Contestaţie la executare. Sentința nr. 9907/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9907/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 9907/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA O.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Nr. 9907/2015
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: N. M. L. G.
GREFIER: T. G. T.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe contestator V. S. LA S. V.&C. și pe intimat ., intimat . PRIN ADMINISTARTOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatoarea V. S. LA S. V.&C., lipsind - intimat - .
- intimat - . PRIN ADMINISTARTOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus, după care:
Se constată că instanța a reținut cauza spre deliberare și soluționare la data de 03.11.2015, încheierea de ședință de la acea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre și a amânat pronunțarea această dată
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la data de 30.09.2015 sub nr de dosar_, contestatoarea V. S. în contradictoriu cu intimata ..A., . insolvency, en procedure collective, a solicitat anularea executării silite inițiate în dosarul execuțional nr. 473/2015 al B. G. M. F., precum și a tuturor actelor întocmite de acesta în vederea executării prevederilor Sentinței civile nr. 1776/02.02.2012 a Judecătoriei O., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1017/R/02.12.2014 a Tribunalului Bihor, ambele pronunțate în dosarul cu numărul_ *, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a executării silite, conform art. 706 și urm. NC.pr.civ. ( fost art. 405 C.pr.civ.), cu efectul stingerii dreptului de a obține executarea silită, titlul executoriu pierzându-și puterea executorie; inclusiv inștiințările privind înființarea popririi, somația mobiliară, încheierea de încuviințare a ecutării din data de 21.08.2015 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 16.09.2015; cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și taxă de timbru, conform art. 453 NC.pr.civ.
In fapt, arata ca la data de 18.09.2015 a primit prin poștă comunicarea înștințării începerii procedurii de executare silită împotriva sa în cadrul dosarului nr. 473/2015 al B. G. M. F., pentru suma totală de 24.906,34 lei, din care 132,40 reprezintă cheltuieli de judecată, 1.321 lei onorariu expert, 19.856,24 plăți compensatorii și 3.596,70 lei cheltuieli de executare.
În baza art 706 și 707 NC.pr.civ. apreciaza că s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani pentru a obține executarea silită a titlului excutoriu reprezentat de Sentința nr. 1776/02.02.2012, pronunțată de Judecătoria O. la data de 02.02.2012, sens în care prescripția „stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie". Raportat si la art. 376 și 377 pct. 1 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 405 C.pr.civ., în vigoare la data pronunțării hotărârii nr. 1776/02.02.2012, se învestesc cu formulă executorie (...) hotărârile care au rămas definitive; sunt hotărâri definitive hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel; dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iarermenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea
Sentința nr. 1776/02.02.2012 a fost pronunțată de Judecătoria O. la data de 02.02.2012, fără drept de apel, ceea ce înseamnă că data pronunțării hotărârii, 02.02.2012 este momentul de la care creditoarea ..A. avea posibilitatea legală de a solicita executarea silită sau punerea în executare pe cale amiabilă a acestei hotărâri judecătorești, |în termenul legal de 3 ani calendaristici, deci până la data de 02.02.2015, conform art. 101 alin. 3 C.pr.civ. Din punctul de vedere al executării silite este irelevant faptul că, decizia 1017/R/2014 a Tribunalului Bihor a fost pronunțată abia la data de 02 decembrie, deoarece momentul de la care se putea efectiv iniția procedura de executare silită, respectiv de executare de bunăvoie a dispozițiilor din dosarul_ * este data de 02.02.2012, când se naște dreptul de a cere executarea silita fiind și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție.,Termenul s-a împinit la data de 02.02.2015, cu 6 luni înaintea demarării procedurii de executare silită de către B. îrdan M..
