Pretenţii. Sentința nr. 6151/2015. Judecătoria ORADEA

Judecătoria ORADEA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 6151/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 6151/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr.6151/2015

Ședința publică de la 23 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE N. M. L. G.

Grefier N. S.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant B. P. R. N. -CU D..ALES, reclamant B. P. G. -CU D..ALES și pe pârât U. T. BANK SA, având ca obiect acțiune în constatare

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura este legal îndeplinită astfel cum s-a arătat în încheierea de ședință din data de 16.06.2015.

Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 16.06.2015 când părțile prezente au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care s-a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din 23.06.2015 când s-a pronunțat hotărârea.

INSTANȚA

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 19.03.2015 sub nr de dosar_, astfel cum a fost precizata (fila 230) reclamanții B. P. R. N. și B. P. G. în contradictoriu cu pârâta U. T. BANK SA, a solicitat urmatoarele:

constatarea caracterului neclar și echivoc (în sensul prevederilor art. 1 alin. 1 și 2 din Legea 193/2000) al prevederilor art. 3, pct. 3.3, lit. i) din Contractul de credit nr._/27.03.2008, urmând ca acestea să fie interpretate în sensul raportării procentului de 0,4% al comisionului de administrare la unitatea de timp an, cu consecința recalculării comisionului de administrare și restituirea diferenței achitate în plus de la data de 25.04.2008 până în prezent;
constatarea inaplicabilitatii prevederilor art. 5, pct. 5.2, 5.8, art. 6.1.2, 6.2.2 și celelalte obligații referitoare la imobilul ipotecat din Contractul de Credit, în urma intervenirii Actului adițional nr. 1 și a Contractului de garanție din data 22.02.2010 și anularea Poliței Complexe pentru Daune Materiale EUROCASA nr. 11011462A/01.12.2014 încheiate cu Generali Asigurări în mod abuziv de către pârâtă și restituirea sumei încasate;
constatarea inaplicabilitatii prevederilor art. 3, 4, 6, 8, 9 din Contractul de credit, în urma intervenirii prevederilor art. 1-5 din Actul adițional nr. 3/08.10.2010 și restituirea sumelor încasate;
constatarea caracterului abuziv al prevederile art. 7, lit. b), g), h), i), art. 6.1.2 lit. c), din Contractul de credit și art. 5.6 din Contractul de garanție și a dispune eliminarea lor;
constatarea caracterului abuziv al comisionului de acordare prevăzut de art. 3 alin. 3.2 din Contractul de Credit și a dispune restitirea sumei respective.
constatarea caracterul abuziv al comisionului de acordare fizica a sumelor de bani și obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu acest titlu;
constatarea modalitatii eronate de calcul a dobânzii, cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare ori a propriei formule de calcul inserată în contract și obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în mod nelegal.

Din modul de sustinere a actiunii, instanta apreciaza ca este investita si cu urmatoarele petite: obligarea pârâtei să modifice rata lunară prin recalcularea comisionului de administrare

De asemenea, solicită instanței să oblige pârâta să restituie toate aceste sume care au fost percepute fără temei legal de la data încheierii actelor adiționale (respectiv suma de 6,99 euro - taxa prevăzută la pct. 5.8 și 3.7 din Contractul de Credit și 41,3 euro, reprezentând valoarea poliței încheiate unilateral de pârâtă peste polița lor valabilă).

Având în vedere și aceste aspecte, solicită obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii conform prevederilor legale în materie, utilizând fie formula de calcul d = S x nr.zile/365-366 x r%, fie formula d = Sx 30/360 x R% care este cea prevăzută în Actul Adițional nr. 3 și restituirea sumelor încasate necuvenit.

In fapt arata ca la data de 27.03.2008 au încheiat Contractul de credit nr._, prin care au contractat un credit de nevoi personale cu ipotecă, în valoare de 47.800 euro, urmând ca pentru acest credit să achite prima rată în valoare de 430 euro, restul sumelor trebuind să fie stabilit ulterior, conform unui grafic de rambursare, pe care pârâta urma să-1 pună la dispoziție la o dată nedeterminată.

Pârâta le-a pus la dispoziție Contractul de credit pentru a-1 citi și semna, precum și Anexa 1 și Anexa 2 din Contract, numai după ce au ipotecat efectiv un apartament și au plătit integral evaluarea acestuia, taxele notariale și înscrierea ipotecii, acestea însumând aproximativ 2000 lei, dar nu le-a pus niciodată la dispoziție Anexa 3 a acestui contract, denumită de către aceasta, în cuprinsul Contractului, „grafic de rambursare".

Mai mult, potrivit art.4, pct. 4.1 din contract, banca se angajează să pună la dispoziție un grafic de rambursare numai la data retragerii efective a banilor din creditul pus la dispoziție.

După semnarea contractului și obținerea creditului, la data de 03.04.2008, ulterior retragerii, li s-a predat un document intitulat „Annuity Schedule", în limba engleză, aferent unui anume cont (ORA3_-003). In acest document s-a subliniat rubrica „Total payment" și ni s-a spus că acea sumă urma să o plătim lunar, fără a ni se da și alte explicații, cu toate că, potrivit contractului, limba de comunicare este limba română.

Arata ca nu li s-a comunicat niciodată modul de calcul al comisionului, astfel ca in lipsa unor cunoștințe specifice de drept financiar, bancar sau de limbi străine, au înțeles, la data semnării contractului, că trebuie să plăteasca eșalonat, în fiecare lună, timp de 300 de luni, fracțiuni de sumă raportate la o dobândă de 3,15% pe an și fracțiuni de sumă raportate la un anume comision de administrare de 0,4%, tot pe an, nefiind prevăzut după acest procent un alt interval de timp. Acceptarea unei teze potrivit căreia procentul de 0,4% ar putea fi aplicat exclusiv la perioada de timp la care s-a raportat pârâta, ar conferi acesteia dreptul de a interpreta clauzele contractuale în mod exclusiv și ar presupune obligarea lor de a se supune unor condiții contractuale cu privire la care nu au fost efectiv informați la data semnării contractului.

Din traducerea autorizată reiese că „Annuity Schedule" înseamnă „Program de Anuități" și se referă doar la dobândă și la suma principală, că numele contului este altul, iar sumele din coloana a 4-a „Payment Fee" sunt „Taxe de plată" și nu comision de administrare.

Din clauzele contractului nu reiese că trebuia să plătim dobândă de 3,15% pe an și comision de 4,8% pe an, acest comision nereprezentând altceva decât o dobândă mascată care, pe lângă faptul că lezează interesele lor economice, aduce atingere și mediului concurențial bancar, dezavantajând băncile concurente prin prezentarea unor dobânzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimulează un spor de dobânda sub denumirea de comision.

După apariția OUG 50/2010, la data de 08.10.2010, au semnat și Actul Adițional 3 la acest contract, conform noilor reglementări, ocazie cu care li s-a pus la dispoziție și un act intitulat „Scadențar", în limba română de această dată, aferent aceluiași cont, ORA3_-003 pe care l-au sesizat și în acest act, care este altul decât cel prevăzut în contractul de credit și unde s-a mai adăugat încă 1 Euro la soldul creditului.

La data de 25.10.2010 au solicitat să li se comunice formula după care a fost calculată până în prezent această taxă, deoarece în acel document valoarea sumelor de la a patra rubrică, „valoare comision", erau și cu aproape 50% mai mari decât de la rubrica „dobândă". Prin răspunsul primit la data de 19.11.2010 nu s-au clarificat în niciun fel aceste aspecte, nu s-a comunicat nici perioada de timp la care pârâta aplică procentul de 0,4%, aceasta doar citând conținutul art. 3.3 pct. i) din contract, și, din nou, nu s-a pus la dispoziție niciun act intitulat „Grafic de rambursare -Anexa 3", ci doar o nouă copie a actului „Annuity Schedule".

Prin adresa înregistrată la bancă sub nr._/24.11.2011, au solicitat un extras de cont aferent contului din „Annuity Schedule", ORA 3_-003, și li s-a pus la dispoziție un extras de cont aferent contului RO50BACX_7003 cont despre a cărui existență nu au avut cunoștință până la acel moment. Pe lângă faptul că acest cont diferă de cel din

contract, (RO77BACX_002), în extras se arată că în acest cont a intrat doar dobânda, iar comisionul de administrare nu este prevăzut nicăieri ca fiind ajuns în acest cont. Din extrasul de cont aferent contului din contractul de credit, RO77BACX_002, reiese că au fost efectuate 3 operațiuni de virare plată în contul celălalt la aceeași dată, dar la verificarea extrasului de cont ORA 3_-003 la aceeași dată, reiese că au intrat doar 2 viramente de plată. Este de neînțeles motivul pentru care nu apar și în acest extras de cont (emis în baza lui „Annuity Schedule) toate cele 3 sume care au fost retrase din contul creditului- cu destinația pretinsă a celuilalt cont, în contextul în care orice extras de cont ar trebui să fie o oglindă reală a operațiunilor de încasări și plăți.

