Plângere contravenţională. Sentința nr. 3532/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3532/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 3532/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr. 3532/2015
Ședința publică de la 10 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Grefier C. M. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. M. M. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI BIHOR, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 27.03.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, a amânat pronunțarea pentru data de 10.04.2015.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 18.12.2014, sub nr. de dosar_, petentul S. M.-M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună în principal anularea procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/15.12.2014 întocmit de Serviciul Poliției Rutiere Bihor, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a învederat instanței faptul că agentul constatator a aplicat greșit legea atunci când a reținut săvârșirea unei fapte contravenționale incriminate de HG nr. 1391/2006. Art. 102, alin. 3, lit. e) din OUG nr. 195/2002 arată clar încălcarea căror prevederi atrage aplicarea sa și în acest text de lege nu apare ca fiind sancționabile prevederile art. 121, alin. 1 din HG nr. 1391/2006. Acest aspect atrage anularea procesului verbal, petentul beneficiind de toate garanțiile prevăzute în favoarea acuzatului din materie penală, conform CEDO. Instanța nu se poate subroga agentului constatator și nu poate îndrepta viciile procesului-verbal de contravenție, aspect care reiese și din opinia exprimată de CSM în ședința din 25.11.2009.
În drept, petentul a invocat OG nr. 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare (fila 14), solicitând respingerea plângerii ca netemeinică și nelegală, deoarece procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea aspectelor de formă și fond prevăzute de OG nr.2/2001. La aceasta a anexat, în probațiune, fotografii radar, copia atestatului de operator radar și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/15.12.2014, Serviciul Poliției Rutiere Bihor l-a sancționat contravențional pe petentul S. M.-M. cu amendă în cuantum de 810 lei reprezentând echivalentul a 9 puncte-amendă și suspendarea permisului de conducere pe o durată de 90 zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 121, alin. 1 din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 rap la art. 102, alin. 3, lit. e) din OUG nr. 195/2002.
S-a reținut în sarcina petentului că, pe data de 15.12.2014, pe DN 1/ E 60, în localitatea Oșorhei, județul Bihor, petentul a fost depistat conducând autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare 5232BKK cu o viteză de 101 km/oră, într-o zonă de limitare a vitezei de 50 km/h, fapt înregistrat radar și filmat video pe HDD-19, radarul fiind amplasat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_.
Instanța constată că plângerea contravențională este introdusă în termenul legal de 15 zile consacrat de prevederile art. 31, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța constată că acesta a fost legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, iar în urma coroborării materialului probator existent la dosarul cauzei, nu există indicii de natură să răstoarne prezumția relativă de temeinicie de care se bucură acesta.
Petentul a mai susținut că beneficiază de prezumția de nevinovăție, contravenția reținută în sarcina sa are caracterul unei acuzații în materie penală, iar sarcina probei cade în sarcina agentului constatator. Raportat la aceasta, instanța consideră că procesul-verbal contravențional, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, o interpretare contrară fiind de natură a perturba funcționarea autorităților statului, deoarece ar fi extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța apreciază că o astfel de prezumție relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal este rezonabilă si legitimă, ocrotind încrederea de care trebuie sa se bucure actul autorității. Hotărârea cauza A. c. României invocată de petent nu lipsește procesul-verbal contravențional de forță probantă, ci critică doar modul de administrare a probelor în astfel de litigii. Astfel, sarcina probei în procedura soluționării plângerii contravenționale revine contravenientului, iar prin aceasta nu se încalcă dreptul acestuia la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă procesului penal, deoarece plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie, cu toate garanțiile ce decurg din aceasta.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază procesul-verbal contravențional atacat ca îndeplinind cerințele legale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Privitor la fondul cauzei, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator îmbracă forma contravenției prevăzute de art. 102, alin. 3, lit. e) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ,,Constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) lit. e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic’’.
Pe de altă parte, art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG nr. 195/2002 prevede: ,,(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. (2) Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic’’.
Conform art. 49 alin 5 din OUG nr. 195/2002 „viteza maximă admisă în localitate este de 50 km/oră.”
