Pretenţii. Hotărâre din 19-02-2015, Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 1689/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SE4NTINȚA CIVILĂ Nr. 1689/2015
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. K.
Grefier A. O. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamantul S. M. și pe pârâții R. G. T., pârât U. D. L., având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința nu se prezintă părțile.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut cauzei de către, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 05.02.2015, când părțile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 19.02.2015, dată la care a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul S. M. a chemat în judecată pe pârâții R. G. T. și U. D. L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumelor de: 2500 lei reprezentând contravaloarea chiriilor restante aferente lunilor ianuarie-mai 2014; 1485,18 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere neachitate; 1770 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile produse bunului imobil închiriat; actualizate cu dobânda legală; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat, în esență, că, părțile au încheiat Contractul de închiriere autentificat sub nr. 387/29.03.2013 de BNP M. G., în temeiul căruia, pârâților îi revenea obligația de a achita chiria, cheltuielile de întreținere și stricăciunile cauzate imobilului.
În drept, art. 1270, 1350, 1357, 1535, 1777-1832 Cod civil.
Pârâții, deși legal citați, nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a combate în fapt și în drept susținerile reclamantului.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În temeiul art. 248 C.p.rciv., pronunțându-se cu prioritate asupra excepției lipsei de interes în formularea capătului de cerere privind obligarea pârâților la contravaloarea chiriilor restante aferente lunilor ianuarie-martie 2014, instanța o va admite, ținându-se cont de prevederile art. 1798 Cod civil, conform cărora, contractele de locațiune încheiate prin înscris sub semnătură privată care au fost înregistrate la organele fiscale, precum și cele încheiate în formă autentică constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele și în modalitățile stabilite în contract sau, în lipsa acestora, prin lege.
Or, Contractul de închiriere încheiat între părți a fost autentificat sub nr. 387/29.03.2013 de BNP M. G. și înregistrat sub nr. 8213/04.04.2013 la MFP- Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor.
În aceste condiții, reclamantul are posibilitatea de a pune în executare silită titlul executoriu, fără a parcurge o etapă procesuală anterioară executării silite prin care să dovedească temeinicia pretențiilor.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamant, în calitate de proprietar, și pârâți, în calitate de chiriași, s-a încheiat Contractul de închiriere autentificat sub nr. 387/29.03.2013 de BNP M. G., înregistrat sub nr. 8213/04.04.2013 la MFP- Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, având ca obiect închirierea imobilului proprietatea reclamantului, situat în Oradea, ., ., pentru o perioadă de 1 an, începând cu data de 01.04.2013 (f. 5-6).
În temeiul art. 3.1 și 3.2 din Contract, pârâților le revenea obligația de a achita chiria lunară de 500 lei, cel mai târziu până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna în curs.
Potrivit art. 4.2 lit. d din Contract, chiriașii au obligația să prezinte proprietarului dovada plății cheltuielilor de întreținere, apă-canal, termoficare, energie electrică, telefon, tvs, etc.
Reclamantul a achitat pentru imobilul în cauză cheltuieli de întreținere aferente perioadei 30.04._14, în cuantum total de 1485,18 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de apă-canal și energie electrică, astfel cum rezultă din chitanțele depuse la filele 11-20 din dosar.
Pârâții s-au mutat din imobilul în cauză în luna mai 2014, lăsând imobilul în stare degradată, stricând mobila, instalația sanitară, țevile, au sustras butelia, au vândut dulapul din imobilul închiriat vecinului. De asemenea, după plecarea pârâților, în locuință era mizerie, igrasie, iar bucătăria era plină de ploșnițe. Aceste aspecte rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor S. I., Haragas V. F. și B. A., audiați în cauză (f. 48, 49, 50).
Instanța mai reține că, deși pentru termenul de judecată din data de 05.02.2015, pârâții au fost citați cu mențiunea „personal la interogatoriu, sub sancțiunea prevăzută de art. 358 C.pr.civ.”, aceștia nu s-au prezentat în instanță. Prin urmare, în temeiul textului legal susmenționat, pasivitatea pârâților va fi socotită ca o mărturisire deplină în favoarea reclamantului.
Potrivit art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Conform art. 1350 cod civil „(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile”.
Conform art.1796 Cod civil, Locatarul are următoarele obligații principale: a) să ia în primire bunul dat în locațiune; b) să plătească chiria în cuantumul și la termenul stabilite prin contract; c) să folosească bunul cu prudență și diligență;d) să restituie bunul la încetarea, din orice cauză, a contractului de locațiune.
În continuare, art. 1799 Cod civil stipulează: Locatarul este obligat să folosească bunul luat în locațiune cu prudență și diligență, potrivit destinației stabilite prin contract sau, în lipsă, potrivit celei prezumate după anumite împrejurări, cum ar fi natura bunului, destinația sa anterioară ori cea potrivit căreia locatarul îl folosește.
De asemenea, Locatarul este obligat, sub sancțiunea plății de daune-interese și a suportării oricăror alte cheltuieli, să îi notifice de îndată locatorului necesitatea efectuării reparațiilor care sunt în sarcina acestuia din urmă (art. 1801), iar în lipsă de stipulație contrară, reparațiile de întreținere curentă sunt în sarcina locatarului (art. 1802).
La încetarea locațiunii, locatarul este obligat să restituie bunul luat în locațiune în starea în care l-a primit, în afară de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii.(2) Până la proba contrară, locatarul este prezumat că a primit bunul în stare corespunzătoare de întrebuințare potrivit destinației stabilite (3) Restituirea bunurilor mobile luate în locațiune se face în locul în care au fost predate (art. 1821 Cod civil).