Astfel, pentru contul din contractul de credit, RO77BACX_002, banca nu a emis niciodată niciun fel de act măcar similar unui grafic de rambursare, iar pentru contul ORA 3_-003-(RO50BACX_7003), la care nu se face nicio trimitere în cuprinsul contractului de credit, extrasul de cont nu conține date reale ale tranzacțiilor.

Consideră că acest procent de 0,4% trebuia perceput la fel ca și dobânda, anume pe an, mai ales că valoarea numerică a acestuia este precizată într-un paragraf următor celui în care se arată rata dobânzii.

Pentru aceste considerente, solicită obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor calculate în plus, având în vedere aplicabilitatea art. 1, alin. 1 și 2 din Legea 193/2000.

Totodată, pct. 3.3 din contract nu respectă nici prevederile art. 117, al. 1 și 2 din OUG 99/2006.

Au fost încălcate și prevederile art. 3, 9 și urm. și 10 din Ordonanța 21/1992, privind protecția consumatorilor, precum și prevederile Legii 363/2007, privind practicile comerciale incorecte și înșelătoare, unde la art.5, 6,7 sunt descrise în detaliu acest tip de practici, o practică comercială fiind considerată ca omisiune înșelătoare, dacă în contextul prezentării situației de fapt (...) se omite o informație esențială necesară consumatorului mediu, atunci când comerciantul ascunde sau oferă într-un mod neclar, ambiguu ori în contratimp o informație esențială cum este prețul, cu toate taxele incluse.

Nu este lipsit de interes nici faptul că în întreg conținutul contractului de credit nu se regăsește nicio mențiune referitoare la valoarea D. a acestui credit, context în care banca nu poate susține că ei au cunoscut și achiesat la modul abuziv de calcul pe care l-a aplicat efectiv (cauza C-76/10, Pohotovost" s.r.o. c. Iveta Korckovska a CJUE)

In contract nu este prevăzută nici măcar o formulă de calcul cu titlu exemplificativ a acestui comision de administrare. De asemenea, nu este explicat ce reprezintă, resprectiv ce servicii se oferă prin această administrare. În aceste condiții, banca poate, în cursul executării contractului, să pretindă că orice prestație care inițial ar fi fost inclusă în această „administrare" (cum ar fi schimbarea garanției, ridicarea unor interdicții etc), poate fi suprataxată cu „comisionul unic", ca fiind „serviciu suplimentar prestat la cerere", conform Actului Adițional nr.3 (în contextul în care OUG 50/2010 a urmărit regularizarea unor costuri și nu adăugarea unora noi).

II. Privitor la al doilea capăt de cerere, arată că, deși potrivit Actului adițional nr. 1 și Contractului de garanție autentificat la BNP P. A. F., ambele din 22.02.2010, privind imobilul cu care au garantat creditul, prin art. 5.6 din contractul de garanție banca i-a obligat să încheie, pe cheltuiala lor, contractul de asigurare a imobilului. La data de 01.12.2014, banca a încheiat unilateral o asigurare a imobilului respectiv și i-a notificat în scris doar la data de 16.01.2015 să depuna în cont suma de 41,3 euro până la data de 20.01.2015. De asemena, le-a învederat că va trebui să depuna aceeași sumă anual, până în 2017, întrucât a încheiat polița pe 3 ani. Alternativa pentru plata acestor sume era sa îi duca pârâtei polița lor în original.

Toate acestea în condițiile în care imobilul era asigurat deja de ei, de la data de 27.03.2014, având o poliță valabilă până la data de 27.03.2015, pentru o sumă dublă față de valoarea creditului, iar originalul poliței și al chitanțelor se aflau deja la pârâtă din data de 08.04.2014, după cum reiese și din notificarea înregistrată la aceasta cu nr._.

Au solicitat renunțarea la polița încheiată de bancă în acest fel.

La data de 23.02.2015 au primit un SMS de la bancă, prin care li se solicita reînnoirea poliței de asigurare și să prezinte la bancă polița în original sau să încheie o altă asigurare la sediul băncii, toate acestea în timp ce la data de 25.02.2015 banca a debitat contul lor cu suma de 41,3 euro, achitându-și polița emisă chiar peste polița încă valabilă.

Banca insită să încheie asigurare numai pentru valoarea de credit rămasă de rambursat, și nu înțelege că trebuie încheiată o poliță pentru valoarea reală a casei și nu pot fi încheiate 2 sau mai multe polițe separate pentru aceeași locație pentru că oricâte alte polițe separate ar încheia fiecare asigurător ar plăti doar cota parte dintr-un eventual prejudiciu și nu valorile însumate din toate polițele.

După apariția OUG 50/2010, au considerat că banca nu va mai insista pe o clauză unanim recunoscută ca fiind abuzivă, cum e cea de la art. 6.1.2, lit.c – si in plus nu a fost menținut nici cu prilejul întocmirii actelor adiționale 1 și 3 și a contractului de garanție. Cu toate acestea, se prevalează în continuare de el, numai pentru că acesta a făcut parte din contractul inițial.

III. Formulări din vechiul contract îndreptățeau pârâta, spre exemplu, să pretindă diferite sume de bani, precum și executarea într-un fel sau altul a unor cerințe. Cu toate că în noul act nu se prevede că le mai revin în sarcină, aceasta le solicită în continuare, considerând că aceste taxe derivă din actul vechi și nu sunt excluse prin nemenționarea lor în Actul Adițional nr. 3, încheiat conform ingerințelor OUG 50/2010.

Spre exemplu, banca a retras în martie 2013 echivalentul în euro la cursul lor a sumei de 30 lei, reprezentând în fapt costul de la art. 3.7, lit. „C" din vechiul contract, sub pretextul reînscrierii garanțiilor într-un sistem informatic, conform dreptului pe care și 1-a rezervat (și pe care precizeaza ca nu-1 contestă deloc), cu toate că în Actul Adițional 3 semnat nu figurează nicăieri obligativitatea de a mai achita aceste sume în locul băncii. Astfel, solicită și restituirea în euro a acestei prestații, prin echivalentul la care s-a făcut conversia.

Această taxă nu se mai regăsește nici în contractul de garanție din 22.02.2010 și nici în actul adițional 3 din 08.10.2010, iar prevederile Titlului VI din Legea 99/1999 la care se face referire în pct. 5.8 din contract, au fost abrogate la data de 01.10.2011, prin art. 230, lit. u din Legea 71/2011, astfel încât solicită restituirea acestei sume.

Multe din prevederile contractului inițial de credit sunt reluate în cadrul aceluiași act de mai multe ori, în mai multe forme, astfel încât până la urmă, în privința multor aspecte, multe prevederi legate de costuri, asigurări, drepturi și obligații, sunt contradictorii, se suprapun, astfel încât este imposibila executarea lor, iar pretenția băncii este să plăteasca in mod cumulativ toate sumele din toate actele, chiar dacă unele prevederi au devenit între timp nule, au fost abrogate de lege sau nu s-au mai angajat să le finanțeze ulterior.

Apoi, pârâta, cu toate că la art. 5.6 din Actul Adițional nr.3 (încheiat la data de 08.10.2010) se stipulează că prevederile actului se completează cu prevederile contractului doar în măsura în care nu contravin actului adițional și legislației în vigoare la acea dată, înțelege prin aceasta că poate să facă un melanj din toate aceste prevederi și să le aplice după cum consideră că este mai avantajată.

Dacă pârâta a acționat de o manieră în care a copiat numai anumite prevederi din contractul de credit în Actul Adițional nr. 3, rezervându-și dreptul de a beneficia în continuare de ele, înseamnă că, în mod tacit, a renunțat la celelalte, mai ales că multe dintre acestea (costurile, taxele de menținere/ stingere a garanțiilor, asigurări) contraveneau deja legii sau erau abrogate la data semnării Actului Adițional nr. 3.

Fiecare dintre articolele precizate în petit, din Contractul de Credit inițial, își găsesește corespondent, având aceeași denumire și este înlocuit prin Actul Adițional nr. 3 și Contractul de garanție, și aceste articole, prin descrierea lor integrală în cuprinsul actelor survenite ulterior, nu pot fi amestecate.

IV. Prevederile art. 7, lit. b), g), h), i), art. 6.1.2 lit. c), din Contractul de credit și art. 5.6 din Contractul de garanție, pe de o parte, dau dreptul unilateral băncii să constate conformitatea produsului și să interpreteze unilateral situații, prin folosirea unor expresii de genul „în opinia băncii, „banca o consideră imposibil de remediat sau remediat într-o manieră nesatisfăcătoare", „banca, prin decizie unilaterală", iar pe de altă parte obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu avea posibilitatea reală să ia la cunoștință și să le prevadă la data semnării contractului.

Pe lângă lipsa unei previziuni a unor întâmplări din viitor, poate neimputabile lor, dau totodată dreptul exclusiv băncii să anuleze contractul în mod unilateral, fără să prevadă același drept și pentru consumator, creind posibilitatea de a-i pune într-o situație limită de a restitui în 24 de ore o sumă pe care s-au angajat să o plăteasca încă 18 ani sau să fie executați silit pentru „orice situație pe care banca o consideră nesatisfăcătoare în viziunea proprie".