Cuantumul cheltuielilor de executare solicitate este nejustificat de mare, atât fața de munca efectiv prestată, cât și față ne grila onorariilor minimale și maximale ale profesiei de executor judecătoresc, prevăzută în Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006: anume 372 lei cheltuieli materiale - nefiind efectuată vreo cheltuială de acest fel până la acest moment, 248 lei -comunicare acte de procedură, câtă vreme a primit doar un plic cu toate actele din dosar - și semnificativ mai mare de 20 lei, onorariul minimal, 248 lei consultații în legătură cu constituirea dosarului execuțional - nejustificat față de faptul că în speță exista un singur creditor, .. - persoană juridică, care are angajați juriști - deci personal de specialitate care nu necesită vreo lămurire sau „consultație" pentru constituirea dosarului execuțional, această cheltuială de „consultație în legătură cu constiturea dosarului execuțional" fiind solicitată pentru toate dosarele împotriva foștilor salariați, adică peste 100 persoane, această cheltuială fiind absolut nejustificată și oricum, peste limitele de 20 - 200 lei din ordinul sus-menționat, la fel și suma de 2.641,20 lei - onorariu executor judecătoresc fiind prea mare atât față de munca depusă cat și complexitatea cauzei.
În drept invoca art. 712 și urm. NC.pr.civ., art. 706 NC.pr.civ.
Intimata S.C. E. O. S.A. - societate în insolventă, prin întâmpinare invoca exceptia tardivitatii contestatiei si exceptia netimbrarii actiunii, iar pe fond respingerea contestatiei la executare ca neintemeiata.
În fapt, arata ca prin Sentința nr. 1776/02.12.2012 pronunțată de Judecătoria O. în Dosarul nr._ * s-a admis cererea de întoarcere a executării silite și s-a dispus obligarea contestatoarei si altii la restituirea către E. a sumelor primite în perioada ianuarie-februarie 2014 cu titlu de plăți compensatorii conform OUG 98/1999, plăți inflație și cheltuieli de judecată nedatorate, sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data primirii până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată de 132,4 lei în sarcina fiecărui intimat din dosar.
Intimații din acel dosar (inclusiv contestatoarea din prezenta cauza) au exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii menționate, recurs respins ca nefondat de Tribunalul Bihor prin Decizia nr. 1017/R/02.12.2014.
Deoarece intimații din acel dosar (inclusiv contestatoarea din prezentul dosar) nu au executat de bunăvoie obligațiile financiare stabilite prin hotărârile indicate mai sus, ea a întocmit și comunicat notificări-somații către fiecare dintre aceștia, punându-le în vedere să-și îndeplinească voluntar obligațiile de plată, acest demers rămânând însă fară vreun rezultat concret. Ulterior s-a apelat la serviciile unui executor judecătoresc, în vederea demarării procedurilor de executare silită a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu menționat anterior. La data de 21.08.2015 a fost depusă cererea de executare silită împotriva contestatoarei din prezentul dosar, formându-se dosarul execuțional cu nr. 473/2015 la B. G. M. F..
Raportat la argumentele invocate de contestatoare arata ca prevederile Noului Cod de Procedură Civilă se aplică atât executărilor silite începute după ., cât si hotărârilor judecătorești pronunțate înainte de ., conform art. 3 alin. 1 al Legii nr. 76//2012 (actualizată) pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă si art. 5 potrivit caruia „Dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formula executorie
Prin urmare, hotărârile judecătorești menționate anterior (Sentința nr. 1776/02.12.2012 respectiv Decizia nr. 1017/R/02.12.2014) se supun, în ceea ce privește natura lor juridică de titluri executorii, noilor reglementări procedurale (Cartea a V-a, Titlul I, Capitolul II - Titlul executoriu - din NCPC). Chiar dacă potrivit art. 72O8 din vechiul C. proc. civ. sub imperiul căruia s-a declanșat procesul civil și s-a pronunțat sentința civilă în cauză era executorie, având în vedere prevederile noului C. proc. civ., rezultă că sentința civilă (...) este supusă prevederilor noului cod. Așadar, sentința civilă (...) nu este o hotărâre executorie față de dispozițiile art. 632 și dispozițiile art. 633 C. proc. civ. "
Sentința nr. 1776/02.12.2012 este hotărâre judecătorească executorie, dar nu este definitiva (aceasta a devenit definitivă în urma respingerii recursului de către Tribunalu Bihor, la data de 02.12.2014).
