Acţiune în constatare. Sentința nr. 5039/2015. Judecătoria ORADEA

Comentarii

0

Sentința nr. 5039/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 5039/2015

ROMÂNIA

Dosar nr._

JUDECĂTORIA ORADEA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5039/2015

Ședința publică de la 21 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C. M. G.

GREFIER – S. O.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant P. A. I., reclamant P. M. și pe pârât R. B. SA, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut cauzei de către care învederează instanței că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise de către părți.

Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 14.05.2015, dată la care părțile prezente au pus concluzii pe fond, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de 21.05.2015, când s-a și hotărât.

INSTANȚA

Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 12.02.2015 sub dosar nr._, scutită de plata taxelor de timbru in cf. cu prevederile art. 29 alin 1 lit f) din OUG 80/2013 reclamanții P. A. I. SI P. M. in contradictoriu cu parata . au solicitat: să se constate de instanță ca clauzele contractuale referitoare Ia dobânda prevăzute in art.3 (Costuri pct. 3.1-3.10-dobanda) din Contractul RF_/17.08.2008 si art.2.2, 2.3 si 2.4, 2.10 din Actul Adițional din 09.05.2011, Comisionul de administrare prevăzut la pct.3.14 din Contractul RF_/17.08.2008 si art.2.14 din Actul Adițional din 09.05.2011, denominarea prevăzuta Ia art.4.1-4.5, 5.9 din Contractul RF_/17.08.2008, si art. 2.16 din Actul Adițional din 29.10.2010, comisionul de rambursare anticipata a creditului, Modificarea ratelor si a ratei dobânzii curente fara acordul împrumutaților prevăzute de art.11.4 Convenția de credit nr.RF_/17.08.2008 si art.5 din Actul adițional din data de 09.05.2011 constituie clauze abuzive in sensul art. 4 alin.1 si 2 din Legea nr. 193/2000, OUG 50/2010,constatând nulitatea absoluta a acestor clauze,constatarea ca plata nedatorata a comisionului de administrare, dobânda nelegala încasata si sumele încasate cu titlu de diferența de curs valutar nelegale încasate lunar de la data derulării convenției de credit si pana Ia pronunțarea unei hotărâri judecătorești in acest sens si, pe cale de consecința, obligarea paratei sa ne restituie aceasta suma încasata ca plata nedatorata, reprezentând dobânda nelegala, comision de administrare, diferențele de curs valutar nelegale, care au fost achitat începând cu data de 17.08.2008 conform graficelor de rambursare, eliminarea din cuprinsul contractului a clauzei abuzive privind plata ratelor creditului si a poliței de asigurare a garanțiilor la cursul de schimb de la data plații, comisionul de administrare pana la finalizarea contractului si comisionului de rambursare anticipata,modificarea din cuprinsul contractului a clauzei abuzive privind dobânda si plata ratelor creditului si a poliței de asigurare pana la finalizarea contractului, in sensul stabilirii unei dobânzi legale in cuprinsul contractului de credit, pana la finalizarea contractului; stabilirea cursului valutar pentru calcularea ratelor contractului de credit si a poliței de asigurare a bunului adus in garanție, raportat la data încheierii contractului de credit, obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata constând in onorar de avocat.

În dezvoltarea motivelor arată că a încheiat cu R. B. - Sucursala din Oradea Contractul RF_/17.08.2008, având ca obiect acordarea unui credit de nevoi personale in valoare de 75.628 CHF pe o perioada de 192 luni cu o dobânda anuala de 5,5% . credit garantat cu un imobil personal ipotecat cu ipoteca de rangul 1 in favoarea băncii, cesionându-se si polițele de asigurare in favoarea băncii. Contractul de credit menționat anterior a fost modificat prin următoarele acte adiționale: din data de 23.03.2010, din data de 29.10.2010, din data de 09.05.2011. Apreciază că următoarele clauze din cuprinsul contractului de credit si a actelor adiționale au caracter abuziv, nefiind negociate, contractele fiind prestabilite de către banca, fara posibilitatea de negociere si fara explicarea conținutului clauzelor: dobânda prevăzuta in art.3 (Costuri pct. 3.1-3.10-dobanda) din Contractul RF_/17.08.2008 si art.2.2, 2.3 si 2.4, 2.10 din Actul Adițional din 09.05.2011Contractul de credit inițial a prevăzut o dobânda de 5,5 % pe an, de la data încheierii contractului, pana la data modificării prin Actul adițional din data de 23.03.2010 cand s-a prevăzut o perioada de gratie cu o dobânda redusa la 3,23% /an pana in data de 23.09.2010.Ulterior perioadei de gratie, dobânda urma sa se majoreze la 8,35% pe an. În data de 29.10.2010 s-a încheiat un nou act adițional la contractul de credit, prin care s-a stabilit o noua perioada de gratie in care dobânda perceputa a fost stabilita la 2,90%/an, pana in data de 29.04.2011, când dobânda devenea dobânda variabila calculate după formula Euribor +8,37%/an. În data de 09.05.2011 contractul de credit a fost din nou modificat acordându-se o noua perioada de gratie cu o dobânda de 6,30 %/an, pana in data de 09.05.2012, data de la care dobânda perceputa si in prezent este de 8.92% dobânda curenta si dobânda anuala este de 8,4 %.Apreciază clauzele contractuale referitoare la calculul dobânzii curente, dobânzii anuale si dobânzii majorate au fost abuzive intrucat nu au fost negociate, modul de calcul a fost stabilit mult prea tehnic neputând fi inteles si urmărit de către subsemnații in executarea contractului si, cu toate ca s-a calculat in funcție de variația Euribor, in perioade in care rata Euribor a fost in scădere s-a întâmplat ca dobânda noastră sa fie in creștere. De asemenea, marja băncii adăugata la rata Euribor in calculul dobânzii variabile a fost mult prea exagerata, de cele mai multe ori depășind 8 procente. ComisionuI de administrare prevăzut Ia pct.3.14 din Contractul RF_/17.08.2008 de 0,15% din soldul contractului si art.2.14 din Actul Adițional din 09.05.2011 nu se justifica a fi perceput. De altfel cuantumul acestuia nici nu este defalcat în scadentar pentru a putea vedea in concret in ce a constat acest comision de administrare ca si cost al contractului de credit. Nu s-au stabilit nicăieri in cuprinsul contractului criteriile de calcul ale acestui comision si acesta nu a putut fi negociat sau eliminat din cuprinsul contractului. Obligarea la plata ratelor scadente a creditului si a poliței de asigurare a bunului adus in garanție la cursul de schimb al băncii de la data plații, prevăzuta la art.4.1-4.5, 5.9 din Contractul RF_/17.08.2008, si art. 2.16 din Actul Adițional din 29.10.2010, Artă că au contractat un credit in valuta CHF ratele plătite fiind in echivalent in lei raportat la aceasta valuta . Având in vedere ca s-au acceptat doar plați in lei, in echivalent, au fost constrânși sa accepte o rata de schimb in CHF mult mai dezavantajoasa, cea a băncii, neavând posibilitatea de a schimba la un alt curs, decât cel al băncii. Este demn de remarcat ca, la data încheierii contractului, in 2008 cursul de schimb al CFIF a fost de 1 CHF= 2.187 lei, in prezent cursul de schimb al CHF fiind I CHF= 4,2140 lei. Subsemnații am plătit pe toata durata contractului de credit atât ratele creditului, dobânzile aferente si comisioanele in lei contravaloarea ratei in CHF la cursul de schimb al băncii de la data plații, cat si polițele de asigurare, in aceeași modalitate, înregistrând pierderi financiare prin obligarea la suportarea cursurilor de schimb dezavantajoase. La data contractării creditului nu aveau de unde sa cunoască in ce sens vor suferi pierderi din diferențele de curs valutar nefavorabil, neputând estima la ce costuri suplimentare se va ajunge. Practica recenta a Curții de Justiție Europene a statuat privind caracterul abuziv al unei clauze contractuale referitoare la cursul de schimb aplicabil ratelor unui împrumut contractat în monedă străină:instanțele naționale se pot pronunța asupra caracterului abuziv a acestor clauze, în anumite condiții. Instanțele trebuie să ia în calcul nu numai redactarea într-un limbaj clar și inteligibil a unor astfel de clauze, dar și faptul că băncile trebuie să arate în mod transparent în contracte cum funcționează mecanismul cursului de schimb și consecințele asupra consumatorului că instanțele pot să completeze clauzele abuzive cu norme legislative interne, dacă contractul nu mai poate continua altfel și ar fi în defavoarea consumatorilor. Comisionul de rambursare anticipata a creditului in cuantum de 3% si ulterior de 1,5% din suma rambursata este stabilit abuziv si nejustificat, in caz de rambursare anticipata banca neînregistrând pierderi care sa justifice perceperea acestui comision. Nu s-au stabilit nicăieri in cuprinsul contractului criteriile de calcul ale acestui comision si acesta nu a putut fi negociat sau eliminat din cuprinsul contractului. Modificarea ratelor si a ratei dobânzii curente fara acordul împrumutaților prevăzute de art.11.4 Convenția de credit nr.RF_/17.08.2008 si art.5 din Actul adițional din data de 09.05.2011.Contractul intra sub incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori si sub incidența Directivei 87/102/CEE a Consiliului Europei din data de 22.12.1986, având calitatea de consumatori. Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele încheiate cu consumatorii. Prin clauzele arătate mai sus din convenția de credit s-au impus clauze abuzive, încălcând prevederile art.4 Legea nr.193/2000. Contractul încheiat a fost de pe poziții inegale, fiind un contract de adeziune, cu clauze care nu au putut fi negociate. Pentru garantarea creditului R. B. beneficiază de garanție ipotecara, de cesiunea poliței de asigurare încheiata de subsemnații pentru acoperirea riscurilor privind imobilul obiect al garanției. Cuantumul comisioanelor a fost stabilit fara a se identifica criteriile de calcul, fara a se restitui in caz de neîndeplinire a riscului. Acest comisioane si costuri apar ca o alta dobânda perceputa de banca, pe langa dobânda contractuala, fara a se individualiza criteriile pe care s-au stabilit aceste comisioane . Faptul ca aceste comisioane si costuri diferă de la un contract de credit la altul nu poate duce la concluzia ca acesta ar fi fost in vreun fel negociat cu subsemnații. Aceste comisioane si costuri ale creditului au fost stabilite in mod discreționar de către banca in contractul de credit fara niciun criteriu de determinare. In probațiune au depus înscrisuri .

