procedat la numirea unui nou expert primul expert desemnat fiind suspendat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Din punct de vedere al aplicării legii procesual civile în timp, se reține că reclamantul a investit instanța cu o acțiune în constatare a împlinirii termenului de prescripție achizitivă de 30 de ani, prin urmare acest termen a început să curgă cu mult anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă. Astfel se observă că procedura specială, prevăzută de art. 1049 și urm. din NCPC, nu ar fi în niciun fel compatibilă cu uzucapiunile începute în timpul vechiului Cod civil, întrucât această procedura specială se referă și este aplicabilă exclusiv uzucapiunilor extratabulare, argument în acest sens fiind titlul dat acestei proceduri – „procedura privitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii” – titlu care amintește de dispozițiile art. 930 din Noul Cod Civil.
De asemenea în cazul posesiilor începute sub imperiul fostului Cod civil, se vor cerceta dispozițiile legale de drept material prevăzute de vechea reglementare în materie, iar cererea de chemare în judecată se va formula potrivit prevederilor NCPC, însă nu după procedura specială prevăzută la art. 1049 și următoarele, ci potrivit regulilor procesuale de drept comun, ca o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 35 NCPC.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată precizată reclamantul a solicitat instanței să constate că s-a împlinit termenul de 30 de ani de prescripție achizitivă pentru suprafața de 1.300 mp teren, invocând în sprijinul cererii sale certificatul pentru atestarea posesiei exercitate sub numea de proprietar nr. 6472/03.10.2007 și adeverința nr. 4605 din 20.04.2012.
În drept, uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Ținând cont că reclamantul a indicat drept temei de drept al prezentei acțiuni art. 1890 C.civ., instanța urmează a analiza condițiile impuse de lege pentru constatarea uzucapiunii de 30 de ani, aceasta fiind recunoscută în favoarea posesorului bunului care poate „prescrie prin 30 de ani (..) fără să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua credință”.
Rezultă așadar, că pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune prelungită, posesorul trebui să îndeplinească două condiții: să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege de 30 de ani, iar posesia să fie utilă, adică să nu fie afectată de nici un viciu. În acest sens, se reține că art. 1847 C.civ. statuează că: „ca să se poată prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar”, acestea fiind calitățile posesiei ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru a conduce la uzucapiune.
Cu privire la prima condiție ce se cerere a fi analizată pentru a constat intervenită prescripția achizitivă în persoana reclamantului - posesia asupra bunului în tot timpul prevăzut de lege de 30 de ani, instanța reține că:
Anterior, pe rolul Judecătoriei Onești s-a aflat dosarul nr._ cu obiect revendicare imobiliară, având ca reclamant pe pârâta din prezenta cauză - UAT Dofeana, pârâte fiind Z. V. și H. Mirelea (pârâtele din prezenta cauză), precum și pe numita E. G. (soția reclamantului din prezenta acțiune), dosar care a fost soluționat prin sentința civilă nr. 2691 din 12.09.2012, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1063 din 19.11.2013, prin care s-a respins recursul formulat de către pârâte ca nefondat.
Prin sentința sus-menționată a fost admisă cererea de chemare în judecată, iar pârâtele au fost obligate pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 800 mp situată în intravilanul comunei Dofteana, județul Bacău, identificată în perimetrul punctelor 52, 65, 64, 67, 68, 69, 70, 52 (schița 1/1 culoarea albastră) în expertiza efectuată de expertul S. Ș., ce face parte integrantă din hotărâre.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că: „Prin actul de schimb transcris la notariatul de Stat al Regiunii Bacău sub nr. 1603/20.11.1954 (fila 5) Z. G. a dat Republicii Populare Române prin Ministerul Agriculturii în schimb terenul în suprafață de 800 mp situat pe teritoriul comunei Dofteana, în perimetrul Sovrom – petrol rampa de țiței, iar în schimbul acestui teren a primit teren în . suprafață de 8 prăjini.
Z. G. a decedat la data de 03.12.1990, rămânând ca moștenitori pârâtele din prezenta cauză. Astfel, E. G. este fiica defunctului, iar Z. V. și H. M. sunt moștenitoarele fiului defunctului, Z. I., decedat și el la data de 02.04.1998, pârâtele fiind soția supraviețuitoare, respectiv fiica acestuia.
La data de 29.05.2009 pârâții din prezenta cauză au chemat în judecată reclamanta solicitând ca aceasta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1500 mp (echivalentul a 8 prăjini) teren intravilan, obiect al contractului de schimb din 1954.
Cererea a format obiectul dosarului atașat nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 545/11.02.2010, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul Bacău prin decizia civilă nr. 707/17.09.2010. Prin această sentință a fost admisă acțiunea reclamantelor (pârâte în prezenta cauză), fiind obligată UAT Dofteana să lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1428 mp teren izlaz (cele 8 prăjini) situat în intravilanul comunei Dofteana la punctul Fabrica V..
Astfel, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că actul de schimb menționat anterior este perfect valabil, reprezentând titlu de proprietate pentru coschimbași în ceea ce privește terenurile cuprinse în acest act.