Relativ la prescripția dreptului de a obține executarea silită, arata ca termenul de prescripție nu începe să curgă în cazul în care hotărârile judecătorești sunt EXECUTORII FĂRĂ A FI DEFINITIVE, invpcand in acest sens o opinie doctrinară conform căreia „(...) creditorul - titular al unei hotărâri judecătorești (...) — nu este expus riscului prescrierii dreptului de a obține executarea silită dacă, din prudență sau din orice alte motive, așteaptă ca titlul executoriu să se definitiveze" (prof.univ.dr. G. B.-NCPC-comentarii pe articole-Editun Hamangiu 2013).
Dreptul intimatei de a obține executarea silită, prin punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentința nr. 1776/02.12.2012 s-a născut în momentul rămânerii definitive a hotărârii și anume data de 02.12.2014, dată de la care, neîndoielnic, începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani, prescripția împlinindu-se la data de 02.12.2017.
În drept invoca disp. art. 205 și Legea 85/2006, art. 3 și art. 5 din Legea nr. 76/2012, art. 150, art. 205, art. 632-634, art. 705, art. 715 alin. (3) din Legea 134/2010 (N.C.P.Civ.)
Prin răspuns la întâmpinare, contestatoare reitereaza in esenta cele sustinute prin actiunea introductiva. Arata ca termenului prescpripției executării silite, i se aplică exclusiv vechiul cod de procedură civilă, din anul 1865, astfel cum s-a statuat si prin Decizia ÎCCJ nr. 1/2014 pronuntata in RIL.
Aplicarea imediată a legii noi prescripțiilor începute și neîmplinite, sub cuvânt că acestea ar reprezenta situații în curs, este discutabilă deoarece legea nouă, modificând sau suprimând prescripțiile născute înainte de ., înlătură parțial sau total efectele legii vechi deja produse, fiind astfel parțial retroactivă. Aceasta întrucât a atribui unui fapt deja consumat - încheierea unui act juridic ori săvârșirea unui fapt juridic stricto sensu -, chiar și pentru viitor, alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârșirii lor înseamnă a modifica ori suprima aceste efecte în considerarea dispozițiilor legii noi, iar nu ale celei vechi, normal și natural aplicabilă. Or aceasta nu s-ar putea realiza decât dacă legea nouă ar retroactiva, ceea ce în prezent este inadmisibil, trebuind a da satisfacție principiului securității juridice și principiului preeminentei dreptului, conform art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată.
Prin urmare, se înțelege că legea sub imperiul căreia prescripția a început să curgă va guverna atât aspectele de drept material, cât si pe cele de drept procesual referitoare la prescripție, chiar dacă aceasta se împlinește după . Codului civil conform art. 376 si 377 pct. 1 C.pr.civ., raportat la prevederile art. 405 C.pr.civ., în vigoare la data pronunțării hotărârii nr. 1776/02.02.2012 .
Această concluzie justă este reluată și în art. 27 - Legea aplicabilă hotărârilor - a Noului Cod de Procedură Civilă, Legea nr. 134/2010 republicată.
Este evident că faptul de a fi executorie și definitivă pentru Sentința nr. 1776/02.02.2012 se supune art. 377 pct. 1 alin. 1 din vechiul cod de procedură civilă din anul 1865, iar nu legii noi, care nu poate retroactiva.
În speță este aplicabil și art. 376 alin. 1 din vechiul cod de procedura civilă, care prevede că se pot investi cu formulă executorie, și deci, executa, hotărârile definitive, cum este și cazul Sentinței nr. 1776/02.02.2015.
Susținerile intimatei în sensul că, în speță ar fi aplicabilă Legea nr. 134/2010 sunt nefondate si nu au o baza legală, deoarece art. 24 și 25 din cuprinsul acesteia arată cât se poate de clar că „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor (...) începute după . acesteia" și mal mult, „procesele în curs de judecată (...) începute sub legea veche rămân supuse acestei legi".