Intimata R. B. S.A., prin întâmpinarea formulată a solicitat admiterea excepției netimbrarii, după caz, a insuficientei timbrări a acțiunii fata de capetele de cerere referitor la denominarea in moneda naționala si stabilizarea (înghețarea) cursului schimb CHF-L., la data semnării contractului întrucât capetele de cerere privind stabilizarea (inghetarea) cursului de schimb CHF -dominarea in moneda naționala a plaților, formulate de către reclamant, nu poate fi, ca fiind fundamentat pe prevederile Legii nr. 193/2000 si, prin urmare, nu se poate aprecia că este scutit de taxa de timbru. Solicită admiterea excepției nulității capetelor de cerere privitoare Ia denominarea si stabilirea unei dobânzi legale/stabilirea cursului valutar întrucât din lecturarea cererii de chemare in judecata formulate in prezenta cauza, nu pot fi Identificate motivele de fapt si de drept privitor la capetele de cerere prin care se solicita denominarea si stabilirea unei dobânzi legale/stabilirea cursului valutar. Solicită admiterea excepției lipsei de interes legitim al acțiunii, si pe cale de consecința respingerea acțiunii ca lipsita de interes. Arată că prin acțiunea formulată reclamanții tind să obțină exonerarea de obligația de restituire a sumei contractate si încasate (prin exonerarea de la obligația de restituire se înțelege obligația de a restitui împrumutul in moneda contractata). Pentru un împrumut in franci elvețieni (CHF), părțile s-au înțeles la restituirea in aceeași moneda. Nu suntem in ipoteza în care suma împrumutul sa fi fost calculat ca echivalent al unei sume n LEI.

Solicitarea reclamanților este atât inadmisibilă deoarece, este interzisă de principii fundamentele de drept civil - principiul forței obligatorii a contractului, principiul interzicerii îmbogățirii fără justă cauză si principiul executării cu bună credință a obligațiilor contractuale - cât si ilicită, deoarece tinde la eludarea unor norme de drept bancar imperative.

În dezvoltarea motivelor arată că în cauză nu este aplicabilă Cauza Kasler. Considerentele curții nu pot fi aplicate mutandis mutandis in prezenta cauza deoarece diferența de curs valutar dintre data acordării împrumutului si data plații ratelor nu a fost transferata clienților, cursul de schimb putând, din motive exterioare băncii sa crească ( majorând rata de plata) sau sa descrească (micșorând rata de plata) pentru perioade de timp nedefinite, astfel ca, in egala măsura, atât clientul, cat si banca, pot beneficia sau suferi din motive de fluctuație de curs valutar. Apreciază ca cererea introductiva este inadmisibila prin raportare la prevederile Legii nr. 193/2000 adoptata in baza Directivei nr. 93/13/CE. Astfel, potrivit art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clor și inteligibil. Aceste dispoziții ou fost transpuse prin art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, potrivit căruia evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbai ușor inteligibil. Or, din analiza documentelor contractuale rezulta in mod indubitabil ca atât dobânda cat si comisionul de administrare, respectiv rambursare în avans, sunt exprimate conform cerințelor legale, respectiv art. 36 -37 si art. 67-69 din OUG nr. 50/2010, fiind exprimate in mod clar si inteligibil, iar acțiunea introductiva vizează tocmai caracterul adecvat al prețului contractului. Așa fiind, clauzele referitoare la dobânda si comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului si împreuna cu marja de profit a Băncii formează prețul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte in măsura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil, așa cum rezulta in cauza, in acest sens fiind si dispozițiile Legii nr. 193/2000 (art. 4 alin.5) care au transpus Directiva nr. 93/13C.E.E."Având in vedere ca întreaga argumentație din cererea introductiva are in vedere tocmai caracterul adecvat a! prețului, deși atât dobânda cat si comisionul de administrare, respectiv rambursare anticipată sunt exprimate in mod clar si inteligibil, apreciază ca prin raportare la art. 4 din Legea nr. 193/2000, aceasta apare ca inadmisibila.

Pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulata de reclamanți ca neîntemeiata si nefondată.

Arată că a prezentat reclamanților, in perioada precontractuala, o oferta comerciala; reclamanții nu au solicitat negocierea întrucât, din studierea produsului, au ajuns la concluzia ca acesta corespunde nevoilor lor. Daca nu ar fi fost asa, reclamanții ar fi solicitat băncii negocierea si ar fi arătat si in cererea de chemare in judecata demersurile pe care le-a realizat. Or, in speța, reclamanții se rezuma doar la invocarea lipsei negocierii, profitând, sau mai bine spus abuzând, de textul de lege care instituie in sarcina comerciantului, sarcina probei cu privire la negociere. O primo precizare ar fi aceea ca subscrisa, in calitate de comerciant, nu poate sa solicite negocierea propriei oferte; ar fi, cel puțin ciudat si lipsit de logica. Tocmai de aceea, in mersul firesc al încheierii unei afaceri este ca, cel căruia i se prezintă o oferto standard, sa ceara negocierea. Bineînțeles ca banca are oferte standard, de vreme ce acestea sunt aprobate (ca tip de produs) de BNR; insa, banca poate sa acorde si derogări de la produsul standard, atunci când clientul solicita, având si o procedura interna pentru situația in care clienții solicita negocierea contractelor de credit, procedura in vigoare la data încheierii contractului cu reclamantul. Insa, premisa negocierii este aceea ca clientul sa o solicite. In lipsa solicitării acestuia, un comerciant nu are cum si nici interesul de a-si negocia propria oferta. Din coroborarea probelor, va rezulta ca, in speța, reclamanții au fost cei care, mulțumiți de oferta băncii, nu au solicitat o negociere, ceea ce exclude abuzul invocat.

Susținerea reclamanților, prin care citează prevederi legale privitoare Io negocierea contractuala, nu este de natura a demonstra caracterul nenegociat al contratului, obiect al prezentei cauze, deoarece, pe de o parte, nu banca a fost a determinat încheierea contractului de credit (acesta a fost încheiat la cererea reclamanților), iar pe de alta parte banca nu deține monopolul pieței creditelor (caz in care s-ar justifica lipsa opțiunii intre acceptare sau refuz) existând o multitudine de instituții financiar bancare si financiar nebancare de la care reclamanții ar fi avut deplina libertate de a solicita acordarea unui credit. Totodată, lipsa negocierii, nu conduce de plano, potrivit legii, la concluzia ca o clauza are caracter abuziv ci trebuie întrunite cumulativ condițiile de la art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 cu privire la dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligațiile părților si reaua-credinta a comerciantului.

Reclamanții apreciază nelegala si abuziva clauza privind modificarea dobânzii si la nelegalitatea stabilirii unei dobânzi fluctuante:a) Clauza referitoare la dobânda revizuibila nu are caracter abuziv :Potrivit pct. 1 lit. a alin.l din Anexa la Legea nr. 193/2000: „(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.

Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îsi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorita acestuia din urma sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabila, daca exista o motivație întemeiata, în condițiile în care comerciantul este obligat sa informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte parti contractante si acestea din urma au libertatea de a rezilia imediat contractul."Prin urmare, prin textul de lege, legiuitorul a statuat cu titlu de excepție, condițiile in care o clauza contractuala nu este abuziva chiar daca furnizorul de servicii isi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii. In aceste condiții, pentru ca o clauza sa poată fi calificata ca fiind abuziva, ar fi necesar ca dezechilibrul produs în detrimentul consumatorului si fie de o asemenea amploare încât: sa nu poată fi prevăzut de către un consumator în mod obiectiv; - sa nu permită consumatorului să atingă scopul urmărit prin încheierea contractului de credit. Astfel, la momentul contractării unui împrumut cu dobânda variabila, acordat pentru o perioada de 16 ani, orice consumator rațional se așteaptă, sau ar trebuie sa se aștepte la o eventuala creștere în timp a ratei dobânzii si aceasta întrucât, costurile creditorii (prețul banilor), ca toate celelalte costuri din economice, sunt în continua creștere).

Or, analizând variația dobânzii din contractul supus analizei, putem observa faptul ca, nu sunt intrunite condițiile pentru ca aceasta clauza sa poată fi considerata abuziva: în perioada 17.09._09 - rata dobânzii a fost fixa de 5.5%pe an, în perioada 17.09._10 - rata dobânzii a fost variabilă de 6.5 % pe an, în perioada 23.03._10 - rata dobânzii a fost fixa de 3,23 % pe an, în perioada 23.09._10 - rata dobânzii a fost variabilă de 8,35 % pe an, în perioada 29.09._11 - rata dobânzii fixa de 2,9 % pe an, în perioada 29.04._11 - rata dobânzii variabilă de 8,61 % pe an, în perioada 09.05._13 - rata dobânzii a fost fixa 6,3%/an; în perioada 09.05.2013 - prezent - rata dobânzii este variabila Robor 6m+ 8,68% (marja băncii fixa pe toata durata contractului); la data de 23.01.2015 rata dobânzii era de 8,1654%/an.

În concluzie, având în vedere modul concret prin care s-a făcut aplicarea clauzelor contractuale privitoare la dobânda, apare ca evident faptul ca acestea nu sunt de natura a crea un dezechilibru semnificativ în detrimentul reclamanților. Reclamanții nu s-au prezentat fia banca la terminarea primului an de creditare, si nu au optat pentru una din variantele de dobânzi prevăzute in contract. Revizuirea dobânzii nu a avut loc in mod întâmplător, ci pe baza unor elemente independente de voința sa, care sunt amplu prezentate in „Anexa 1 la procedura referitoare la rata dobânzii practicate de Banca", Pe de alta parte, in ceea ce privește fluctuația dobânzii, se încadrează în excepția stabilita la pct.l lit a din Anexa la Legea nr. 193/2000 întrucât:prin contractul încheiat s-a prevăzut inca de la început ca se percepe o dobânda variabila; Faptul ca este legal ca băncile sa perceapă o dobânda variabila pentru creditele

acordate este: pe de o parte notoriu (atât la nivel intern, cât si internațional, toate băncile percep o dobânda variabila pentru creditele acordate); pe de alta parte, consacrat expres la nivel legislativ.

De altfel, prin utilizarea oricărui argument de interpretare logico-juridico (literar, gramatical, sistematic etc.) dispozițiile contractuale in discuție sunt neîndoielnice in ceea ce privește perceperea unei dobânzi fixe exclusiv pentru primul an de creditare. Începând cu cel de-al doilea an de creditare contractul a prevăzut atât in forma sa inițiala, cat si ulterior, perceperea unei dobânzi variabile. Iar aceasta cu respectarea prevederilor legale în vigoare potrivit cărora instituțiile financiar bancare au dreptul de a percepe o dobânda variabila pentru împrumuturile acordate. am statuat si modalitatea de notificare a clientului cu privire la noua dobânda si anume: in contract se menționează ca noua rata a dobânzii va fi adusa la cunostiința clientului în modalitățile menționate în „Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare", care completează contractul de credit, respectiv prin afișare in locuri special amenajate din incinta băncii si/sau orice alte mijloace de comunicare alese de către banca in conformitate cu contractul de credit semnat. Potrivit contractului de credit, clientul are libertatea de a rezilia imediat contractul de credit sub formo dreptului de rambursare anticipata prevăzut la art. 4.8 din contract, situație in care clientul va rambursa capitalul fara dobânzile ce urmau a fi calculate pana la finele perioadei de creditare. Împrumutul a fost acordat cu dobânda fixa doar pentru primul an de creditare, asa cum a fost precizat in contract, iar începând cu al cel de-al doilea an de creditare, dobânda a devenit variabila. Pentru perioada anterioara implementării OUG nr. 50/2010, luarea in calcul a creșterii ostului de finanțare a dus la majorarea cu un procent a dobânzii creditului, insa acest fapt nu creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor din contract ci din contra, pentru motivele mai sus arătate, echilibrul se păstrează întrucât si costul de finanțare ăl băncii a crescut de la data acordării creditului si pana la data majorării cu un procent o dobânzii.

De altfel, reclamanta nu face dovada unui astfel de dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor, cerința esențiala a art. 4 din Legea nr. 193/2000 pentru ca o clauza contractuala sa poată fi declarata de instanța ca fiind abuziva. Este netemeinic a se constată un dezechilibru in prezenta cauza avându-se in vedere faptul ca Banca a acceptat trei cereri de restructurare ale reclamanților, încheindu-se trei acte adiționale, iar pe timpul derulării acestor acte adiționale reclamanții au achitat dobânzi in valori diminuate de 3,23%/an si 2,9%/an, mult mai mici chiar decât dobânda inițiala din contractul de credit.

Acțiunea reclamanților este neîntemeiata si inadmisibila prin raportare la prevederile Legii nr. 193/2000 data in baza Directivei nr. 93/13/CE. Astfel, potrivit art. 4 alin. 2 Directiva 93/13/CEE, aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației fata de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clor si inteligibil.

Aceste dispoziții au fost transpuse prin art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, potrivit căruia evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al ; contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite în schimb, pe de alta parte, în măsura în care aceste clauze sunt primate într-un limbaj ușor inteligibil.

Referitor la criticile privind comisionul de administrare arată că în conformitate cu prevederile art.3 din Actul adițional din data de 23.03.2010, s-a renunțat in mod expres la încasarea comisionului de administrare datorat in temeiul art.3 pct.3.14 din Contractul de credit. Astfel, începând cu data de 23.03.2010, nu s-a plătit si nu s-a incasat comision de administrare in cuantum de 0,15%/an. Astfel, ramane fara obiect capătul de cerere privitor la eliminarea comisionului de administrare. Prevederile art.2.14 din Actul adițional din data de 09.05.2011 reglementează comisionul lunar de administrare cont curent, care nu se poate confunda cu comisionul de administrare prevăzut de art. 3 pct.3.14 din Contractul de credit. Comisionul de administrare cont curent este reglementat de dispozițiile ort.36 alin.1 din O.U.G. 50/2010, astfel dispozițiile ort. art.2.14 din Actul adițional din data de 09.05.2011 sunt in concordanta cu prevederile legale. Cele doua comisioane - comision de administrare si comision de administrare cont curent - nu pot fi percepute concomitent, sens in care Banca a renunțat la comisionul de administrare in cuantum de 0,15%/an.

Administrarea unui credit presupune operațiuni pe care banca le prestează clientului u si este absolut normal ca aceste operațiuni prestate sa fie comisionate. Activitatea de administrare a unui credit este o activitate mult mai complexa decât apreciază reclamanții si include . operațiuni ce se derulează pe întreagă durata a creditului (de ex: calcul dobânzi, verificarea îndeplinirii obligațiilor de plata lunare, verificarea garanțiilor, etc.), indiferent daca clientul este bun platnic sau are dificultăți financiare la plata (majoritatea sunt impuse prin acte normative - ex. raportările periodice către BNR si Biroul de Credite), implicând mijloace tehnice si ane care generează costuri. Aceste activități au fost rezumate generic de Banca in clauza prin tagma „monitorizarea de către Banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a îndeplinirii oricăror altor obligații asumate de acesta (n.n.imprumutat)în baza contractului de credit." Comisionul de administrare este unul perfect legal a cărui definiție este data chiar de legiuitor, iar pe de alta parte perceperea lui este pe deplin justificată dupa cum rezultă din „Anexa 1 la procedura legata de comisionul de administrare pentru creditele garantate", precum si „Anexa nr. 4 referitoare la comisioanele de procesare si administrare pentru creditele garantate si ; negarantate". Din interpretarea prevederilor art. 36 alin.l din OUG nr. 50/2010 rezulta ca legiuitorul a apreciat ca acest comision nu este abuziv si poate fi perceput: pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor." Comisionul de administrare credit este perceput in mod legal de R. B., clauza de la art. 3, pct.14 din contract neavând caracterul abuziv pretins de reclamanți. Scopul acestui cost al contractului (comisionul de administrare credit) a fost explicat clienților atât in contract cat si in Condițiile Generale de Derulare a Operațiunilor Bancare. Nu orice clauza care nu a fost negociata, are in mod automat caracter abuziv ci este necesara întrunirea cumulativa a condițiilor prevăzute in Legea nr. 193/2000: sa creeze in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților.

