Plângere contravenţională. Sentința nr. 3342/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3342/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 3342/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3342/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. G. C.
Grefier C. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta P. P. M. și pe intimata POLIȚIA L. ORADEA, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și a doua strigare părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură s-a depus la data de 05.03.2015 răspuns la întâmpinare din partea petentei, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
În baza art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerându-le concludente și utile soluționării cauzei, constată că nu mai sunt alte excepții, cereri de formulat sau probe de administrat, considerând cauza lămurită declara închisă cercetarea procesului și procedează la judecarea cauzei pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 23.01.2015, sub dosar nr._, petenta P. P. M. a solicitat în contradictoriu cu intimata Poliția L. Oradea ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.01.2015, iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Sub aspectul condițiilor de formă, petenta a arătat că în cuprinsul procesului verbal contestat a fost menționată în mod eronat ca dată a săvârșirii contravenției data de 09.01.2014 în loc de 09.01.2015, ceea ce atrage nulitatea absolută a procesului verbal.
În ceea ce privește fondul cauzei, petenta a susținut că aspectele reținute în procesul verbal de contravenție nu corespund realității întrucât nu se face vinovată de săvârșirea faptelor pentru care a fost sancționată.
În fapt, petenta a arătat că în data de 09.01.2015, în intervalul orar 11:30-12:30 se deplasa cu autoturismul proprietate personală către Administrația Finanțelor Publice Bihor pentru a ridica niște documente de la o colegă de facultate. S-a susținut că este de notorietate că, la ore de vârf, puținele locuri de parcare din fața instituției sunt ocupate aproape în totalitate, însă nu intenționa să staționeze pentru mai mult de câteva secunde necesare preluării documentelor. S-a susținut de către petentă că a fost atenționată de către un angajat al Poliției Locale Oradea că a parcat într-un loc nepermis, însă i-a explicat acestuia motivele pentru care a oprit acolo și că se va retrage de îndată. A arătat petenta că deși agentul de poliție a înțeles că staționarea sa în loc nepermis a durat câteva minute și era dispus să o lase să plece, de îndată ce a afirmat că și autoturismul Poliției Locale era parcat pe un loc destinat persoanelor cu dizabilități, i-a cerut să oprească autoturismul într-un loc indicat de dumnealui și să îi prezinte permisul de conducere. S-a menționat că polițistul local era cu un aparat de fotografiat cu care opinează că agentul intenționa să fabrice probe vizavi de săvârșirea unei contravenții constând în parcarea pe un loc indicat chiar de acesta la momentul la care i-a cerut să oprească. Petenta a arătat că a cerut să se consemneze expres acest lucru la obiecțiuni, însă nu a ținut cont de această solicitare pretextând că nu mai există spațiu disponibil la rubrica obiecțiuni. A considerat că aplicarea amenzii s-a datorat în totalitate orgoliului lezat al agentului constatator care a considerat că uniforma pe care o poartă și funcția pe care o deține îi conferă mai multe drepturi decât are un cetățean oarecare precum petenta.
În drept au fost invocate prevederile art. 7, art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, art. 105 din OUG nr. 195/2002, art. 453 Cod. proc.civ.
În probațiune, petenta a depus la dosarul cauzei înscrisuri: fotografii ale mașinii Poliției Locale Oradea parcată pe locul destinat persoanelor cu dizabilități.
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal de contravenție contestat.
În fapt, în data de 09.01.2015, ora 11:31, petenta circulând cu autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare_ nu a respectat indicatorul rutier „oprirea interzisă” amplasat pe . voluntar în raza de acțiune a acestuia. În consecință, în conformitate cu prevederile art. 142 lit. a din HG nr. 1391/2006 și OUG nr. 195/2002 republicată, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 195 lei și 2 puncte penalizare. În ce privește competența agentului constatator, s-a arătat că potrivit prev. art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 privind Poliția L., în domeniul circulației pe drumurile publice, Poliția L. are următoarele atribuții:… constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis….” Intimata a considerat că agentul constatator a acționat conform prevederilor Legii nr. 155/2010 privind Poliția L. și a HG nr. 1332/2010 privind Regulamentul cadru de organizare și funcționare a Poliției Locale. De asemenea, s-a susținut că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul Codului civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal. Mai mult, procesul verbal de contravenție contestat cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de lege, fiind indicat atât actul normativ care prevede contravenția cât și norma în concret.
