Pretenţii. Sentința nr. 2503/2015. Judecătoria ORADEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2503/2015 pronunțată de Judecătoria ORADEA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 2503/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
Sentință civilă Nr. 2503/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. M. I.
Grefier: F.-A. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant T. M. și pe pârât ., pârât . - AGENȚIA ORADEA 2, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut in ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin necitarea părților.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in ședința publica de la 02.03.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.03.2015 și la data de 16.03.2015, când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
JUDECĂTORIA
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 15.09.2014, scutită de la plata taxei de timbru, reclamanta T. M. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele . SA și . SA – Sucursala Oradea 2 să se constate caracterul abuziv al clauzelor de la pct 3.2, pct 5, pct 8.6, pct 12.2 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 050102J_/04.08.2008, referitoare la dobanda, comision de rambursare anticipata, dobanzi penalizatoare si cazuri de neindeplinire a obligațiilor; să se constate nulitatea absoluta a acestora; să fie obligată parata sa incheie un act adițional la contractul de credit, prin eliminarea clauzelor declarate nule si inlocuirea acestora ținând cont si de hotararea instantei; să fie obligată pârâta la rambursarea sumelor platite nedatorat in temeiul clauzelor atacate; cu cheltuieli de judecata.
În motivare arată actiunea este scutita de taxa de timbru, in temeiul art. 29 din O.U.G nr.80/2013. Se încadrează in sintagma economico-juridica de consumatori recunoscuta de prevederile art 2 alin 1 din Legea nr 193/2000.
Referitor la capacitatea procesuala pasiva a P. B. Agentia 2 Oradea si la calitatea procesuala a susnumitei Agentii arata ca o conditie pentru ca o persoana sa fie parte in proces este calitatea procesuala care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a actiona si in acelasi timp a persoanei impotriva careia se poate exercita actiunea. Spre deosebire de capacitatea procesuala care se apreciaza in general pentru o anumita categorie de persoane, calitatea procesuala se determina in concret, “ la speta “, in raport de litigiul dedus judecatii. Astfel spus, numai o anumita persoana poate fi reclamnata respectiv parata in cadrul raportului juridic litigios. Conditia calitatii procesuale prezintă o importanta considerabila deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decat intre persoane care isi disputa dreptul in litigiu. Capacitatea procesuala este reflectarea in plan procesual a capacitatii civile, respectiv acea parte a capacitații juridice a persoanei care consta in capacitatea de a avea si de a-si exercita drepturi civile si de a avea si de a-si asuma obligatii civile, prin incheierea de acte juridice.
In speta nu se poate susține ca parata nu are capacitate si calitate procesuala motivat de faptul ca, raportat la considerentele arătate, in contractual de credit apare ca si contractant P. B. Agentia 2 Oradea iar graficul de rambursare a acestui credit este semnat tot de P. B. Agentia 2 Oradea.
In data de 04.08.2008 a incheiat cu parata un contract de credit pentru refinanțarea unui credit de consum persoane fizice inregistrat cu nr 050102J_/04.08.2008 in baza caruia a contractat un credit in suma de_ CHF. Rambursarea creditului se face in 120 de rate lunare.
Conform art.3.2 din Conventia de credit “dobanda este variabila si revizuibila la fiecare 3 luni in functie de noua valoare a indicelui de referinta si marja bancii. Rata dobânzii este stabilita in functie de indicele de referinta la care se adauga marja variabila a bancii. Banca poate modifica dobanda in consecinta, in orice moment, conform deciziei sale. In cazul ratei de dobanda variabila, noul procent se aplica asupra soldului existent al imprumutului la data modificarii dobânzii.”
Conform pct.5 din Conventie este de acord sa platească un comision de rambursare in avans de 2,5%. Conform pct. 8.6 din Conventie Banca isi rezerva dreptul de a percepe si incasa dobanzi penalizatoare de 8% anual peste dobanda curenta pentru imprumutul restant si de 8% anual pentru dobanda restanta a caror sume se vor calcula zilnic pro rata temporis. In plus Banca isi rezerva dreptul de a solicita un comision de recuperare pe cale extrajudiciara a debitelor restante de pana la 10% din valoarea acestora, indiferent daca aceste proceduri au loc inainte sau dupa rezilierea conventiei de credit.
