Acţiune în constatare. Sentința nr. 9579/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9579/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 9579/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9579/2015
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M. I.
Grefier: M.-A. N.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant L. F. D. CU D..PR.ALES, reclamant L. D. CU D..PR.ALES, reclamant L. A. CU D..PR.ALES și pe pârât . SA, pârât . SA - AGENȚIA VELENȚA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Se constată faptul că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când judecătoria în vederea deliberării a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 26.10.2015, apoi pentru astăzi 02.11.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 25.09.2014, scutită de la plata taxei de timbru, reclamanții L. F. D., L. D. și L. A. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele B. C. Română S.A și B. C. Română S.A – Sucursala Bihor, să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise în Contractul de credit bancar nr. 113PF/06.09.2007, la punctul 5 și art. 2.10.a. din Condițiile generale de creditare - privind caracterul variabil al dobânzii; la punctul 6 și art. 3.7., art. 3.8. din Condițiile generale de creditare privind faptul că, în Dobânda anuală efectivă D.. este inclus si comisionul de urmărire riscuri, fără însă a-i fi precizat cuantumul și faptul că banca poate modifica unilateral nivelul comisioanelor în funcție de evoluția pieței financiar-bancare; la punctul 9 primul alineat și art. 3.3. din Condițiile generale de creditare - referitoare la comisionul de rambursare anticipată; la punctul 9 al doilea alineat și art. 3.1 din Condițiile generale de creditare - referitoare la comisionul de acordare credit, la punctul 9 al treilea alineat și art. 3.9. din Condițiile generale de creditare - referitoare la comisionul de administrare de 50,00 Euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1; clauze înscrise în convenția încheiată cu S.C. BCR S.A. - Agenția Velența, ca fiind abuzive și nelegale, iar pe cale de consecință să se dispună eliminarea lor din convenția de credit.
Se solicită de asemenea, în cazul admiterii primului capăt de cerere, ca, în baza art.993-997 C. civ., să se constate ca fiind o plată nedatorată sumele încasate lunar de bancă în contul dobânzi variabile, a comisionului de urmărire riscuri, a comisionului de acordare credit, comisionului de administrare și de rambursare anticipată, de la data derulării convenției de credit și până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în acest sens. Totodată, să se constate ca fiind o plată nedatorată suma încasată inițial de bancă, cu titlu de comision de acordare credit de 1,80% flat și în consecință să fie obligate pârâtele la restituirea acesteia.
Se solicită obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate, reprezentând dobânzi variabile, a comisionului de urmărire riscuri, a comisionului de acordare credit, a comisionului de administrare și de rambursare anticipată achitate de la data încheierii convenției, 06.09.2007, și până la data pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive, așa cum rezultă din graficul de rambursare, obligarea pârâtei în baza art. 994 C. civ. la plata de dobânzi asupra sumei constatată ca fiind percepută în mod abuziv, precum și a următoarelor dobânzi și comisioane pe care le va încasa până la pronunțarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că între L. F. D., în calitate de împrumutat, L. D., în calitate de coplătitor, L. A. în calitate de uzufructuar viager, pe de o parte și B. C. Română S.A., pe de altă parte, a fost încheiat Contractul de credit bancar nr. 113PF/06.09.2007, având ca obiect acordarea de către bancă a unui credit în cuantum de 100.000 Euro. Pârâta și-a luat toate măsurile de protecție privind un eventual risc de neplată a creditului de către împrumutat, prin încheierea a două Contracte de ipotecă, autentificate sub nr. 1162/07.09.2007, respectiv sub nr. 1161/07.09.2007, de către BNP Chindlea E. L. asupra imobilului teren arabil în Rituri cu casa de locuit în stadiul în R.-acoperită situate în Beiuș, ., Jud. Bihor și asupra imobilului grădină în intravilan și casă situate în Gurani, nr. 58, ., garanție care acoperă valoarea creditului, fiind evaluată în acest sens, deci nu există alte riscuri pe care împrumutatul ar trebui să le suporte, plătind lunar mai multe comisioane ilegale.
La punctul 5 din Contract se prevede că: "La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 7,4% pe an și este fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct. 7 și 8. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,5 p.p.", iar art. 2.10.a. prevede că: "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului,în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent"
Aceste clauze sunt afectate de o condiție potestativă pură a co-contractantului, iar în conformitate cu art. 1010 C. civ. (în vigoare la momentul încheierii convenției de credit), clauza privind dobânda variabilă este lovită de nulitate absolută. Aceste clauze nu au fost negociate de către părțile contractante, ci sunt clauze impuse de bancă, nenegociabile, iar modul abuziv de modificare a dobânzilor, unilateral, fără o înștiințare prealabilă și fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract, încalcă prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 și creează în detrimentul nostru și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Astfel cum a reținut și ICCJ într-o cauză asemănătoare, respectiv în dosar nr._/3/2011: "Alegerea tipului de contract financiar nu echivalează cu negocierea care se poartă asupra clauzelor contractuale, contractele de credit fiind contracte preformulate impuse de bancă clienților în baza unui model validat în prealabil de / B.N.R., „libertatea de voință" a clientului rezumându-se la a semna sau nu contractul pe care l-a ales în prealabil, alegere care este și ea controlată de bancă, aceasta fiind cea care stabilește scoringul/ratingul clientului, elemente în funcție de care banca indică clientului tipul de credit în care se încadrează conform ratingului".
