Acţiune în constatare. Sentința nr. 3025/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3025/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 3025/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 3025/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I.
Grefier C. M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. M. și pe pârât . SA, pârât . SA- SUCURSALA ORADEA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 17.03.2015, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Constată că prin cererea de chemare in judecata, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.08.2014, sub nr de dosar_, reclamanta M. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele . SA, . SA- SUCURSALA ORADEA să constate caracterul abuziv al clauzelor de la art 4 lit a al. 2 referitoare la dobânda curentă revizuibilă din condițiile speciale ale convenției de credit nr 24/02.06.2008, al clauzelor referitoare la art 4 lit b și c referitoare la dobânda majorată și penalitățile de întârziere, să constate caracterul abuziv al clauzelor de la art 4 lit d2 referitor la comisionul de gestiune și risc, să constate caracterul abuziv al clauzelor prevăzute în secțiunea 3 lit c1 și c2 din condițiile generale ale convenției de credit referitoare la modificarea marjei băncii ca urmare a apariției unor reglementări legale care au influență asupra costului resurselor băncii sau ca urmare a modificării politicii băncii, în situația în care convenția a fost modificată prin vreun act adițional solicită constatarea caracterului abuziv al actului și implicit nulitatea absolută a acestuia, să constate nulitatea absolută a clauzelor abuzive indicate, să oblige pârâtele în solidar la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de gestiune si risc, precum și a sumelor achitate cu titlu neavenit în temeiul celorlalte clauze abuzive, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a arătat ca a semnat cu pârâta convenția de credit nr 24/02.06.2008, pentru suma de 48.000 Euro.
Începând cu al doilea an de creditare dobânda contractuală este revizuibilă doar în funcție de Euribor și nu în funcție de politica băncii sau de costul resurselor de finanțare. Deși Euribor a scăzut, banca nu a procedat la reducerea dobânzii.
Motivul „modificarea ratei datorită politicii băncii sau costului resurselor de finanțare” nu conține nici un criteriu în baza căruia să poată fi apreciat ca fiind întemeiat sau nu, este total lipsit de predictibilitate și nu se poate stabili dacă și ce schimbare s-a produs. Această clauză poate fi interpretată doar în favoarea băncii.
Referitor la dobânda majorată și penalitățile de întârziere, raportat la cuantumul exagerat de mare al acestora se ajunge la un vădit și semnificativ dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Comisionul de gestiune și risc este abuziv întrucât riscul este acoperit de garanția reală imobiliară, de cesionarea în favoarea băncii a poliței de asigurare a imobilului, de garanțiile codebitorilor, de alte comisioane și penalități din convenție. Nu se înțelege de ce sunt percepute aceste sume, care în realitate umflă profitul băncii.
Reclamanta nu a avut posibilitatea să negocieze clauzele contractului, iar acestea creează, în defavoarea sa, un dezechilibru contractual.
Sancțiunea care intervine este cea a nulității absolute întrucât sunt încălcate norme ce interesează ordinea publică.
Din principiul retroactivității efectelor nulității rezultă și obligația pârâtelor de a restitui sumele încasate în baza clauzelor abuzive.
Reclamanta nu a semnat nici un act adițional, nu a primit și nu a fost de acord cu vreo modificare a convenției.
In drept, s-au invocat prevederile legii nr 193/2000, OUG nr 50/2010, Cod proc civ, Directiva 93/13, OG nr 21/1992.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâta . SA a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepția lipsei de obiect și interes în formularea capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al actului adițional, întrucât nu s-a încheiat și nu s-a semnat nici un act adițional, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
S-a arătat că odată cu apariția OG nr 50/2010, banca a comunicat clienților săi o notificare în sensul alinierii contractelor la prevederile acestui act normativ. Întrucât reclamanta nu a dat curs notificării, banca a aliniat contractul la prevederile OG nr 50/2010, nesemnarea actului adițional de reclamantă fiind considerată acceptare tacită.
Dispozițiile referitoare la dobândă sunt clare și inteligibile și arată cum se calculează dobânda curentă și dobânda majorată.
Marja băncii nu s-a modificat de la momentul încheierii contractului și nici nu se va modifica decât în cazul unor modificări legislative care impun acest lucru. Nu a intervenit nicio modificare a dobânzii curente față de cea prevăzută contractual.
Comisionul de gestiune și risc este perceput de bancă pentru administrarea creditului, pentru evaluarea bonității împrumutatului. Reclamanta l-a plătit fără obiecțiuni începând cu al doilea an de creditare, iar clauza este redactată într-un limbaj foarte clar. Acest comision nu este perceput pentru riscul de nerambursare.