Conform punctului 12.2 din Conventia de credit Banca are dreptul ca in situatia apariției oricaruia dintre cazurile de neindeplinire menționate la punctual 12.1 sa declare scadent creditul, acesta fiind reziliat deplin drept. Dintre cazurile de neindeplinire face trimitere la: neplata la scadenta a oricărei datorii, daca banca are opinia ca este afectata in vreun fel capacitatea sa de a achita ratele.
Referitor la caracterul abuziv al clauzelor contractuale criticate, la art. 1 alin. 3 din Legea 193/2000 se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele cu consumatorii. Clauza abuziva este, in acceptiunea art. 4 din Legea 193/2000, si a art. 2 pct. 16 din OG 21/1992, acea clauza inserata in contract care, nefiind negociata direct cu consumatorul, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creaza in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile partilor. La alin. 2 se arata ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum este cazul contractelor standard preformulate. Contractul de credit pe care l-a incheiat este in mod vadit unul standard preformulat iar eventualele diferențe dintre el si alte contracte nu se datoreaza negocierii cu clienții ci particularitatilor fiecarui client in parte.
Cu privire la a doua conditie pentru calificarea unei clauze ca fiind abuziva, aceasta trebuie sa duca la deteriorarea echilibrului contractual. Arata ca prin modul de formulare a clauzelor indicat a fi abuzive, banca si-a rezervat dreptul de a majora in mod unilateral nivelul dobânzii intrucat si-a rezervat dreptul de a majora marja fixa ca si componenta a dobanzii. Arata ca dupa . O.U.G. nr.50/2010 singura sintagma corecta de calcul a dobanzii variabile este: marja fixa + (Libor sau Euribor sau Robor- in functie de moneda creditului). La prima vedere parata calculeaza dobanda ca fiind marja de 8,7% convenita + indicele de referinta LIBOR la 3 luni, problema este ca banca a stabilit ca marja nu este fixa ci variabila in functie de dorinta ei. Marja trebuie sa fie fixa si nicidecum variabila in functie de propria voința a băncii intrucit obligatia subsemnatei nu este predictibila. Arata ca in ciuda faptului ca LIBOR a scazut de la 4pp la 0,1pp in prezent, parata nu a procedat la scaderea corespunzatoare a dobanzii. In plus, banca si-a rezervat dreptul de a rezilia contractual cand considera de cuviinta. Mai mult, in cazul unor intirzieri, subsemnata platesc dobânzi penalizatoare exagerat de mari iar in situatia in care dorește sa platească anticipat i se percepe un comision de rambursare anticipata de 2,5% din soldul sumei achitata in avans, procent cu mult mai mare decat procentul maxim de 1% prevazut de OUG nr.50/2010.
Cu privire la cea de-a treia conditie pentru calificarea unei clauze ca abuzive, nerespectarea cerințelor bunei credinte, îndeplinirea acestei cerinte rezulta din comportamentul general al paratei – desi LIBOR a scazut rata nu a scazut; tot riscul contractual este in sarcina împrumutatului prin garantiile constituite, prin raspunderea cu tot patrimoniul, prin suportarea riscului valutar, prin incheierea contractelor de asigurare in favoarea bancii la societati agreate de aceasta.