În acest context, pct.5 din contractul de credit și art. 2.10.a. din Condițiile generale de creditare pun sub semnul întrebării echilibrul contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, dobânda modificată urmând a fi aplicată după afișarea la sediul băncii, fără o motivație întemeiată și fără a fi măcar comunicată clientului.
Or conform art. 1 lit. a) din Anexa Legii nr. 193/2000, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și, totodată, cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. Clauza care dă dreptul Băncii de a modifica unilateral dobânda nu este raportată la un indicator precis, individualizat, determinabil, fiind indicat doar în mod generic, „dobânda de referință variabilă".
ICCJ, în cauza la care a făcut referire mai sus (dosar nr._/3/2011), raportându-se la ultima teză a punctului 5 din Contractul de credit bancar încheiat cu BCR (respectiv în contractul său"...dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR la care se adaugă 1,5 p.p.") a reținut, prin Decizia irevocabilă pronunțată, în data de 13.11.2013, următoarele: "In discuție este ultima teză a acestei clauze care consfințește caracterul său abuziv, de vreme ce dobânda variabilă este raportată la o dobândă stabilită discreționar de către bancă și nu la indici de referință obiectivi verificabili și care să ofere părții posibilitatea de a înțelege mecanismul deformare al acestei dobânzi.
In speță, banca a exclus din mecanismul de formare al dobânzii criteriul obiectiv al pieței financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare dând posibilitatea băncii ca, indiferent de creșterea sau diminuarea indicelui EURIBOR, dobânda să nu scadă niciodată, aceasta urmând a fi adoptată prin creșterea marjei fixe, operând astfel o ajustare automată care să mențină dobânda la nivelul dorit.
Astfel, deși indicele EURIBOR a scăzut de la momentul încheierii contractului fiind de 5% în anul 2008 și ajungând la 0,6% în 2010, ratele calculate de către bancă nu au fost modificate în sensul diminuării lor astfel cum era firesc. Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, clauza nefiind negociată direct cu intimatul consumator, au fost încălcate principiile bunei credințe, creându-se astfel în detrimentul acestuia un semnificativ dezechilibru."
Prin urmare, solicită să se constate că, pct. 5 din Contractul de credit bancar, respectiv art. 2.10.a. din Condițiile generale de creditare referitoare la caracterul variabil al dobânzii, constituie clauze abuzive, în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, și pe cale de consecință să se dispună eliminarea din contract.
La punctul 6 din Contractul se precizează faptul că, în Dobânda anuală efectivă D., este inclus si comisionul de urmărire riscuri, fără însă a-i fi precizat cuantumul. Acest comision, în opinia lor este asimilat comisionului de risc, dar mascat sub o altă denumire și prin urmare este perceput în mod abuziv și nelegal.
Invocă art. 1 alin. 3 și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000.
B. nu le-a adus la cunoștință, sub nicio formă, motivul pentru care au inclus aceste comisioane, scopul lor, riscul pe care banca a vrut să îl acopere, din moment ce erau constituite două garanții reale imobiliare care acopereau toate riscurile sau orice alt element de fapt determinant în stabilirea cuantumului acestor comisioane. Pârâtele nu au prezentat nicio justificare precisă și adaptată trăsăturilor specifice profesionale, sociale și materiale ale acestora, pentru a încasa aceste comisioane. Pârâtele nu au explicat care este riscul exact pe care doresc să-1 evite sau riscul pe care ei, în calitate de împrumutați îl reprezentau pentru perceperea acestor comisioane, până la restituirea la termen a împrumutului
De observat că art. 3.7. din condițiile generale de creditare pune sub semnul întrebării echilibrul contractual, în sensul că oferă Băncii dreptul de modifica unilateral nivelul comisioanelor, fără ca noua valoare să fie negociată cu clientul, comisionul modificat urmând a fi aplicat după afișarea la sediul băncii sau după comunicarea prin scrisoare recomandată. întrucât nu se indică, în mod concret, în contract ce anume se înțelege prin sintagma "evoluția pieței financiar bancare" consideră că, această modalitate de exprimare face ca respectiva clauză să fie interpretată doar în favoarea băncii, servind doar intereselor acesteia, fără da posibilitatea consumatorului de a verifica dacă majorarea este judicios dispus și dacă era necesară și proporțională scopului urmărit. Așadar, pârâta BCR nu înțeles să aducă la îndeplinire condiția pozitivă de transparență, impusă de lege.
