Plângere contravenţională. Sentința nr. 1339/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1339/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 1339/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1339/2015
Ședința publică din data de 04.12.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – M. A. C.
Grefier - S. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta .., cu sediul în mun. T., ., județul G., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, .. 38, sector 1, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din data de 27.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, față de solicitarea petentei de amânare a pronunțării în vederea depunerii concluziilor scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 04.12.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2015, petenta .. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/24.07.2015 și exonerarea sa de la plata amenzii.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că prin procesul-verbal de contravenție menționat, s-a reținut că la data de 22.07.2015, ora 15:50, pe DN2L, km. 9, în localitatea P., jud. V., a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, utilizat de .. în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto C. I. V. în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat diminuarea cu 2 ore sau mai mult a perioadei minime de repaus zilnic redus, atunci când este posibilă reducerea acesteia până la 9 ore. Pentru această faptă s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei.
Sub aspectul legalității, petenta a arătat că sancțiunea putea fi aplicată numai conducătorului auto, astfel cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 37/2007, astfel că reținerea în sarcina petentei a faptei și sancționarea acesteia este nelegală. Petenta a susținut că procesul-verbal este lovit de nulitate și pentru motivul că nu s-au respectat dispozițiile art. 16 alin. (7) și art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 referitoare la aducerea la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni și la confirmarea de către un martor a împrejurărilor privind absența, refuzul sau imposibilitatea contravenientului de a semna procesul-verbal.
Sub aspectul temeiniciei, petenta a învederat că situația de fapt reținută de organul constatator nu corespunde realității, având în vedere că, potrivit contractului individual de muncă, programul de lucru al angajatului este cuprins între orele 7:30-16:00, iar la data de 22.07.2015, ora 7:30, conducătorul auto a plecat în cursă. Petenta a mai arătat că din diagramele depuse la dosar, rezultă că activitatea de transport a conducătorului auto se efectua sporadic și cu respectarea programului de lucru și a orelor de odihnă. Petenta a apreciat că fapta contravențională descrisă de organul de constatare presupune o sancționare excesivă și nejustificată față de gradul de pericol social concret al faptei și împrejurările săvârșirii acesteia.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale O.G. nr. 37/2007.
În dovedire, petenta a solicitat proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 223 C.pr.civ., petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat, în termen legal, întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate de petentă și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind legal și temeinic încheiat.
În motivare, intimatul a susținut că fapta constatată de agentul constatator îndeplinește toate elementele constitutive ale contravenției, iar răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor legale revine petentei, potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 37/2007. Cu privire la dispozițiile art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 invocate de petentă, intimatul a menționat că la momentul întocmirii procesului-verbal s-a consemnat că societatea contravenientă nu se afla de față, motivându-se în mod corespunzător lipsa martorului care să ateste absența contravenientului de la locul întocmirii procesului-verbal. Intimatul a arătat că o persoană nu poate fi obligată să semneze în calitate de martor un proces-verbal, în condițiile în care însuși contravenientul are dreptul să refuze semnarea, iar rolul martorului asistent în procesul-verbal este de a atesta faptul că la momentul încheierii procesului-verbal, reprezentantul legal al persoanei juridice sancționate nu se afla de față și nu i-a fost îngrădit în acest mod dreptul de a formula obiecțiuni.
În ceea ce privește susținerile petentei referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (7), intimatul a menționat că procesul-verbal poate fi întocmit atât în prezența, cât și în lipsa contravenientului, din moment ce legea distinge între momentul constatării faptei și cel al întocmirii procesului-verbal de contravenție, nefiind necesar ca aceste momente să coincidă în toate cazurile. În speță, procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, fiind motivată lipsa obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului. Intimatul a precizat că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 atrage o nulitate relativă, ceea ce presupune ca petentul să sufere o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Petenta nu a realizat dovada unei astfel de vătămări, având posibilitatea de a formula obiecțiuni în fața instanței.
Cu privire la situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat, intimatul a menționat că, în speță, conducătorul auto nu a efectuat perioada de repaus zilnic redus de 9 ore înainte de a începe perioada de conducere. Certificatul de desfășurare a activității menționează o altă activitate decât cea de odihnă, deoarece are bifată rubrica privind exceptarea vehiculului de la prevederile Regulamentului nr. 561/2006. Noțiunea de „conducere a unui vehicul exceptat” nu poate fi asimilată noțiunii de odihnă, întrucât legiuitorul a stabilit în mod imperativ care este modalitatea prin care se poate efectua perioada de odihnă zilnică redusă. A mai arătat intimatul că legiuitorul a prevăzut obligativitatea de a fi respectată perioada de repaus zilnic redusă în ipoteza prevăzută de art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 37/2007, instituind o obligație pozitivă în sarcina transportatorului.