Referitor la răspunderea locatarului pentru nerespectarea obligațiilor, art. 1822 Cod civil prevede următoarele: (1) Locatarul răspunde pentru degradarea bunului închiriat în timpul folosinței sale, inclusiv cea cauzată de incendiu, dacă nu dovedește că a survenit fortuit.
(2) El răspunde inclusiv pentru degradarea cauzată de membrii familiei sale, de sublocatarul său, ca și de fapta altor persoane cărora le-a îngăduit în orice mod folosirea, deținerea sau accesul la bun.
Instanța apreciază că, în cauză, sunt pe deplin îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale.
Fapta ilicită a pârâților constă în nerespectarea obligațiilor contractuale, și anume, aceea de a achita contravaloarea cheltuielilor de întreținere (obligație stipulată la art. 4.2 lit. d din Contract) și de folosi bunul luat în locațiune cu prudență și diligență, fără a-l degrada.
Prejudiciul patrimonial în care se concretizează această atingere, constă în contravaloarea cheltuielilor de întreținere și a stricăciunilor cauzate locuinței închiriate.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din faptul că, datorită nerespectării obligațiilor contractuale asumate de pârâți, cheltuielile de întreținere au fost achitate de reclamant, iar imobilul a ajuns în stare degradată.
În același timp, instanța reține că pârâții nu au invocat nicio cauză justificativă pentru nerespectarea obligațiilor contractuale.
Prin urmare, instanța constată că pârâții sunt obligați la repararea prejudiciului cauzat reclamantului, rezultat din nerespectarea obligațiilor contractuale.
Astfel, conform art. 1530 Cod civil Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Potrivit art. 1351 Cod civil (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
De asemenea, în temeiul art. 1532 și 1533 Cod civil, prejudiciul trebuie să fie cert, iar daunele interese nu cuprind decât ceea ce este consecința directă și necesară a neexecutării obligației.
În condițiile în care reclamantul a făcut dovada achitării cheltuielilor de întreținere conform chitanțelor depuse la dosar, instanța va obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 1485,18 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantului prin neachitarea de către pârâți a cheltuielilor de întreținere.
În ceea ce privește contravaloarea prejudiciului cauzat prin stricăciuni, instanța reține că, reclamantul nu a dovedit cuantumul acestuia, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 249 C.pr.civ. Astfel, cuantumul prejudiciului a fost doar estimat de către reclamant, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă elemente prin care să poate fi determinată contravaloarea despăgubirilor pentru prejudiciile produse bunului închiriat. Într-o atare situație, reclamantul avea posibilitatea de a depune înscrisuri (chitanțe) sau să administreze proba cu expertiză, din care să rezultă cuantumul prejudiciului. În caz contrar, reclamantul ar fi putut solicita obligarea pârâților la repararea prejudiciului în natură.
În baza probelor administrate în cauză neputându-se stabili cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciile produse bunului închiriat, instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea lor.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea chiriei aferente perioadei aprilie-mai 2014, instanța constată că, la plata acestor sume pârâții sunt obligați în temeiul răspunderii civile delictuale (art. 1349 Cod civil), față de data expirării termenului prevăzut în Contractul de închiriere încheiat între părți (01.04.2014) și ținându-se cont că, în cauză nu a intervenit tacita relocațiune în accepțiunea art. 1810 Cod civil, pârâții neîndeplinindu-și obligațiile asumate în Contract.
Prejudiciul cauzat reclamantului prin folosirea imobilului de către pârâți după expirarea termenului contractual constă în suma de 1000 lei, reprezentând daune interese pentru lipsa de folosință a imobilului și este echivalentul chiriei aferente perioadei de 2 luni, stabilită în contractul încheiat între părți.
Prin urmare, în temeiul art. 1349 Cod civil, pârâții vor fi obligați și la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de daune-interese.
În ceea ce privește acordarea dobânzii legale, instanța reține că, potrivit art. 1535 Cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
În aceste condiții, pârâții vor fi obligați și la plata dobânzii legale aferente sumei de 1000 lei, acordată cu titlu de daune-interese, și a sumei de 1485,18 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere, calculată de la scadență (data părăsirii imobilului pentru suma de 1000 lei, respectiv 31.05.2015; data achitării cheltuielilor de întreține, conform chitanțelor depuse la dosar,) și până la achitarea efectivă a debitului principal.
În consecință, față de starea de fapt reținută, în temeiul art. 1270 coroborat cu art. 1350 și 1535 Cod civil și art. 1349 Cod civil, instanța va admite în parte cererea reclamantului.
Având în vedere că au căzut în pretenții, în temeiul art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 407 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (f. 9 și 32).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite excepția lipsei de interes în formularea capătului de cerere privind obligarea pârâților la contravaloarea chiriilor restante aferente lunilor ianuarie-martie 2014.
Respinge capătul de cerere susmenționat ca fiind lipsit de interes.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. M., domiciliat în Oradea, ., ., în contradictoriu cu pârâții R. GHERORGHE-T., cu domiciliul în Oradea, ., . și U. D.-L., cu domiciliul în Oradea, .. 15, ., jud. Bihor.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 1000 lei, cu titlu de daune-interese, precum și la plata sumei de 1485,18 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la scadență și până la achitarea efectivă a debitului principal.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiat.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 407 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE, Grefier,
M. K. A. O. S.
red. KM
5ex./ 17 Aprilie 2015
3com./ S. M.
R. G. T.
U. D. L.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1893/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1687/2015.... → |
|---|