Pe urmă, la art. 6.1.2, lit. c din contractul de credit, sunt obligați să accepte să plăteasca o asigurare pentru imobil încheiată unilateral de bancă, ori să o încheiem cu un asigurător „agreat" în care nu toți acești asigurători „agreați" oferă condiții de despăgubire și pentru panouri solare și pentru încălzire cu sobe și pentru utilizarea buteliilor cu gaz și nici nu au posibilitatea să asigure imobilul la valoarea reală, ci doar la cea din credit, dându-se astfel posibilitatea tacit ca banca să constate unilateral conformitatea produselor și să prelungească automat un contract încheiat pe o perioadă determinată.

V. în ce privește comisionul de acordare credit, clauza este abuzivă, neputând fi considerată ca făcând parte din cheltuielile aferente documentației de credit, nefăcând nicio trimitere la întocmirea vreunui document necesar acordării creditului, neconstituind, astfel, prețul vreunei prestații din partea băncii. De altfel, conform art. 15 din L. 190/1999 comisionul de acordare a creditelor este permisă doar în cazul acordării creditelor ipotecare, și nu și în cazul creditului de consum, cum este cazul în speță.

Comisionul de acordare perceput în contract nu poate fi considerat ca făcând parte din cheltuielile aferente documentației de credit sau punerii la dispoziție efectiv a banilor, atât datorită denumirii cât și naturii lor, niciuna nefăcând vreo trimitere la întocmirea unui document necesar acordării creditului. Iar pentru a ajunge în posesia acestei sume de bani din credit au fost nevoiți să achite taxa de ridicare a creditului de 3 ori, în valoare totală de 250 de euro, cu toate că această taxă nici măcar nu se regăsea în contractul de credit.

Potrivit clauzelor contractuale tragerea din credit se putea efectua doar după îndeplinirea anumitor condiții prealabile, care presupun constituirea de către clienți/garanți ipotecari în favoarea băncii, a garanțiilor expres prevăzute în contract și după ce au predat documentele în original, de asemenea expres prevăzute, în forma si conținutul aprobate de banca, fără ca banca să fie obligata să suporte vreo cheltuiala legata de acestea.

Pârâta susține în mod neîntemeiat că aceste comisioane de acordare a creditelor ar fi pentru acoperirea cheltuielilor sale, aferente întocmirii documentației de credit și punerii banilor la dispoziție, reprezentând contravaloarea unui serviciu prestat de ea, respectiv tocmai acordarea împrumutului, care presupune punerea banilor în mâna împrumutatului.

Referitor la petitele precizate (fila 230 si urm) arata ca potrivit contractului, la art. 3.6, se precizează că „dobânda se va calcula după următoarea formulă: d = S x n/360 x r%, unde d = dobânda, S = Soldul creditului, n = nr. de zile, r = rata anuală a dobânzii".

Ulterior, cu prilejul întocmirii Actului adițional nr. 3, la pct. 1.4, se precizează că formula de calcul a dobânzii este de „d = S x 30/360 x R%".

în prima ipoteză, modul de calcul apare ca fiind nelegal, întrucât, dacă se dorea raportarea dobânzii la numărul de zile, fracționarea se impunea a fi efectuată raportat la anul calendaristic, respectiv 365 sau 366 de zile, iar nu la 360.

Cu ocazia încheierii Actului Adițional nr. 3, se modifică în parte la formula, pentru a intra în legalitate, și conform cerințelor art. 38 din O.U.G. nr. 50/2010, se înlocuiește „numărid de zile" cu „30". Calculul efectiv însă nu se modifică aproape deloc, percepându-se aceleași valori de dobândă, ilegale, prin raportarea fracționării tot a numărului efectiv de zile și tot la 360 și nu la 365 sau 366 de zile.

Pentru a modifica oarecum modalitatea de calcul și a demonstra . a procedat la retranscrierea actului denumit ,Annuity Schedule", în cel denumit ,Scadențar", însă doar în ceea ce se considera a fi soldul creditului. Această modificare nu a presupus o nouă modalitate de calcul, în conformitate cu dispozițiile legale, făcând doar o diferențiere în valoare de 1 Euro în plus în sarcina reclamantei. Acest ultim document s-a pretins a reprezenta Anexa III a contractului.

Prin Adresa nr._/ 31.03.2015, s-au adresat pârâtei cu o solicitare, prin care au cerut să li se comunice dacă, de la semnarea Actului adițional nr. 3, respectiv din data de 08.10.2010, se respectă formula de calcul prevăzută în înscris, precum și să se precizeze soldul real al creditului la data de 26.03.2015. Având în vedere și aceste aspecte, solicită obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii conform prevederilor legale în materie, utilizând fie formula de calcul d = S x nr.zile/365-366 x r%, fie formula d = Sx 30/360 x R% care este cea prevăzută în Actul Adițional nr. 3 și restituirea sumelor încasate necuvenit.

De asemenea, având în vedere faptul că, la momentul acordării fizice a sumei creditului, s-a reținut și un comision de 0,6%, care nu a fost prevăzut în contract și nu a fost precizat în niciun act semnat de reclamanti, apărând în chitanțe cu titlu de „Cheltuieli diverse", solicită constatarea caracterului abuziv al aplicării unui astfel de comision și restituirea acestei sume.

În drept invoca art. 204 din C. proc. civ., OUG 50/2010, Legea 193/2000, OG 91/1992, Legea 363/2007

Parata U. T. Bank SA prin întâmpinare (fila 94) solicita respingerea cererii de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecata.

In fapt, arata ca in speta convenția de credit nr._ s-a incheiat la solicitarea reclamanților cu perioada de rambursare de 300 luni (25 ani). La o distanta de 4 ani (patru) de la semnarea si acceptarea condițiilor de creditare, reclamanții se adresează Judecătoriei Oradea in cadrul dosarului cu nr._/271/2012 cu solicitarea de a constata faptul ca dispozițiile art. 3, pt. 3.3 lit. I, ale art. 3 pt. 3.1 si art. 3.9 din contractul de credit precum si cele ale art.l pt. 1.5 al.2, pt.1.9 si art. 5 pt. 5.1 din Actul adițional nr. 3/08.10.2010 reprezintă clauze abuzive in sensul Legii 193/2000, si pe cale de consecința eliminarea acestor clauze din contract cu obligarea bancii la plata contravalorii comisionului de administrare perceput conform convenției de credit de la data de 25.04.2008 si pana la zi. Prin hotărârea pronunțata de către Judecătoria Oradea in cu nr._/271/2012, definitiva prin Decizia nr. 750/2014 a Tribunalului Bihor din 28.03.2014 prin respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de către ambele parti, s-a dispus admiterea in parte a acțiunii promovate, in sensul constatării caracterului abuziv a clauzei prevăzute la art.l pt. 1.5 al.2 din Actul adițional nr. 3 din 08.10.2010 la convenția de credit, referitor la posibilitatea Băncii de revenire la condițiile standard de creditare (comisioane, dobânda, etc.) in situația in care imprumutatul va inceta raporturile de munca cu actualul angajator, fara posibilitatea influențării acestor prevederi de către împrumutat. Celelalte capete de cerere privitoare la dispozițiile art. 3, pt. 3.3 lit. I, ale art. 3 pt. 3.1 si art. 3.9 din contractul de credit precum si ale art.l pt.1.9 si art. 5 pt. 5.1 din Actul adițional nr. 3/08.10.2010 referitoare la perceperea comisionului de administrare, modificarea dobânzii, au fost respinse de către instanța de judecata ca fiind neintemeiate si in perfect acord cu prevederile legale in vigoare.

Apreciaza ca instanța de judecata nu poate primi ca fiind pertinente si întemeiate susținerile reclamanților referitoare la comisionul de administrare calculabil anual nu lunar, având in vedere faptul ca prevederile contractuale sunt foarte clar si inteligibil exprimate, necomportand niciun fel de discuții sau interpretări in sensul prevăzut de dispozițiile Legii 193/2000. Reclamanții au promovat prezenta acțiune cu rea credința, având in vedere faptul ca in cadrul dosarului cu nr._/271/2012 unul dintre capetele cererii care se refera la constatarea ca fiind abuziva a perceperii întregului comision de administrare - cerere respinsa, iar in prezent solicita instanței de judecata pronunțarea unei hotărâri care sa modifice condițiile contractuale prin perceperea comisionului de administrare din lunar in anual, aspect ce tinde către diminuarea spre anulare a acestui comision. Având in vedere ca atat la încheierea convenției de credit, cat si ulterior au operat negocieri cu banca, negocieri care au avut menirea de a oferi avantaj reclamantei in derularea contractului, condițiile prevăzute de Legea 193/2000 au fost respectate de catre Banca intocmai, astfel ca instanța de judecata nu poate interveni prin schimbarea condițiilor contractuale odată negociate si acceptate de catre parti, in acord cu dispozițiile art.969 VCC aplicabil la momentul încheierii convenției.