Față de înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea avertismentului, intimatul a menționat că nu se impune sancțioarea cu avertisment, deoarece petenta a săvârșit o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, iar agentul constatator a aplicat o amendă orientată spre minimul prevăzut de O.G. nr. 37/2007.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., ale O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 37/3007 modificată, pe Regulamentul (CE) nr. 561/2006, Regulamentul (CE) nr. 165/2014, Ordinul MTI nr. 980/2011 și pe Ordinul MTI nr. 995/2011.
În probațiune, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri.
În temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Sub aspect probatoriu, instanța, în baza art. 255 și art. 258 C.pr.civ., a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Au fost administrate, în fotocopie, următoarele înscrisuri: AVB-ul poștei Atlassib (f. 4), proces-verbal . nr._/24.07.2015 (f. 5), contract individual de muncă nr._/1.07.2008 (f. 6-9), fișa postului pentru conducătorul auto C. I.-V. (f. 10-13), Certificat de desfășurare a activității (f. 14), diagrame tahograf (f. 15-16), încheiere nr. 5086/30.06.2004 (f. 27) și extras O.R.C. cu privire la .. (f. 30-31).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/22.07.2015 (f. 5) întocmit de intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier – Inspectoratul Teritorial nr. 3, petenta a fost sancționată contravențional, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 37/2007, cu amendă în cuantum de 4000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. g) din același act normativ.
S-a reținut prin procesul-verbal că la data de 22.07.2015, ora 15:50, pe DN2L, km 9, în localitatea P., jud. V., a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către .. în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto C. I.-V. în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național. În urma verificărilor efectuate, s-a constatat diminuarea cu 2 ore sau mai mult a perioadei minime de repaus zilnic redus, atunci când este posibilă reducerea acesteia până la 9 ore. La momentul controlului, din analiza certificatului de desfășurare a activității emis pentru perioada 18.06.2015, ora 17:30-22.07.2015, ora 7:30 și a diagramei din data de 22.07.2015, a rezultat că înainte de a pleca în cursă, conducătorul auto trebuia să efectueze 9 ore de odihnă, ceea ce nu s-a întâmplat.
Agentul constatator, în cuprinsul actului, a învederat faptul că reprezentantul legal nu era de față la momentul întocmirii procesului-verbal, fapt ce a dus la imposibilitatea de a formula obiecțiuni. De asemenea, agentul constatator a menționat și motivul pentru care procesul-verbal contestat nu este semnat de un martor asistent, respectiv acela că la locul încheierii procesului-verbal nu a putut fi identificată nicio persoană care să poate semna ca martor.
Împotriva procesului-verbal de contravenție a fost formulată la data de 12.08.2015, în termen legal, prezenta plângere.
În drept, conform prevederilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea prezentei plângeri urmează să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal și să hotărască asupra sancțiunii.
1. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ce instituie un caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator se ia în considerare și din oficiu. Astfel, procesul-verbal . nr._/24.07.2015 cuprinde mențiunile referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, cu indicarea datei comiterii acesteia și poartă semnătura agentului constatator.
În mod corect s-a consemnat în cuprinsul procesului-verbal că persoana căreia îi revine răspunderea pentru săvârșirea faptei reținute este .. Fapta imputată este prevăzută de art. 8 alin. (2) lit. g) din O.G. nr. 37/2007. Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din același act normativ, contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează cu amendă cuprinsă între 4000 lei și 6000 lei, care se aplică operatorului de transport, pentru faptele prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a)-m), p), s), ș), y)-dd) și hh). Operatorul de transport este subiectul activ al contravenției constând în diminuarea cu 2 ore sau mai mult a perioadei minime de repaus zilnic redus, atunci când este posibilă reducerea acesteia până la 9 ore. Răspunderea operatorului de transport în această ipoteză este stabilită în mod imperativ prin dispozițiile legale ca o răspundere pentru fapta proprie. Potrivit procesului-verbal contestat, petenta utiliza ansamblul de autovehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca având nr. de înmatriculare_ în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport. În consecință, instanța constată că la data controlului, respectiv la data de 22.07.2015, petenta era operatorul de transport ce utiliza vehiculele menționate.
Instanța va respinge apărarea petentei în sensul că procesul-verbal este lovit de nulitate în contextul neaducerii la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, în conformitate cu art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001. Obligația organului constatator de a aduce la cunoștință dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni se aplică doar în situația în care acesta s-ar afla de față la momentul încheierii procesului verbal, ceea ce nu este cazul în speța de față. Din interpretarea dispozițiilor art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 rezultă că legiuitorul realizează o distincție între două momente esențiale – cel al săvârșirii faptei și cel al încheierii procesului-verbal de contravenție. Aceste momente pot să coincidă sau să fie poziționate la intervale diferite de timp. În speță, fapta a fost săvârșită la data de 22.07.2015, iar întocmirea actului sancționator s-a realizat la data de 24.07.2015, agentul constatator motivând neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni prin prisma faptului că reprezentantul legal al societății nu era de față la data încheierii procesului-verbal.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele Deciziei nr. XXII din 19 martie 2007, a arătat că nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise în art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției. Acest caracter al nulității este asociat cu o vătămare produsă părții interesate, care trebuie să dovedească faptul că vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Petenta nu a invocat și nu a dovedit în ce a constat vătămarea ce i s-a pricinuit prin imposibilitatea înscrierii în cuprinsul actului sancționator a obiecțiunilor, imposibilitate care este obiectiv justificată de faptul că procesul-verbal a fost întocmit în lipsă. Obiecțiunile pe care le-ar fi putut consemna petenta, într-o formulare sumară, impuse de spațiul afectat rubricii „alte mențiuni” din procesul-verbal, au putut fi valorificate pe calea plângerii contravenționale adresate instanței de judecată.