Referitor la criticile referitoare la comisionul de rambursare anticipata arată că acest comision, este recunoscut de OUG nr. 50/2010 care stabilește inclusiv modalitatea de percepere similar cu definiția data de subscrisa in contractul de credit. De la data intrării in vigoare a OUG nr. 50/2010, in perioadă cu dobândă variabila, reclamanții nu au datorat comision de rambursare anticipata (art. 67 din OUG nr. 50/2010.) Prin urmare, clauzele privind comisionul de plata anticipata, nu mai sunt in vigoare în forma inițiala încă din anul 2010, fiind inadmisibila si lipsita de obiect solicitarea de modificare a pauzelor privind comisionul de rambursare anticipata si de eliminare a acestuia din contract si reclamanții nu au efectuat plați anticipate, sens in care nici nu achitat vreodată acest comision. comisionul de plata anticipata se percepe ca despăgubire pentru lipsirea creditorului de un profit prefigurat (dobânda aferenta capitalului rambursat anticipat). Cuantumul comisionului este stabilit de lege.

În ceea ce privește petitul privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, modificarea acestora, stabilizarea cursului de schimb CHF - L. la momentul semnării contractului, denominarea in moneda naționala a plaților si instituirea sumei de bani plătite in plus arată, în esență că modificarea, potrivit petitului acțiunii, a obiectului contractului ar duce la lipsirea contractului de credit de cauză în ceea ce privește poziția subscrisei în contract, deoarece ar duce nu doar la modificarea convenției în discuție, modificare nepermisă de lege, dar si transformarea acestuia în contract cu titlu gratuit deoarece ar determina îmbogățirea fără justă cauză a reclamanților corelativa pierderilor materiale semnificative pentru banca, desi câștigul din operațiunea de creditare este un bun in sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenția europeana pentru drepturile omului. Restituirea în echivalent LEI (la cursul de schimb de la data tragerii) a creditului cordat, tras si încasat în CHF de la data tragerii creditului si la costurile produsului de creditare ii CHF nu echivalează cu restituirea creditului. Banca are pierderi semnificative dacă se procedează la o astfel îndeplinire parțială a obligației provenită din:

diferența de curs valutar, raportată atât la sumă cât si la principal. Potrivit reglementărilor bancare (Regulamentul BNR nr. 22/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit si al firmelor de investiții), o bancă, dacă se împrumută în CHF, este obligată să aibă finanțări în CHF (credite la rândul ei) suficiente pentru a acoperi activele denomínate în CHF (creditele acordate către consumatori) astfel încât poziția netă dintre ele să nu depășească 10% din fondurile proprii.;costul celor două credite: costul creditului în LEI (dobândă, comisioane) fiind mai mare decât costul creditului în CHF. Costul creditului în Lei, la data acordării acestuia, era mai mare decât cel al creditului în CHF, atât pentru consumatori, cât si pentru bancă. Costul creditului în LEI este determinat de indicatori specifici -indicele de referința ROBOR) mai mari decât cei care influențează costul creditului în CHF - indicele de referința LIBOR CHF + CDS (care exprima riscul de tara) + "Implied Spread" (care exprima costul schimbării cantității de moneda din EUR in CHF, prin intermediul tranzacțiilor de tip FX swap). Costurile de finanțare in CHF ale instituțiilor financiare pot fi influențate de costul împrumuturilor si/sau al depozitelor atrase de la companii si de la populație. In particular, R. B., nu a obținut finanțarea in CHF prin intermediul unor împrumuturi directe de la o terța instituție financiara sau prin depozite de la client nebancari, ci conform următoarelor etape: (i) Atragerea de surse in EUR; (ii) Schimbarea sumei din EUR in echivalentul ei in CHF, in condițiile pieței interbancare, prin intermediul instrumentelor de tip FX SWAP.

Prin urmare, costul de finanțare in CHF pentru o instituție financiara care ar aplica aceeași strategie de finanțare este influențat atat de costurile de atragere a surselor in EUR cat si de costul schimbării cantității de monedă din EUR in CHF. Obligația de a rambursa ceea ce s-a primit cu titlu de împrumut - suma împrumutată -nu este sau nu ar trebui să fie o surpriză, pentru nicio persoană cu capacitate de exercițiu deplină - cazul împrumutaților din cauză. Ea impune, normal si firesc, împrumutaților obligația si responsabilitatea de a achiziționa la data scadentei valuta împrumutată în cuantumul ratei datorate -Un fungibil si consumptibil - si de a restitui această sumă băncii creditoare. Această obligație este o obligație esențială a împrumutatului, reglementată expres de lege (art. 1584 cod civil coroborată cu art. 1578 Cod civil) si impusă de principii fundamentale de drept: principiul forței obligatorii a contractului - art. 969 -, principiul executării obligațiilor cu bună-edintă - 970 Cod civil si principiul îmbogățirii fără justă cauză - nimeni nu se poate îmbogăți pe ama altei persoane - sub sancțiuni nu numai pecuniare de drept civil (art. 1073 si urm Cod civil),dar si penale (art. 238 - abuzul de încredere). La contractarea creditului, împrumutații au optat pentru creditul în CHF - credit mai avantajos din punct de vedere al costurilor sale - dintr-o paletă largă de oferte de creditare - credite Lei, Euro, USD, CHF, imobiliare, ipotecare. Această opțiune a fost făcută conștient de către reclamanți în considerarea avantajelor pe care aceste credite le oferea în comparație cu celelalte produse de creditare oferite atât de bancă, cât si de alti furnizori de produse bancare: cost mai redus, acces la o sumă mai mare de bani- posibilitatea de a-si împlini investiții mai substanțiale (achiziția unei case sau unui teren mai re, mai bine poziționat, construit recent etc, renovarea casei cu materiale de calitate mai bună de către firme care pot asigura o calitate profesionistă a manoperei, achiziția unei mașini mai scumpe, etc). Totodată un credit in moneda naționala ar fi presupus venituri mai mari din partea fanților, garanții suplimentare. Obligația de informare a consumatorilor este o reflecție a realităților economice si sociale ale vremii, astfel încât conținutul ei se determină numai în raport de aceste realități si cerințe. Obligația de informare/avertizare/consiliere cu privire la riscul valutar, si chiar cele privind evidențierea riscului valutar în analiza gradului de îndatorare (Regulamentul BNR nr. 12/2012 privind unele condiții de creditare, Regulamentul BNR nr. 24/2011 privind creditele destinate persoanelor fizice) au fost introduse recent în legislația bancară în considerarea efectelor imprevizibile ale crizei financiare produse în România începând cu ianuarie 2009. în cauză aceste prevederi nu pot fi luate în considerare, în primul rând, pentru că nu erau în vigoare în 2008 -principiul neretroactivitătii legii civile (Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile (art. 1 Cod civil)) -, si, deci, nu reprezentau obligații ale băncii la acea dată, si în al doilea rând, pentru că, la acea dată, nu existau rațiuni sociale care să le justifice (fată de momentul 2008, nu au mai existat variații atât de mari într-o perioadă atât de scurtă ale cursurilor valutare, care să facă necesară o astfel de informare/avertizare a consumatorilor).

Astfel, la data acordării creditului, Legea nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, enumerând informațiile pe care trebuie să le ofere creditorul consumatorului arată: „Contractul de credit scris trebuie să inc/udă cel puțin următoarele date:a) numele și adresele părților contractante;b) valoarea D.;c) o indicare a condițiilor în care poate fi modificată D.. In cazul în care valoarea D. nu poate fi stabilită, consumatorul trebuie să fie informat, prin contractul scris, în ceea ce privește elementele prevăzute la art. 9 alin. 1;d) o listă cu valoarea, numărul și frecvența sau datele plăților pe care consumatorul trebuie să le efectueze pentru rambursarea creditului, precum și pentru dobândă și alte costuri. In cazul în care este posibil, va fi indicată, de asemenea, valoarea totală a plăților efectuate; e) o listă a elementelor de cost prevăzute la art. 4 alin. (2) și care revin consumatorului, cu excepția costurilor datorate de consumator pentru nerespectarea unuia dintre angajamentele sale din contractul de credit, care nu sunt cuprinse în calculul D., dar care cad în sarcina consumatorului în anumite condiții, precum și precizarea acestor condiții. In cazul în care valoarea exactă a acestor componente este cunoscută, o astfel de valoare trebuie să fie sau, pe cât posibil, o cât mai realistă valoare estimativă;f) documentația de credit specifică, stabilită de creditor;