Arata ca datorita clauzelor criticate, contractul este unul aleatoriu dar numai din perspectiva consumatorului, deoarece variația dobanzii nu depinde de hazard ci exclusiv de vointa bancii care apreciaza daca la un moment dat are interesul sa mareasca dobanda. In speta de fata trebuie analizat daca exista motive intemeiate pentru majorarea dobânzii de catre parata; instanta este rugata sa observe ca pentru a reprezenta un motiv intemeiat, in conformitate cu pct 1 lit a din Anexa la Legea 193/2000 modificata, ar trebui sa existe o situatie clar reglementata in cadrul contractului care sa ofere clientului posibilitatea de a sti de la inceput ca, daca aceasta situatie se va produce, rata dobanzii va fi majorata. Totodata, aceasta situatie trebuie sa fie suficient de clara incat, in eventualitatea unui litigiu in aceasta privinta, sa se poata verifica daca aceasta situatie – motiv de marire a dobanzii – chiar s-a produs. In aceste condiții instanta este rugata sa observe ca modul de formulare a clauzelor contractuale criticate face ca acestea sa poata fi interpretate doar in favoarea bancii, cea mai importanta consecinta fiind aceea ca clientul nu poate verifica daca majorarea dobanzii este necesara, daca majorarea s-a produs in mod corect si proporțional cu cauza cu care a determinat-o.
Pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor privind dobanda mentionate in prezenta actiune, arata ca aceste clauze contravin si art. 75 din Legea nr. 296/2004. Se impune asadar cel putin revenirea la marja dobanzii stabilite la incheierea contractului de credit precum si rambursarea sumelor incasate de catre parata in mod nedatorat.
Referitor la constatarea nulitatii absolute a clauzelor contractuale criticate, aceasta se impune ca sanctiune a caracterului abuziv al acestor clauze. Intradevar, conform art. 11 din codul civil nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri. Din cele aratate anterior, contractul de credit a fost incheiat cu nesocotirea normelor ce intereseaza ordinea publica. In acest sens a aratat ca au fost nesocotite prevederile legale in materia protectiei consumatorilor, norme ce protejeaza ordinea publica. Un argument in plus in sustinerea faptului ca legislatia protecției consumatorilor ocroteste ordinea publica reiese din prevederile Legii 193/2000 care, la capitolul referitor la sanctiuni, reglementează raspunderea contravenționala a comerciantului pentru nerespectarea normelor relative la protectia consumatorilor.
Referitor la obligarea paratei la incheierea unui act aditional la contractul de credit prin eliminarea clauzelor declarate nule si referitor la obligarea paratei la rambursarea sumelor platite nedatorat in temeiul clauzelor atacate, acestea se impun pentru respectarea principiului “ restitutio in integrum “ care impune ca tot ce s-a executat in temeiul unui act juridic inexistent sau lovit de nulitate sa fie restituit. Acest principiu decurge din cel al retroactivitatii efectelor nulitatii . Temeiul restituirii prestatiilor efectuate in executarea unui act lovit de nulitate il constituie si un alt principiu fundamental al dreptului, acela care interzice imbogatirea unei persoane in detrimentul alteia fara o cauza legitima. Odata dispăruta cauza legitima ca efect al pronunțării nulității absolute, rezulta ca toate prestațiile executate in temeiul clauzelor nule trebuie intoarse; ca urmare solicitam instantei sa dispuna obligarea paratei la plata catre reclamanți a sumelor percepute ilegal in temeiul clauzelor contractuale nule absolut.
In drept invocă art. 4 din Legea 193/2000; art. 78 din Legea 269/2004; art. 2 din OG 21/1992; art. 111 cod pr. civ.
Pârâta . SA a depus întâmpinare prin care invocă excepția necompetenței Judecătoriei Oradea, excepția netimbrării, excepția lipsei calității procesuale pasive a . SA – Sucursala Oradea 2, excepția inadmisibilității și excepția prescripției, iar pe fond solicită respingerea acțiunii.
Cu privire la competență invocă art.13.5 din contract, art.19 din vechiul cod de procedură civilă, art.129 cod de procedură civilă.
Cu referire la timbraj invocă faptul că art.29 lit. f din OUG nr.80/2013 se referă la operatori economici care au prejudiciat drepturile și interesele consumatorilor, o astfel de dovadă nefiind făcută în speță.
Cu privire la excepția lipsei calitătii procesuale pasive a . SA – Sucursala Oradea 2 invocă art.57 alin. 2 NCPC și art.43 alin. 1 din Legea nr.31/1990.