Dosarul cu numărul_ * fiind început și finalizat în primă instanță înainte de . Legii nr. 134/2010 este supus în întregime codului de procedură civilă din anul 1865, iar nu Legii nr. 134/2010, stabilind caracterul definitiv și executoriu al Sentinței nr. 1776/2012 .
Din punctul de vedere al executării silite este irelevant faptul că, decizia 1017/R/2014 a Tribunalului Bihor a fost pronunțată abia la data de 02 decembrie, deoarece momentul de la care se putea efectiv iniția procedura de executare silită, respectiv de executare de bunăvoie a dispozițiilor din dosarul_ * este data de 02.02.2012
Intimata nu explică niciun moment ce efecte și ce caracter, executoriu sau nu, definitiv sau nu, îl are Sentința nr. 1776/2012 între data de 02.02.2012, data pronunțării și data de 02.12.2014, data pronunțării Deciziei irevocabile din dosarul_ . Prin urmare, prin prisma unui act discreționar al intimatei, care a înțeles să introducă cererea de executare silită abia la 21.08.2015, și să invoce aplicabilitatea în prezenta cauză a noului cod de procedură civilă s-ar ajunge la prelungirea cu aproape 2 ani a termenului de prescripție al executării silite, ceea ce nu este nici logic, nici legal, periclitând grav siguranța circuitului civil și încrederea justițiabililor în actul de justiție, în cazul în care, în mod aberant, ar fi supuși unor prevederi legale de care nu au avut cunoștință la momentul întocmirii unui act sau al pronunțării unei hotărâri judecătorești.
Art. 5 din Legea nr. 76/2012 invocat de către intimată, prevede altceva decat citeaza intimata, respectiv faptul ca „ dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești (...) întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formula executorie". Se referă deci la posibilitatea de executare a titlurilor executorii întocmite înainte de . noului Cod de procedură civilă FARĂ INVESTIREA CU FORMULĂ EXECUTORIE, deci o total altă idee decât cea exprimată de intimată.
La termenul de judecata din 03.11.2015, instanta a respins exceptiile invocate in cauza, respectiv exceptia tardivitatii contestatiei la executare si exceptia netimbrarii, pentru motivele dezvoltate pe larg in incheierea de sedinta de la acea data.
Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisurile de la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Împotriva contestatoarei a fost demarată executarea silită la cererea creditoarei intimata E. O. SA in dosar executional 473/2015 al B. G. M. F., in baza Sentinței civile nr. 1776/02.02.2012 a Judecătoriei O., irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1017/R/02.12.2014 a Tribunalului Bihor, ambele pronunțate în dosarul cu numărul_ *.
In baza acestora a fost incuviintata executarea silita prin incheierea din 21.08.2015 a B. Gardan M. F. (fila 27 dosar executional), in urma careia s-a procedat la emiterea incheierii nr.1 din 16.09.2015 in dosar executional 473/2015 de stabilire a cheltuielilor de executare, in cuantum total de 3596,7 lei.
În primul rând, instanța constată că executarea silită împotriva contestatoarei a început dupa de data de 15.02.2013, astfel incat, având în vedere dispozițiile art 3 alin 1 din legea nr 76/2012, raportat la art 24 si 622 alin 2 din legea nr 134/2010, constată că sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, aspect cu care de altfel ambele parti au fost de acord, conform precizarilor din fata instantei de la termenul de judecata din 03.11.2015.
Constituind cea de-a doua faza a procesului civil, executarea silită trebuie să se desfășoare cu respectarea strictă a prevederilor art. 622 și următoarele C.proc.civ. Încălcarea unor astfel de dispoziții deschide părții interesate posibilitatea de a formula contestație la executare prin intermediul căreia pot fi invocate, în principiu, numai aspecte legate de pretinsele neregularități săvârșite cu ocazia întocmirii actului de executare.
În speta se pune in discutie legalitatea executarii silite din perspectiva pierderii caracterului executoriu al titlului pus in executare, datorita implinirii termenului de prescriptie.
