Evacuare. Sentința nr. 3356/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3356/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 3356/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3356/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. G. C.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ASOCIAȚIA URBARIAȘILOR SITITELEC și pe pârâtul T. F. V., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că prin serviciul registratură s-au depus la data de 03.04.2015 concluzii scrise din partea pârâtului.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23.03.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 06.04.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 19.08.2014, sub dosar nr._, reclamanta Asociația Urbariașilor Sititelec a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. F. V., ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtului la evacuarea imediată a efectivului de animale deținut de acesta de pe pășunea Asociației, imobil-pășune aflat în patrimoniul reclamantei înscris în colile de CF nr. 1 și 2 Sititelec, pentru lipsă de titlu, obligarea pârâtului-crescător de animale, ca începând cu data prezentei, să înceteze și să se abțină pe viitor de la orice act de folosință abuzivă a imobilului aflat în proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, prin Ordonanța Președințială nr._/17.07.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._/271/2012 s-a dispus obligarea numitului G. G. să evacueze efectivul de animale de pe pășunea Asociației. Întrucât pârâtul G. G. nu s-a conformat dispozițiilor judecătorești, reclamanta a solicitat punerea în executare silită a ordonanței președințiale în dosar execuțional nr. 176/2012 aflat la B. G. D.. S-a arătat că, ulterior, întrucât nici urmare a somației din data de 26.10.2012 emisă de B. G. D., pârâtul G. G. nu s-a conformat titlului executoriu, executorul judecătoresc a identificat proprietatea asociației unde se aflau 3 efective de animale, a discutat cu ciobanii care păstoreau respectivele animale și le-a pus în vedere acestora să părăsească terenurile proprietatea reclamantei, iar aceștia s-au conformat.
S-a arătat că pentru a se sustrage de la cheltuielile ocazionate de acest litigiu, cheltuielile privind executarea silită, precum și de la respectarea pe viitor a dispozițiilor instanței, dorind să folosească în continuare în mod abuziv pășunea Asociației în absența vreunui titlu, numitul G. G. a găsit soluția ideală pentru prejudicierea intereselor Asociației, sens în care „a vândut” toate animalele pe care le deține, majoritatea fiind cumpărate de către pârâtul T. F. V.. Astfel, în condițiile existenței unei asemenea stări de fapt, s-a promovat prezenta acțiune împotriva pârâtului T. V. care folosește pășunea asociației din anul 2012, în mod abuziv și prejudiciabil, fără a deține un titlu valabil și în dauna intereselor altor membri ai Asociației care, deși dețin convenții având ca obiect folosirea temporară a pășunii Asociației pentru pășunat, într-o suprafață clar determinată și plătesc taxa pentru folosința terenului, însă fără nici un drept sunt împiedicați de către pârât în exercițiul dreptului lor de folosință asupra suprafeței de pășune contractată, prin ocuparea efectivă a suprafeței de teren alocată acestora.
Reclamanta a mai arătat că deși a fost somat în repetate rânduri să înceteze a mai folosi pășunea întrucât nu deține o convenție și nici nu plătește taxele datorate Asociației, pârâtul și în prezent își pășunează ovinele pe pășunea Asociației, fără nici un drept în acest sens. S-a învederat că deși s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă și s-au formulat plângeri penale împotriva pârâtului pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie nu s-a găsit o rezolvare, organele de cercetare penală apreciind că făptuitorul nu știa în momentul săvârșirii faptei că ocupă fără drept imobilul aflat în posesia altuia. S-a mai învederat că prin procesul verbal încheiat și semnat de membrii Consiliului de administrație la data de 06.04.2014, cu ocazia Adunării Generale, s-a hotărât evacuarea definitivă a animalelor deținute de pârât de pe pășunea Asociației, însă în absența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, reclamanta se află în imposibilitatea de a pune în practică această hotărâre. S-a mai precizat că la data de 22.06.2014, membrii Asociației Urbariașilor Sititelec au aprobat un Regulament cu privire la organizarea pășunatului și exploatarea pajiștilor și pășunilor care fac parte din patrimoniul Asociației Urbariașilor Sititelec având în vedere prevederile art. 36 cap. VI-Dispoziții finale din Statutul Asociației care stabilesc drepturile și obligațiile membrilor Asociației Urbariale-deținători de animale. D. urmare, reclamanta a susținut că folosirea de către pârât a unui imobil-pășune fără a deține un titlu valabil este de natură a prejudicia interesele reclamantei atâta timp cât aparența dreptului există, în speță-dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil. Reclamanta a considerat că nu poate fi îngrădită în exercitarea dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, în situația dată fiind în mod flagrant nesocotite și disp. art. 555 Cod civil.