Referitor la inadmisibilitate arată că anularea clauzelor reclamate nu ar putea produce efecte retroactive, fata de caracterul succesiv al prestatiilor. In practica, contractele de credit reprezinta contracte cu executare succesiva, intrucat obligația împrumutatului se exercita in timp, prin plata ratelor succesive, iar obligatia împrumutătorului de a lasa la dispoziția celui dintai (împrumutatului) suma de bani, se intinde pe toata durata contractuala. Conform teoriei generale a obligatiilor contractuale, anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesiva nu poate produce efecte retroactive. Acest fapt se explica prin imposibilitatea uneia dintre parti de a returna folosinta asigurata de cealalta parte. Aceasta exceptie de la principiul restitutio in integrum este pe deplin aplicabila si in cazul contractelor de credit incheiate de banca. Astfel cum un chirias nu poate restitui folosinta bunului imobil de care s-a bucurat, tot asa, nici împrumutatul nu poate restitui echivalentul folosintei sumelor de bani puse la dispoziție de catre banca (in schimbul dobanzii).
Dincolo de aspectele ce tin de natura succesiva a prestatiei, obiectul solicitarilor reclamantului nu mai este in fiinta. Practic, prin rambursarea anticipata a creditului, toate drepturile si obligațiile au fost stinse intre parti. Asadar, odată stinse drepturile si obligatiile rezultate, contractul de credit înceteaza să mai producă efecte pentru viitor, partile nemaiputând solicita nici chiar instanței de judecata modificarea obligațiilor contractuale.
Invoca prescriptia dreptului la actiune privind formularea capetelor 1 si 2 de cerere. Doctrina a statuat ca sanctiunea unei clauze abuzive este nulitatea relativa, intrucat interesul protejat in fiecare caz este cel al fiecarui consumator in parte, iar caracterul abuziv urmeaza a se aprecia in persoana fiecarui consumator. Perioada in care poate fi initiata o astfel de actiune, prin care se tinde la anularea clauzelor contractuale, pornind de la o lipsa de claritate a exprimării consimtamantului din momentul incheierii contractului de credit, este de maximum 3 ani potrivit art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. Or, de la incheierea Contractului de credit (04.08.2008) si a Actelor Aditionale, pana la formularea cererii introductive de instanta (15.09.2014) au trecut mai mult de 3 ani.
În ipoteza in care instanta ar trece peste argumentele invocate si ar aprecia ca dreptul la actiune privind capetele 1 si 2 de cerere nu este prescris, solicita ca instanta sa constate ca dreptul la actiune privind restituirea sumelor achitate cu titlu de dobanzi si comisioane pana la data de 15.09.2011 este prescris (intrucat acțiunea introductiva de instanta a fost formulata la data de 15.09.2014, dupa curgerea unui termen de 3 ani). Actiunea de a cere restituirea prestatiilor este o acțiune separata de acea care tinde la anularea contractului.
Clauzele contractuale reclamate nu au un caracter abuziv. Invocă art. 4 alin. 1 și 6 din Legea nr. 193/2000 și Directiva 93/13/CEE. O clauza contractuala este exclusa din domeniul de control al caracterului abuziv daca aceasta priveste obiectul sau pretul contractului si este clar si inteligibil exprimata/redactata. D. prevederile Legii nr. 193/2000 (si ale Directivei 93/13/CEE) stabilesc conditiile in care o clauza are sau nu un caracter abuziv (si nicidecum prevederi din alte acte normative precum cele invocate de reclamanta in sustinerea asa-zisului caracter abuziv al clauzelor).
În cauza, clauzele contractuale cuprinse la art. 3.2 din Contractul de credit nu au un caracter abuziv intrucat, pe de o parte, nu indeplinesc conditiile prevazute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, iar pe de alta parte, se refera la pretul contractului. In ceea ce priveste clauzele contractuale cuprinse la art. 12.1 si art. 8.6 din Contractul de credit acestea nu au un caracter abuziv intrucat nu îndeplinesc condițiile prevazute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000. Atat Contractul de credit cat si Actele aditionale nr. 1-3 incheiate la Contractul de credit, au fost negociate de către partile semnatare înainte de semnarea acestora. Mai mult, inainte de semnarea Contractului de credit, le-a furnizat imprumutatilor cu o perioada rezonabila de timp inainte de data semnării, forma Contractului de credit negociat.