In cadrul convenției de credit ca si in graficul de rambursare (anexa 3 a contractului de credit si inmanata împrumutaților odată cu aceasta) s-a specificat modalitatea de calcul si cuantumul comisionului de administrare, prevedere insusita de parti prin semnarea contractului cat si a actelor adiționale incheiate ulterior care mențineau aceasta dispoziție. Împotriva susținerilor reclamanților ca graficul de rambursare nu le-ar fi fost inmanat odată cu convenția de credit stau prevederile art.8 pt. 8.3 care se completează cu prevederile art. 3 pt. 3.3 "Comisionul de administrare...0,4% calculat la soldul lunar al Facilitații... va fi plătit de catre împrumutat lunar, odată cu rambursarea ratelor de credit, conform Graficului de Rambursare - anexa 3", aspect reiterat de catre Banca si prin adresa cu nr._/19.10.2010 prin care la solicitarea imprumutatului se invedereaza "comisionul de administrare...0,4% calculat la soldul lunar al Facilitații....plătit de către împrumutat lunar.."

Potrivit art. 3 pt. 3.11 ca: "in situația in care imprumutatul nu accepta modificările are dreptul sa solicite încetarea unilaterala ...notificând in acest sens Banca, fara intervenția instanței si fara nicio alta formalitate prealabila" si art. 6 pt. 6.1 faptul ca: "imprumutatul are următoarele drepturi: a) sa solicite tragerea Facilitații..." prin analogie aceștia putând dispune si de dreptul de a refuza tragerea Facilitații, cu consecințele neincheierii convenției aflate in discuție.

Mentioneaza faptul ca la momentul semnării convenției de credit si a actelor adiționale ulterioare nu au existat obiectiuni din partea imprumutatilor, astfel ca aceasta clauza privitoare la comisionul de administrare calculat la soldul lunar al facilitații nu este o clauza abuziva.

Nu ne aflam in prezenta unei dobânzi mascate, pentru comisionul de administrare, acest comision reflectând activitatea de monitorizare in care sunt incluse activitatea de urmărire a situației creditului in vederea incadrarii acestuia conform criteriilor Băncii Naționale a României pe clase de risc, calculului de provizioane, transmiterii de rapoarte către Banca Naționala a României, către Biroul de Credit privind plata creditului (având in vedere obligația de a raporta atat datele pozitive, cat si negative), activitatea de recuperare a creditului constând in apeluri telefonice, scrisori, mesaje SMS, inregistrari in evidentele informatice a incasarilor ori a restantelor aferente creditului de către un departament specializat etc, activitate care generează ea insasi propriile costuri.

Conform Legii 193/2000 art.(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.

In plus nu sunt intrunite conditiile caracterului abuziv, date de lipsa negocierii, existenta unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile partilor ca o consecința a abuzului; sa nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului.

Inițierea unei negocieri aparține partii care reclama o nemulțumire si care are interesul de a-si satisface nevoile. Reclamanții nu au pus in discuție vreo nelămurire la momentul ante semnării contractului de credit.

Clauza contractuala privind dreptul bancii de a percepe lunar comisionul de administrare, reprezentând parte integranta a prețului contractului de credit, nu poate fi anulata de catre instanța de judecata - a se vedea Sentința Civila nr. 5266/2013 pronunțata in dosar cu nr._/271/2012 si nici modificata in sensul perceperii anuale si nu lunare, aceasta nefiind o clauza abuziva in lipsa unui temei legal care sa-i confere instanței de judecata autoritatea de a interveni in aceasta sfera.

Instanța de judecata trebuie sa aiba in vedere si aspectul potrivit căruia acest contract de credit s-a dorit a se derula pe o perioada lunga de timp, perioada in care se efectuează plați succesive, astfel ca o administrare lunara a creditului nu poate fi reținuta ca fiind un abuz, ci dimpotrivă este necesara din partea creditorului.

Lecturand convenția de credit, dispozițiile acesteia se afla in perfecta concordanta si cu prevederile art. 117 al.2 din OUG 99/2006.

Privitor la următoarele capete ale cererii reclamanților, arată faptul ca Actul aditional nr. 1/22.02.2010 a fost incheiat la solicitarea imprumutatilor privind schimbarea garanției imobiliare inițiale prevăzute la art. 5 pt. 5.1 din convenție, iar potrivit penultimului alineat al acestui document, "restul clauzelor contractuale din Contractul de credit nr._/27.03.2008 rămânând neschimbate. De asemenea, Actul Adițional nr. 3/ 08.10.2010 specifica in mod clar modificările ce vor opera privitor la contractul de credit, si de asemenea faptul ca "prevederile prezentului Act Adițional se completează cu prevederile Contractului de credit nr._/27.03.2008... " astfel ca nu pot fi luaate in considerare susținerile reclamanților care sunt intenționat eronate.

Arată faptul ca de la începutul derulării convenției de credit, nivelul dobânzii cat si a comisionului de administrare au rămas identice, procentele inițial negociate si acceptate de către imprumutati rămânând neschimbare, respective dobana in cuantum de 3,15%/an si comision de administrare de 0,4% calculate la soldul lunar al Facilitații. Referitor la susținerea ca Banca nu i-a adus la cunoștința modul de calcul al D., arata ca acest aspect e contrazis de art. 3 pt. 3.6 din convenția de credit cat si a art. 1 din Actul Adițional nr. 3/08.10.2010.

Referitor la polițele de asigurare aduse in discuție, arata ca imprumutatul, astfel cum a acceptat, trebuie sa respecte condițiile contractuale si sa-si onoreze obligațiile pe care si le-a insusit. Astfel, dispozițiile art 5, art.6 pt.6.1.2 si pt. 6.2.2 sunt foarte clare in acest sens, nerespectarea lor conferind Băncii dreptul legal de a duce la indeplinire obligațiile asumate de către imprumutat referitor la asigurarea bunului adus in garanția sa, in vederea asigurării producerii eventualelor riscuri care ar duce la deteriorarea sau dispariția acestora. In aceasta situație, daca imprumutatul nu a făcut dovada asigurării bunului cat si a achitării primelor de asigurare la timp sau la data precizata in cadrul convenției de credit, potrivit art. 6 pt.6.2.2 "Banca are dreptul sa incheie in numele si pe seama împrumutatului, contractele de asigurare menționate la art. 5"

Dispozițiile art.3, pt.3.7 si art. 5 pt. 5.8 din contract, aplicabile si in urma modificărilor operate prin actele adiționale incheiate ulterior, prevăd următoarele "....De asemenea, împrumutatul declara si intelege ca a luat la cunoștința ca in conformitate cu dispozițiile Legii nr.99/1999....înregistrarea garanțiilor constituite conform prezentului contract este valabila pentru o perioada de 5 ani, urmând ca Banca sa reînnoiască înregistrarea astfel incat înregistrarea garanțiilor in Arhiva Electronica a Garanțiilor Reale Mobiliare sa fie valabila pana la rambursarea integral a prezentei Facilitați...", astfel incat sumele achitate de către Banca si dovedite cu chitanța sunt efectuate in perfect acord legislativ iar solicitarea de restituire a acestor sume nu este întemeiata.

De altfel si concluziile ANPC sunt foarte clare in sensul ca Banca a respectat in totalitate dispozitile legale, neaflandu-se in situația de a necesita remedierea sau ajustarea vreunei clauze contractuale.

Apoi, contul cu IBAN nr. R077 BACX_ 7002 poarta titulatura de "CURRENT ACCOUNT", este contul curent al clientei, in care aceasta isi depune luna de luna ratele si din care i se rețin eventual obligații contractuale iar contul cu IBAN nr. RO50 BACX_ 7003 poarta titulatura de "PERSONAL LOAN PLUS", este contul de credit al clientei, in care se evidențiază soldul la zi al creditului.

In drept, invoca dispozițiile art.205 si următoarele din NCPC.

Prin răspuns la întâmpinare, reclamantii reitereaza in esenta cele mentionate in actiunea introductiva, recunoscand calitatea de parte în dos. nr._/271 /2012, al Judecătoriei Oradea.

Arata că, în dosarul respectiv, nu s-a pus în discuție mecanismul de calcul efectiv al acestui comision, instanța neputându-se sesiza din oficiu cu privire la un capăt de cerere cu care nu a fost investită, neavând la acel moment (și nici acum) la dispoziție Anexa III - Grafic de rambursare". Aceasta a avut în vedere faptul că acest comision de 0,4% se raportează la intervalul de timp „an” sens în care nu crea un dezechilibru semnificativ.

În ceea ce privește soldul creditului lunar, pârâta era oricum obligată în virtutea legii să se raporteze la acest calcul direct și nu la o altă valoare, în ceea ce privește ambele situații și, dacă a găsit o formulă de calcul pentru aplicarea cuantumului dobânzii anuale să o raporteze lunar la soldul efectiv al creditului, astfel cum trebuia să procedeze și în cazul acestui comision.

Susținerile pârâtei, conform cărora prezenta acțiune a fost formulată după o perioadă îndelungată de timp, sunt lipsite de relevanță, întrucât, în tot acest interval de timp, pârâta i-a asigurat că toate aceste diferende vor fi soluționate pe cale amiabilă. Insa la data la care reclamanta a fost invitată, telefonic, în vederea soluționării pe cale amiabilă a problemei, parata a amenintat-o ca daca va recurge la instanta va avea de susportat cheltuieli de judecata foarte mari.