Instanța va înlătura apărarea petentului, care a susținut că agentul constatator a aplicat greșit legea atunci când a reținut săvârșirea unei fapte contravenționale incriminate de HG nr. 1391/2006. În acest sens, instanța va reține că, atunci când agenții de poliție rutieră aplică sancțiuni contravenționale, trebuie să coroboreze prevederile OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu prevederile H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG nr. 195/2002.
Așadar, după cum reiese din economia textelor de lege invocate mai sus, fapta care a fost încălcată de petent este prevăzută în mod generic de art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare al OUG nr. 195/2002, iar sancționarea acesteia este prevăzută de art. 102, alin. 3, lit. e) din OUG nr. 195/2002. În funcție de numărul de kilometri cu care petentul a depășit limita legală de viteză, OUG nr. 195/2002 stabilește în ce clasă de sancțiuni este încadrată fapta, care sunt limitele de puncte de amendă, eventualele puncte de penalizare aplicate și eventual aplicarea unei sancțiuni complementare.
Prin urmare, nu se impune anularea procesului-verbal de contravenție nici sub acest aspect.
În ceea ce privește temeinicia situației de fapt reținute de agentul constatator, instanța reține că intimatul a făcut dovada temeiniciei procesului verbal, depunând la dosarul cauzei două fotografii radar și un CD (filele 15-17), din care rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare 5232BKK cu o viteză de 101 km/oră, într-o zonă de limitare a vitezei de 50 km/h.
De asemenea s-a probat faptul că aparatul radar cu care s-a captat imaginea, amplasat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI_, este verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică nr._/05.03.2014 (fila 16 verso).
În plus, intimatul a depus la dosar și copia atestatului de operator radar a agentului de poliție rutieră G. nr. 11/2014 (fila 16).
Instanța are în vedere că în dreptul român este unanim acceptat că actul administrativ legal încheiat are forță probantă asupra celor consemnate si constate personal de agentul care l-a instrumentat, ceea ce face ca în favoarea procesului-verbal sa opereze o prezumție relativă de legalitate și temeinicie.
Instanța apreciază că o astfel de prezumție este rezonabilă si legitimă, ocrotind încrederea de care trebuie sa se bucure actul autorității. Punând în balanță prezumțiile care operează în cauză, și anume prezumția de nevinovăție a petentului si prezumția de bună-credință a agentului constatator, hotărâtor asupra pricinii este faptul că situația de fapt reținută în procesul-verbal se coroborează cu fotografia radar depusă la dosarul cauzei, motiv pentru care instanța va da valoare probatorie procesului-verbal contravențional, întocmit pentru o faptă constatată ex propriis sensibus de agentul constatator și, în plus, constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. În concluzie, instanța constată existența faptei contravenționale reținute în sarcina petentului, mai ales că petentul a și menționat în mod expres în procesul verbal, la momentul semnării acestuia, că nu are obiecțiuni cu privire la cele reținute de agentul constatator.
Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, instanța consideră că fapta a fost corect individualizată iar amenda aplicată a fost în cuantumul minim special prevăzut de lege, adică 810 lei, echivalentul a 9 puncte-amendă, care reprezintă minimul prevăzut pentru clasa a IV-a de sancțiuni, potrivit art. 98, alin. 1, 2 și 4, lit. d) din OUG nr. 195/2002. Pe de altă parte, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile este obligatorie raportat la fapta săvârșită, potrivit art. 102, alin. 3, lit. e) din OUG nr. 195/2002.
Instanța apreciază că în speță s-a respectat voința legiuitorului de a se aplica o sancțiune care să respecte principiul proporționalității, iar aplicarea sancțiunii avertismentului pentru o astfel de faptă ar însemna a minimaliza importanța respectării obligației de a circula cu viteză legală, fără a pune în primejdie siguranța celorlalți participanți la trafic, precum și propria siguranță a petentului.
În consecință, pentru considerentele de fapt si de drept expuse, în baza art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, instanța va constata că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, motiv pentru care urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată, menținând în întregime procesul verbal contestat.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. M.-M., domiciliat în Oradea, ., . 2, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, Piața T., nr. 18, județul Bihor și, în consecință:
Menține ca legal și temeinic procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/15.12.2014 întocmit de Serviciul Poliției Rutiere Bihor.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2015.
P., GREFIER,
V. M. C. C.
red.VM.16.04.2015
4 ex.
2 .
- S. M.-M.
- INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3507/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4146/2015.... → |
|---|
