Plângere contravenţională. Sentința nr. 9558/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9558/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 9558/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9558/2015
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. G. C.
GREFIER: C. D.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta M. A. și pe intimata ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile nu se prezintă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26.10.2015 respectiv 02.11.2015, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Constată că, prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 08.06.2015, sub dosar nr._, timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (fila 13), petenta M. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația I. Oradea, ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să dispună anularea chitanței . nr. 1260 din data de 22.05.2015 și, pe cale de consecință, obligarea Primăriei Oradea la restituirea sumei de 306 lei încasată necuvenit, cu cheltuieli de judecată.
Petenta a susținut că este adevărat faptul că în data de 22.05.2015 a staționat în raza de acțiune a indicatorului rutier „oprirea interzisă”, însă nu voluntar ci de nevoie. În acest sens, petenta a arătat că la data de 22.05.2015 s-a deplasat cu autoturismul nr. de înmatriculare_ pe . înspre Cartierul Rogerius pentru a-și lua fiica care o aștepta în fața școlii. A învederat că la semaforul de lângă Muzeu a rămas fără benzină și în condițiile în care bloca circulația și nimeni nu a venit să o ajute, a împins singură mașina cât de mult a putut spre marginea șoselei pentru a nu deranja circulația. Petenta a învederat că a mers să-și ia copilul de la școală și când s-a întors nu și-a mai găsit autoturismul, astfel că s-a deplasat la depozitul de mașini, unde i s-a spus că trebuie să achite o taxă de 300 lei pentru a-și recupera autoturismul.
Petenta a arătat că a fost întrebată de ce nu a lăsat bilet scris într-o situație în care în primul rând a fost mamă, gândindu-se doar cum să ajungă mai repede la copilul său care o aștepta. A considerat petenta că situația descrisă a fost una excepțională, iar pretinderea sumei de 306 lei pentru ridicarea autoturismului este nelegală și abuzivă, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casației și Justiție și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 9/2015.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1341 din Noul Cod Civil.
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția inadmisibilității plângerii, excepția tardivității plângerii, iar pe fond, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În susținerea excepției inadmisibilității, s-a arătat că, în aprecierea petentei, chitanța . nr. 1260/22.05.2015 contestată, nu poate face obiectul unei plângeri contravenționale, dat fiind faptul că documentul contestat nu este decât un mijloc de probă. În fapt, chitanța în cauză reprezintă proba plății prestației intimatei, respectiv contravaloare cheltuieli de ridicare, transport și depozitare și cheltuieli de staționare în depozit.
În susținerea excepției tardivității plângerii, intimata a arătat că, având în vedere că obiectul acțiunii este un mijloc de probă, mai exact o chitanță și nu procesul verbal de contravenție, se impune admiterea excepției, dat fiind că termenul legal de 15 zile de introducere a unei plângeri contravenționale având ca obiect un proces verbal de contravenție s-a prescris.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că la data de 22.05.2015, ora 16:07, în zona P-ța C., autovehiculul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare_ a fost depistat staționat voluntar în zona de acțiune a indicatorului rutier de oprire interzisă. Î_ aceste condiții, agentul constatator a întocmit Dispoziția de ridicare a vehiculului . nr._/22.05.2015 la ora 16:15, autovehiculul în cauză fiind ridicat, transportat și depozitat în locul special amenajat pentru aceste situații de decongestionare a traficului. S-a arătat că dispoziția menționată mai sus a fost emisă în baza OUG nr. 195/2002 și a HG nr. 1391/2006, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, fiind act administrativ, emis de o autoritate publică, în vederea executării în concret a legii, modifică raporturi juridice preexistente(vehiculul este îndepărtat din locul în care a fost staționat de către conducătorul auto, iar acesta este lipsit temporar de folosința bunului) și dă naștere unor raporturi juridice noi, deținătorul vehiculului fiind obligat să suporte contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului. Prin urmare, este evident că Dispoziția de ridicare a vehiculului . nr._/22.05.2015 nu este un act accesoriu al procesului verbal de contravenție reglementat potrivit OG nr. 2/2001.