g) prevederile art. 11;h) celelalte condiții esențiale ale contractului de credit, inclusiv clauzele prevăzute în anexa nr. 1"Nici în prezent OG nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori nu există în enumerările făcute pentru determinarea conținutului obligației de informare în obligația de a informa cu privire la riscul valutar. Dimpotrivă acest act normativ prevede la art. 4: „In cazul în care creditorul a furnizat formularul "Informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori", prevăzut în anexa nr. 2, se consideră că acesta a respectat cerințele de informare prevăzute de prezentul articol și la art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare, republicată, cu modificările ulterioare."Formularul "Informații standard la nivel european privind creditul pentru consumatori "nu conține informații cu privire la riscul valutar. Astfel, la data contractării, reclamanții cunoșteau atât informația privind caracteristica monedei naționale de a varia fată de monedele străine (inclusiv CHF) si riscul valutar aferent acestei atii - informații de notorietate -, cât si informația privind posibilitatea producerii acestui risc într-o ăsură care să determine un cost mai mare pentru creditul în CHF - cele contractate - comparativ cu un credit în aceeași valoare, contractat, însă, în Lei. Analize si avertismente cu privire la riscul valutar la creditele în valută în general si în CHF în particular au existat în presă atât în perioada acordării creditelor analizate în cauză, cât si în prezent. Cu alte cuvinte, riscul valutar si probabilitatea acestuia -informație necesară consumatorilor pentru a lua o decizie avizată la cumpărare - era publică si cunoscută tuturor. BNR, analiști financiari de notorietate si băncile însăși au făcut dezbateri publice si au lansat avertismente punctuale clare si explicite cu privire la riscul valutar la creditul în valută în genere si la creditul în CHF în special. Contrar celor susținute de reclamanți, banca nu putea acorda împrumutaților mai multe informații decât cele cunoscute deja de aceștia.

Cursul de schimb L./CHF, nu este un element financiar determinat ori determinabil j nici măcar, influențat ori influențabil de bancă. Nici un participant la viata valutară internațională y poate influenta nivelul cursurilor de schimb. In principiu, pe piața valutară din România, cursul de schimb dintre L. si CHF este o rezultantă a cursul de schimb dintre L. si Euro si a cursului de schimb dintre Euro si CHF stabilit pe piața valutară interbancară. Acesta este influențat de o . actori care pot interveni pe piață (creșterea investițiilor financiare străine în România, închiderea unor investitii străine în România, creșterea exporturilor, creșterea sau descreșterea depozitelor, creșterea sau descreșterea datoriei publice a României, nivelul de cont curent etc). Acești factori pot determina 5 cerere mai mare de Euro, creștere care pune presiune pe aprecierea Euro în raport de leu, ori o infuzie de Euro pe piața românească, infuzie care pune presiune pentru scăderea valorii euro în raport de leu. Acest aspect este mult mai relevant prin prisma evenimentelor din data de 15.01.2015, data la care francul elvețian s-a apreciat, cu aproape 30% în raport cu moneda euro, după ce jianca Națională a Elveției (BNS) a abandonat pragul de 1,20 franci pentru un euro, pe care l-a practicat în ultimii trei ani. Așadar, sub nici un motiv, nu se poate imputa băncii - furnizorului de servicii financiare - că a cunoscut evoluția ascendentă a CHF fată de leu si a ascuns această informație de consumator. Banca nu putea cunoaște cu certitudine pentru că nu banca determină această valoare, astfel cum am arătat mai sus. Banca nu putea previziona cursul CHF/Lei, decât în raport de factori previzibili. C. financiară si consecințele nefaste ale acesteia erau necunoscute si imposibil de determinat/estimat de analiști de renume si foruri importante pe piață. De exemplu, prognoza Comisiei Europene întocmita in ianuarie 2009 arata pentru anul 2009 o creștere a PIB-ului de 1.8% fata de anul anterior, in timp ce abia cea din aprilie 2009 reflecta o evoluție descendenta, cu o scădere însa mai mica decât cea reala (-4% fata de -6.6%). Este neîntemeiata cererea de restituire a sumelor plătite cu titlu reprezentând comision de administrare, dobânda nelegala, diferențe de curs valutar.

Cum capătul de cerere este subsidiar primelor capete de cerere, in măsura in care instanța respinge primele capete de cerere, solicitarea de restituire a sumelor cu privire la clauze pentru care nu se retine caracterul abuziv, este, pe cale de consecința o solicitare neîntemeiata, urmând a fi respinsa ca urmare a respingerii capătului principal de cerere.

In probațiune, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamanților si orice alte probe ce ar reieși din dezbateri.

Prin încheierea de ședință din data 07.05.2015 instanța a respins excepția de netimbrare si a unit cu fondul cauzei excepția nulității si excepția lipsei de interes invocate de intimată pentru motivele acolo arătate.

In cauză s-a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri si interogatoriul reclamantului .

Examinând actele și lucrările dosarului, Judecătoria reține următoarele:

În fapt, între reclamant, în calitate de împrumutat si pârâta R. B. S.A s-a încheiat de credit bancar pentru persoane fizice garantat cu ipoteca înregistrat cu nr. RFI_/17.08.2008 prin care R. B. S.A. a acordat împrumutatului suma de_ EHF pentru o perioada de 192 luni, reclamanta având calitatea de codebitor(filele 21-28 dosar). Creditul a fost acordat exclusiv pentru nevoi personale nenominalizate, fiind refinanțate credite contractate anterior la Banca BRD .Pentru garantarea obligațiilor rezultate din contractul de credit s-a constituit în favoarea Băncii o ipotecă asupra imobilului teren in suprafață de 342 mp si construcția casă si teren situat in Oradea, Poet V. C. nr 15, jud. Bihor, având nr. topo 6214/21, intabulat în CF nr._ NDF a localității Oradea (filele 24 dosar).

La data de 23.03.2010 între R. B. S.A. si împrumutat s-a încheiat un Act Adițional (f 152-154 dosar) prin care se stipulează la art. 2.1 modul de calcul al dobânzii exprimat in funcție de Libor CHF 6 luni plus marja băncii de 11.50 puncte procentuale. La art. 2.4 se arată că, prin excepție de la pct. 2.2. până la data de 23.09.2010 banca percepe dobânda curentă fixă de 3,2,3 % iar după expirarea perioadei de reducere a dobânzii banca va percepe o rată anuală de dobândă variabilă cf. formulei de la art. 2.2 (filele 153 dosar) si cf. art. 3 se renunță la încasarea comisionului de administrare (fila 154 dosar)

La data de 29.10.2010 între R. B. S.A. si împrumutat s-a încheiat un Act Adițional modificându-se modul de calcul al dobânzii exprimând dobânda in funcție de Libor CHF 6 luni plus marja băncii stabilindu-se că până la data de 29.04.2011 banca percepe dobânda diminuată de 2,90% pe an (filele 140 verso dosar) si cf. art. 3 se renunță la încasarea comisionului de administrare (fila 141 verso dosar).

La data de 09.05.2011 între R. B. S.A. si împrumutat s-a încheiat un Act Adițional (f140-142 dosar) prin care se stipulează la art. 2.2 modul de calcul al dobânzii exprimat in funcție de Libor CHF 6 luni plus marja băncii fixa de 8,68 puncte procentuale. La art. 2.3 se arată că, prin excepție de la pct. 2.2. până la data de 09.05.2013 banca percepe dobânda curentă fixă de 6,3 % iar după expirarea perioadei de reducere a dobânzii banca va percepe o rată anuală de dobândă variabilă cf. formulei de la art. 2.2 (filele 146 dosar) .

În drept, instanța va avea în vedere în speța de față prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000.

Excepția nulității capetelor de cerere privitoare la denominarea, stabilirea unei dobânzi legale/stabilirea cursului valutar, art.2.10 din Actul adițional din data de 09.05.2011 (privind dobânda penalizatoare) si dobânda majorata întrucât nu pot fi identificate motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază, invocată de pârâtă, cererea urmează a fi respinsă. În primul rând din lecturarea cererii de chemare în judecată rezultă că se invocă si cu privire la aceste clauze caracterul abuziv apreciind reclamanții a fi îndeplinite condițiile cuprinse in Legea 193/2000 iar pe de altă parte pârâta nu face dovada vătămării pricinuite de lipsa dezvoltării acestor motive în cf. cu prevederile art. 175 alin1 cod pr. civilă .

Excepția lipsei de interes legitim a acțiunii se va respinge neîntemeiată, fiind evident ca reclamanții urmăresc un folos practic in urma promovării acțiunii, acesta nu contravine legii sau regulilor de conviețuire socială, este născut si actual, personal si direct.

Pe fondul cauzei se retine că este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă intră sub incidența Legii nr. 193/2000 fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un profesionist/comerciant ( pârâta) și consumatori ( reclamanții ), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din legea nr. 193/2000.Instanța reține că niciuna din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct cu reclamanții de către bancă, în sensul dispozițiilor legale arătate, având în vedere că aceste contracte sunt preformulate, standard, și deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul reclamanților consumatori și contrar cerințelor bunei – credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților si prin urmare aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere .

In privința excepției inadmisibilității capetelor de cerere referitoare la moneda creditului invocată de pârâtă, pornind de la faptul că inadmisibilitatea intervine în cazul în care forma procedurală utilizată nu este prevăzută de dispozițiile legale sau când pentru promovarea ei legiuitorul impune îndeplinirea prealabilă a unei cerințe, ceea ce nu este cazul în speța de față, apreciază că aceasta este o apărare de fond a pârâtei .

Analiza clauzei prevăzute la art. 3 pct.3.1 – 3.10 privind dobânda curentă variabilă din contractul de credit (f.22-23dosar ) – Clauzele analizate prevăd următoarele: 3.1 Pentru creditul acordat, împrumutatul datorează băncii: 1) pentru primul an de creditare, o dobândă fixa ;2) pentru următorii ani de creditare, împrumutatul va opta, la fiecare dată aniversară a creditului, pentru una din următoarele variante de dobândă aniversară: a) dobândă aniversară fixa pentru un an de creditare;b) dobândă aniversară fixa pentru trei ani de creditare; c) dobândă aniversară revizuibilă pentru un an de creditare. 3.2 Împrumutatul trebuie să își exercite opțiunea pentru oricare dintre variantele de dobândă aniversară menționate la art. 4.1 pct. 2) la fiecare data aniversară a creditului, prin semnarea uni act adițional la prezentul contract. În cazul în care Împrumutatul nu își exercită opțiunea în termenul si în modalitatea menționate, va datora Băncii dobânda aniversară revizuibilă pentru un an de creditare in condițiile art. 4.1 pct.2) lit. c. 3.3 Rata anuală a dobânzilor aniversare aplicabile, menționate la art. 4.1 pct. 2) va fi cea in vigoare la momentul exercitării opțiunii, urmând a fi precizată în atelele adiționale încheiate la data exercitării opțiunii. In cazul prevăzut la art. 4.2, dobânda aniversară revizuibilă pentru un an aplicabilă va fi cea în vigoare la momentul datei aniversare a creditului, dobândă ce va fi afișată la sediile băncii. art. 3.6 In primul an de creditare rata anuală a dobânzii curente este de 5,5% pe an. Cf art. 3.7 […] În cazul în care Împrumutatul optează pentru dobânda aniversară revizuibilă, Rata anuală a dobânzii în vigoare la momentul exercitării opțiunii va putea fi modificată de către Banca in funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii urmând ca noua rata a dobânzii sa fie adusa la cunoștința împrumutatului in modalitățile menționate in Condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare "

Această clauză pune problema constatării caracterului abuziv sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat. Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000 care prevede că „ sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul”, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și totodată cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă de asemenea libertatea de a rezilia imediat contractul. Instanța constată că motivul prevăzut în contract este acela al „evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii”, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce. Motivul „evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii” nu îndeplinește această condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituție bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanța învestită cu verificarea legalității acestei clauze și a aplicării ei. Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția „motivului întemeiat”, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este prevăzută in contractul de credit si chiar dacă ar prevăzuta formal in condițiile generale de creditare este lipsita de aplicabilitate, fiind evident ca împrumutatul nu are posibilitatea rambursării integrale si . scurt a unor sume atât de importate ca cea in discuție, astfel că, indiferent de alte considerații, clauzele analizate - anume in ceea ce privește caracterul variabil al dobânzii, respectiv posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda curenta - sunt abuzive.

În aceeași ordine de idei, în ceea ce privește clauza prevăzută la art. 11.4 din contractul de credit (fila 27 dosar) „ Modificările clauzelor prezentului contract se efectuează în baza acordului părților, urmând a fi consemnate in act adițional, cu excepția celor privind valaorea ratelor de credit si rata dobânzii curente, care se vor opera de către banca, in condițiile prezentului contract” față de concluziile de mai sus se va reține că este abuzivă în parte respectiv teza privind posibilitatea băncii de a modifica unilateral rata dobânzii curente.

Întrucât s-a stabilit caracterul abuziv al clauzelor anume teza privind posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda, urmează a se constata nulitatea acesteia, plățile efectuate de reclamanți către pârâtă, cu titlu de dobândă majorată, potrivit graficului de rambursare a creditului anexă la contract si extraselor de cont, capătă caracterul unei plăți nedatorate. Raportând situația de fapt la dispozițiile art. 992 si urm Cod civil vechi aplicabil in temeiul art. 103 din Legea 71/2011 până la data de 01.10.2011 respectiv art. 1341-1344 cod civil coroborat cu art. 1635 cod civil, ce reglementează instituția plații nedatorate, instanța constata întrunirea cumulativa a condițiilor acesteia din moment ce prestația efectuata de reclamant cu privire la comisionul de risc a avut semnificația operației juridice a unei plăți, datoria vizată, deși a existat inițial, a dispărut cu efect retroactiv ca urmare a eliminării clauzelor respective prin efectul nulității absolute si, in ipoteza restituirii plații efectuate in temeiul unei obligații lovite de nulitate absoluta legea nu impune condiția erorii, acesta având dreptul la restituirea prestației. In caz contrar s-ar eluda efectele constatării caracterului abuziv al clauzelor in discuție, golindu-se astfel de conținut norma legala

Se retine că potrivit art. 3.7 din contractul de credit la data semnării contractului de credit rata anuala a dobânzii este de 5,5 % pe an, rată fixă până la data primei aniversări a creditului, respectiv pe perioada 17.09._09

La data de 23.03.2010 intre R. B. S.A. si împrumutați s-a încheiat un Act Adițional (f 152-154 dosar) modificându-se modul de calcul al dobânzii exprimând dobânda in funcție de LIBOR 6 luni plus marja băncii stabilindu-se însă că, până la data de 23.09.2010 banca percepe dobânda diminuată de 3,23% pe an (filele 153 dosar).

Pentru aceste considerente, dând efect obligației de restituire ce incumba pârâtei in calitate de accipiens, instanța o va obliga a restitui reclamanților suma încasată cu titlu de dobânda in temeiul clauzei prevăzute la art. 3 din contract calculata ca diferența intre dobânda achitată de către reclamanți si suma cuprinsa cu titlu de dobânda in graficul inițial de rambursare pe perioada 18.09.2009 (data primei aniversări a creditului ) si data de 23.03.2010, data aplicării prevederilor Actului adițional din 23.03.2010 .

Cererea de eliminare din contract a clauzelor va fi respinsă întrucât lan data de 23.03.2010 între R. B. S.A. si împrumutat s-a încheiat un Act Adițional modificându-se modul de calcul al dobânzii, deci clauzele analizate, exprimându-se dobânda in funcție de Libor 6 luni plus marja băncii. (fila 32 dosar).

Analiza clauzei prev. la art. 3.14 din contractul de credit (f.23 dosar ) – comisionul de administrare:

Conform art. 3.14 din contractul de credit " pentru monitorizarea de către banca a utilizării/rambursării creditului, precum si a "îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta in baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,15% ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului Suma de plata rezultata urmează a fi achitata la data scadentei fiecărei rate lunare. începând cu al doilea an de creditare, in funcție de politica de credite a băncii, de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului, banca poate renunța la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare in curs. Decizia băncii de renunțare la încasarea comisionului va fi comunicata in scris împrumutatului pana la data scadentei primei rate aferente anului respective de creditare; banca va analiza oportunitatea renunțării la încasarea comisionului.”

Reclamanții consideră că dispozițiile prev. la pct. 3.14 din contractul de credit reprezintă o clauză abuzivă și contravin prevederilor art. 4 al. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000.

Potrivit art. 4 al. 1 din Legea 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei – credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Se retine că prin comisionul de administrare, prevăzut de pct. 3.14 astfel cum este acesta descris in contract (fila 23 dosar) se au în vedere operațiunile de monitorizare a utilizării creditului, îndeplinirea oricăror obligații asumate de parți in contract. Mai mult, prin art. 3 din Actul adițional din 23.03.2010 (fila 154 dosar ) banca a renunțat la perceperea acestui comision astfel că instanța apreciază că prin stipularea comisionului de administrare si perceperea lui pe perioada 18.09._10 raportat la circumstanțele spetei, nu s-a creat în detrimentul reclamanților și contrar bunei – credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale contractului de credit F. de cele de mai sus instanța va constata că dispozițiile cu privire la comisionul de administrare nu sunt clauze abuzive, urmând a respinge si cererea de eliminare din contract a acestei clauze - deja eliminate - si cererea de restituire a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare percepute in temeiul contractului, ca neîntemeiate .

Analiza clauzei prev. la art. 2.14 din Actul adițional de la 09.05.2011 (f.147 dosar – comisionul lunar de administrare cont curent :

Prevederile art.2.14 din Actul adițional din data de 09.05.2011 reglementează comisionul lunar de administrare cont curent, care nu se poate confunda cu comisionul de administrare prevăzut de art. 3 pct.3.14 din Contractul de credit. Comisionul de administrare cont curent este reglementat de dispozițiile art.36 alin.1 din O.U.G. 50/2010 si a fost introdus în contract prin semnarea unui act adițional, după eliminarea comisionului de administrare.