De asemenea, este nelegală, abuzivă și totodată atrage un vădit dezechilibru contractual clauza stipulată la punctul 9 primul alineat din Contractul de credit bancar nr. 113PF/06.09.2007, precum și cea stipulată la art. 3.3 din Condițiile generale de creditare - referitoare la comisionul de rambursare anticipată.
Astfel, ca urmare a prevederilor stipulate în OUG nr. 50/2010, pentru a pune în concordanță contractul de credit cu aceste prevederi, trebuia încheiat un act adițional între părți, conform art. 40, alin. 1 din OUG nr. 50/2010. În acest context, cuantumul și condițiile perceperii comisionului de rambursare anticipată au fost modificate prin prevederile art. 67-69 din OUG nr. 50/2010, în sensul reducerii acestuia, în favoarea consumatorului. În plus, art. 68 lit. c) din OUG nr. 50/2010, prevede expres că nu se solicită o compensație pentru rambursare anticipată dacă aceasta intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă, ceea ce nu este prevăzut în contractul nostru de credit.
Totodată este nelegală și abuzivă clauza stipulată la punctul 9 al doilea alineat din Contractul de credit bancar nr. 113PF/06.09.2007, precum și cea stipulata la art. 3.1 din Condițiile generale de creditare, referitoare la comisionul de acordare credit de 1,80% flat. Nici această clauză nu a fost negociată de către părți, contractul încheiat fiind unul de adeziune, cu clauze nenegociabile.
Din cuprinsul contractului de credit și din condițiile generale de creditare-anexă la acesta, nu rezultă explicit serviciul pe care banca 1-a prestat și în temeiul căruia era îndreptățită să perceapă acest comision. La momentul acordării creditului, banca nu a prestat niciun serviciu în temeiul căruia să fie îndreptățită la perceperea comisionului în speță.
Conform art. 3.1. din condițiile generale de creditare, comisionul de acordare credit: se plătește la prima tragere a creditului și se calculează la valoarea creditului prevăzută în contract. Cu toate că, la prima vedere, comisionul de acordare credit a fost plătit doar inițial, punctul 6 din contract contrazice acest lucru. Se poate observa că, în Dobânda anuală efectivă este inclus și comisionul de acordare credit, ceea ce înseamnă că acest comision intră în cuantumul total al creditului și pentru el clientul plătește lunar, în mod nejustificat, nelegal și abuziv, o dobândă pe termen lung.
Prin urmare, banca nu doar că a încasat inițial, în mod nelegal un procent de 1,80% din valoarea creditului, cu titlu de comision acordare credit, ci continuă să perceapă lunar dobândă pentru presupusul "serviciu".
Altă clauză nelegală și abuzivă este cea stipulată la punctul 9 al treilea alineat din Contract, precum și cea stipulata la art. 3.9 din Condițiile generale de creditare, referitoare la comisionul de administrare de 50.00 Euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1. Nici acest comision nu a fost negociat de către părțile co-contractante, contractul încheiat a fost unul tip, preformulat, cu clauze nenegociabile.
Din întreg contractul de credit și din condițiile acestuia nu se poate stabili în baza căror elemente a stabilit banca cuantumul acestui comision și ce costuri presupune administrarea creditului. Deci rezultă că, pentru același serviciu (acordarea creditului), banca percepe două costuri - dobânda și comisionul de administrare, fără ca distincția dintre aceste costuri să fie exprimată în mod clar, astfel cum cer prevederile Legii nr. 193/2000, sens în care atrage după sine un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Practica judiciară este în același sens. Astfel, prin Sentința civilă nr._/2013, a Judecătoriei Oradea, în dosar nr._/271/2012, s-a constatat că pentru același serviciu, respectiv acordarea creditului, "banca (BCR) percepe două costuri-dobânda și comisionul de administrare - fără ca distincția dintre aceste costuri să fie exprimată în mod clar și inteligibil, astfel cum cer art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE și art. 4 alin. 6 din legea 193/2000. Perspectiva din care simpla determinare a prețului, sub forma unui procent din soldul creditului, ar reprezenta o exprimare clară și inteligibilă a clauzei referitoare la preț nu poate fi primită, întrucât scindarea costului contractului induce ideea unor rațiuni diferite de percepere a componentelor prețului, ce trebuie cunoscute de cocontractant, trebuie să fie transparente, condiție neîndeplinită în speță. "
Raportându-se la argumentele mai sus amintite, Judecătoria Oradea, în aceeași cauză (dosar nr._/271/2012), a apreciat că prin stipularea comisionului de administrare s-a creat, în detrimentul reclamantului-consumator și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit și ca atare a constatat că art. 9 lit a) (în cazul nostru punctul 9 al treilea alineat) din contractul de credit bancar, precum și art. 3.9. referitor la comisionul de administrare din Condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit bancar, constituie clauze abuzive în sensul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, a constatat nulitatea absolută a acestor clauze și a dispus modificarea clauzelor contractuale, în sensul eliminării acestor prevederi din contract.