Prevederile art. 3.2, art. 5 si art. 8.6 si art. 12.2 din Contract (i) sunt clare si fara echivoc (sunt exprimate . inteligibil); (ii) au fost insusite de catre consumatori prin semnarea Contractului de credit si a Actelor Aditionale, devenind astfel lege intre partile contractante potrivit art. 969 C. Civ. 1864 si (iii) au constituit un element determinant la formarea vointei de a contracta.
Astfel, potrivit prevederilor art. 3.2, art. 5 din Contract imprumutatii/reclamanții au cunoscut (i) faptul ca dobanda este variabila si revizuibila la fiecare 3 luni in functie de noua valoarea a indicelui de referinta (LIBOR la 3 luni) si de noua valoare a marjei bancii, (ii) faptul ca marja de 8.7 puncte procentuale pe an este variabila (deci poate creste sau scadea, in functie de condițiile pietei). Or, Contractul de credit incheiat de parti nu are un caracter aleatoriu pentru nici una dintre parti, iar asumarea riscului doar de catre banca a șanselor unui câștig sau pierderi contravine chiar esentei unui astfel de contract de imprumut, care este un contract comutativ. Astfel, partile (pe de o parte, Banca si pe de alta parte, imprumutatii) au cunoscut obligațiile lor de la data încheierii Contractului de credit, chiar daca obligația împrumutaților este una cu executare succesiva. Prin urmare, partile si-au asumat riscul pe care il implica derularea Contractului de credit. Astfel incat, o eventuala situație financiar precara a reclamanților, intervenita ulterior contractării creditului bancar, nu poate constitui o justificare legala pentru neexecutarea de catre aceștia a obligațiilor contractuale negociate, reglementate, consimțite si asumate contractual, prin incheierea Contractului de credit.
Învederează că la solicitarea împrumutatului/reclamantului, (desi nu avea nici o obligatie in acest sens) a venit in întâmpinarea solicitărilor acestora si a acordat facilitați financiare, respectiv am restructurat creditul si am acordat împrumutaților perioade de gratie in care aceasta a fost scutit de plata plata principalului si partial de la plata dobanzii aferente. Astfel ca pentru facilitatile acordate, Banca in mod justificat, temeinic si legal a perceput comisionul de restructurare/reesalonare.
In concret, la solicitarea împrumutatului/reclamantului au fost incheiate Actul Aditional nr. 1/28.09.2010, Actul Aditional nr. 2/21.04.2011 si Actul Aditional nr. 3/24.10.2011 prin care: (i) a fost restructurat creditul; (ii) a fost majorata perioda de restituire a creditului cu 24 de luni - de la 120 de luni la 1144 de luni, (iii) împrumutații au fost scutit de plata principalului si partial de la plata dobanzii aferente timp de 15 de luni (initial, pentru perioada 04.10.2010 – 04.03.2011 si ulterior, pentru perioadele 04.05.2011 – 04.10.2011 si 04.11.2011 – 04.04.2012). Or, chiar prin Actele Adiționale incheiate, la solicitarea reclamantei, aceasta, in cunoștința de cauza, a consfintit legalitatea clauzelor si comisioanelor.
Nu orice clauza a unui contract de credit incheiat cu un consumator poate fi abuziva, fiind necesar sa i se recunoasca creditorului, in orice situatie, dreptul de a primi inapoi intreaga suma imprumutata si un pret pentru suma respectiva pusa la dispoziția împrumutatului pe o anumita perioada. Apare necesara distinctia intre ceea ce este abuziv potrivit prevederilor Legii nr. 193/2000 si ceea ce pare abuziv dintr-o perspectiva emoționala, cum ar fi dificultatea indeplinirii obligațiilor de plata in cazul deteriorării situației financiare a plătitorului. Schimbările in situatia financiara a împrumutatului, chiar daca ar avea natura unui caz fortuit, nu permit acestuia sa se retraga din obligațiile de rambursare a imprumutului si de plata a costurilor banilor. Sumele de bani sunt bunuri de gen iar bunurile de gen nu pier prin caz fortuit sau de forta majora, problema fiind eventual doar de suportare a riscului contractului.