În ceea ce privește aspectul că pentru terenul revendicat este eliberat certificatul pentru atestarea posesiei exercitate sub nume de proprietar nr. 6472/03.10.2007 numitului E. G. (fila 38), instanța reține în primul rând că acesta nu are valoarea unui titlu de proprietate, ci, așa cum arată și titulatura actului, atestă că o persoană exercită posesia asupra unui teren ca un proprietar. Textul de lege indicat de pârâte prin întâmpinare (art. 50 alin. 1 lit. a din Legea 7/1996) nu conferă unui asemenea certificat calitatea de titlu de proprietate, astfel cum susțin pârâtele. În al doilea rând, chiar dacă ar fi un titlu de proprietate, acesta este emis ulterior (anul 2007) datei titlului de proprietate în baza căruia s-a formulat prezenta acțiune în revendicare, și anume noiembrie 1954. Și nu în ultimul rând, acest certificat este emis pe numele E. G., soțul pârâtei E. G., iar din concluziile raportului de expertiză topocadastru rezultă că pârâtele folosesc terenul în litigiu”
Mai mult, în decizia civilă nr.1063 din 19.11.2013 s-a arătat că: ”expertul S. Ș. a reținut în cuprinsul raportului de expertiză că pârâtele (Z. V. și H. Mirelea și numita E. G.) sunt cele care, după retragerea SEVROM Petrom au folosit atât terenurile predate de autorul lor, cât și pe cele predate de către reclamantă, iar sub acest aspect constatările expertului nu au fost contestate de către pârâte la prima instanță”.
Față de această situație se reține că excepția lucrului judecat reprezintă un instrument juridic menit să servească instituția puterii lucrului judecat care, în calitate de cel mai important efect al hotărârilor judecătorești, are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Autoritatea de lucru judecat urmărește și evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătorești, în sensul ca drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată în alt proces, această situație existând și în cazul în care problema a fost discutată în primul proces numai pe cale incidentă, ceea ce trece, deci, în puterea lucrului judecat fiind nu doar dispozitivul hotărârii ci și considerentele în măsura în care acestea explică dispozitivul și se reflectă în acesta.
De altfel, în acest sens, este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se reține în mod constant că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenției, principiu enunțat în preambulul Convenției. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate (hotărârea din 30.09.1999 în Brumărescu c. Romaniei, § 61).
Relativ recent, în cauza A. c. României pronunțată în 2008, Curtea Europeană a mers mai departe arătând că instanțele trebuie sa țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive, si să nu le repună în discuție într-o nouă procedură, ba mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, trebuie să analizeze și posibilitatea ca în anumite situații, constatările din hotărârile judecătorești să poată fi opuse chiar și terților (§ 31-38).
Așadar, odată ce anterior acestui litigiu, o altă instanță a statuat cu caracter irevocabil ( ds._ ), că la data efectuării raportului de expertiză efectuat în respectivul dosar, terenul în cauză era stăpânit de către pârâtele Z. V. și H. Mirelea și de numita E. G., se va reține că urmare a autorității de lucru judecat acest aspect nu poate fi repus în discuție, iar mențiunea din Raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză (filele 77-78), că în prezent reclamantul este cel care stăpânește terenul din Certificatul nr. 6742 din 03.10.2007, nu este de natură a anula constatările de fapt anterioare. Nu este exclus însă, ca de la data constatării acestui fapt să înceapă a curge un nou termen de prescripție achizitivă, care se poate împlini în condițiile Codului de procedură civilă din 2010, însă această ipoteză excede prezentului cadru procesual.
Este important de subliniat că prima condiție pentru constatarea uzucapiunii lungi prevăzută de art. 1890 C.civ. este aceea ca reclamantul să posede bunul imobil timp de 30 de ani, iar odată ce s-a constatat că în termenul indicat de către reclamant ca fiind termenul de prescripție achizitivă ce a curs în favoarea lui, terenul a fost stăpânit de alte persoane, reiese că prima condiție pentru constatarea uzucapiunii nu este îndeplinită și nu se mai impune analiza celorlalte condiții de admisibilitate.
Totodată, din Raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză (filele 77-78), reiese că suprafața de 800 mp revendicată de către pârâta UAT Dofteana în baza sentinței civile nr. 2961/12/.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ face parte din suprafața de 1800 mp teren, pentru care reclamantul solicită constatarea împlinirii termenului prescripției achizitive și care este înscrisă în certificatul pentru atestarea posesiei nr. 6742 din 03.10.2007 (fila 8), pe care reclamantul îl invocă în sprijinul cererii sale.
Instanța va dispune plata către expert G. M. a onorariului definitiv în cuantum de 700 de lei achitat de reclamantul E. G. la CEC Bank SA Onești cu chitanța nr._/1 din 25.09.2014.
Cu privire la solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată instanța reține următoarele:
Conform art.453 C.pr.civ „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, față de această prevedere legală instanța urmează să respingă și acest capăt de cerere, reclamantul fiind cel care a pierdut procesul.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamantul E. G., CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. Bacău în contradictoriu cu pârâtele UAT Dofteana, cu sediul în ., H. M., CNP_, cu domiciliul în . și Z. V., CNP_, cu domiciliul în ., ., jud. Bacău.
Dispune plata către expert G. M. a onorariului definitiv în cuantum de 700 de lei achitat de reclamantul E. G. la CEC Bank SA Onești cu chitanța nr._/1 din 25.09.2014.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Onești.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnred. M.C.M/I.C.:
31.03.2015 – 6 ex.
. – 4 ex.:
1 ex. recl.; 3 ex. pârâți
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ONEȘTI
. Tel._ Fax._
Dosar nr. _ din 31.03.2015
C ă t r e,
TRIBUNALUL BACĂU
Biroul local pentru expertize judiciare tehnice și contabile
Vă trimitem alăturat copia sentinței civile nr. 542 din data de 26.02.2015 pronunțată în dosar nr._, având ca obiect având ca obiect „uzucapiune”, privind pe reclamantul E. G. și pe pârâtele U.A.T. Dofteana, H. M. și Z. V., prin care s-a dispus plata onorariului pentru:
- expert în specialitatea topo-cadastru, G. M., în sumă de 700 lei, conform chitanței nr._/1/25.09.2014, eliberată de CEC Bank.
Vă mulțumim pentru colaborare.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.-C. M. I. C.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 551/2015.... → |
|---|