S-a arătat că potrivit art. 150 alin. 1 din HCL nr. 640/2006 „autovehiculele care ocupă ilegal drumurile publice, trotuarele, zonele verzi, spațiile cu altă destinație decât aceea de parcare aflate pe domeniul public sau privat din municipiul Oradea aflate în zona parcărilor publice sau alăturate acestora, precum și acelea care nu respectă reglementările cu privire la utilizarea parcărilor publice pot fi supuse ridicării, transportării și depozitării în spații special amenajate la dispoziția agenților constatatori de la Poliție Rutieră Oradea sau de la Poliția Comunitară Oradea. De asemenea, potrivit prevederilor art.161.1(1) Pentru asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, poliția rutieră/politia locala poate dispune măsura tehnico-administrativă de ridicare a vehiculelor/remorcilor staționate neregulamentar pe partea carosabilă a drumurilor publice.
Intimata a învederat că cele invocate de petentă nu sunt susținute de nicio dovadă, raportat la faptul că din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar rezultă, fără putință de tăgadă, vinovăția petentei și săvârșirea faptei reținută în sarcina sa. S-a susținut că starea reală de fapt a fost constatată personal de agentul constatator, iar actul constatator constituie mijloc de probă. Or, din cuprinsul planșelor foto de la data și locul săvârșirii faptei contravenționale rezultă că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei întrucât autoturismul s-a aflat parcat neregulamentar pe domeniul public al municipiului Oradea, impunându-se în mod imperativ eliberarea zonei în cauză, prin ridicarea autovehiculului. A apreciat că în speță, culpa îi aparține exclusiv petentei, care datorită neglijenței/indiferenței în calitate de conducător auto și mai ales de părinte responsabil, nu ar fi trebuit să ajungă în situația în care să rămână „fără benzină” mai ales când știa foarte bine că trebuie să ajungă după copil la școală. Mai mult, petenta avea posibilitatea de a alimenta autovehiculul cu benzină de la stația Peco „Petrom” pe lângă care trecuse la momentul respectiv, stație peco aflată tot în Piața C.. A considerat că situația expusă de petentă nu a fost una excepțională, astfel că la întrebarea agentului constatator „de ce nu a lăsat un bilet scris la vedere”, petenta nu a putut da nici un răspuns credibil și probat, acest fapt, dând de înțeles că nu ar fi fost vorba de nici un astfel de „situație excepțională”.
În ce privește solicitarea petentei de a i se înapoia suma de 306 lei, intimata a arătat că acest lucru nu este posibil întrucât respectiva sumă reprezintă contravaloarea costurilor și cheltuielilor efectuate odată cu ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului, costuri ce s-au produs efectiv datorită culpei exclusive a petentei.
Intimata a susținut că Decizia nr. 9/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casației și Justiție a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 526 din 15 iulie 2015 și devine obligatorie de la data publicării, astfel că nu este incidentă în speța de față.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 C. proc.civ., HG nr. 1391/2006 actualizată, HCL al municipiului Oradea nr. 640/2006.
În probațiune, intimata a depus la dosar înscrisuri: planșe foto, Dispoziția de ridicare a vehiculului . nr._/22.05.2015.
Petenta a depsu la dosarul cauzei un răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către intimată, ca fiind neîntemeiate. S-au reiterat totodată susținerile din plângerea inițial formulată, susținându-se că plângerea formulată în prezentul dosar nu este una contravențională.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 22.05.2015, petenta M. A. a staționat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe . Oradea, în raza de acțiune a indicatorului rutier „Oprirea Interzisă”. C. petenta s-a întors la mașină nu și-a mai găsit-o acolo.
Deplasându-se ulterior la Depozitul de mașini, i s-a spus că, dacă dorește să își recupereze autovehiculul, trebuie dă achite o taxă de 300 lei. Prin Chitanța . nr. 1260 din 22.05.2015 eliberată de către intimata Administrația I. Oradea (fila 8), petenta a achitat intimatei suma de 306 lei, din care suma de 300 lei reprezintă cheltuielile de ridicare, transport și depozitare, iar 6 lei reprezintă cheltuielile de staționare în depozit, conform chitanței contestate.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, invocată de către petentă, instanța consideră că această excepție este una neîntemeiată. Astfel, nimic nu o împiedică pe petentă să formuleze o cerere prin care să solicite anularea unei chitanțe de plată. Plângerea petentei nu este una contravențională, ci o plângere formulată pe dreptul comun. A considera inadmisibilă o astfel de plângere înseamnă a-i împiedica petentei accesul la justiție. Prin urmare plângerea petentei este una admisibilă, astfel că instanța va respinge această excepție a intimatei, ca fiind neîntemeiată.