Astfel, contestatoarea sustine faptul ca titlul executoriu dat de Sentința civila nr. 1776/02.02.2012 a Judecătoriei O., si-a pierdut caracterul executoriu intrucat de la data pronuntarii ei, 02.02.2012 pana la data formularii cererii de executare silita, au trecut mai mult de 3 ani, fiind astfel implinit termenul de prescriptie. Iar acest efect s-ar retine chiar daca sentinta mentionata a ramas definitiva si a devenit irevocabila abia la data de 02.12.2014, cand s-a pronuntat Decizia civilă nr. 1017/R/02.12.2014 a Tribunalului Bihor, intrucat deja de la data pronuntarii sentintei, aceasta devenise definitiva, si deci executabila, conform art 377 al 1 pct 1 coroborat cu art 376 al 1 din C. de la 1865.
Intimata arata ca desi termenul de prescriptie curgea initial de la data pronuntarii sentintei civile, totusi aceasta si-ar fi pierdut caracterul executoriu odata cu . noului cod de procedura civila, care a aratat ca doar hotararile definitive, astfel cum au fost reconsiderate fostele hotarari irevocabile, au caracter executoriu, si prin urmare momentul de la curge termenul de prescriptie ar fi cel de la data pronuntarii deciziei tribunalului, cand a devenit definitiva in acceptiunea noului cod de procedura civila.
În conformitate cu dispozitiile art. 706 din NCpr.civ., corelativului fostului art 405 al 1 si 2 din VC pr civ), dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin implinirea termenului de 3 ani, dupa cum la fel este reglementat in art. 706 C. pr. civ., daca legea nu prevede altfel.
Termenul de prescripție incepe sa curgă de la data cand se naște dreptul de a cere executarea silita iar prin implinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie (art 707 al.2 C.).
Din aceasta perspectiva, a prescriptiei, instanta retine, in acord cu contestatoarea, ca momentul de la care curge termenul de presriptie este dat de dobandirea caracterului executoriu al titlului pus in executare. Intrucat Sentinta civila nr. 1776/02.02.2012 a Judecătoriei O. a fost pronuntata sub imperiul vechiului cod de procedura civila, rezulta ca acesteia ii sunt alicabile, din perspectiva dobandirii caracterului executoriu sau nu, dispozitiile legii sub care ea s-a pronuntat, conform principiului neretroactivitatii legii civile, dat de art 15 al 2 din Constitutie, art 1 Vechiul cod civil de la 1864 si art 6 Noul Cod civil. Prin urmare, avand caracter definitiv, fiind atacabila doar cu recurs, rezulta ca aceasta avea caracter executoriu, si putea fi deci pusa in executare de buna voie, inca din data de 02.02.2012. Acest principiu se reitereaza si prin art 27 din Noul cod de procedura civila, aplicabil spetei din punct de vedere procedural, care arata ca hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor si termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Insa, in ceea ce priveste prescriptia, trebuie facuta distinctie intre dreptul material la actiune si dreptul de a cere executarea silita, intrucat in primul caz vorbim de un drept civil substantial, iar in al doilea caz de un drept civil procesual, fiecare supus normelor de drept specifice, respectiv dreptul civil in primul caz, si dreptul de procedura civila in al doilea caz. In primul caz se aplica, in speta, dreptul civil material reglementat de Noul Cod civil, prin raportare la momentul pronuntarii primei hotarari judecatoresti, 02.02.2012, cand s-a nascut dreptul la actiune, acesta fiind momentul dobandirii caracterului executoriu al titlului pus in executare, iar in al doilea caz se aplica prevederile vechiului cod de proecdura civila, de la 1865, raportat la acelasi moment, 02.02.2012.
Analizand mai departe problema litigioasa, instanta retine ca potrivit art 405 al 2 C., termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Formulată în termeni generici, norma înscrisă în acest articol constituie regula generală privind începutul prescripției care se aplică ori de câte ori nu există o regulă specială în acest sens, știut fiind că norma specială derogă de la norma generală (specialia generalibus derogant). În cazul hotărârilor judecătorești, opinia generală este că prescripția începe să curgă de la data când devin executorii, adică sunt susceptibile să fie puse în executare. Sunt executorii hotărârile definitive (art. 377 alin. 1 V.C.P.C.) în afara cazurilor în care recursul suspendă executare (art. 300 alin.1 V.C.P.C.).