Arată că, la pct. 5.8 din Contractul de credit, alineatul penultim, se prevede, în mod separat, faptul că: „In cazul în care banca nu își recuperează creditul (...) va fi îndreptățită să inițieze procedurile de executare, urmând ca toate cheltuielile să fie recuperate de la împrumutat"- or, în condițiile în care se prevede că plata se efectuează în mod separat pentru fiecare în parte, pentru un risc inexistent până în prezent, care în același timp este garantat și cu o garanție reală imobiliară, rezulta că includerea cheltuielilor ipotetice mentionate in intampinare în comisionul de administrare se realizează în mod abuziv.

Pârâta învederează faptul că se administrează și „variația de dobândă " în contextul în care dobânda este fixă, precum și că acest comision ar include, totodată, costurile privind oferirea de informații telefonice sau electronice, în contextul în care subsemnații nu am primit vreodată vreun telefon din proprie inițiativă prin care să fim încunoștiințați cu privire la personalul care se ocupă de dosarul de creditare în caz de necesitate, în condițiile în care pârâta schimbă ofițerii de credite în fiecare an. Totodată, pârâta a refuzat să dea curs solicitărilor noastre trimise prin e-mail pe motiv că adresa de e-mail a subsemnaților nu a fost înregistrată la contractul de credit.

De asemenea, pârâta pretinde comisionul de administrare ca reprezentând un „cost unic" deși este cât se poate de diferit, în condițiile în care este reprezentat procentual și, în același timp, este impus și un alt „comision unic" pentru servicii efectuate la cerere, din momentul semnării Actului adițional nr.3.

Afirmațiile pârâtei, conform cărora se solicită instanței „modificarea clauzelor contractuale"""" sunt lipsite de fundament, în condițiile în care au solicitat doar ca perceperea comisionului în cauză să se realizeze anual și nu lunar, ca și până în prezent. Ei sunt de acord să achite lunar acest comision, însă calculat conform aprecierii pe care au avut-o în vedere la încheierea contractului și nu după propria viziune și imaginație a pârâtei.

Raportat la neînțelegerile intervenite. cu privire la asigurarea imobilului, arata că prevederile din Contractul de credit, cele din Actul adițional nr. 1 și cele din Contractului de garanție sunt absolut imposibil de executat concomitent, sunt abuzive și chiar nelegale, deoarece, deși toate prevăd obligativitatea exclusivă a împrumutatului de a încheia o poliță de asigurare pentru imobil, banca își rezervă și ea dreptul să încheie o asigurare, tot pe cheltuiala împrumutatului, și chiar uzează de acest drept, ființând, astfel, un număr de două asigurări concomitente pentru același imobil.

Apreciaza ca ocupația reclamantei este irelevantă raportat la obiectul prezentei cauze, deținand calitatea de consumator mediu, astfel cum prevede și legea.

Negocierea unui contract nu presupune doar oferirea unei ocazii pur abstracte de a propune o contraofertă sau de a discuta stipularea unei clauze și nici nu se limitează doar la prerogativa oferită potențialului client de a „alege" moneda creditului și de a citi condițiile contractuale oferite de bancă, ci conferă destinatarului prerogativa reală de a influența efectiv conținutul și numărul clauzelor.

Pârâta nu a făcut dovada schimbării/modificării vreunei clauze la inițiativa destinatarilor ofertei anterior/până la încheierea contractului, respectiv a faptului că lor li s-au acordat și alte opțiuni decât cele de a adera în integralitate la clauzele prestabilite sau de a le refuza tot în integralitate, deși sarcina acestei probe îi revenea, potrivit prevederilopr art. 4 alin. (2) din legea specială.

Deși clauza privind comisionul de administrare nu conține în mod expres, prin ea însăși, prevederi care sa atragă caracterul abuziv si nulitatea absoluta (astfel cum prevede O.U.G. nr. 50/2010), prin modul său de stabilire și formulare, a contribuit la algoritmul de formare a prețului contractului într-o manieră arbitrara, de care pârâta a profitat din plin.

Cu toate că, în opinia pârâtei, prezenta speță este "unică", din perspectiva invocării lipsei D.A.E. din cuprinsul contractului, C.E.D.O. a statuat cu privire la caracterul abuziv al contractelor în cuprinsul cărora D.A.E. nu este relevant. Practica judiciară constantă înfierează contractele în cuprinsul cărora D.A.E. fluctuează într-un mod imposibil de urmărit ori înțeles de consumatorul nespecialist. In condițiile în care această valoare ar fi fost precizată în contractul lor, ei nu ar mai fi contestat modul de calcul al comisionului de administrare sau de acordare.

Prin intampinare la precizarea de actiune (fila 255-257) parata solicita respingerea si petitelor precizate, in esenta pentru aceleasi motive dezvoltate in intampinarea initiala.

Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisurile de la dosar si proba cu interogatoriul partilor (filele 258-271).

Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:

În fapt, între reclamanti, în calitate de împrumutati, și pârâta, denumită în continuare „Banca”, s-a încheiat Contractul de credit nr._/27.03.2008 (fila 19), având ca obiect acordarea de către Bancă a unui credit în cuantum de_ Eur cu o durata de reambursare in 300 de rate lunare conform pct 4 din contract (fila 21).

Executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor aferente, a fost garantată prin constituirea de către reclamanti, în favoarea băncii pârâte, a unei garanții reale imobiliare fiind constituită o ipotecă de rangul I asupra unui imobil, conform conform art. 5.1 din contract.

De asemenea, reclamanții au cesionat in favoarea băncii polița de asigurare încheiată in vederea acoperirii tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul contractului de garanție imobiliara – conform art. 5.2 din convenția de credit.

Analizand pe rand clauzele contractuale contestate instanta retine urmatoarele:

În conformitate cu art. 3.3 lit.i) din contract, imprumutatii datoreaza uncomision de administrare la facilitatile denominate in EUR sau RON de 0,4% calculat la soldul lunar al Facilitatii.

Verificand caracterul abuziv al acestei clauze contestate, instanta va avea în vedere în drept în speța de față prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, prevederile art.35-36 din OG 50/2010, si Legea 288/2010, Directiva nr. 93/13/CEE.

Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâta intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba despre raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant (Banca) și consumatori (reclamanta din prezenta cauză), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000, republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori.

Instanța reține că potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000, „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ".

Potrivit art. 4, alin. 2 din același act normativ o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Așadar, pentru a se reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: clauza să nu fi fost negociată direct și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei-credințe.

Comisionul administrare constituie un element al prețului contractului și, în speță, prevederea perceperii sale a fost clară și fără echivoc, fiind însușită de reclamanti prin semnarea contractului și a planului de rambursare care face parte integrantă din contract, devenind potrivit art. 969 C.civ., lege între părți.

Acest comision de administrare a fost calculat procentual la soldul lunar al creditului, acest fapt fiind cunoscut de către reclamanti la data încheierii convenției de credit fiind mentionat expres in cadrul contractului. Chiar si apreciind ca reclamantii nu au citit scadentarul si planul de rambursare nefiind emise la momentul perfectarii contractului potrivit propriilor aparari, instanta apreciaza ca reclamantii trebuiau sa cunoasca modul de calcul al acestui comision, fiind mentionat expres faptul ca se calculeaza la soldul lunar al imprumutului. Si in plus ei nu erau la prima experienta cu o asemenea institutie bancara, recunoscand cu ocazia administrarii probei cu interogatoriul faptul ca au mai avut multe asemenea conventii de credit anterior, atat reclamanta cat si reclamantul, inca din perioada in care nu erau casatoriti (intrebarea 2 si 4), la Credit Europe Bank, Cooperativa de credit, BRD, Raiffeisen etc.

In speță, instanta apreciaza ca reclamantii nu au fost obligati să se supună unor condiții contractuale despre care nu ar fi avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință la data semnării contractului, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor lor. Iar o minimă diligentă ii obliga pe reclamanti să citească prevederile contractuale, pentru a-și angaja în cunoștință de cauză voința juridică.

Raportat la speta, instanta retine ca reclamantii si-au însușit conventia de credit in cuprinsul căreia sunt inserate si exliate valoarea ratei lunare si sumele care compun aceasta rata, respectiv: cat reprezintă dobânda, cat reprezintă comisionul de administrare si cat reprzinta celelalte comisioane, iar un minim de diligenta ii obliga sa citeasca aceste prevederi, fapt insa omis din neglijenta conform propriilor afirmatii date cu ocazia administrarii probei cu interogatoriul (intrebarea 5)

De altfel, avand in vedere conventiile de credit incheiate cu alte institutii de creditare anterior celui din prezenta cauza instanta apreciaza ca in speta nu este indeplinita conditia dezechilibrului contractual, reclamantii avand posibilitatea identificarii din multitudinea de oferte de piata bancara a aceleia care a corespuns cel mai bine propriilor nevoi.

Prin urmare nu se poate afirma ca au fost obligati sa adere la un contract in conditii de monopol, ci ei au avut posibilitatea reala de a accepta o oferta din multitudinea de oferte existente pe piata bancara si implicit acest aspect denota lipsa caracterului de adeziune a contractului.

