Plângere contravenţională. Sentința nr. 1331/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1331/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1331/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1331/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier: P. R.-Dănuța
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . cu sediul în P., ..V., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 07.07.2015 emis de A. - D. GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA, DIR. REG. 2 CONSTANTA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. M. O. pentru petenta lipsă, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimată.
Apărătoarea petentei, având cuvântul, solicită respingerea excepției ca fiind neîntemeiată întrucât nu s-a solicitat obligarea ANF să restituie amenda contravențională achitată.
Instanța unește excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei.
Apărătoarea petentei, având cuvântul, arată că nu mai are probe de solicitat sau alte cereri de formulat.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor;
Apărătoarea petentei, având cuvântul, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de intimată ca fiind neîntemeiată. Pe fond, solicită admiterea în parte a plângerii și înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, față de motivele arătate în plângere (abrogarea textului încriminatoriu la o zi după constatarea faptei). Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta ., cu sediul în orașul P., .. V., a chemat în judecată civilă pe a chemat în judecată civilă pe intimata AGENTIA N. DE ADMINISTRATIE FISCALA - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ, cu sediul în București, ., sector 5, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție . nr._/ 7.07.2015 sau, în subsidiar, să se dispună înlocuirea amenzii contravenționale, în cuantum de 9000 lei, cu aceea a avertismentului.
Motivându-și în fapt plângerea, petenta a arătat că: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina sa că nu a respectat obligația de a utiliza casa de marcat electronică, în sensul că registrul de bani personali nu este completat din data de 1.07.2015, faptă ce constituie contravenția prev. de art. 4 al.12 lit. i din O.U.G. 28/1999, republicată și pentru care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 9000 lei.
Că, la data efectuării controlului, 7.07.2015, deținea un astfel de registru fiind completat din data de 7.05.2015 însă, din eroare sau din neatenție, angajații petentei au completat în mod greșit 5 file ale acestuia, pentru perioada 2.07.2015-7.07.2015, pe pagina 2 și nu pe pagina 5 a acestuia și prin urmare nu se face vinovată de săvârșirea presupusei contravenții.
A mai arătat petenta în plângerea sa că, textul sancționator cuprins în de art. 4 al.12 lit. i din O.U.G. 28/1999, republicată, a fost abrogat prin Legea 185/2015, publicată în M.Of. din data de 6.07.2015.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale, în cuantum de 9000 lei, cu aceea a avertismentului, dat fiind pericolul social scăzut al faptei contravenționale în litigiu.
S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea actului de constatare a contravenției în litigiu și în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate petentei cu avertisment, precum și restituirea sumei de 4500 lei reprezentând jumătate din cuantumul amenzii aplicate și achitată de petentă.
În drept, au fost invocate disp. O.G.2/2001.
Plângerea a fost timbrată corespunzător O.U.G.80/2013, cu taxă de timbru de 20 de lei, conform chitanței de la fila 19 din dosar.
În probațiune, petenta a solicitat proba cu înscrisurile doveditoare de la fila 5 și următoarele.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare în cauză, în termenul procedural și condițiile art. 208 și următoarele Cod proc. civilă, solicitând respingerea plângerii, de față, ca fiind neîntemeiată întrucât procesul verbal, a cărui anulare se cere, este legal și temeinic.
Pe această cale procedurală intimata a invocat excepția lipsei calității sale procesuale.
La întâmpinare a fost atașat materialul probator pe baza căruia a fost întocmit procesul verbal.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Potrivit art.348 al.1 Cod procedură civilă: instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În al.2 se prevede că: în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
Instanța, analizând cu preferință excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, excepție absolută, procesuală și peremptorie, reține următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Calitatea procesuală cu trebuie confundată cu interesul, deși, uneori delimitarea între aceste două condiții de exercițiu ale dreptului la acțiune nu este ușor de făcut.
Aparent, orice persoană care are un interes personal să acționeze are și calitatea procesuală activă și, invers, absența calități procesuale este însoțită de o lipsă de interes. S-ar putea spune că legea atribuie calitatea procesuală celui care are interes, iar din această perspectivă interesul ar fi principala condiție de exercițiu a dreptului la acțiune. Există însă numeroase situații în care dreptul la acțiune nu poate fi exercitat de unele persoane, deși acestea ar justifica un interes personal, ori poate fi exercitat de cineva care nu are interes personal și/sau direct.
Revenind la prezenta cauză, instanța, având în vedere că părțile raportului juridic procesual sunt cele ale raportului juridic substanțial, contravențional(contravenienta . și agentul constatator AGENTIA N. DE ADMINISTRATIE FISCALA - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ), ce face obiectul cauzei de față.
Pentru aceste argumente instanța constată ca fiind lipsită de temei excepția invocată, întrucât reprezentanții acesteia au întocmit procesul verbal în litigiu.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: în urma controlului efectuat de reprezentanții intimatei la punctul de lucru aparținând petentei a fost întocmit procesul verbal contestat, prin care s-a reținut în sarcina sa că nu a respectat obligația de a utiliza casa de marcat electronică, în sensul că registrul de bani personali nu este completat din data de 1.07.2015, faptă ce constituie contravenția prev. de art. 4 al.12 lit. i din O.U.G. 28/1999, republicată și pentru care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 9000 lei.