Intimata a menționat că procesul verbal de contravenție se bucură de prezumțiile de legalitate, veridicitate și autenticitate, iar raportat la jurisprudența CEDO incidentă în materie, fapta a fost constatată personal de către agentul constatator, astfel veridicitatea constatărilor personale ale agentului nu poate fi pusă sub semnul întrebării.
Intimata a solicitat menținerea procesului verbal de contravenție contestat având în vedere că nu există niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, iar petentul nu a furnizat niciun motiv plauzibil pentru care agentul constatator ar fi perceput eronat realitatea faptică.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 din Noul Cod. proc.civ., Legea nr. 155/2010, HG nr. 1332/2010.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, petenta a reiterat, în esență, susținerile din plângerea contravențională depusă la dosar.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 09.01.2014 de intimata POLIȚIA L. ORADEA, petenta P. P. M. a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 195 lei reprezentând echivalentul a 2 puncte-amendă și 2 puncte de penalizare, în baza art. 142, lit. a) din HG nr. 1391/2006 raportat la art. 99, alin. 2 și art. 108, alin. 1, lit. a), pct. 8 din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut în sarcina petentei că, în data de 09.01.2014, ora 11:31, circulând cu autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare_ nu a respectat indicatorul rutier „oprirea interzisă” amplasat pe . Oradea, oprind voluntar în raza de acțiune a acestuia.
Instanța constată că plângerea contravențională este introdusă în termenul legal de 15 zile consacrat de prevederile art. 31, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța constată că acesta a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și art. 19 din OG nr. 2/2001, iar în urma coroborării materialului probator existent la dosarul cauzei, nu există indicii de natură să răstoarne prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.
Instanța constată că, prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, publicată în M. Of. nr. 833/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, a statuat că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001. În raport de acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. Prin prisma dispozițiilor acestei decizii, obligatorie pentru toate instanțele, în temeiul art. 3307 Cod procedură civilă, analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că motivele de nulitate invocate de petentă sunt cauze de nulitate relativă, care pot duce la anularea procesului verbal doar daca se face dovada producerii unei vătămări care nu poate fi altfel înlăturată, dovadă care nu a fost efectuată în cauză de petentă.
Astfel, privitor la faptul că agentul constatator a menționat în procesul-verbal de contravenție anul ,,2014’’, în loc de anul ,,2015’’ ca an al săvârșii contravenției și întocmirii procesului-verbal, instanța reține că nu s-a produs petentei nicio vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. Nulitatea acestuia nu poate fi antrenată de orice eroare materială sau omisiune a agentului constatator, ci numai de acele lipsuri care sunt declarate de lege ca fiind esențiale, mai exact cele indicate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sau acele lipsuri ce atrag vătămări esențiale, constatate ca atare de instanță, ce nu pot fi înlăturate decât prin anularea procesului verbal. O interpretare mult prea extensivă a cauzelor de nulitate ar contraveni intenției legiuitorului și ar fi de natură să încurajeze încălcarea normelor legale.
Un alt motiv de nulitate absolută indicat de către petentă vizează faptul de a nu i se fi adus la cunoștință, de către agentul constatator, dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la cele reținute. Analizând acest motiv de nulitate prin prisma prevederilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea nulității necondiționate, prevăzute de text, vizează neconsemnarea în cuprinsul procesului verbal a obiecțiunilor formulate de contravenient, iar nu nerespectarea de către agentul constatator a obligației impuse în prima parte a textului. Or, nerespectarea acestei obligații este de natură să vatăme, într-o oarecare măsură, dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni, însă această vătămare este înlăturată prin posibilitatea pusă la îndemâna contravenientului de a formula plângere împotriva procesului verbal, prilej cu care poate invoca orice motive de nelegalitate și netemeinicie a acestuia.