Imprumuturile bancare nu sunt monopolizate de către U. T. Bank, ci pe piața bancara exista o gama aproape nelimitata de oferte de creditare. Tocmai datorita acestei abundente de oferte de creditare, fiecare banca oferă mai multe produse bancare - tipuri de credite, din care potențialii clienți sa isi aleagă tipul de credit care corespunde in cea mai mare măsura preferințelor si necesitaților sale.

Atâta vreme cât pe piața bancară din România operează în jur de 30-40 de bănci, nu se poate afirma că reclamanții au fost obligați să adere la un contract în condiții de monopol, din moment ce au avut posibilitatea reală de a alege din multitudinea de oferte existente pe piața bancară și chiar în portofoliul pârâtei acel produs care să corespundă doleanțelor lor și posibilităților lor reale de plată, dovedite cu acte.

In aceste condiții, creditele se acorda: pe durata mai lunga - cu costuri (D.) mai mici sau pe durata mai scurta cu costuri mai mari; in lei sau in valuta; in diferite tipuri de valuta; pentru nevoi personale sau pentru un anumit scop (de ex. achiziționare de imobile); cu dobânda fixa sau cu dobânda variabila; cu dobânda mai mare si comisioane mai mici sau cu dobânda mai mica si comisioane mai multe sau mai mari.

De altfel, în sistemul nevoilor, care este unul dinamic și nelimitat, obținerea unui credit nu constituie o necesitate primară pentru un consumator, reprezentând o opțiune la care unele persoane recurg, iar altele nu, în funcție de aspirațiile și motivația fiecărui individ, de interesele economice ale fiecăruia în parte.

Conform art 948 C. Civ., condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, respectiv pentru încheierea valabila a oricărui contract, sunt capacitatea de a contracta si consimțământul valabil exprimat al părtii care se obliga, la care se adaugă un obiect determinat si o cauza licita. Iar contractul de adeziune se supune acelorași condiții de valabilitate ca si celelalte contracte, singura diferența fiind modul de exprimare a consimțământului (aderarea la oferta comerciantului). Aceste contracte nu sunt ilegale sau interzise de lege, ele nu pot fi catalogate ab initio ca fiind contracte abuzive.

Chiar dacă contractul de împrumut are un caracter prestabilit, în ceea ce privește drepturile și obligațiile părților, acesta a fost negociat de către părți, clauzele contractuale sunt clare, si stabilesc obligația neechivocă de plata cu periodicitate lunară a unei sume de bani cu un cuantum determinant și nu necesită cunoștințe de specialitate pentru a o înțelege și o aduce la îndeplinire, ci doar un minim de atentie si interes . De altfel, reclamantii aveau si pregatirea profesionala suficienta pentru intelegerea notiunilor folosite, reclamanta insasi fiind jurist de profesie, astfel incat cunoastea sau cel putin trebuia sa cunoasca efectele juridice ale agajarii vointei sale prin insusirea contractului la momentul semnarii lui.

Este ilogic a afirma ca exista un abuz abia la o distanta considerabila in timp fata de momentul consumarii actului proclamat abuziv. Abuzul presupune existenta lui la chiar momentul realizarii actului proclamat abuziv.

In plus, asa cum a invederat si parata, prin Sentinta civila5266/2013 a Judecatoriei Oradea pronuntata in dosar_/271/2012 definitiva si irevocabila prin Decizia 750/R/. Bihor, s-a stabilit deja faptul ca aceasta prevedere contractuala nu are carcater abuziv, fiind facute referiri si la cuantumul acestui comision in ultimul aliniat al hotararii pagina 4, astfel ca in nici un caz prezenta instanta nu ar putea retine contrariul prin incalcarea principiului puterii de lucru judecat.

In aceste conditii, instanta retine actiunea reclamantilor este neintemeiata intrucat nu este indeplinita conditia privitoare la lipsa negocierii si a dezechilibrului intre prestatii.

Daca s-ar accepta susținerea împrumutatilor ca nu au avut posibilitatea de lua cunostiinta si ca nu au negociat condițiile contractuale - in speța comisionul de administrare, la fel s-ar putea accepta si o susținere a acestora ca nu au știut si nu au negociat cuantumul dobânzii, sau mai mult, ca nu au negociat nici o dobânda si ar trebui sa restituie băncii doar suma pe care a imprumutat-o.

Acest comision de administrare nu a suferit modificări pe perioada de derulare a contractului, așa încât acesta are valoarea avuta in vedere de către părți la semnarea contractului, ceea ce denota buna credința a pârâtei în relațiile contractuale si lipsa unui dezechilibru semnificativ si contrar bunei credințe, condiții necesare pentru a fi declarata o clauza ca fiind abuziva.

Din comportamentul reclamantilor ulterior încheierii contractului, respectiv faptul că nu au contestat clauzele acestuia imediat după ce a intrat în posesia unui exemplar al planului de rambursare al contractului, ci a introdus acțiunea de față după aproape 7 ani de la încheierea contractului, reiese lipsa unei vătămări în acest sens.

Susținerea reclamantilor in sensul ca acest comision de administrare ar fost interzis de lege, instanta retine ca inclusiv OUG 50/2010 permite prevederea acestui comision in contractele de credit, coform art 36.

De altfel interpretarea reclamantilor se bazează pe o interpretare eronata a legii, întrucât având în vedere dispozițiile Legii 288/2010, ordonanța nu se aplica creditelor in derulare.

Intenția pârâtei de-a exista acest comision cu titlu de pret al creditului este fara echivoc. De altfel, si reclamantii il recunosc cu titlu de cost numindu-l parte din profit, profitul fiind un pret al creditului.

OUG 50/2010 a intrat in vigoare abia la data de 21 iunie 2010, mult ulterior incheierii conventiei, iar potrivit unui principiu de baza al dreptului, legea civila nu retroactiveaza. Parata nu putea sa prevada, la momentul la care s-a incheiat contractul, aparitia acestui act normativ si posibilitatea interzicerii niciunui comision. Si chiar daca ar fi banuit acest aspect, cu siguranta ar fi fost denumit acele comisioane altfel, astfel incat formal sa poate fi incadrat in lista prevazuta de art.36 mai sus citat, intrucat in esenta si in substanta lor, comisioanele reprezinta in prefigurarea paratei parte a pretului final al contractului incheiat.

Din cuprinsul contractului de credit reiese că pârâta le-a adus la cunoștință reclamantilor în mod clar și explicit existența comisionului de administrare prin inserarea sa în art. 3.3 din condițiile contractuale, neputându-se invoca necunoașterea acestei clauze contractuale, iar pe de altă parte, cuantumul lunar al comisionului de administrare a fost menționat în graficul de rambursare, distinct de dobândă, fiind deci simplă atât înțelegerea modalității sale de calcul, cât și efectiv cuantumul său lunar, precum și faptul că reprezintă un cost distinct de dobândă.

În ceea ce privește art 5.2, 5.8, 6.1.2, 6.2.2 si celelalte obligatii referitoare la imobilul ipotecat, instanta retine ca potrivit art.5.2 imprumutatii aveau obligatia de a „incheia o polita de asigurare tip „toate riscurile” avand ca obiect imobilul ipotecat in favoarea Bancii (imprumutatul are obligatia de a asigura imobilul la valoarea evaluata) si va cesiona Bancii, ca beneficiara a indemnizatiei de asigurare, toate dreoturile rezultate din aceasta asigurare. De asemenea, imprumutatul are obligatia reinnoirii anuale a politei de asigurare astfel incat imobilul sa fie asigurat pe intreaga perioada de valabilitate a facilitatii. Originalul politei ed asigurare va fi pastrat de catre Banca”

Din aceasta prevedere contractuala, insusita de reclamanti prin semnatura si devenind legea partilor conform art 969 C.civ, rezulta necesitatatea garantarii rambursarii creditului prin instituirea unei ipoteci asupra unui imobil, despre care asa cum s-a retinut mai sus nu reprezinta un exces din partea bancii in vederea acoperirii riscului de nerambursare.

Prin actul aditional nr 1/22.02.2010 (fila 36) s-a incuviintat schimbarea garantiei imobiliare aduse cu ocazia incheierii contractului din ipoteca asupra imobilului din Oradea . ..13 in ipoteca asupra imobilului proprietatea imprumutatilor situat in Santion . 5 camere si dependinte. In acelasi act aditional se precizeaza amendarea contractului initial, in sensul ca art.5.1 unde este descris imobilul ipotecat, va avea noua forma, cu descrierea noului imobil ipotecat.

Aceasta prevedere este premiza contractului de garantie din 22.02.2010.

Insa, schimbarea garantiei din ipoteca asupra unui imobil in instituirea ipotecii asupra unui alt imobil nu este de natura a determina caracterul abuziv al clauzei de instituire a necesitatii garantarii creditului printr-o garantie ipotecara.