Soluția începerii prescripției dreptului de a cere executarea silită la data când hotărârea judecătorească poate fi pusă în executare silită, mai exact la data când aceasta a devenit definitivă trebuie nuantata deoarece nu ține cont de principiile care guvernează prescripția extinctivă, fiind în discordanță cu regulile aplicabile întreruperii prescripției dreptului material la acțiune. Astfel, potrivit art. 2541 al 4 Ncciv (fostul art 17 alin. 3, din Decretul nr. 167/1958), în cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată, noua prescripție a dreptului de a obtine executarea silita nu începe să curgă, cât timp hotărârea de admitere a actiunii nu a rămas definitivă, adică la data când a intrat în puterea lucrului judecat. Explicația este foarte simplă: cât timp judecata nu este desăvârșită și dreptul câștigat nu este confirmat cu putere de lucru judecat, reclamantul (E. SA) nu are certitudinea dreptului câștigat, siguranță pe care o dobândește abia după epuizarea căilor de atac la care adversarul său este îndreptățit. Din acest motiv, el nu poate fi constrâns să purceadă la executarea silită în baza unui titlu executoriu, amenințat încă cu desființarea de către instanța de control judiciar. Desigur, dacă trece la executare, o poate face, deoarece hotărârea este executorie, insa cu riscul de a fi obligat la întoarcerea executării în caz de desființare a hotărârii care constituia titlu executoriu de către instanța de control judiciar – procedură complicată și costisitoarea pentru ambele părți, conform art. 4041-4043 C.. Dar starea de pasivitate nu poate fi însă socotită culpabilă și, în plus, sancționată, prin prescrierea dreptului de a cere executarea silită. Având în vedere durata proceselor, există riscul, precum în speță, ca până la soluționarea recursului prin hotărâre irevocabilă favorabilă, să se fi împlinit termenul de prescripție și reclamantul să ajungă în postura în care dreptul său, confirmat cu putere de lucru judecat, să nu mai poată fi niciodată satisfăcut, pentru simplul motiv că nu a pus în executare hotărârea devenită dinainte executorie. Evident, asemenea consecință este inadmisibilă și vădit nedreaptă.
Prin reglementarea actuala, s-a clarificat acest aspect, fiind prevazut in mod expres, prin art 706 al 2 C. faptul ca „termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.” In acceptiunea noului cod de procedura civila, hotararile definitive sunt echivalentul celor ce in acceptiunea vechiului cod erau cele irevocabile, conform art 8 din Legea 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii 134/2010 a Codului de procedura civila.
Prescripția dreptului de a cerere executarea silită nu poate să înceapă a curge cât timp efectul întreruptiv al cererii de chemare în judecată nu este definitiv consumat și dreptul material la acțiune nu este epuizat (art. 2537 si urm NCCiv, respectil fostul art 16 și 17 Decretul nr.167/1958) adică până când hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii nu a intrat în puterea de lucru judecat.
De altfel, codul nostru civil de la 1864 sub imperiul caruia a demarat intregul litigiu ce a facut obiectul dosarului_ * (preluat de actuala reglementare prin art 2539 NCCiv.), era limpede în această privință și nu lăsa loc de nici un dubiu: „cererea făcută în judecată, zicea art 1868, nu va putea întrerupe prescripția decât dacă va fi încuviințată de judecătorie prin hotărâre de nerevocabilă autoritate. În cazul acesta, nici o prescripție nu poate curge de la formarea cererii în judecată și până la pronunțarea unei asemenea hotărâri.”