Desi reclamantul critica dispozițiile prevazute de art. 3.2 din contractul de credit si reclama faptul ca acestea sunt abuzive si i-ar fi produs un dezechilibru financiar, in fapt, dispozițiile contractuale criticate nu au fost puse in aplicare, marja bancii nefiind modificata pe întreaga perioada de derulare a creditului. Criticile reclamantului se întemeiază pe dreptul bancii, prevăzut de art. 3.2, de a modifica marja ce formeaza compunerea dobanzii. Astfel, potrivit dispozitiilor contractuale criticate, rata dobânzii este compusa din indicele de referinta Libor la 3 luni + marja bancii, care era de 8,70% la data contractării creditului. Marja bancii stabilita la momentul semnării contractului de credit nu a fost modificata, astfel cum rezulta din adresa nr._/14.10.2014 ce evidențiază evoluția dobanzii pe perioada de derulare a creditului.
Mai mult, din analiza Actului Aditional din 19.09.2010 de Aliniere la prevederile OUG 50/2010 la contractul de credit implementat prin acceptare tacita, se precizează in mod expres la punctul 1.1 ca marja băncii ramane fixa pe toata perioada derularii contractului de credit.
Desi reclamantul critica dispozițiile prevazute de art. 5 din contractul de credit si reclama faptul ca acestea sunt abuzive si i-ar fi produs un dezechilibru financiar, in fapt, dispozitiile contractuale criticate nu au fost puse in aplicare, nereținându-se comisionul de rambursare in avans pentru rambursare in avans
In susținerea așa-zisei abuzivitati a clauzelor cuprinse la art. 8.6 si art 12.2, reclamantul nu indica dispozițiile prevazute de Legea nr. 193/2000 carora acestea s-ar circumscrie, nemotivând nici in fapt si nici in drept sustinerile sale.
In ce priveste dispozițiile prevazute de art. 12.2 din contractul de credit, ce reglementează dreptul bancii de a rezilia contractul de credit in cazul aparitiei unui caz de culpa, cum este cel al neîndeplinirii obligatiilor de plata la scadenta, arata ca acestea devin aplicabile ca urmare a inserarii pactului comisoriu de gradul IV, măsura inserării condiției rezolutorii fiind o consecinta fireasca a protejării creantei.
Pe de alta parte, in ce priveste dispozițiile prevazute de art. 8.6 din contractul de credit, cu privire la dobanda penalizatoare, aceastea au in vedere fructele civile rezultate din explotarea bunului. Măsura aplicării dobânzilor penalizatoare are in vedere, pe de o parte, constrangerea debitorului de a-si indeplini obligațiile ce ii incumba, iar pe de alta parte, de a proteja creditorul de pagubele înregistrate ca urmare a nereturnării bunului la data stabilita conventional, acesta avand in continuare folosinta bunului (sumele de bani). Atat pactul comisoriu cu privire la rezilierea contractului cat si dobanzile penalizatoare isi regăsesc izvoarele in Codul civil si in legi speciale. In ce priveste dobânda penalizatoare, aceasta este reglementata prin OG nr. 13/2011, anterior fiind reglementata de OG nr. 9/2000.
Criticile sunt lipsite de interes atata timp cat Banca nu a facut aplicarea acestor dispozitii contractuale, invocarea acestor critici neavând niciun folos practic pentru reclamant.
La termenul din data de 26.01.2015 instanța a respins excepția necompetenței Judecătoriei Oradea, a respins excepția netimbrării, a respins excepția prescripției și a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o apărare de fond.