Față de valoarea acestui comision de 1 euro pe lună pentru conturile in valută si 1,5 lei pentru conturile in lei, fiind perceput doar după eliminarea comisionului de administrare credit precum si raportat la faptul că prin conturile curente pot fi derulate orice plăți/încasări si nu doar plata ratelor de credit, instanța va constata că dispozițiile cu privire la comisionul de administrare cont curent nu sunt clauze abuzive, urmând a respinge si cererea de eliminare din contract a acestei clauze si cererea de restituire a sumelor încasate cu titlu de comision de administrare cont curent percepute in temeiul contractului, ca neîntemeiate .

Analiza clauzelor privind dobânda înscrise la art. 2.2 si pct. 2.3,2.4 si 2.10 si art. 5 din Actului Adițional din data de 09.05.2011 la convenția de credit (fila 145 verso-146 dosar) .

Clauzele analizate prevăd faptul că dobânda curenta variabilă se calculează si se datorează lunar, la data scadentei, împreună cu rata de credit. In scopul calculării dobânzii se consideră anul de 360 zile si luna de 30 zile si se aplică următoarea formulă de calcul: D= C x Rd x n/N, unde: -D - dobânda lunara; -C - soldul creditului; -Rd - rata anuala a dobânzii curente; n - numărul de zile din luna (30); -N - numărul de zile din an (360) .

Instanța va retine insă, contrar celor susținute de către reclamanți că banca nu are alegerea intre mai multe formule aplicabile (ROBOR; EURIBOR, LIBOR ) – ci rata dobânzii se calculează utilizând doar dintre formule, potrivit monedei de acordare a creditului anume LIBOR- acesta fiind indicele de referință verificabil reprezentând rata medie a dobânzii pentru creditele in CHF (fila 145dosar)

In urma acestor considerente se va retine că pct. 2.2 din Actul Adițional are următorul conținut:

2.2. Rata dobânzii curente este variabilă, valoarea ei calculându-se după următoarea formulă: Rd = media aritmetică a ultimelor 30 zile calendaristice a LIBOR la 6 luni + marja băncii .

Marja băncii este de 8,68 puncte procentuale, fixa pe toată durata contractului.

Pct. 2.3 prevede că împrumutatul beneficiază de o dobândă curentă redusă, fixă de 6.3 % pe an de la data semnării convenției până la data de 09.05.2013 iar după expirarea perioadei de reducere banca va percepe o dobândă variabilă calculată cf. formulei de la pct. 2.2 .

2.4 Arată că la data încheierii actului adițional valoarea ratei dobânzii variabile calculate cf. formulei menționate la pct. 2.2 este de 8,9 %.

Pct. 2.10 stipulează faptul că pentru sumele restante provenite din contractul de credit, cu excepția sumelor provenite din calculul dobânzii Împrumutatul datorează băncii pe lângă dobânda curentă prevăzută la art. 2.2-2.3 si o dobândă penalizatore care se calculează pe bază de procent fix de 7,5 % pe an dacă moneda creditului este CHF.

Prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt:

- art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;

- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;

- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;

- art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Codul civil consacră principiul libertății contractuale dar art. 969 C.civ. vechi (aplicabil cf. art. 3 si art. 102 din legea 71/2011 ) conferă putere de lege doar convențiilor legal făcute. Legea nr. 193/2000, reglementând tocmai situații în care clauze contractuale consimțite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal fiind considerate abuzive.

Instanța constată că potrivit clauzei contractuale analizate variația dobânzii curente se realizează in funcție de indicele LIBOR (la 6 luni) care este un indice de referința verificabil, un indicator ce reprezintă rata dobânzii practicată pe piața interbancară londoneză pentru împrumuturile bancare in CHF la care se adaugă marja băncii de 8.68 puncte procentuale pe an, fiind vorba, in speța, de o situație clar descrisă, care oferă clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce (respectiv modif. la 6 luni a indicelui LIBOR), dobânda va fi mărită (sau micșorata) .Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. In concluzie nu se poate susține ca variația ratei dobânzii depinde de voința unilaterala a băncii .

In aceeași ordine de idei, se rețin si prevederile art. 2.3 din actul adițional unde se stipulează clar că, prin excepție de la art. 2.2 începând cu data semnării actului adițional analizat si până la data de 09.05.2013 ( deci pe parcursul a 2 ani ) se acordă o reducere a dobânzii, banca percepând o dobândă de 6,3 % pe an., ceea ce conduce la concluzia clară că acest act adițional a fost acceptat expres de către reclamanți prin semnarea lui, semnare care a intervenit după ce reclamanții erau pe deplin avizați atât cu privire la noțiunea de clauze abuzive dar că aceștia au negociat clauzele stipulate in actul adițional in contextul in care dobânda a fost redusă prin actul adițional, chiar daca doar pe perioada de 24 luni.

În ceea ce privește dobânda penalizatoare se va retine că rata acesteia este fixa cf. prevederilor pct. 2.10 din actul adițional si reprezintă valaorea prejudiciului încercat de către creditor pentru neîndeplinirea de către debitor (împrumutat) a obligațiilor sale de rambursare la scadență a ratelor de credit.

Art. 5 din Actul adițional stipulează în esență, faptul că valoarea ratelor se poate modifica urmare a variației dobânzii curente, a rambursărilor parțiale efectuate in avans sau în condițiile art. 2.10 si 2.11-prin adăugarea dobânzii penalizatoare pentru sumele restante,sens în care banca va pune la dispoziția Împrumutatului, un nou grafic de rambursare din care va rezulta noua rată lunară de plată.

Întrucât, după cum s-a concluzionat mai sus modificarea dobânzii curente se realizează pe baza unor criterii obiective, străine de voința băncii (indicele LIBOR la 6 luni ) se va retine că această clauză nu întrunește condițiile art. 4 din legea 193/2000.

F. de aceste considerente instanța constata ca prevederile analizate din cuprinsul Actului adițional din 09.05.2011 nu sunt abuzive, urmând a respinge cererea de constatare a nulității absolute a acestora, eliminarea lor din contract si restituirea unor sume încasate in temeiul acestei clauze.

Analiza clauzelor privind comisionul de rambursare anticipată.

Potrivit art. 3.13 din contract acesta a fost stabilit la 3% din suma rambursată . Ulterior, prin art. 2.13 Actul adițional din 29.10.2010 (fila 141 dosar ) si Actul adițional din 09.05.2011 (fila 147 dosar) cuantumul si modalitatea de percepere a acestuia s-au modificat urmând a fi perceput in cazul rambursării integrale/parțiale în avans a creditului în interiorul perioadei in care s e percepe dobânda fixă, definită la art. 2.3 astfel: ) 1 % din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an; b) 0,5 % din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și scadența finală este mai mică de 1 an. În cazul rambursării integrale/parțiale a creditului acordat după, expirarea perioadei definită la art. 2.3 (perioada cu dobândă fixa redusă ) banca nu va percepe comision de rambursare anticipat .

Cf. art.67 din OUG 50/2010 modif. prin legea 288/2010, aplicabil si contractelor de credit in derulare in temeiul art. 95 din același act normativ, prevede că 1) În cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptățit la o compensație echitabilă și justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă. dar „ (2) O astfel de compensație nu poate fi mai mare de: a) 1 % din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an; b) 0,5 % din valoarea creditului rambursat anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și data convenită pentru încetarea contractului de credit nu este mai mare de un an. Întrucât se constată că prevederile contractuale nu fac decât să reia si să concretizeze prevederile legale, se va concluziona că aceste clauze analizate nu sunt clauze abuzive, nu au creat nici un dezechilibru între prestațiile părților (cu atât mai mult cu cât nu s-a susținut a se fi achitat vreo sumă cu acest titlu de către reclamanți ) urmând a respinge cererea de constatare a nulității absolute a acestora, eliminarea lor din contract si restituirea unor sume încasate in temeiul acestei clauze.

Analiza clauzelor prevăzute la art. 4.1-4.5, 5.9 din contractul de credit si art. 2.16 din Actul adițional de la 29.10.2010

Se susține de către reclamanți faptul că obligarea lor la plata ratelor scadente ale creditului si a poliței de asigurare a bunului adus in garanție la cursul de schimb al băncii de la data plății prevăzute la articolele d e mai sus le generează pierderi financiare, neavând de unde să cunoască la dat acordării creditului la ce costuri suplimentare vor ajunge .

In speța de față se va retine însă că acordarea creditului in moneda CHF s-a făcut la solicitarea reclamantului, întrucât acest produs asigură, la momentul contractării creditului cea mai mică rata si un cuantum al împrumutului mai mare, raportat la veniturile reclamanților, după cum rezultă din răspunsul la interogatoriul administrat (filele 241-244 dosar). Suma totală împrumutată a fost virată de către Bancă in contul acestora, in moneda creditului.