În drept au fost invocate prevederile art. 1033, 1034, 1035, 1038, 1040 Cod proc. civ., art. 555 din Noul Cod Civil.
În probațiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.
În motivare, pârâtul a susținut că nu ocupă imobilul proprietatea reclamantei, pe de o parte, iar pe de altă parte, imobilul în litigiu - pășune urbarială - nu se circumscrie în sfera imobilelor susceptibile a fi protejate prin acțiunea în evacuare întemeiată pe procedura specială prevăzută în Cartea a VI a, Titlu XI din Noul Cod de procedură civilă. De asemenea, pârâtul a arătat că nu are calitatea de fost locatar sau altă persoană care ocupă fără drept imobilul proprietatea reclamantei.
Pârâtul a susținut că deține 16 cote părți pădure și 16 părți pășune în cadrul asociației reclamantei, asociație înființată în anul 2000, având aceleași drepturi precum orice alt membru al acesteia. De asemenea, a arătat că din anul 2000 și până în anul 2012 pârâtul nu a deținut animale în proprietate pe care să le trimită la pășunat, că în această perioadă nu a beneficiat de dividente cu o singură excepție, devenind proprietarul unor turme de oi prin cumpărare de la numitul G. G. abia în anul 2012. S-a învederat că dobândirea oilor de către pârât nu are absolut nicio legătură cu raporturile dintre reclamantă și numitul G. G..
Conform susținerilor pârâtului, în anii 2013-2014, având nevoie de atribuirea unei suprafețe pentru pășunarea oilor, a făcut în repetate rânduri demersuri pentru a încheia cu reclamanta o convenție pentru folosința pășunii, manifestându-și disponibilitatea de a achita orice taxă statutară cu începere de la data dobândirii dreptului de folosință asupra unei părți din pășune. S-a arătat că președintele Asociației reclamante, numitul Sarca V., i-a comunicat, atât în anul 2013, cât și în anul 2014 că poate trimite oile la pășunat cu condiția de a formula cerere în acest sens și a pășuna strict pe porțiunea delimitată oilor și caprelor. Astfel, atât în anul 2013 cât și în anul 2014, datorită conduitei reclamantei prin președintele Sarca V., contractul de pășunat nu a mai fost încheiat. Practic, pârâtul susține că i-a fost condiționată încheierea acestor contracte de plata unor taxe pe anul 2012 și anul 2013 deși în acești ani nu a beneficiat de un contract de pășunat, iar, mai mult, în anul 2012, nu s-a perceput nicio taxă membrilor Asociației reclamante.
Pârâtul a mai învederat că datorită atitudinii reclamantei, prin reprezentanții săi, care a dus la imposibilitatea încheierii unei convenții de pășunat în condiții echitabile și nediscriminatorii față de ceilalți membri ai asociației, s-a văzut nevoit să-și retragă oile de pe pășunea Asociației reclamante.
În drept au fost invocate prevederile art. 205-208 C. proc.civ.
În probațiune, pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martorii B. C. (f. 149-150) și C. F. (f. 153).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Ordonanța Președințială nr._/17.07.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._/271/2012, s-a dispus obligarea numitului G. G. să evacueze efectivul de animale de pe pășunea Asociației Urbariașilor Sititelec (filele 39-41).
Întrucât numitul G. G. nu s-a conformat dispozițiilor judecătorești, reclamanta a solicitat punerea în executare silită a ordonanței președințiale pronunțată în dosarul execuțional nr. 176/2012 aflat la B. G. D. (filele 42-43).
După cum reiese din declarația depusă la fila 46, coroborat cu înscrisurile depuse la filele 47-49, dar și cu poziția pârâtului exprimată prin întâmpinare, în data de 01.08.2012, numitul G. G. a vândut pârâtului T. F. V. un efectiv de 910 oi.
Prin Decizia nr. 1/12.01.2014 adoptată de membrii Consiliului de administrație al reclamantei, s-a hotărât a se interzice învoirea animalelor la pășunat, dacă nu există încheiat un contract de pășunat, dacă nu se achită sprijinul de pășunat (întreținerea pășunii) și nu se respectă parcelele repartizate pentru pășunat pe specii de animale care sunt deținute în proprietate (fila 16).
Prin adresa comunicată de reclamantă pârâtului în data de 29.01.2014, acesta a fost înștiințat că cererea sa privind intenția de a încheia un contract de pășunat cu reclamanta s-a admis, pârâtul fiind invitat pentru a se încheia acest contract (fila 17).
Prin procesul verbal încheiat și semnat de membrii Consiliului de administrație la data de 06.04.2014, cu ocazia Adunării Generale, s-a hotărât evacuarea definitivă a animalelor deținute de pârât de pe pășunea Asociației (filele 92-95).