Asupra excepției lipsei calitătii procesuale pasive a . SA – Sucursala Oradea 2, instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 26.01.2015 în sensul admiterii excepției astfel încât se va respinge acțiunea înaintată împotriva pârâtei . SA – Sucursala Oradea 2, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, inclusiv din perspectiva inadmisibilității, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți s-a încheiat contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr. 050102J_/04.08.2008, obiectul contractului fiind acordarea de către bancă a unui credit în valoare de_ CHF. Ulterior se încheie Actul adițional nr.1/28.09.2010 privind în esență acordarea unei perioade de grație, Actul adițional nr.2/21.04.2011 privind în esență majorarea perioadei creditului și acordarea unei perioade de grație, Actul adițional nr.3/24.10.2011 privind în esență majorarea perioadei creditului și acordarea unei perioade de grație.
Față de prevederile art. 1 al. 3, art. 4 al. 1, 2 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a din Anexa la Lege, instanța constată că raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă intră sub incidența acestui act normativ, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant și consumatori, astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Cu privire la inadmisibilitatea invocată de pârâtă instanța apreciază că de vreme ce se solicită și restituirea unor prestații achitate în baza clauzelor denunțate ca abuzive, acțiunea nu este inadmisibilă.
Conform art.3.2 din contract, dobânda este variabilă și revizuibilă la fiecare 3 luni în funcție de noua valoarea a indicelui de referință și marja băncii.
Instanța reține cu privire la aceste clauză că în conformitate cu pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000 (care reprezintă practic o transpunere în legislația națională a Directivei93/13 a Consiliului Comunităților Europene din 05.04.1993), sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; însă în conformitate cu teza finală a pct. 1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000: prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Așadar, prin acest text legal nu sunt considerate abuzive clauzele contractuale referitoare la modificarea dobânzii de către furnizorii de servicii financiare, în condițiile în care există o motivație întemeiată.
Totodată, prevederile art.4 alin.2 din Directiva 93/13 a Consiliului Comunităților Europene din 05.04.1993 stabilesc în mod expres că: aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil.
Această clauză de la art.3.2 trebuie analizată însă corelat cu clauza inserată la Capitolul III din convenție „Termenii împrumutului” unde se arată că indicele de referință este Libor la 3 luni și marja 8.7%, astfel încât instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca această prevedere contractuală să fie considerată abuzivă.
Mai mult reclamanta afirmă că în ciuda faptului că Libor a scăzut banca nu a procedat la scăderea dobânzii, în condițiile în care din graficul depus de pârâtă la dosar (fila 57) rezultă fără putință de tăgadă contrariul.
Conform art.5 din contract, banca percepe un comision de rambursare în avans, iar potrivit art.8.6 dacă împrumutatul nu își îndeplinește obligațiile la scadență banca își rezervă dreptul de a percepe dobânzi penalizatoare de 8.00% anual.
Cu privire la aceste clauze, instanța reține că acestea sunt exprimate într-un limbaj clar și ușor inteligibil și totodată nu au fost percepute de bancă cu toate că creditul a fost rambursat anticipat și au existat și întârzieri la plată. În consecință, nici aceste clauze nu sunt abuzive.
În mod surprinzător reclamanta denunță ca abuzivă clauza inserată la art.12.2 din contract privind dreptul băncii de a rezilia contractul în anumite condiții, și solicită obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional la contract cu eliminarea clauzelor nule în condițiile în care creditul a fost achitat în întregime. Prin adresa pârâtei nr.1504/05.05.2014 comunicată reclamantei se atestă faptul că au fost stinse obligațiile dintre părți privind contractul nr. 050102J_ din data de 04.08.2008.
În consecință, instanța apreciază că acțiunea este vădit nefondată și o va respinge.
Instanța ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea înaintată împotriva pârâtei . SA – Sucursala Oradea 2, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta T. M., CNP_, cu dom. procedural ales la Cabinet de avocat M. B. în Oradea, ..3 jud. Bihor în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul în București, Șoseaua N. T., nr. 29-31, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Oradea.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2015.
Președinte, Grefier,
I. L. M. S. F.-A.
Red. ILM
5 ex./07.04.2015
Pentru conf. – 3 . M.
.
. - AGENȚIA ORADEA 2
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2568/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2015.... → |
|---|