Mai mult, arătăm că, S.C. B. C. Română S.A. -Agenția Velența și-a luat toate măsurile de protecție privind un eventual risc de neplată a creditului, de către noi, prin încheierea a două Contracte de ipotecă, garanție care acoperă valoarea creditului, fiind evaluată în acest sens, deci nu există alte riscuri pe care ar trebui să le suporte, plătind lunar mai multe comisioane ilegale.
Ca urmare a constatării nulității absolute a clauzelor referitoare la dobânda variabilă, comisionul de urmărire riscuri, comisionul de acordare credit, comisionul de administrare și de rambursare anticipată, ca fiind clauze abuzive, se impune în baza art. 992-993 C. civ. restituirea sumei încasate de bancă ca fiind o plată nedatorată, iar în baza art. 994 C. civ., se impune aplicarea tratamentului accipiens-ului de rea-credință Băncii, iar pe cale de consecință obligarea acesteia la plata de dobânzi asupra sumelor încasate.
In drept invocă Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, O.G. nr. 9/2000 (O.G. nr. 13/2011), art. 43 Cod ., 992, 993 și 994 din Codul civil.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită invocă prin care invocă excepția prescripției, excepția lipsei de obiect privind comisionul de privind comisionul de rambursare anticipată și comisionul de urmărire riscuri, iar pe fond solicită respingerea acțiunii.
În motivare arată că La data de 06.09.2007, a încheiat cu reclamanții contractul 113PF pentru suma de 100.000 Euro. Imediat după semnarea acestei convenții, și-a îndeplinit obligația asumată în contract (obligație uno ictu) și au pus la dispoziția împrumutaților suma respectivă.
În urma unei priviri de ansamblu asupra cererii de chemare în judecată se observa că, din perspectiva reclamanților, orice obligație pe care aceștia ar avea-o față de Bancă este considerată nulă, abuzivă și de natură a crea un dezechilibru semnificativ.
Prin punerea la dispoziție a draft-ului de contract, reclamanții au putut parcurge conținutul lui pentru fiecare componentă de cost, reclamanții au ales un credit cu o dobândă variabilă, cuantumul comisioanelor a rămas același pe toată perioada de creditare. Din condițiile „speciale" ale contractului de credit rezultă, mai presus de orice dubiu, că la momentul încheierii contractului reclamanții și-au asumat să plătească dobânda și comisioanele, ca parte a costului total al creditului.
Cu privire la prescripție arată că astfel cum s-a statuat în doctrină, nulitatea ce intervine în cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale este una relativă, având la bază viciile de consimțământ care sunt invocate de către clienții Băncii, considerate a fi existente în momentul încheierii contractelor de credit sau a actelor adiționale, și care nu pot fi apreciate decât de la caz la caz, în funcție de situația particulară a fiecărui client.
Perioada în care o astfel de acțiune, prin care se tinde la anularea clauzelor contractuale pornind de la o lipsă de claritate a exprimării consimțământului din momentul încheierii contractului, poate fi inițiată, este de maxim 3 ani, conform art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. Acest termen este suficient de îndelungat pentru a permite consumatorului să sesizeze discrepanța dintre condițiile în care a crezut că a contractat, și condițiile pe care banca le aplică în fapt. Invocă Sentința civilă nr. 6602/2013 pronunțată în dos. nr._/301/2012 a jud. Sect. 3 București.
Având în vedere că reclamanților li s-a comunicat prin Adresa din data de 22.02.2011 faptul că comisionul de rambursare anticipată a fost eliminat, în conformitate cu OUG 50/2010, instanța trebuie să constate că petitul privind acest comision a rămas fără obiect. Contractul nu mai conține în prezent acest comision, prin urmare, instanța nu ar putea constata nulitatea absolută a unei clauze inexistente.
Cu privire la comisionul de urmărire riscuri, acesta nu s-a perceput niciodată. Acest fapt rezultă clar atât din contract cât și din graficul de rambursare emis, prin urmare, petitele referitoare la comisionul de urmărire riscuri sunt de asemenea lipsite de obiect.
Contractul în litigiu este unul pus și simplu neafectat de modalități.
Spiritul OUG 50/2010 a fost să mărească gradul de transparență a contractelor de credit simplificând prevederile acestora și introducând formule mai ușor de înțeles și urmărit de consumatori; aceasta înseamnă să opereze modificări la nivel formal în modelele de contracte de credit utilizate de bănci, iar nu să intervină în echilibrul contractual al contractelor de credit acceptate în mod liber de părți, prin modificarea din punct de vedere substanțial a clauzelor contractuale.