Plata ratelor a fost prevăzuta, potrivit dispozițiilor contractuale înscrise la art.4.1 a se face in moneda creditului, respectiv CHF. La acest articol se prevede ca „ orice plată efectuată de către împrumutat in baza prezentului contract se va face in moneda in care a fost acordat creditul sens in care planul de rambursare a creditului prevede rambursarea creditului si a dobânzilor aferente in CHF . Prin urmare instanța nu va retine susținerea reclamanților referitoare la lipsa de negociere a clauzei privind moneda acordării creditului, fiind evident că a fost opțiunea reclamanților a accesa un credit in CHF .Întrucât cele trei condiții pe care o clauză trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi apreciată in concret de la caz la caz, de către judecător ca fiind abuzivă trebuie îndeplinite cumulativ, neputându-se retine lipsa de negociere, instanța va concluziona că aceste clauze nu sunt abuzive.

Analizând clauzele din contract referitoare la moneda creditului si a plăților din perspectiva prev. art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive se va retine că textul legal stipulează că - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Or, cât privește creșterea cursului francului elvețian se va retine de către instanță că acesta a fost determinată de un context internațional, străin de vreo acțiune sau inacțiune a băncii pârâte, clauzele in discuție, nefiind modificate unilateral de către banca pârâtă.

Concluzionând instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților de a constata caracterul abuziv al clauzelor referitoare la moneda creditului si plăților ca fiind francul elvețian – CHF. Se va retine că art. 4.1 si următoarele reglementează restituirea creditului in aceeași moneda si in aceeași cantitate de moneda cu cea in care creditul a fost acordat. Articolul 4.3 reglementează situația in care scadenta obligației de plata este ., prorogându-se aceasta scadenta pentru ziua bancara următoare, art 4.4 arată în ce condiții se poate modifica valoarea ratelor iar art. 4.5 autorizează banca să efectueze plata sumelor datorate in baza convenției prin debitarea automată la scadență a contului curent corespunzător monedei creditului . Articolul 5.9. reglementează dreptul Băncii, ca, dacă in cont nu există disponibil suficient pentru stingerea obligației de plată a primei de asigurare scadentă, de a debita cu suma corespunzătoare orice cont de disponibilități sau de depozit efectuând, dacă este cazul si schimbul valutar in numele si pentru aceasta, prin urmare în situația de culpa in care consumatorul nu iși achita prima de asigurare scadentă. Analizând aceste prevederi din perspectiva textelor legale incidente anume art. 4 al. 1 și 2 și ale lit. a pct. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000 constată că acestea nu creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Art. 2.16 din Actul Adițional de la 29.10.2010 (fila 141 verso dosar) s prevede că „ „Împrumutatul declară că a fost informat că suma lunară de plată (echivalentul in RON al sumei lunare de plată) poate să crească pe viitor ca urmare a posibilității de creștere a cursului de schimb valutar / sau a creșterii ratei dobânzii creditului ca efect al variației indicelui de referință conform Contractului „

Prin urmare se retine că încă din 2010 reclamantului i s-a atras atenția asupra posibilității de creștere a cursului de schimb valutar, fără însă ca acesta, deși o persoană avizată, cu studii superioare economice, să ia măsuri in acest sens.

În altă ordine de idei, se va retine că între părțile litigante s-a încheiat contractul de credit si prin care pârâta, in calitate de bancă împrumutătoare a împrumutat reclamanților suma de_ CHF, prin urmare s-a încheiat un contract de împrumut de consumație având ca obiect o sumă de bani.

In cf. cu prevederile art. 1584 cod civil 1864 (aplicabil in temeiul art. 3 si art. 102 din legea 71/2011 față de data încheierii contractului), obligația principală a împrumutatului este aceea de a restitui la scadență lucruri de același gen, aceeași cantitate si de aceeași calitate, indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii lucrurilor dintre momentul încheierii contractului si acela al plății.

Prin urmare, întrucât creditul a fost acordat in moneda CHF la scadență trebuie să fie restituită suma împrumutată indiferent de scăderea sau sporirea valorii monedei (principiul nominalismului monetar consacrat expres de art. 1578 Cod civil vechi ).

Întrucât plățile supuse analizei in prezentul dosar decurg dintr-o operațiune de împrumut fiindu-i aplicabile prevederile OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, ale Regulamentului nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice care nu interzic unei instituții de credit a acorda uni rezident credit in valută, va constata că textul de lege invocat de reclamanți nu prezintă relevanță in cauză .

Pe de altă parte, cu privire la cererile de modificarea a clauzelor privind dobânda, plata ratelor si a primelor de asigurare in sensul stabilirii unei dobânzi legale si stabilirii cursului valutar raportat la cursul de la data încheierii contractului, instanța reiterează faptul că prin Legea nr. 193/2000 care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv. Interpretând această Directivă, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit în cauza Banco Espaniol de Credito S.A. versus Joaquin Calderon Camino ( C – 618/10 ) că protecția acestui act normativ se opune unei reglementări a unui stat membru care permite instanței naționale, atunci când constata nulitatea unei clauze abuzive cuprinse . intre un vânzător sau un furnizor si un consumator, să completeze respectivul contract modificând conținutul acestei clauze. Or, prin aceste cereri se urmărește de către reclamanți modificarea contractului deși clauzele care stipulează moneda creditului si obligativitatea rambursării creditului în franc elvețian nu sunt nicidecum abuzive .

În Cauza C-26/13, Kasler și Kaslerne Râbai vv. OTP B., invocată de către reclamanți, Curtea de Justiție Europeană a decis in favoarea clienților băncii, considerând că banca nu ar avea motiv să câștige din diferența dintre cele două cursuri, de vânzare si cumpărare, întrucât nu a prestat efectiv nici un serviciu de schimb valutar având in vedere că acest credit a fost acordat efectiv în forinți, cu toate că in contract figura că este in franci elvețieni . In speța de față, însă contractul prevede că se acordă creditul in CHF, sumele s-au virat în cont in CHF si nu în monedă locală iar rambursarea se face tot in CHF iar nu in lei (spre deosebire de creditul din Ungaria unde rambursarea se făcea in moneda locală) . Astfel, în speța de față reclamanții sunt liberi să cumpere valută de la altă bancă, vină la banca pârâtă si să depună valuta aferentă ratei, fără a fi obligația a face un schimb valuta la pârâtă, cum s-a întâmplat in cazul Ungariei. În sfârșit trebuie reținut că nu se poate confunda cursul de schimb valutar si diferența dintre cursul de vânzare si cumpărare cu riscul valutar iar problema a dezbătută de Curte a fost modul de efectuare a schimbului valutar în momentul rambursării ratei si nu faptul că ratele se rambursează în valută. Prin urmare Decizia emisă de Curte in Cauza C-26/13 nu prezintă relevanță în prezenta speță.

Față de concluziile de mai sus, capetele de cerere analizate se vor respinge ca neîntemeiate.

Având in vedere soluția de mai sus instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de eliminare a acestor clauze din contract, obligare a pârâtei la restituirea sumelor bani cu titlu de diferență de curs valutar achitate începând cu data de 17.08.2008, neexistând temei pentru restituirea prestațiilor.

In cauză nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepțiile invocate de intimată,

Admite in parte cererea formulata si precizată de reclamanții P. A. I. si P. M. ambii cu domiciliul in Oradea, .. 15, județ Bihor în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul in București, Calea Floreasca, Clădirea Sky Tower nr. 246 C .,5,6, sector 1 si in consecința

Constată caracterul abuziv si nulitatea absolută parțială a clauzei cuprinse la art. 3 si art. 11.4 din contractul de credit nr. RFI_/17.08.2008 anume teza referitoare la posibilitatea băncii pârâte de a modifica unilateral rata dobânzii curente in funcție de evoluția pieței financiare.

Dispune restituirea sumei reprezentând dobândă achitata in perioada 18.08._10 calculată ca diferența intre dobânda efectiv achitata si dobânda cuprinsă in graficul inițial de rambursare .

Respinge celelalte pretenții ca neîntemeiate.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Oradea în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi ,21 mai 2015.

PREȘEDINTE GREFIER

C. M. G. S. O.

Red.dact.jud. CMG- 3 .

5 ex./19.06.2015- P. A. I.

- P. M.

- .

← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5038/2015. Judecătoria ORADEA		Plângere contravenţională. Sentința nr. 6153/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5027/2015. Judecătoria ORADEA Pretenţii. Sentința nr. 5033/2015. Judecătoria ORADEA Plângere contravenţională. Sentința nr. 5030/2015. Judecătoria ORADEA Acţiune în constatare. Sentința nr. 5038/2015. Judecătoria ORADEA Plângere contravenţională. Sentința nr. 6153/2015. Judecătoria ORADEA Pretenţii. Sentința nr. 6151/2015. Judecătoria ORADEA Acţiune în constatare. Sentința nr. 6189/2015. Judecătoria ORADEA Pretenţii. Sentința nr. 9914/2015. Judecătoria ORADEA