Petenta a mai susținut că beneficiază de prezumția de nevinovăție, contravenția reținută în sarcina sa are caracterul unei acuzații în materie penală, iar sarcina probei cade în sarcina agentului constatator. Raportat la aceasta, instanța consideră că procesul-verbal contravențional, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, o interpretare contrară fiind de natură a perturba funcționarea autorităților statului, deoarece ar fi extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase. Instanța apreciază că o astfel de prezumție relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal este rezonabilă si legitimă, ocrotind încrederea de care trebuie sa se bucure actul autorității.
Aspectele invocate de petentă cu privire la reaua-credință a agentului constatator nu au fost probate în vreun fel de aceasta, iar instanța va reține că petenta are alte căi legale pe care le poate urma în cazul în care consideră că agentul constatator nu a avut o conduită conformă.
În ceea ce privește competența agentului constatator, instanța va reține că, potrivit prev. art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 privind Poliția L., în domeniul circulației pe drumurile publice, Poliția L. are următoarele atribuții: … constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis….”.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază procesul-verbal contravențional atacat ca îndeplinind cerințele legale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Privitor la fondul cauzei, instanța reține că fapta reținută în sarcina petentei îmbracă forma contravenției prevăzute de art. 99, alin. 2 coroborat cu art. 108, alin. 1, lit. a), pct. 8 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevede că reprezintă contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni și 2 puncte de penalizare oprirea neregulamentară.
Pe de altă parte, art. 142, lit. a) din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002, statuează: ,,Se interzice oprirea voluntara a vehiculelor: a) in zona de actiune a indicatorului "Oprirea interzisa".
De asemenea, potrivit art. 63, alin. 1 din OUG nr. 195/2002, ,,se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare’’.
Instanța are în vedere că, în dreptul român este unanim acceptat că actul administrativ legal încheiat are forță probantă asupra celor consemnate si constate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce face ca în favoarea procesului-verbal sa opereze o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Instanța apreciază că o astfel de prezumție este rezonabilă si legitimă, ocrotind încrederea de care trebuie sa se bucure actul autorității. Punând în balanță prezumțiile care operează în cauză, și anume prezumția de nevinovăție a petentei si prezumția de bună-credință a agentului constatator, hotărâtor asupra pricinii este faptul ca actul a fost întocmit la momentul constatării faptei în mod nemijlocit de agentul constatator.
Instanța apreciază că în speță s-a respectat voința legiuitorului de a se aplica o sancțiune care să respecte principiul proporționalității, iar aplicarea sancțiunii avertismentului pentru o astfel de faptă ar însemna a minimaliza importanța respectării obligației de a circula pe drumurile publice cu respectarea regulilor de circulație rutieră.
În consecință, pentru considerentele de fapt si de drept expuse, în baza art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va constata că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, motiv pentru care urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată, menținând în întregime procesul verbal contestat.
De asemenea, instanța va constata că, din eroare, s-a menționat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ data întocmirii acestuia, ca fiind data de ,,09.01.2014’’ în loc de data de ,,09.01.2015’’.
Raportat la soluția pronunțată, constatând culpa procesuală a petentei, în baza art. 453 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată, luând act că intimata nu a solicitat astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta P. P. M., CNP_, cu domiciliul în Oradea, ./A, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, județul Bihor și în consecință:
Constată că, din eroare, s-a menționat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ data întocmirii acestuia, ca fiind data de ,,09.01.2014’’ în loc de data de ,,09.01.2015’’.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.01.2015 încheiat de intimata POLIȚIA L. ORADEA.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06 aprilie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. O. G. D. C.
Red. C.O.G.
Dact. DC/4ex/16.07.2015
Comunicări 2ex- P. P. M.
- Poliția L. Oradea
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3324/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3343/2015.... → |
|---|