În concluzie, în cazul hotărârilor judecătorești, prescripția dreptului de a cerere executarea silită, începe să curgă întotdeauna de la data rămânerii irevocabile a acestuia, art. 405 alin. 2 C.P.C coroborat cu art 2541 al 4) si 2539 NCCiv (echivalentul art. 17 alin. 3 din D. 167/1958, art. 1868 V.C. Civ.) Începutul prescripției nu trebuie legat de caracterul executoriu sau neexecutoriu al hotărârii ci de puterea de lucru judecat al acesteia, cu atât mai mult cu cât doctrina românească consideră „executorialitatea” unul din caracterele puterii de lucru judecat (alături de exclusivitate, incontestabilitate și obligativitate) și nu invers.
Cât privește data la care hotărârea judecătorească susceptibilă de executare silită a rămas irevocabilă, ținând seama de prevederile art. 377 alin. 2 C.P.C., aceasta se plasează, în speță, în momentul dat de data pronunțării instanței de recurs, 02.12.2014.
Intrucat cererea de executare silita a fost formulata la data de 21.08.2015 (fila 26 dosar executional), la nici un an de la data pronuntarii hotararii din recurs, astfel incat, fata de aceste considerente, instanta va inlatura sustinerile contestatoarei, privind nelegalitatea executarii silite din dosar executional 473/2015 al B. Gardan M. F..
În ceea ce priveste celelalte aspecte contestate, tinand de cheltuielile de executare, instanta retine ca prin incheierea nr.1 din 16.09.2015 din dosar executional 473/2015 (fila 38 dosar executional) de stabilire a cheltuielilor de executare, s-a stabilit un cuantum total al acestor cheltuieli in valoare de 3596,7 lei. Dintre acestea, sumele contestate sunt cele referitoare la cheltuieli materiale in cuantum de 372 lei, comunicare acte de procedura in cuantum de 248 lei, consultatii in legatura cu constituirea dosarului executional in cuantum de 248 lei si onorariu executorului judecatoresc in cuantum de 2641,2 lei.
Analizand pe rand fiecare din aceste sume, instanta retine ca suma de 372 lei referitoare la cheltuieli materiale a fost stabilita prin raportare la art 670 al 3 pct 7 C. referitoare la alte cheltuieli prevazute de lege ori necesare desfasurarii executarii silite. In acest sens, in acord cu contestatoarea, instanta retine ca aceste cheltuieli nu sunt justificate, din probatoriul administrat in cauza nerezultand efectuarea acestor cheltuieli. Caracterul nejustificat este cu atat mai pronuntat cu cat, in cuprinsul aceleiasi incheieri din 16.09.2015, exista specificat expres, defalcat, cheltuieli de acest gen, precum plic posta, taxa CNPP, taxa primarie, taxe postale.
Apoi, suma de 248 lei reprezentand cheltuieli cu comunicarea actelor de procedura, instanta retine ca potrivit pct 1 din anexa la Ordinul 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, acestea au un temei juridic, insa retinand ca aceste cheltuieli au fost deja mentionate si luate in calcul odata cu socotirea sumelor de 1,5 lei plic posta, 17 lei taxa CNPP, 20 lei taxa primarie, 49 lei taxe postale, rezulta ca acestea nu isi mai gasesc o alta justificare, astfel incat si acestea vor fi inlaturate.
Cat priveste suma de 248 lei reprezentand consultatii in legatura cu constituirea dosarului executional, instanta retine ca potrivit pct 14 din anexa la Ordinul 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, se pot stabili asemenea cheltuieli, insa intre limitele date de suma de 20 lei si 200 lei. Cum in speta, s-a stabilit suma de 248 lei, cel mai probabil prin adaugarea TVA, instanta apreciaza ca se impune pe de o parte reducerea acestei sume la valoarea maxima legala, 200 lei, TVA fiind o obligatie personala a organului de executare, iar pe de alta parte, reducerea acestei sume chiar si sub nivelul maxim legal, intrucat, in acord cu contestatoarea, nimic nu justifica aplicarea plafonului maxim, atata timp cat creditoarea a formulat cererea prin consilier juridic, un profesionist al dreptului (fila 26), astfel incat si consultatiile in legatura cu constituirea dosarului executional este evident ca au decurs la un alt nivel. Prin urmare instanta va dispune reducerea acestor cheltuieli la suma de 50 lei, care include TVA, intrucat plata TVA este o obligatie personala a executorului, si nu a debitorului.
