Obligaţie de a face. Sentința nr. 1129/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1129/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1129/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1129/2015
Ședința publică de la 05 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Grefier M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . și pe pârât M. E., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei, învederându-se instanței că în prezenta cauză s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din 29.01.2015, fiind consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi.
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că, prin acțiunea înregistrată în data de 29.07.2014, sub dosar nr._, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta M. E., solicitând instanței să constate refuzul nejustificat al pârâtei de a-și da consimțământul la deschiderea unui salon de coafură în incinta imobilului situat în Oradea, ., nr. 39, ., înscris în CF_ (CF vechi_), să oblige pârâta să-și dea consimțământul în formă autentică la deschiderea unui salon de coafură în incinta imobilului situat în Oradea, ., nr. 39, ., înscris în CF_ (CF vechi_), iar în caz de refuz a se prezenta la notar, prezenta hotărâre judecătorească să țină loc de acord în procedura de autorizare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că între reclamantă și numita Ș. Emeșe, în calitate de proprietar, s-a încheiat contractul de comodat nr. 1/2014, prin care s-a cedat folosința gratuită a imobilului situat în Oradea, ., nr. 39, ., înscris în CF_ (CF vechi_), în vederea desfășurării unei activități comerciale constând în activități de coafură și activități conexe ale acesteia. În imobilul care face obiectul contractului de comodat se află patru apartamente într-o curte comună: apartamentele nr. 1 și 2 sunt proprietatea numitului M. L. P., apartamentul nr. 3 este proprietatea numitei Ș. Emeșe, iar apartamentul nr. 4 este proprietatea pârâtei. Pârâta a refuzat să își dea acordul pentru deschiderea unui salon de coafură în incinta imobilului situat în Oradea, ., nr. 39, . motiva refuzul său. Pârâta nu are locuința învecinată cu imobilul în discuție, locuind la fiica sa din cartierul Episcopia. Apartamentul nr. 3 are acces direct la stradă Sfântul A. A., astfel că prezența clienților la salonul de coafor nu va prejudicia pe pârâtă.
În drept, s-au invocat art. 15, 12 și 14 NCC, art. 57 din Constituție.
Pârâta a depus întâmpinare (fila 30), solicitând respingerea acțiunii. A arătat că reclamanta nu are în obiectul său de activitate desfășurarea de activități comerciale pentru care îi solicită acordul. Refuzul său nu este nejustificat, deoarece este o persoană în vârstă suferindă, care are nevoie de multă liniște și de prezența a tot mai puține persoane străine în preajma sa. Spațiul pentru care se cere acordul are destinația unei locuințe și prin simpla schimbare a destinației acesteia în activitate comercială se creează un disconfort inevitabil, prin accentuarea mirosului specific generat de substanțele folosite în această activitate. Nu este vorba de utilitate publică, situație care ar determina exprimarea unui acord necondiționat din partea sa. Îngrădirea exercitării dreptului fundamental garantat de proprietate trebuie să fie cerută și justificată de elemente suficient de puternice să încline balanța către interesul economic singular al petentei, cu neglijarea celui general obișnuit, firesc, al unei conviețuiri normale a locatarilor într-un imobil cu destinația de locuințe.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtei și proba testimonială, fiind ascultat martorul M. L. P..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta . și numita Ș. Emeșe, în calitate de proprietar (aceasta fiind și unul dintre asociații reclamantei), s-a încheiat contractul de comodat nr. 1/10.01.2014, prin care reclamantei i s-a cedat folosința gratuită a imobilului situat în Oradea, ., nr. 39, ., înscris în CF_ (CF vechi_), în vederea desfășurării unei activități comerciale constând în activități de coafură și activități conexe ale acesteia (filele 46-49).
De menționat că, după cum reiese din Fișa de furnizare informații nr._/27.10.2014 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, reclamanta are ca activitate secundară ,,coafură și alte activități de înfrumusețare’’ – cod CAEN 9602 (filele 53-57).
În imobilul care face obiectul contractului de comodat se află patru apartamente într-o curte comună: apartamentele nr. 1 și 2 sunt proprietatea numitului M. L. P., apartamentul nr. 3 este proprietatea numitei Ș. Emeșe, iar apartamentul nr. 4 este proprietatea pârâtei M. E..
Numitul M. L. P., proprietarul apartamentelor nr. 1 și 2, și-a dat acordul în vederea deschiderii de către reclamantă a unui salon de coafură în incinta apartamentului nr. 3 din aceeași curte comună, aspect care reiese din declarația notarială a acestuia, autentificată prin Încheierea nr. 492/08.10.2014 la BNP S. D. (fila 45).