Prin cererea înregistrată la reclamantă sub nr. 9/20.04.2014, pârâtul a solicitat acesteia să îi acorde dreptul de pășunat pentru 700 de oi pe care le deține în proprietate (fila 119).
Prin adresa nr. 10/23.04.2014, reclamanta a notificat pârâtului că, pentru a-i pune la dispoziție suprafața disponibilă de 60 hectare, acesta trebuie să achite la casieria reclamantei sumele de bani restante, aferente anilor 2012, 2013 și 2014, reprezentând sprijinul pentru întreținerea și îngrijirea suprafeței de pășunat. În situația în care nu va plăti debitele restante, nu va putea beneficia de alocarea în folosință temporară a suprafeței de pășune disponibilă, împrejurare în care se va menține sancțiunea excluderii pârâtului din asociație, conform hotărârii adunării generale din data de 06.04.2014 (fila 120).
La data de 22.06.2014, membrii Asociației Urbariașilor Sititelec au aprobat un Regulament cu privire la organizarea pășunatului și exploatarea pajiștilor și pășunilor care fac parte din patrimoniul Asociației Urbariașilor Sititelec (filele 34-38), având în vedere prevederile art. 36 cap. VI - ,,Dispoziții finale’’ din Statutul Asociației, care stabilesc drepturile și obligațiile membrilor Asociației Urbariale-deținători de animale (filele 20-30).
Potrivit art. 3 din acest Regulament, ,,pășunatul se execută sub formă organizată’’. Art. 4 prevede că ,,sezonul de pășunat începe la data de 1 mai și se desfășoară până la data de 1 noiembrie’’. Art. 5 prevede că ,,este interzis pășunatul pe întreaga durată a anului pe culturile agricole, pe tot teritoriul aflat în proprietatea Asociației’’. Art. 9 stabilește că ,,deținătorii de animale, membri ai Asociației, sunt obligați’’, printre altele, ,,să încheie anual o convenție care să aibă ca obiect exploatarea terenului în scop de pășunat, respectiv folosirea temporară a pășunii Asociației pentru pășunat, într-o suprafață clar determinată și identificată conform schiței care face parte din convenție’’.
Prin Notificarea emisă în data de 02.07.2014, pârâtul a fost somat să evacueze pășunea Asociației, pe care o ocupă fără niciun titlu (filele 13-14).
Instanța va reține că, în drept, sunt aplicabile următoarele dispoziții legale din Cartea a VI-a, Titlul XI din Codul de procedură civilă, astfel:
Art. 1039 Cod procedură civilă: ,,Atunci când proprietarul unui imobil dorește să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără niciun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării’’.
Art. 1041 Cod procedură civilă: ,, Dacă locatarul sau ocupantul notificat în condițiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatarul sau proprietarul va solicita instanței să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu’’.
Art. 1034, alin. 2, lit. e) Cod procedură civilă definește ,,ocupantul’’ ca fiind ,,oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului’’.
Instanța va înlătura apărarea pârâtului, care a susținut că imobilul în litigiu – pășune urbarială – nu se circumscrie în sfera imobilelor susceptibile de a fi protejate prin acțiunea în evacuare întemeiată pe procedura specială prevăzută în Cartea a VI-a, Titlul XI din Codul de procedură civilă.
În acest sens, instanța va reține că art. 1034, alin. 1 Cod procedură civilă prevede că ,,dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane’’. A.. 2, lit. d), definește ,,imobilul’’ ca fiind ,,construcția, terenul cu sau fără construcții, împreună cu accesoriile acestora’’.
În speța dedusă judecății, imobilul – pășunea urbarială – este un teren care face parte din patrimoniul Asociației, iar conform dispozițiilor prevăzute de Statutul Asociației, la art. 7 din Cap. II, ,,Membrii Asociației Urbariale, Drepturile și Obligațiile acestora’’: ,,Niciun membru urbariaș nu poate să exercite asupra patrimoniului asociației în mod individual acte sau fapte de posesie sau de administrare, nici să revendice dreptul individual de proprietate sub titlu de urbariaș’’.
Așadar, instanța va reține că acțiunea reclamantei se circumscrie Titlului XI din Codul de procedură civilă.
Raportând situația de fapt la textele legale menționate, instanța constată că cererea reclamantei este întemeiată, aceasta dovedind calitatea de proprietar asupra imobilului în cauză.
Dreptul de proprietate este un drept real, care conferă titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra bunului ce formează obiectul acestui drept. Totodată, dreptul de proprietate este un drept deplin și exclusiv, atributele sale putând fi exercitate independent de orice alte persoane.
Din economia textelor de lege invocate, reiese că, pentru a se dispune evacuarea imediată a pârâtului din imobil, trebuie îndeplinite două condiții: acesta să ocupe fără drept imobilul și să refuze nejustificat eliberarea acestuia.