In fine, pentru suma de 2641,2 lei reprezentand onorariu executor, instanta retine ca potrivit pct 4 din anexa la Ordinul 2550/2006, pentru creanțele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite iar onorariu maxim este de 10% din suma urmarita. In speta, rezulta ca pentru un debit de_,24 lei, onorariul executorului este cuprins intre 478,54 lei si 2117,72 lei. Cum din actele dosarului executional, (filele 28-35) rezulta ca in situatie similara cu contestatoarea sunt alti 138 de debitori, fata de care s-a deschis un dosar executional distinct, cu cheltuieli proprii, fara a fi conexate conform art 654 C., rezulta in mod evident ca si compexitatea cauzei este redusa, prin r,portarea la noutatea spetei si munca efectiv depusa de executorul judecatoresc. F. de aceste aspect, instanta va dispune reducerea onorariului executoresc la minimul legal, in suma de 478,54 lei, in care evident este inclus deja TVA, aceasta plata a TVA fiind o obligatie proprie organului de executare, si nupoate fi imputata debitorului.
F. de toate aceste considerente, instanta va admite in parte contestatia la executare, conform dispozitivului.
În temeiul art.45, alin.1, lit.f din OUG nr.80/2013 coroborat cu art 453 al 2 C. si art 10 al 2 din OG 80/2013, instanța va dispune restituirea către contestator a partii din taxa judiciara de timbru aferenta parti admise din actiune, calculata la valoarea de [ 372 lei + 248 lei + (248-50) lei+ (2641,2 - 478,54 lei]= 2980,66 lei, adica suma de 213,6 lei din cei 1000 lei achitati cu chitanta O1_ Z56 din 29.09.2015 (fila 10), la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
In baza art 453 C., retinand culpa procesuala a intimatei, instanta va respinge cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecata intrucat acestea nu sunt sustinute de nici una dintre probele administrate in cauza.
In baza art 717 al 2 C. va obliga contestatorii la plata catre executor a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli cu comunicarea dosarului executional, instanta neputand acorda tariful solicitat de 1 leu/pagina, in speta nefiind aplicabil art.9 lit j si k din OG 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte contestatia la executare silita formulata de contestatoarea V. S., CNP_, cu domiciliul ales la sediul S. „V.&C." din O., ./A, ., jud. Bihor in contradictoriu cu intimata S.C. E. O. S.A. - societate în insolventă, cu sediul social în loc. O., Calea Borșului, nr. 23, înregistrată la ONRC sub nr. J_, având C.U.I. RO_.
Anuleaza in parte incheierea nr 1 din 16.09.2015 din dosar executional 473/2015 aL B. Girdan M. F. de stabilire a cheltuielilor de executare, in sensul ca dispune inlaturarea cheltuielilor de executare constand in suma de 372 lei referitoare la cheltuieli materiale, suma de 248 lei reprezentand cheltuieli cu comunicarea actelor de procedura, si va dispune reducerea cheltuielilor constand in consultatii in legatura cu constituirea dosarului executional la suma de 50 lei, in care TVA este inclus, iar onorariul executorului judecatoresc va fi redus de la suma de 2641,2 lei la suma de 478,54 lei, in care este inclus deja TVA.
Obliga contestatoarea la plata catre B. Girdan M. F. a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli cu comunicarea dosarului executional 473/2015.
Dispune restituirea sumei de 213,6 lei cu titlu de taxa de timbru la ramanerea definitiva a hotararii.
F. alte cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se va inregistra la Judecatoria O..
Pronuntata in sedinta publica din 10.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
N. M. L. G. T. G. T.
N.G./T.T.13.11.2015 – 5ex/3com.
Contestator V. S. LA S. V.&C.
Intimat . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA – la sediul și la sediul lichidatorului
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8624/2015. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