Nu se poate retine nici caracterul abuziv al clauzei de la art 5.8 din contract, potrivit caruia „imprumutatul declara ca intelege ca Banca are dreptul sa efectueze toate acele si formalitatile referitoare la posesie, publicitate si pozabilitate prevazute de lege pentru a asigura ordinea de prioritate a garantiilor constituite conform acestui articol”

In continuarea prevederii contractuale, imprumutatii sunt incunostiintati cu privire la legile aplicabile in domeniu, autorizand banca sa inregistreze toate garantiile mentionate in orice moment in Arhiva Electronica a Garantiilor Reale Mobiliare. De asemenea, se mentioneaza faptul ca garantia este valabila doar 5 ani, urmand ca Banca sa reinnoiasca inregistrarea astfel incat inregistrarea garantiilor in Arhiva Electronica a Garantiilor Reale Mobiliare sa fie valabila pana la ramburarea integrala a imprumutului. Se mai mentioneaza ca toate cheltuielile aferente acestor operatiuni vor fi suportate de catre imprumutat, Banca fiind indreptatita si autorizata de catre imprumutat sa debiteze automat oricare din conturile sale cu sumele astfel datorate. In continuare se specifica dreptul bancii de a urmari garantia adusa in vederea indestularii creantei datorate de imprumutat (suma imprumutata), fiind mentionat faptul ca toate cheltuielile de urmarire vor fi suportate de imprumutat.

Instanta mai retine, legat de garantia imobiliara adusa, ca la art 6.1.2 lit c) din contract este mentionat faptul ca asigurarea imobiliara mentionata la art 5 din contract se va incheia cu Generali Asigurari SA, respectiv Allianz T. Asigurari SA, prin intermediul Bancii si la sediul acesteia, sau cu o alta societate de asigurari agreata de catre banca si va transmite bancii originalul.

Cat priveste art 6.2.2 din contract acesta se refera la faptul ca pe toata perioada creditului banca are dreptul sa incheie in numele si pe seama imprumutatului contracte de asigurare mentionate la art 5 (fila 22-23)

Din cuprinsul acestor prevederi contractuale, instanta nu retine caracterul abuziv al nici uneia dintre prevederile contractuale, fiind dreptul bancii de a proceda la inscrierea garantiei in Arhiva Electronica de Garantii, de a-si recupera cheltuielile ocazionate de urmarirea silita a garantiei de la imprumutati, acestia fiind in culpa in situatia demararii acestei proceduri dat de neindeplinirea obligatiilor de achitare a ratelor lunare. De asemenea este dreptul bancii de a stabili un anumit partener in privinta politelor de asigurare imobiliare, tot asa cum este dreptul bancii de a stabili o anumita perioada de timp a valabilitatii politei, data de necesitatea reevaluarii imobilului in conditiile creditarii pe o perioada de rambursare atat de mare de 300 luni.

Este adevarat ca nimic nu ii impiedica pe reclamanti sa incheie ei insisi o polita de asigurare cu o instituitie de asigurari agreata de ei insisi, cum de altfel au si aratat ca au facut, insa atata timp cat au acceptat si insusit prevederile contractuale potrivit carora banca este cea care stabileste titularul politei de asigurare, instituind chiar un cerc de alegere in favoarea imprumutatilor, nu un singur partener, rezulta ca aceasta polita de asigurare este doar un plus de siguranta, nu o necesitate. Iar faptul ca banca a recurs la incheierea politei de asigurare contestata in prezent de reclamanti, nu reprezinta altceva decat exercitarea dreptului stabilit prin contract, si in nici un caz un abuz.

Prevederea instituirii garantiei si perioada valabilitatii sale au fost clare și fără echivoc, fiind însușite de reclamanti prin semnarea contractului devenind potrivit art. 969 C.civ., lege între părți.

Cu privire la afirmația reclamantilor conform căreia convenția de credit provoacă un dezechilibru semnificativ prin faptul ca toate riscurile sunt suportate de împrumutat, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât in cazul unui credit pe o perioada de 300 luni este suportat de ambele părți, Banca suportand riscul garanției fiind de notorietate ca valorile imobilelor in momentul de fata au cunoscut o depreciere considerabila.

Constituirea de către banca a unei garanții imobiliare nu reprezintă un exces nejustificat, asigurand doar confortul imprumutatorului de a avea prioritate la indestularea creantei sale din garantia adusa.

Contractul de credit este un contract comutativ și cu titlu oneros, iar banca este o instituție care prin însuși obiectul său de activitate desfășoară activități de creditare în scopul obținerii de profit. În schimbul punerii la dispoziție a unei sume de bani împrumutate, pe restituirea integrală a sumei împrumutate, banca are dreptul să perceapă dobânzi și comisioane, acestea reprezentând nu numai contravaloarea folosinței bunului, în speță a banilor pe perioada contractuală, ci și o acoperire a tuturor costurilor de funcționare astfel încât să se asigure marja de profit. În plus banca, mai poate pretinde și anumite garanții. Contrar sensului gramatical al cuvântului, instanța subliniază că nici un tip de „garanție” – reală sau personală, mobiliară sau imobiliară – nu constituie o asigurare absolută de recuperare a creanței și cheltuielilor în cazul neexecutării voluntare a obligației de rambursare conform convenției de credit. Cu privire la orice tip de „garanție” există riscuri: riscul pierii bunului sau valorii aduse garanție, a deprecierii valorii bunului, sau riscul scăderii atractivității bunului pentru potențialii cumpărători, riscul suportării concursului altor creditori de rang preferențial etc. Prin urmare „garanțiile” nu acoperă în totalitate riscurile asumate de creditoare, ci mai degrabă îi dau acesteia un anumit confort că în eventualitatea ajungerii la executare silită va avea un anumit rang de prioritate.

Prin incheierea actului aditional, insusit de reclamanti prin semnatura, se refecta negocierea existenta dintre parti, ca si conditie necesara inlaturarii caractarului abuziv al clauzelor contractuale.

In consecinta si petitul II din actiunea reclamantilor este neintemeiat, astfel incat instanta nu va dispune nici restituirea sumelor solictate, in baza principiului accesorium sequitar principale.

In ceea ce priveste petitul nr III, instanta retine ca prin acesta se solicita constatarea inaplicabilitatii prevederilor art. 3, 4, 6, 8, 9 din Contractul de credit, în urma intervenirii prevederilor art. 1-5 din Actul adițional nr. 3/08.10.2010 și restituirea sumelor încasate.

In acest sens, instanta retine ca prin actul aditional nr.3 (fila 42 si urm) banca a urmarit ralierea la prevederile OUG 50/2010, asigurand o mai mare transparenta contractului de credit.

Reclamantii si-au insusit si acest act aditional, prin semnatura, astfel incat si acesta a devenit legea partilor in conditile art 969 C.civ.

Nu se poate retine ca odata cu incheierea acestui act aditional, prevederile initiale ale contractului de credit au devenit inaplicabile, atata timp cat potrivit acestuia partile au inteles ca tot ceea ce nu a fost modificat prin acest act aditional, ramane in vigoare. (art 5.6 fila 45). Potrivit acestei prevederi, partile au convenit in mod expres ca prevederile actului aditional se completeaza cu prevederile contractului de credit_/27.03.2008 in masura in care nu contravin actului aditional si reglementarilor legale in vigoare la data semnarii prezentului act aditional.

Si este si firesc sa fie asa, atata timp cat de comun acord au inteles sa modifice contractul initial, fiind expres mentionat ca ceea ce s-a modificat va opera conform modificarilor, iar ceea ce a ramas neatins din vechea prevedere contractuala, ramane in vigoare in continuare atata timp cat prin finalitatea ei nu contravine noii legi a partilor sau reglementarilor legale.

Reclamantii apreciaza ca in ciuda celor stabilite, banca ar fi mentinut anumite prevederi contractuale desi ar fi nelegale, fara insa a specifica in concret care sunt acele aspecte ce contravin legii. Din apararile formulate reoese ca nelegal ar fi comisionul de administrare, despre care insa instanta a retinut deja ca nu este nici abuziv nici elegal, fiind de altfel expres prevazut chiar si in cuprinsul OUG 50/2010 la art 36, iar cat despre posibilitatea incheierii politelor de asigurare de catre banca, cu atat mai putin.

In ceea ce priveste formula de calcul a dobanzii, mentionata de asemenea de catre reclamanti, instanta retine ca atata timp cat partile au stabilit de comun acord noua formula de calcul a dobanzii, prin actul aditional nr 3, instanta nu poate interveni peste vointa partilor si restabili vechea formula, intrucat s-ar incalca prevederile art 969 C.civ. Atat jurisprudenta CJUE, precum si intreaga economie a Legii 193/2000 stabileste ca instanta poate doar sa constate caracterul abuziv al unei clauze contractuale, cu consecinta inlaturarii acestia pe viitor, si nicidecum nu poate proceda la modificarea acesteia cu infrangerea libertatii contractuale.

Dobânda constituie, ca și comisioanele, un element al prețului contractului, iar în speță, cuantumul său a fost prevăzut expres la art. 3 din contract, 3.1 si 3.6, și anume o rata a dobanzii de 3,15 % p.a., stabilindu-se in acelasi timp si o formula de calcul anuala. Aceeasi rata fixa a fost mentinuta si prin actul aditional, fiind mentionata si o noua formula de calcul raportat la aceeasi rata fixa a dobanzii. (fila 42)

F. de acta seeste considerente, instanta va respinge si petitele privind stabilirea modului de calcul al dobanzii dupa o anume formula, apreciind ca aceasta se calculeaza potrivit legii partilor stabilite in contractul de credit astfel cum a fost modificat prin actele aditionale.