Pârâta a refuzat să își dea acordul față de reclamantă pentru deschiderea unui salon de coafură în incinta imobilului situat în Oradea, ., nr. 39, ., context în care reclamanta a înțeles să promoveze prezenta acțiune.
Instanța va constata că, după cum a reieșit din răspunsurile pârâtei la interogatoriu, refuzul acesteia este motivat de următoarele: este o persoană în vârstă și nu are nevoie de gălăgie, există dezordine în curtea comună, care se datorează vecinului M., acesta depozitând diverse obiecte care o împiedică să folosească în bune condiții curtea comună, mai ales că accesul către apartamentul proprietatea sa se poate efectua doar prin traversarea curții comune, iar nu și direct din stradă. A mai arătat că reclamanta a lăsat moloz în curtea comună în urma renovării apartamentului nr. 3. Mai consideră că deschiderea unui salon de coafură va determina poluare fonică (filele 71-73).
Din interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 230/2007, reiese că, pentru a se putea realiza schimbarea destinației apartamentului nr. 3 aflat în folosința reclamantei în spațiu cu destinație comercială, reclamanta trebuie să obțină acceptul proprietarilor direct afectați cu care se învecinează spațiul supus schimbării, pe plan orizontal și vertical. Reclamanta a obținut acceptul vecinului M. L. P. (proprietarul apartamentelor nr. 1 și 2), însă nu a obținut acordul pârâtei, proprietară a apartamentului nr. 4.
Potrivit art. 27 din Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței nr. 839 din 12 octombrie 2009, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții: ,,(1) Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I "Piese scrise" a cap.A. "Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.", prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații: … b) pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente............
(5) Acordul vecinilor este valabil numai în formă autentică.
(6) Refuzul nejustificat de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor’’.
Astfel, rațiunea legiuitorului de a insera în anexa 1 a Legii nr. 50/1991, ca și condiție pentru eliberarea unei autorizații de construire, acordul tuturor vecinilor, nu poate fi decât aceea de respectare a bunei vecinătăți, obligație impusă tuturor titularilor dreptului de proprietate potrivit art. 44 alin. 7 din Constituția României, legea fundamentală instituind un principiu dominant al comunității de vecinătate, și anume acela al obligării vecinilor de a suporta inconvenientele normale ale acestei stări, prevalând astfel interesul social. Scopul obținerii acordului vecinilor, anterior eliberării autorizației este suprimarea inconvenientelor care ar putea decurge din schimbarea destinației de locuința a unei construcții în aceea de spațiu comercial, deoarece o asemenea activitate poate antrena o . consecințe negative, cum ar fi poluarea, zgomotul, aglomerația, staționarea unor autovehicule care să stânjenească accesul auto al vecinilor, perceperea intensității acestor efecte fiind influențată de considerațiile personale ale fiecăruia.
Este adevărat că exercitarea unui drept poate fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a păgubi o altă persoană. Când exercitarea unui drept de către titularul său încetează a mai fi legitimă, respectiv atunci când ea nu are alt scop decât acela de a cauza un prejudiciu altuia, prin respectarea doar a literei legii și nu a spiritului ei, exercitarea bazată pe o atitudine culpabilă a proprietarului, atunci apare abuzul de drept.
Însă, în speța dedusă judecății, instanța va considera că atitudinea pârâtei de refuz la consimțirea schimbării destinației apartamentului reclamantei nu este justificată de aceasta de nicio împrejurare obiectivă și pertinentă care să îi fundamenteze atitudinea.
Astfel, aspectul că pârâta este o femeie în vârstă, având nevoie de liniște și de prezența a tot mai puține persoane străine în preajma sa (așa cum a susținut chiar pârâta prin întâmpinare) nu reprezintă în sine motive pentru a justifica refuzul acesteia, în contextul în care, conform legii, reclamanta este obligată să își exercite drepturile derivând din exploatarea salonului de coafură cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. Astfel, potrivit art. 14 din Noul Cod Civil, ,,(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. (2) Buna-credință se prezumă până la proba contrară’’. Potrivit art. 15 din același act normativ, ,,niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe’’. Orice atitudine contrară a reclamantei dă dreptul pârâtei să acționeze împotriva acesteia, cu concursul organelor special abilitate ale statului.
Pe de altă parte, instanța va considera că violarea intimității pârâtei ori tulburarea liniștii acesteia nu subzistă, în condițiile în care apartamentul nr. 3 deținut de reclamantă are ieșire directă la stradă, astfel că potențialii clienți ai salonului de coafură au acces în acest salon fără a intra prin curtea comună, prin urmare fără a deranja pe pârâtă, al cărei apartament se află în spatele curții. Nu în ultimul rând, activitatea unui salon de înfrumusețare nu presupune zgomote de natură a afecta liniștea apartamentelor din zonă.