Legea 288/2010 conține în art. 1 pct. 39 o modificare a dispozițiilor tranzitorii cuprinse în art.95 din OUG 50/2010, în sensul că prevederile OUG 50/2010 nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a ordonanței, cu excepția unor dispoziții privind posibilitatea refinanțării creditului și celor privind rambursarea anticipată.
Or, Contractul de Credit încheiat cu reclamanții este anterior intrării în vigoare a OUG 50/2010, fiind așadar contracte în derulare, excluse din sfera de aplicare a acestui act normativ.
Norma juridică cuprinsă în textul art. I pct. 39 din Legea 288/2010, deși este o normă tranzitorie - de regulă de natură procedurală, are și o componentă de drept substanțial în sensul că reglementează situația acelor raporturi juridice născute din contractele de credit în curs de derulare, care rămân supuse vechii reglementări, fiind scoase din sfera de aplicare a OUG 50/2010. Prevederile Legii nr. 288/2010 nu fac decât să remedieze o eroare legislativă grosolană săvârșită de executiv la data adoptării OUG 50/2010, întrucât prevederile inițiale ale acesteia (care se doreau a fi aplicate în mod retroactiv) erau contrare atât: art. 15 din Constituția României cât și prevederilor art. 30 alin. 1 din Directiva 2008/48.
Clauzele sunt asociate cu obiectul contractului și sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil, prin urmare cererea de chemare în judecata este inadmisibilă din perspectiva prevederilor Legii 193/2000. O clauză abuzivă este aceea care modifică echilibrul contractual, de cele mai multe ori, în mod imperceptibil, sau greu perceptibil pentru consumator. Or, în situația clauzelor analizate nu ne aflăm într-o astfel de situație, deoarece acestea fac parte din chiar miezul obiectului convenției de credit încheiate.
Art. 4 al Dir. nr. 93/13/CEE (care a fost transpusă de către Legea 193/2000) a exclus clauzele privind prețul contractului de la controlul caracterului abuziv. Dobânda și comisioanele percepute de bancă sunt componente a prețului creditului, preț care formează obiectul principal al contractului, fiind exceptate în cauză de la controlul caracterului abuziv, potrivit art. 4 alin 6 din Legea 193/2000. În același sens, este și opinia Curții Supreme a Marii Britanii în cauza The Office of Fair Trading v Abbey N. plc & Others, în care instanța a decis că acele comisioane percepute pentru depășirea limitei de credit, reprezintă o componentă esențială a considerației băncilor, făcând astfel parte din obiectul contractului de credit.
În consecință, modalitatea de determinare a comisioanelor ca elemente ale prețului contractului, nu poate fi analizată din perspectiva clauzelor abuzive.
Totodată, instanța va constata că prevederile prin care sunt reglementate dobânda și comisioanele sunt stipulate într-un limbaj clar și ușor de înțeles (atât cifre cât și procent din valoarea inițială a creditului) și sunt regăsite atât în contractul de credit, cât și graficul de rambursare al creditului. Invocă Sentința civilă 4971/05.10.2011 a Tribunalului Specializat Cluj.
B. nu a impus reclamanților să semneze o convenție de credit pe care nu dorea să o încheie. Dimpotrivă, aceștia au avut inițiativa demarării raporturilor contractuale, prin formularea cererii de acordare a creditului. Instanța trebuie să ia în calcul și obligația consumatorului de a manifesta un nivel minim de conștientizare neputând profita de calitatea de consumator pentru a obține beneficii referitoare la preț. Rata dobânzii precum și mecanismul de formare al acesteia este elementul cheie despre care B. își informează clienții de la primul contact referitor la încheierea unui contract de credit, fiind principalul criteriu al reglării concurenței între bănci.
Cuantumul dobânzii de referință variabilă era afișat în permanență la sediul Băncii, în acest sens, solicită să se constate că din cauza caracterului variabil cuantumul dobânzii nu putea fi trecut în contract, nefiind un cuantum fix.
Clauzele contractuale au fost negociate, nu sunt clauze preformulate, și, pe de altă parte, conținutul lor a fost stabilit de comun acord între Părți.
Din specificitatea modului de formare al contractelor prin care banca comercializează produsele bancare, reiese faptul că fiecare contract de credit este formată din Condiții Generale și Condiții Speciale. La momentul contractării, reclamanților le-a fost remis Contractul de credit în integralitatea sa, atât Condițiile Speciale ce urmau a fi stabilite, precum și Condițiile Generale, acestea din urmă făcând parte integrantă din contract nu doar sub aspect reglementar, dar și din punctul de vedere al instrumentum-ului.