In ceea ce priveste art.7 lit. b, g, h, i din contract instanta retine ca prin acestea s-a stabilit posibilitatea declararii scadentei anticipate a creditului in anumite conditii date de neindeplinirea de catre imprumutati a obligatiilor contractuale asumate, inclusiv a obligatiilor oricaror alte contracte incheiate cu parata sau alte institutii financiare, precum si in caz de deces sau de intervenire a unei schimbari materiale in situatia bunurior sau in situatia financiara a imprumutatilor care le-ar afecta capacitatea de a-si respecta obligatiile contractuale.

Aceste clauze cu conținut clar și inteligibil, îmbracă forma unor clauze de impreviziune, admisă unanim de doctrina și practica judiciară, clauze perfect admisibile și în speță, având în vedere durata îndelungată a contractului dintre părți (300 luni – 25 de ani), în decursul căreia sunt posibile modificări însemnate si imprevizibile ale condițiilor socio-economice, față de cele avute în vedere la momentul încheierii contractului.

Aceste prevederi nu pot fi apreciate în sine ca fiind imprecise și deci abuzive, ci urmează ca în concret, în cazul modificării modului de executare a contractului, să se aprecieze de către instanță, de la caz la caz, dacă modificarea a fost sau nu determinată de o imprejurare ce poate fi considerată semnificativă.

În speță, nu s-a reclamat însă că vreo anume modificare a modului de executare a contractului ar fi nejustificată, ci s-a invocat că este vorba despre o clauză abuzivă în mod generic .

Or, aceasta denotă lipsa vreunei vătămări concrete a reclamantilor datorată acestor clauze.

Nu se poate retine ca nu ar fi justificata temerea bancii de nerambursare a creditului de catre imprumutati in cazul in care acestia nu si-ar executa si alte obligatii asumate fata de aceeasi banca in alte contracte, sau chiar fata de alte institutii financiare, intrucat prin aceasta conduita se poate concluziona un anume tipar in atitudinea imprumutatilor fata de angajamentele luate.

Imprumutatii nu isi pot invoca propria culpa pentru situatia declansarii si vitalizarii acestei prevederi contractuale, intrucat depinde doar de ei ca aceasta scadenta anticipata sa nu ie declarata, asumandu-si cu responsabilitate maxima angajamantele luate.

In caz de deces, cu atat mai mult este determinant interesul bancii de a declara scadenta anticipata si a se inscrie in masa partajabila cu propria creanta. Singura problema care ar putea sa apara este daca aceasta scadenta este declarabila si in cazul in care doar unul dintre imprumutati ar deceda, astfel ca banca ar putea recupera imprumutul de la celalalt imprumutat. Insa in speta reclamantii nu au sesizat instanta in acest sens, astfel incat instanta nu se poate pronunta, cu incalcarea principiului disponibilitatii.

Cat priveste schimbarile materiale sau finaciare ale imprumutatilor pe care banca le apreciaza consistente si de natura a afecta capacitatea imprumutatilor de rambursare a creditului, instanta revine la ideea potrivit careia invocarea generica a caracterului abuziv a acestei clauze nu este suficienta, fiind necesar a fi analizata in concret de instanta atunci cand se va opera o asemenea modificare de executare a contractului.

Raportat la împrejurarea că imprumutatii nu au dovedit existența vreunui prejudiciu în perioada cuprinsă de la data încheierii contractului de credit, instanța constată că si acest capăt de cerere din acțiune este neintemeiat și în consecință va fi respins.

Reclamantii nici nu indica vreun motiv de nulitate, iar pe de alta parte nu dovedeste existent unei vatamari, care sa convinga instanta de temeiul actiunii.

Instanta retine ca interesul băncii nu este acela de a declara scadenta anticipata pentru neexecutarea oricărei obligații, ci numai in cazul in care s-ar constata ca riscul imposibilității de rambursare a creditului este iminent sau actual in cazul in care nu s-ar intreprinde de indata masuri.

F. de toate aceste considerente, retinand si ca analiza caracterului abuziv al clauzei de la art 6.1.2 lit.c) a fost analizat cu ocazia petitului II, instanta va respinge ca neintemeiata si aceasta cerere.

In ceea ce priveste comisionul de acordare a facilitatii prevazut de art 3.2 din contract, costand in 1.5% din valoarea totala a creditului si minimu 250 euro sau echivalentul in USD sau RON al acestei sume, instanta retine ca acest comision s-a perceput o singura data, cu ocazia tragerii greditului, astfel incat este si absurd a declara abuziv o asemnea clauza contractuala, dupa 7 ani de la perceperea sa.

Perceperea comisionului se referă la executarea voluntară a convenției de credit și are ca scop acoperirea unor costuri ale derulării contractului. Acesta a devenit parte din contrat o data cu insusirea acestuia, si prin urmare din nou vorbim de incidenta prevederlor art 969 Cciv.

Devenind potrivit art. 969 C.civ., lege între părți, în concret, reclamantii nu au fost obligati să se supună unor condiții contractuale despre care nu ar fi avut posibilitatea reală de a lua la cunoștință la data semnării contractului, fiind în posesia tuturor elementelor care pot avea efect asupra întinderii obligațiilor sale.

Față de cele de mai sus, instanța constată că prin clauza referitoare la comisionul de acordare a imprumutului, ca si comisionul de acordare fizica a sumelor de bani mentionat in petitul VI (despre care mentioneaza reclamantii ca ar fi fost perceput fara a fi prevazut in contract, in suma de 0,6% tot la data tragerii creditului prima data, insa nedovedit conform art 249 C.) nu s-a creat în defavoarea reclamantilor și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit, motiv pentru care va respinge și aceste capete de cerere.

In concluzie, fata de toate aceste considerente, retinand ca nu au caracter abuziv clauzele contractuale referitoare la comisionul de administrare, instanta nu va dispune nici recalcularea acestuia, tot asa cum nu va dispune restituirea sumelor achitate in contul taxei referitoare la polita de asigurare atata timp cat nici clauzele referitoare la garantia imobiliara nu au fost declarate abuzive. Nu se va dispune nici reclacularea dobanzii, retinand valabila formula de calcul practicata de parata, si de altfel inadmisibila stabilirea de catre instanta a unei anume formule de calcul cu incalcarea principiului libertatii contractuale. Nu se va dispuen nici restituirea comisioanelor si taxelor achitate de reclamanti cu ocazia tragerii creditului, retinand ca nici acestea nu sunt abuzive.

Pentru toate argumentele de mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată intreaga acțiune introdusă de reclamanti.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, retinand culpa procesuala a reclamantilor raportat la rt 453 C. instanta va obliga reclamantii la plata catre parata a sumei de 2942,54 lei cu titlu de onorariu avocat, astfel cum rezulta din inscrisurile depuse in probatiune (fila 272-273) coroborat cu factura_/09.04.2015 (fila 274) .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge ca neintemeiata actiunea reclamantilor B. P. R. N. cu domiciliul în Oradea, ., ., și B. P. G. cu dom. în corn. B., ., jud. Bihor, domiciliu procedural ales în corn. B., ./V. iud. Bihor in contradictoriu cu parata U. T. BANK SA, cu sediul în România, București, ., sect.l, Nr. Reg. Comerțului J_, CUI RO_, prin Sucursala Oradea, .. 2, jud.Bihor si cu sediul procesual ales la Bostina si Asociații SPRL, in București, . nr.70, sector 2.

Obliga reclamantii la plata catre parata a sumei de 2942,54 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.

Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare care se va inregistra la Judecatoria Oradea.

Pronuntata in sedinta publica azi 23.06.2015.

P. GREFIER

N. M. L. G. N. S.

Red.N.M.L.G./23.06.2015

Tehn.NS/ 5 ex/ 3 . N., B. P. G., U. T. BANK SA prin Sucursala Oradea/26.06.2015

Dosar nr._

HOT.

Din data de 23.06.2015

Respinge ca neintemeiata actiunea reclamantilor B. P. R. N. cu domiciliul în Oradea, ., ., jud. Bihor, și B. P. G. cu dom. în corn. B., ., jud. Bihor, domiciliu procedural ales în corn. B., ./V. iud. Bihor in contradictoriu cu parata U. T. BANK SA, cu sediul în România, București, ., sect.l, Nr. Reg. Comerțului J_, CUI RO_, prin Sucursala Oradea, .. 2, jud.Bihor si cu sediul procesual ales la Bostina si Asociații SPRL, in București, . nr.70, sector 2.

Obliga reclamantii la plata catre parata a sumei de 2942,54 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.

Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare care se va inregistra la Judecatoria Oradea.

Pronuntata in sedinta publica azi 23.06.2015.

N. M. L. G.

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6153/2015....		Acţiune în constatare. Sentința nr. 6189/2015. Judecătoria ORADEA →

Pretenţii. Sentința nr. 6151/2015. Judecătoria ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 6151/2015. Judecătoria ORADEA