Reclamanta a susținut că pârâta nu locuiește în apartamentul nr. 4, ci la fiica sa, într-o altă zonă a orașului, în Cartierul Episcopia din Oradea, aspect pe care chiar pârâta l-a recunoscut la interogatoriu. Instanța va considera, însă, că acesta nu este în sine un motiv pentru admiterea acțiunii, în contextul în care raporturile de bună vecinătate trebuie să existe indiferent de folosința sau nu a imobilelor învecinate.
Prin urmare, instanța va considera că activitatea care urmează a se desfășura în apartamentul nr. 3 nu este una de natură a genera o poluare fonică sau de a crea alt gen de disconfort, presupunând un program de funcționare normal în timpul perioadei active a zilei, eventualele mici neajunsuri care ar putea fi determinate de acest gen de prestări servicii, trafic de persoane, etc. fiind insesizabile, în contextul în care, așa cum s-a arătat, accesul clientelei în salonul de coafură se va realiza din stradă. Dreptul de proprietate al pârâtei și interesele sale legitime în ceea ce privește exploatarea apartamentului proprietatea sa nu sunt afectate.
Instanța va mai constata că nemulțumirea pârâtei raportat la dezordinea care există în curtea comună (,,dezordine’’ care este vizibilă și în planșele foto depuse la filele 35-40) se datorează numitului M. L. P., proprietarul apartamentelor nr. 1 și 2. Astfel, după cum chiar acesta a recunoscut în fața instanței, a amplasat diverse obiecte în curtea comună, ocupându-se în prezent de efectuarea de reparații (filele 78-79). Atitudinea numitului M. nu este însă un motiv care să justifice refuzul pârâtei să-și dea acordul față de reclamantă pentru deschiderea de către aceasta a unui salon de coafură.
Prin urmare, pentru toate considerentele ce preced, instanța va admite în parte acțiunea și, în consecință: va constata refuzul nejustificat al pârâtei de a-și da consimțământul la deschiderea unui salon de coafură în incinta imobilului situat în Oradea, ., nr. 39, ., înscris în CF_ (CF vechi_). Va obliga pârâta să-și dea consimțământul în formă autentică la deschiderea unui salon de coafură în incinta imobilului situat în Oradea, ., nr. 39, ., înscris în CF_ (CF vechi_), iar în caz de refuz de a se prezenta la notar, prezenta hotărâre judecătorească va ține loc de acord în procedura de autorizare, cu condiția ca accesul în salonul de coafură să se facă direct din stradă, iar nu prin curtea comună.
Instanța a admis condiționat această acțiune, deoarece inclusiv reclamanta a arătat că accesul în apartamentul nr. 3 se face și direct dinspre .. Prin urmare, în contextul în care pârâta are acces în propriul apartament doar prin curtea comună, instanța va condiționa ca accesul în salonul de coafură să se facă din stradă, iar nu prin curtea comună, astfel ca prezența clienților în salon să nu prejudicieze în vreun fel pârâta prin traversarea de către aceștia a curții comune.
Instanța va aduce la cunoștința pârâtei că, în condițiile în care reclamanta, în disprețul bunei vecinătăți, va folosi în mod abuziv spațiul comercial și curtea comună, pârâta are la dispoziție mijloacele specifice legale pentru a stopa o asemenea conduită.
Instanța va constata că, deși inițial reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, în ședința de judecată din data de 29.01.2015, reprezentanta acesteia a învederat că reclamanta nu mai solicită astfel de cheltuieli, motiv pentru care instanța nu va acorda niciun fel de cheltuieli în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUEMLE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în Oradea, ., nr. 19, județul Bihor, J_, CUI_, având sediul procesual ales la SCPA ,,D. & D.’’, situat în Oradea, .. 1, ., în contradictoriu cu pârâta M. E., domiciliată în Oradea, ., nr. 39, . și, în consecință:
Constată refuzul nejustificat al pârâtei de a-și da consimțământul la deschiderea unui salon de coafură în incinta imobilului situat în Oradea, ., nr. 39, ., înscris în CF_ (CF vechi_).
Obligă pârâta să-și dea consimțământul în formă autentică la deschiderea unui salon de coafură în incinta imobilului situat în Oradea, ., nr. 39, ., înscris în CF_ (CF vechi_), iar în caz de refuz de a se prezenta la notar, prezenta hotărâre judecătorească va ține loc de acord în procedura de autorizare, cu condiția ca accesul în salonul de coafură să se facă direct din stradă, iar nu prin curtea comună.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2015.
Președinte, Grefier,
V. M. C. M.
Red.jud. V.M.
Dact.gref.C.M.
Data red.– 12.02.2015
Nr. ex. – 4
Emis 2 comunicări
- reclamant - .
- pârât - M. E.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2156/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 706/2015. Judecătoria... → |
|---|