Este adevărat că textul cuprins în art. 4 al.12 lit. i din O.U.G. 28/1999, republicată, care prevede obligația petentei de a utiliza casa de marcat electronică și de a completa registrul de bani personali a fost abrogat prin Legea 185/2015, publicată în M.Of. din data de 6.07.2015, însă vinovăția petentei a fost reținută prin coroborarea acestuia cu dispoz Ordinului 513/30.04.2015, aflat în vigoare la data constatării faptei, care dispune: art.2:
Operatorul economic are obligația constituirii registrului de bani personali prevăzut la art. 4 alin. (12) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru fiecare unitate de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor.
ART.3 - Registrul de bani personali, ce are paginile numerotate în ordine crescătoare, se semnează pe ultima pagină de către administratorul operatorului economic sau de către persoana împuternicită de acesta.
ART. 4 - Registrul de bani personali prevăzut la art. 4 alin. (12) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se completează zilnic de către personalul operatorului economic care își desfășoară activitatea în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor, la începutul programului de lucru, fără ștersături sau modificări și fără a lăsa spații neutilizate.
ART. 5- Operatorul economic răspunde de integritatea registrului de bani personali și completarea zilnică a acestuia de către personalul care desfășoară activitate în unitatea de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor.
Față de textul precizat, neabrogat, instanța nu poate concluziona că fapta contravențională a fost dezincriminată și constată lipsită de temei apărarea petentei.
În concluzie, petenta avea obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale și de a și de a completa registrul de bani personali, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o sau a îndeplinit-o cu deficiențe .
De altfel, petenta nu a formulat obiecțiuni față de cuprinsul actului de constatare.
Reconsiderând toate aceste argumente, instanța concluzionează că petenta se face vinovată fapta contravențională, reținută în sarcina sa, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Or, în jurisprudența C.E.D.O, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situație ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
În concluzie, instanța reține că vinovăția petentei a fost dovedită cu probe certe, sigure, complete.
Analizând din oficiu legalitatea actului de constatare a contravenției în litigiu, deși petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a actului de constatare a contravenției în litigiu, instanța, procedând la verificarea din oficiu, reține că art. 16 al.1 din O.G.2/2001, dispune:
(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
De asemenea, art.17 din același act normativ,prevede că: lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.
Examinând procesul verbal de la fila 8 din dosar, instanța constată că acesta respectă, întocmai, toate cerințele de formă și fond impuse de textele sus citate.
Așa fiind, instanța conchide că procesul verbal în litigiu este legal și temeinic.
Cât privește cuantumul sancțiunilor aplicate petentului instanța reține că potrivit art.7 din același act normativ,
(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
De asemenea, art 21 din O.G.2/2001, dispune: (1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea.
(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea. În acest caz sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal.
(3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În atare situație și având în vedere că legiuitorul a prevăzut posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment numai pentru contravențiile de gravitate redusă, instanța constată că amenda aplicată petentei este excesiv de mare și împovărătoare.
În cauza Manidakis contra Greciei, instanța europeană a reținut că o amendă excesivă reprezintă o lovitură financiară considerabilă.
Or, rațiunea sancționării operatorilor de transport, care nesocotesc dispozițiile legale sau normele europene, în materie contravențională referitoare la siguranța rutieră este aceea de a-i determina ca pe viitor să respecte obligațiile legale ce le revin și nu aceea de a le paraliza activitatea prin aplicarea unor sancțiuni ce produc un asemenea efect.
Reconsiderând cele mai sus arătate și în conformitate cu art.7 și următoarele din O.G.2/2001, constată plângerea întemeiată, în parte, și urmează să o admită pe cale de consecință și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii de 9.000lei, aplicată petentei cu aceea a avertismentului.
Pe cale de consecință, urmează ca instanța să dispună restituirea sumei de 4500 lei, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii aplicate și achitată de petentă, conform chitanței de la dosar.
Urmează ca în conformitate cu dispoz. art453 Cod proc. civ. să se ia act că petenta nu solicită cheltuieli de judecată de la intimată, astfel cum a declarat în ședința publică din 3.12.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimată, ca fiind neîntemeiată. Admite plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în P., ..V., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 07.07.2015 emis de A. - D. GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA, DIR. REG. 2 CONSTANTA, în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, în cuantum de 9000 lei, aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție ., nr:_ din data de 7.07.2015, cu aceea a avertismentului..
Dispune restituirea către petentă a sumei de 4500 lei, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii achitate, conform chitanței . nr._, din data de 8.07.2015 .
Ia act că petenta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3.12.2015.
Președinte,Grefier,
S. N.
Red.S.N./30.12.2015
Tehn.P.R.D./30.12.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1332/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1339/2015.... → |
|---|