În drept, au fost invocate prevederile legii nr 193/2000, OG nr 50/2010.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
La termenul de judecată din 17.02.2015 instanța a pus în discuție excepțiile invocate de pârâtă, pe care le-a unit cu fondul cauzei, a invocat și a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei B. L. ROMANIA SA SUCURSALA ORADEA.
In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Între pârâtă, în calitate de bancă împrumutătoare, și reclamantă în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit ipotecar pentru investiții imobiliare nr 24 din 02.06.2008, în temeiul căreia pârâta a acordat reclamantei un credit în valoare de 48.000 Euro, sumă ce urma sa fie rambursata in termen de 216 luni.
În cuprinsul întâmpinării, pârâta a arătat, pe de o parte, că între părți nu s-a încheiat nici un act adițional, iar pe de altă parte că se aplică prevederile unui act adițional implementat tacit, ca urmare a apariției OUG nr 50/2010.
La solicitarea instanței de a depune acest act adițional, pârâta a depus un act care nu indică numele împrumutatului, nici contractul de credit la care se referă, nici data de la care s-ar aplica. Lipsind aceste elemente esențiale de validitate a actului juridic, instanța apreciază că între părți nu își poate produce efecte acest act adițional, ci doar prevederile convenției inițiale, motiv pentru care va admite excepția lipsei de obiect și interes în formularea cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor din actul adițional la contractul de credit ipotecar pentru investiții imobiliare nr 24 din 02.06.2008.
In conformitate cu art. 4 lit a al 2 din contract, începând cu cel de-a doilea an de creditare dobânda curentă este Euribor 3L+4% pe an, revizuibilă.
Instanța interpretează această dispoziție contractuală în sensul că dobânda este revizuibilă în funcție de indicele Euribor 3L, la care se adaugă marja fixă de 4% pe an.
Reclamanta nu a indicat în mod concret de ce această clauză ar fi abuzivă, ci a arătat că modificarea dobânzii nu a respectat fluctuația Euribor (care ar fi scăzut în perioada analizată). Chiar dacă s-ar reține această susținere, nedovedită însă, modul incorect de calculare al dobânzii curente nu face ca această clauză să devină abuzivă, legea permițând expres o dobândă variabilă în contractele de credit, în funcție de un indice extern băncii și independent, în speță Euribor, la care se adaugă marja băncii.
În consecință, instanța va respinge acest capăt de cerere și cel subsecvent, de restituire a sumelor încasate în baza acestei clauze.
Referitor la dispozițiile din Secțiunea 3 a condițiilor generale- pct (c) (I) (c1) lit b și c, se rețin următoarele:
Acestea prevăd posibilitatea băncii pârâte de a modifica marja băncii și a indicelui de referință, ca urmare a apariției unor reglementări legale care au influență asupra costului resurselor băncii, fie ca urmare a nerespectării clauzei de rulaj stabilită de bancă.
Aceste dispoziții pun sub semnul întrebării echilibrului contractual, în sensul că oferă Băncii dreptul de a modifica marja și indicele de referință, fără a indica niciun motiv concret pentru o astfel de acțiune și fără a încheia un act adițional cu consumatorul.
Or, conform art. 1 lit. a din Anexa Legii, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul.
În speță, clauza care da dreptul Băncii pârâte de a modifica unilateral marja băncii și a indicelui de referință nu este raportata la un indicator precis, individualizat, determinabilși în contract nu există nicio definiție a sintagmelor folosite „costul resurselor băncii”, „clauză de rulaj”.
Astfel, respectivele clauze pot fi interpretate de bancă doar in favoarea sa, servind doar intereselor acesteia, fara a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusa si daca era necesara si proportionala scopului urmarit.
Este evident că în aceste condiții pârâta nu îndeplinește condiție pozitivă de transparență, impusă de lege.
Având în vedere toate aceste argumente, instanța va admite acest capăt de cerere și va constata că pct (c) (I) (c1) lit b și c din Secțiunea 3 a condițiilor generale ale contractului de Credit nr 24 din 02.06.2008, constituie clauze abuzive in sensul art. 4 alin 1 din legea nr. 193/2000, va constata nulitatea absolută a acestora si va dispune modificarea clauzelor contractuale, in sensul eliminarii acestor prevederi din contract, mentinand ca valabile restul dispozitiilor conventiei de credit.
Art 4 lit b și c din condițiile speciale prevăd o dobândă majorată și penalități de întârziere, indicând cuantumul acestora, respectiv modul de calcul, iar Secțiunea 1 din condițiile generale prevede că acestea sunt datorate de împrumutat în cazul nerambursării la scadență a creditului/ ratei de credit.