Un element important pe care părțile îl negociază este moneda creditului, aceasta fiind aleasă exclusiv de către clientul-consumator, și determinând o mare parte a cuantumului costurilor Băncii, și implicit un anumit cuantum minim al ratei dobânzii. Reclamanții au semnat în cunoștință de cauză clauzele referitoare la modificarea ratei dobânzii și nu pot susține că B. a ascuns această clauză în cuprinsul Condițiilor Generale, preformulate. deoarece ea se afla în cadrul Condițiilor Speciale. în cadrul special destinat determinării dobânzii.
Clauzele contestate nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
Dimpotrivă, o decizie de eliminare a acestor clauze ar determina un dezechilibru semnificativ în defavoarea băncii din moment ce duce la acordarea unui credit cu titlu gratuit de către o societate bancară obligată să funcționeze pe principiile obținerii profit.
Reclamanții nu susțin lipsa utilității contractului. Nivelul comisioanelor și a dobânzii percepute în baza contractului este la un nivel comparabil cu nivelul comisioanelor și al dobânzii practicate de alți prestatori de servicii financiare. Prin urmare, împrumutații invocă dispozițiile Legii nr. 193/2000 nu ca urmare a unui dezechilibru contractual ci profită de prevederile acestei legi în vederea obținerii în mod nejustificat a unei scutiri de la plata comisioanelor și a dobânzii, pe care nici o altă bancă nu ar accepta-o.
Dobânda este standardizată și sa modificat în strictă conformitate cu prevederile contractuale, neexistând un dezechilibru. Clauzele din Condițiile Generale de Creditare vin să expliciteze mecanismul de determinare al diferitelor tipuri de dobânzi percepute de BCR pentru diferitele tipuri de produse bancare, dând îndeajuns de multe informații clienților pentru ca aceștia să aibă reprezentarea modului în care va funcționa mecanismul de stabilire a dobânzii curente.
Dobânda de referință variabilă a BCR reprezintă o dobândă standardizată unică pentru toată plaja de produse financiare destinate persoanelor fizice. Aceasta este afișată în permanență la sediile BCR, alături de ceilalți indici de referință în raport de a căror fluctuație sunt determinate dobânzile percepute de către bancă pentru creditele acordate. Structural, dobânda de referință variabilă apare ca fiind o reflecție a resurselor de creditare pe care B. este nevoită a-1 plăti în scopul obținerii lichidităților necesare în vederea acordării de credite către populație, toate aceste costuri stabilindu-se și având la bază Reglementări ale BNR. La rândul lui, costul resurselor de creditare are la bază următoarele elemente: indicele de referința EURIBOR/LIBOR/ROBOR, costul cu rezerva minima obligatorie și costurile de lichiditate.
Fiind determinate pe baza unor indicatori obiectivi și a unor formule de calcul, trimiterea contractuală la evoluția dobânzii de referință este deopotrivă de surprinzătoare pentru ambele părți ale convenției de creditare. Variația dobânzii în funcție de dobânda de referință internă a furnizorului de servicii financiare este permisă de normele dreptului consumerist.
Prevederile contractuale nu îngrădesc în nici un mod posibilitatea clientei de a solicita rezilierea Contractului, conform dispozițiilor art. 1020 și 1021 din Codul Civil, cu toate consecințele ce decurg din exercitarea acestei opțiuni.
Invocă influența riscului de țară asupra ratei dobânzii la credite.
Cu privire la comisionul de acordare arată că acesta a fost perceput reclamanților o singură data, respectiv la data acordării creditului, acesta fiind pe deplin conștient de existența și întinderea acestei obligații. Comisionul de acordare se percepe pentru activitățile de punere la dispoziția clientului a creditului și cuprinde costurile cu deschiderea contului de credit, punerea la dispoziția clientului în contul de curent a sumei de bani provenind din credit și a graficului de rambursare și analiza propriu-zisă a actelor provenind de la aceasta. Prin urmare, contraprestația băncii pentru perceperea acestui comision există și este bine justificată.
Cu privire la comisionul de administrare precizează că acesta este un element al prețului Băncii. Costurile activității de creditare, ca activitate financiar-bancară cu un caracter complex și care se prelungește pe o perioadă de timp îndelungată, cuprinde și alte elemente în afară de dobândă (aceasta reprezentând numai echivalentul lipsei de folosință a capitalului). Pentru bănci, activitatea de creditare presupune punerea în mișcare a unui mecanism complex, care dă naștere unor costuri de natură extrem de variată, depinzând atât de factori interni, cât și de o . factori externi.
În ceea ce privește cuantumul comisioanelor, și acesta se stabilește pe baza convenției părților, în funcție de aprecierea subiectivă a acestora. Prin semnarea contractului de credit, Reclamanții și-au asumat obligația de a suporta comisionul de administrare a creditului, în cuantumul prevăzut în contract, neexistând nicio dispoziție legală care să interzică perceperea acestui comision sau care să permită instanței să modifice cuantumul acestuia.
În ceea ce privește restituirea prestațiilor arată că sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una sui generis, respectiv, încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor, fără a se repune în discuție prestațiile deja executate, cum se întâmplă în cazul sancțiunii nulității.