Este adevărat că, potrivit art. 1043, alin. 2 Cod procedură civilă, în cadrul procedurii speciale de evacuare prevăzută de Titlul XI din același act normativ, ,,pârâtul poate invoca apărări de fond privind temeinicia motivelor de fapt și de drept ale cererii, inclusiv lipsa titlului reclamantului’’. Însă, în cauza de față, pârâtul nu a invocat astfel de apărări.
Instanța va constata că pârâtul a recunoscut la interogatoriu că, din anul 2012, ocazional, efectivul de animale pe care îl deține în proprietate este scos la pășunat pe imobilul pășune aflat în proprietatea reclamantei. Acesta a mai recunoscut că, în perioada 2012-2014, nu a încheiat cu reclamanta nicio convenție care să aibă ca obiect folosirea temporară a pășunii Asociației pentru pășunatul ovinelor, pentru o suprafață clar determinată. În aceeași perioadă, pârâtul a recunoscut că nu a suportat nicio cheltuială cu întreținerea/curățarea pășunii Asociației (filele 147-148).
Faptul că pârâtul obișnuiește să scoată la pășunat efectivul de animale pe care îl deține în proprietate pe imobilul pășune aflat în proprietatea reclamantei reiese și din declarațiile martorilor B. C. (filele 149-150) și C. F. (fila 153), audiați în cauză.
Din probele administrate în cauză, instanța va concluziona că pârâtul folosește pășunea Asociației reclamante fără a deține un titlu valabil și în dauna intereselor altor membri ai Asociației care, deși dețin convenții având ca obiect folosirea temporară a pășunii Asociației pentru pășunat (cum sunt cele de la filele 60-79), într-o suprafață clar determinată, și plătesc taxa pentru folosința terenului, sunt împiedicați de către pârât în exercițiul dreptului lor de folosință asupra suprafeței de pășune contractată, prin ocuparea efectivă a suprafeței de teren alocată acestora.
Instanța va reține că, în cazul în care reclamanta refuză să încheie cu pârâtul o convenție care să aibă ca obiect folosirea temporară a pășunii Asociației pentru pășunatul ovinelor proprietatea pârâtului, acesta din urmă are posibilitatea legală de a o acționa în instanță pe reclamantă, pentru a o obliga în sensul încheierii unei astfel de convenții. De asemenea, în cazul în care pârâtul nu este de acord cu anumite hotărâri ale Asociației reclamante, poate efectua un demers judiciar similar.
Până atunci, însă, pârâtul nu deține un titlu valabil, motiv pentru care instanța va admite prezenta acțiune ca întemeiată.
Așadar, instanța va dispune obligarea pârâtului la evacuarea imediată a efectivului de animale deținut de acesta, de pe pășunea aflată în patrimoniul reclamantei, înscris în colile de CF nr. 1 și 2 Sititelec, pentru lipsă de titlu.
Dispune obligarea pârâtului, ca începând cu data prezentei, să înceteze și să se abțină pe viitor de la orice act de folosință abuzivă a imobilului aflat în proprietatea reclamantei.
Conform art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, pârâtul este partea care a căzut în pretenții, existând și cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, instanța îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru (fila 7). Instanța va reține că, deși reclamanta a solicitat și cheltuieli de judecată efectuate cu titlu de onorariu avocațial, nu a depus niciun înscris justificativ în acest sens, motiv pentru care instanța nu va acorda astfel de cheltuieli în prezentul dosar, reclamanta putându-le eventual solicita pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ASOCIAȚIA URBARIAȘILOR SITITELEC, cu sediul în ., ., județul Bihor, C._, în contradictoriu cu pârâtul T. F. V., CNP_, domiciliat în Oradea, .. 72, ., având domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Dimeny B., situat în Oradea, .. 1, etaj 1, camera 8, județul Bihor, și, în consecință:
Dispune obligarea pârâtului la evacuarea imediată a efectivului de animale deținut de acesta, de pe pășunea aflată în patrimoniul reclamantei, înscris în colile de CF nr. 1 și 2 Sititelec, pentru lipsă de titlu.
Dispune obligarea pârâtului, ca începând cu data prezentei, să înceteze și să se abțină pe viitor de la orice act de folosință abuzivă a imobilului aflat în proprietatea reclamantei.
Obligă pârâtul să îi plătească reclamantei suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri, apel care se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 06 aprilie 2015.
Președinte Grefier
C. O. G. D. C.
Red. C.O.G.
Dact. D.C./4ex/24.07.2015
Comunicări 2ex- Asociația Urbariașilor Sititelec
- T. F. V.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3413/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3365/2015.... → |
|---|