Este adevărat că petenta a fost și sancționată contravențional, pentru fapta mai sus arătată, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 22.05.2015 încheiat de Poliția Locală Oradea, însă petenta nu a înțeles să conteste procesul verbal de contravenție. În plus, prin procesul verbal de contravenție nu se face vorbire despre perceperea vreunei taxe pentru ridicarea autovehiculului petentei. În consecință, taxa percepută pentru operațiunile de ridicare ale autovehiculului petentei este una distinctă de procesul verbal de contravenție, perceperea acestei taxe putând fi contestată pe cale separată. Contestarea perceperii acestei taxe nu este condiționată de contestarea procesului verbal de contravenție, astfel că, și din acest punct de vedere, plângerea formulată de petentă, ce face obiectul prezentului dosar, este una admisibilă. Prin dispoziția de ridicare a autovehiculului de la fila 21 din dosarul cauzei, emisă de Poliția Locală Oradea, nu se face mențiune despre perceperea vreunei taxe la ridicarea autovehiculului, astfel că, contestarea directă a chitanței prin care s-a perceput o taxă, nu este condiționată de contestarea dispoziției de ridicare mai sus arătată. În consecință, și sub acest aspect, cererea formulată de petentă, privind anularea chitanței prin care s-a perceput o taxă în urma ridicării autovehiculului, este posibilă și admisibilă.
În ceea ce privește excepția tardivității plângerii contravenționale, instanța constată că, și în situația în care ne-am raporta la termenul de formulare a plângerii contravenționale, și nu la termenul general de prescripție, plângerea formulată de petentă este introdusă în termen. Astfel, raportat la momentul înmânării procesului verbal de contravenție (22.05.2015), termenul de 15 zile de depunere a unei plângeri contravenționale se împlinea la data de 06.06.2015. Cum data de 06.06.2015, cădea într-o zi nelucrătoare, respectiv într-o zi de sâmbătă, termenul de introducere a plângerii se împlinea în prima zi de lucru următoare, respectiv în ziua de luni, 08.06.2015, conform prevederilor art. 181 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă. Astfel, plângerea depusă la instanță la data de 08.06.2015, a fost formulată de petentă în termenul legal. Prin urmare, instanța va respinge, ca neîntemeiată, și excepția tardivității formulării plângerii, invocată de către intimată.
Pe fondul cauzei, instanța consideră că plângerea formulată de petentă este una întemeiată. astfel, prin Decizia nr. 9 din 25 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a decis că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 lit. b) și art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale.
Decizia mai sus arătată a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 526 din 15 iulie 2015, devenind obligatorie de la acea dată.
Instanța consideră că, în condițiile în care această Decizie a fost pronunțată în termenul de 15 zile, de formulare a plângerii contravenționale de către petentă, aceasta se poate prevala de conținutul Deciziei mai sus arătate, în sens larg, Decizia I.C.C.J. instituind o lege contravențională mai favorabilă în favoarea celui sancționat.
În consecință, potrivit dispozitivului Deciziei I.C.C.J., mai sus arătate, instanța consideră că atât ridicarea, cât și taxarea restituirii autovehiculelor, în baza hotărârilor adoptate de consiliile locale, este nelegală.
În consecință, pentru motivele mai sus arătate, instanța va admite cererea formulată de petentă și va anula Chitanța . nr. 1260 din 22.05.2015 eliberată de către intimată și obligă intimata să îi restituie petentei suma de 306 lei încasată necuvenit.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMERLE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității plângerii și excepția tardivității plângerii invocate de către intimata Administrația I. Oradea, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, jud. Bihor, în contradictoriu cu petenta M. A., domiciliată în S., nr. 300, jud. Bihor.
Admite plângerea formulată de petenta M. A. în contradictoriu cu intimata Administrația I. Oradea și, în consecință:
Anulează Chitanța . nr. 1260 din 22.05.2015 eliberată de către intimată și obligă intimata să îi restituie petentei suma de 306 lei încasată necuvenit.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării prezentei hotărâri, apel care se va depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. G. C. C. D.
Red. C.O.G.
Dact. D.C./4ex/08.01.2016
Comunicări 2ex- M. A.
- Administrația I. Oradea
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9556/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9578/2015.... → |
|---|