Pe calea acțiunii reconvenționale pârâta solicită ca instanța să adapteze contractul de credit în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul al dobânzii variabile la valoarea Euribor la 6 luni + 7% puncte procentuale și un comision de administrare de 0,5% aplicabil la soldul creditului.
La termenul din data de 27.04.2015 instanța a respins excepția prescripției.
Asupra excepției lipsei de obiect în ceea ce privește petitele vizând comisionul de rambursare anticipată și comisionul de urmărire riscuri instanța reține următoarele:
Potrivit contractului de credit bancar nr.113PF/06.09.2007 încheiat între părți se percepe un comision de rambursare anticipată. Însă prin adresa din 22.02.2011 pârâta a adus la cunoștința reclamanților faptul că în conformitate cu cerințele OUG nr.50/2010 acest comision este eliminat. De asemenea din actele dosarului nu reiese o percepere efectivă a acestui comision până la data de 22.02.2011. Referitor la comisionul de urmărire riscuri acesta nu este inclus în contractul încheiat, aspect care reiese și din graficul de rambursare.
În consecință instanța urmează a admite excepția lipsei de obiect cu privire la aceste comisioane.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de credit bancar nr.113PF/06.09.2007, având ca obiect acordarea de către banca a unui credit în cuantum de_ Euro.
Față de prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Lege, instanța constată că raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă intră sub incidența acestui act normativ, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant și consumatori, astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Raportat la susținerea pârâtei că cenzura judecătorească nu poate interveni într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator, cu privire la prețul contractului sau bunul/serviciul plătit cu prețul contractului, dacă acestea sunt exprimate într-un limbaj inteligibil, instanța reține că, în jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Comunităților Europene s-a pronunțat în repetate rânduri asupra interpretării Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Astfel de cauze au fost: Oceano Grupo Editorial SA c/a Rocio Murciano Quitero; apoi M. Mostaza Claro c/a Centro Movil Milenium SL; Pannon GSM Zrt. c/a E. Sustikne G.. În toate aceste cauze, Curtea de Justiție a decis că instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens. Îi revine astfel instanței naționale obligația de a determina dacă o clauză contractuală întrunește criteriile necesare pt. a fi calificată drept abuzivă în sensul art. 3 alin. 1 din Directiva 93/13.
La pct. 5 din contract se prevede: ,,la data încheierii prezentului contract, dobânda curentă este de 7,4 % pe an și este fixă în primele 12 luni și variabilă ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct.7și 8. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR la care se adaugă 1,5 p.p.’’.
Această clauză se va analiza coroborat cu art. 2.10.a. din condițiile generale care prevede: „Pe parcursul derulării creditului banca poate modifica dobânda fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent.”
Instanța reține cu privire la aceste clauze că în conformitate cu pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 (care reprezintă practic o transpunere în legislația națională a Directivei93/13 a Consiliului Comunităților Europene din 05.04.1993), sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; însă în conformitate cu teza finală a pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000: prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Așadar, prin acest text legal nu sunt considerate abuzive clauzele contractuale referitoare la modificarea dobânzii de către furnizorii de servicii financiare, în condițiile în care există o motivație întemeiată.
Instanța reține că în contract nu este inserată nicio prevedere sau vreun criteriu pe baza căruia să poată fi calculată dobânda variabilă. În aceste condiții, în absența unei exprimări clare și inteligibile, care face imposibil de verificat existența unei motivații întemeiate, instanța va constata caracterul abuziv și în consecință nulitatea clauzelor cuprinse la pct. 5 din Contractul de credit bancar nr.113PF/06.09.2007 și la pct. 2.10.a din condițiile generale de creditare ale contractului, respectiv teza cu privire la caracterul variabil al dobânzii.
Instanța va dispune și repunerea părților în situația anterioară obligând pârâta B. C. Română S.A. să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de dobândă reprezentând diferența între dobânda de 7,4% și dobânda efectiv percepută pe perioada 06.10.2008 (din a 13-a lună) - 22.02.2011, cu dobânda legală de la data de 20.11.2014 (data introducerii acțiunii) și până la data plății efective. Instanța reține că prin adresa din data de 22.02.2011 pârâta a adus la cunoștința reclamantului că având în vedere prevederile OUG nr.50/2010 rata dobânzii este raportată la fluctuațiile indicelui de referință Euribor la 6 luni.
Cu privire la susținerile reclamanților că dobânda ar fi fost variabilă și în primul an, instanța reține că pârâta indică că a făcut aplicarea prevederilor art.7 din contract care prevede că în cazul în care se înregistrează credite și/sau dobânzi restante cuprinse între 8 și 30 de zile dobânda este cea de la punctul 5 la care se adaugă 1 punct procentual, aspect care se observă din graficul cu evoluția dobânzii depus la fila 301 verso dosar.