Reclamanta a arătat că aceste clauze ar fi abuzive doar pentru că penalitățile ar fi prea mari, însă instanța nu poate analiza caracterul abuziv doar prin prisma cuantumului penalităților și dobânzii majorate. Neexistând o limitare legală, nu se poate stabili până la ce nivel o penalitate este legală și peste ce limită devine abuzivă.
Aceste clauze, care au valoarea juridică a unor clauze penale, se aplică doar în situația în care reclamanta nu își îndeplinește principala obligație contractuală, aceea de a achita la scadență ratele. Reclamanta are posibilitatea de a face inaplicabile aceste dispoziții, pe perioada celor 260 luni de derulare a contractului, prin simpla îndeplinire corespunzătoare a obligației de a-și achita la scadență ratele. Lipsa oricărei penalizări pentru întârzierea la plată ar conduce la ideea că debitorul poate face plata ratei, oricând, fără a mai conta graficul de rambursare, pentru că oricum nu ar exista nicio penalitate, deci nicio consecință negativă.
Pentru aceste considerente, instanța constată inexistența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit, prin stipularea celor două clauze menționate, motiv pentru care va respinge și acest capăt de cerere.
Referitor la comisionul de gestiune și risc, se rețin următoarele:
Art 4 lit d2) din contractul de credit prevede obligația reclamantei de a plăti un comision de gestiune și risc în cuantum de 0,1% lunar, aplicat la soldul creditului.
Secțiunea 1 din condițiile generale definește acest comision ca fiind perceput de bancă pentru administrarea creditului, pentru evaluarea bonității împrumutatului pe parcursul derulării creditului. Față de aceasta, instanța reține că acest comision nu este unul de risc propriu-zis, adică de nerambursare a creditului, ci este unul de administrare.
Existenta comisionului de administrare este prevazuta si de OUG nr 50/2010 - art.36, fiind perceput, conform legii, pentru „monitorizarea/ înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/ rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.”
Reclamanta nu a indicat, în concret, de ce această clauză ar fi abuzivă, arătând doar că nu a fost negociată. Simplul fapt că acest comision nu a fost negociat la momentul încheierii contractului nu este de natură, prin el însuși, să determine caracterul abuziv al clauzei, fiind necesar, în plus, conform art 4 alin 1 din legea nr 193/2000, ca această clauză să creeze, în detrimentul consumatorului, și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Însă, în speță, instanța constată că prin clauza referitoare la comisionul de gestiune și risc (în realitate comision de administrare, în accepțiunea legii) nu s-a creat in defavoarea reclamantei si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit, comisionul fiind expres permis de lege, scopul acestuia fiind clar definit în contract (Secțiunea I a condițiilor generale), motiv pentru care va respinge acest capăt de cerere, precum și cele subsecvent, de obligare a pârâtei la restituirea sumelor încasate cu acest titlu.
Față de toate cele de mai sus, cererea va fi admisă în parte, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, nefiind depuse înscrisuri doveditoare cu privire la existența și cuantumul acestora.
Întrucât instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei . SA SUCURSALA ORADEA, va respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceasta pârâta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de obiect și interes în formularea cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor din actul adițional la contractul de credit ipotecar pentru investiții imobiliare nr 24 din 02.06.2008.
Admite în parte cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta M. M., CNP_, cu domiciliul în Oradea, ., județ Bihor și cu domiciliul procesual ales la avocat M. B.- Oradea, . 3, . paratei .>ROMÂNIA SA, J_, CUI_, cu sediul in București, ., Sector 1 și, în consecinta:
Constata ca pct (c) (I) (c1) lit b și c din Secțiunea 3 a condițiilor generale ale contractului de Credit nr 24 din 02.06.2008, constituie clauze abuzive in sensul art. 4 alin 1 din legea nr. 193/2000, constată nulitatea absolută a acestora si dispune modificarea clauzelor contractuale, in sensul eliminarii acestor prevederi din contract, mentinand ca valabile restul dispozitiilor conventiei de credit.
Respinge ca nefondate celelalte cereri.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta .>ROMÂNIA SA SUCURSALA ORADEA, cu sediul în Oradea, ., județ Bihor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Fără cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2015.
Președinte, Grefier,
F. I. C. M. B.
Red.IF
Dact.IF
5 ex./28.04.2015
3 . M.
. SA,
. SA- SUCURSALA ORADEA,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2915/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3028/2015.... → |
|---|