Pct. 6 din contract prevede următoarele: „Dobânda anuală efectivă (D.) la data semnării prezentului contract este de 8,47% pe an. În D. sunt incluse: dobânda anuală, comisionul de analiză a documentației, de acordare credit și administrare, cheltuieli efectuate cu încheierea poliței de asigurare de viață, comisionul de urmărire riscuri, precum și alte costuri (orice alte costuri intervenite ulterior semnării prezentului contract).
Această clauză a fost denunțată ca abuzivă din perspectiv includerii comisionului de urmărire riscuri, cu privire la care instanța a constatat deja că nu a fost perceput, astfel încât, petitul vizând pcuntul 6 din contract va fi respins.
Cu privire la comisionul de acordare credit și administrare, instanța reține că perceperea unor astfel de comisioane, clar prezentate și determinate prin contract nu reprezintă clauze abuzive, în condițiile în care, pe de o parte, perceperea unor astfel de comisioane nu era interzisă prin legislația în vigoare la data încheierii Contractului de Credit, iar pe de altă parte, valoarea acestora a fost clar determinată, cunoscută și acceptată de părți.
Art 3.7 din condițiile generale ale contractului prevede că pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcție de evoluția băncii financiar-bancare. În cazul majorării comisioanelor, banca va notifica împrumutatul prin afișare la sediul băncii sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în cazul în care împrumutatul nu este de acord cu noul nivel al comisioanelor, are dreptul să ramburseze anticipat creditul și dobânzile aferente în termen de ... zile de la data notificării. În caz contrar, părțile convin că împrumutatul acceptă în mod tacit noile niveluri ale comisioanelor.
Referitor la această clauză, se reține că pune sub semnul întrebării echilibrul contractual, în sensul că oferă Băncii dreptul de a modifica unilateral nivelul comisioanelor, fără ca noua valoare să fie negociată cu clientul, comisionul modificat urmând a fi aplicat după afișarea la sediul băncii sau după comunicare prin scrisoare recomandată.
În consecință instanța o apreciază ca abuzivă, sens în care va constata nulitatea clauzei cuprinse la pct. 3.7 din condițiile generale de creditare ale contractului.
În ceea ce privește cererea reconvențională prin care se solicită adaptarea contractului de credit în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul al dobânzii variabile la valoarea Euribor 6M + 7% puncte procentuale și un comision de administrare de 0,5% aplicabil la soldul creditului, se reține că legiuitorul a permis instanței să analizeze o clauză din punct de vedere al caracterului abuziv, atunci când aceasta creează, în defavoarea consumatorului, un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, însă niciun text legal nu îndrituiește instanța a stabili ea însăși un anumit nivel al dobânzii, cu alte cuvinte a crea dispoziții contractuale obligatorii pentru părți. Nivelul dobânzii și al comisionului poate fi însă stabilit doar de părți, prin negociere, urmată de încheierea unui act adițional în acest sens.
În consecință acțiunea va fi admisă în parte conform dispozitivului, iar cererea reconvențională va fi respinsă.
Față de soluția pronunțată de admitere în parte instanța nu va acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de obiect în ceea ce privește petitele vizând comisionul de rambursare anticipată și comisionul de urmărire riscuri.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții L. F. D., CNP_, L. D., CNP_, L. A., CNP_, toți cu dom. procesual ales la Cabinet de avocat H. M. R. în Oradea, ..6, . în contradictoriu cu pârâtele B. C. Română S.A. și B. C. Română S.A. – Agenția Velența, ambele cu sediul procesual ales la S.C.A. N. N. D. Kingston Petersen în București, Șoseaua București-Ploiești, nr. 1A, ., Complexul Bucharest Business Park, sector 1 și în consecință:
Constată caracterul abuziv și în consecință nulitatea clauzelor cuprinse la pct. 5 din Contractul de credit bancar nr.113PF/06.09.2007 și la pct. 2.10.a din condițiile generale de creditare ale contractului, respectiv teza cu privire la caracterul variabil al dobânzii precum și clauza cuprinsă la pct. 3.7 din condițiile generale de creditare ale contractului.
Obligă pârâta B. C. Română S.A. să restituie reclamantului sumele încasate cu titlu de dobândă reprezentând diferența între dobânda de 7,4% și dobânda efectiv percepută pe perioada 06.10._11, cu dobânda legală de la data de 20.11.2014 și până la data plății efective.
Respinge restul pretențiilor.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională B. C. Română S.A.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.11.2015.
Președinte, Grefier,
I. L. M. N. M. -A.
Red. ILM
6 ex./02.12.2015
Pentru conf. – 5 . F. D.
L. D.,
L. A.
B. C. Română S.A
B. C. Română S.A. – Agenția Velența,
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9571/2015. Judecătoria ORADEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9548/2015.... → |
|---|