Afirmația petentei potrivit căreia procesul-verbal nu este semnat de un martor asistent nu este în măsură să atragă nulitatea actului contestat. Astfel, potrivit art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator are posibilitatea de a încheia procesul-verbal în prezența contravenientului sau în lipsa acestuia, în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Conform art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, este obligatoriu ca procesul-verbal să fie semnat de contravenient, derogări de la această regulă fiind permise numai în situația în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze. În aceste ipoteze derogatorii, agentul constatator are obligația de a menționa expres împrejurarea care este incidentă, urmând ca această împrejurare să fie adeverită de cel puțin un martor. Având în vedere că martorul nu trebuie să fie prezent la constatarea faptei contravenționale, ci la întocmirea procesului-verbal, rolul martorului nu este de a confirma situația de fapt reținută de agentul constatator, ci de a arăta că procesul-verbal s-a încheiat în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 19 din O.G. nr. 2/2001. În lipsa unui martor, astfel cum prevede alin. (3) al aceluiași articol, procesul-verbal de contravenție trebuie să indice cauza pentru care nu este inserată semnătura martorului. În speță, deși procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentei și împrejurarea nu a fost confirmată de un martor, agentul constatator a justificat în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, întocmirea procesului-verbal în această modalitate. Astfel, nu a fost identificată nicio persoană la fața locului decât un alt agent constatator care, potrivit O.G. nr. 2/2001, nu poate semna în calitate de martor.
2. Cu privire la temeinicia întocmirii procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta a fost sancționată pentru nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult.
Prin plângerea formulată, petenta a contestat veridicitatea situației de fapt, susținând că activitatea de transport se efectua sporadic și cu respectarea programului de lucru și a orelor de odihnă. Raportat la aspectele învederate de petentă, instanța observă că potrivit jurisprudenței Curții Europene, prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și asigurarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002). În acest sens, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un înscris oficial, care cuprinde constatările personale ale unui funcționar al statului, beneficiind de o triplă prezumție de autenticitate, veridicitate și legalitate. Această prezumție este relativă de adevăr, făcând dovada asupra stării de fapt reținute până la proba contrară. Petenta are posibilitatea de a dovedi o altă situație de fapt prin administrarea de probe, potrivit art. 249 C.pr.civ. În prezenta cauză, atât miza litigiului, dată de sancțiunea aplicată contravenientei, cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate situația de fapt consemnată în procesul-verbal, permit aplicarea prezumției relative de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Ilicitul civil imputat petentei se încadrează în dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. g) din O.G. nr. 37/2007, potrivit cărora diminuarea cu 2 ore sau mai mult a perioadei minime de repaus zilnic redus, atunci când este posibilă reducerea acesteia până la 9 ore reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului nr. 561/2006, ale Regulamentului nr. 165/2014 și după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă nu este considerată infracțiune potrivit legii penale. Regimul sancționator al faptei menționate în procesul-verbal se instituie prin dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 37/2007, care prevede pentru aceasta limite de pedeapsă cuprinse între 4000 lei și 6000 lei.
Regulamentul (CE) nr. 561/2006 definește termenii esențiali ce prezintă semnificație în domeniul transporturilor rutiere de mărfuri și călători. Potrivit art. 4 lit. k) din Regulament, durata zilnică de conducere este durata totală de conducere acumulată între sfârșitul unei perioade de repaus zilnic și începutul următoarei perioade de repaus zilnic sau între o perioadă de repaus zilnic și o perioadă de repaus săptămânal. Astfel, momentul de început al activității de conducere este delimitat de finalizarea unei perioade de repaus zilnic. În înțelesul dispozițiilor art. 4 lit. g) din Regulament, perioada de repaus zilnic reprezintă partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său, iar aceasta poate fi o perioadă de repaus zilnic normală sau o perioadă de repaus zilnic redusă. Durata perioadei de repaus zilnic normală este de cel puțin 11 ore, iar perioada de repaus zilnic redusă este cuprinsă între 9 și 11 ore. Un conducător auto are posibilitatea de a efectua cel mult trei perioade de repaus zilnic reduse între două perioade de repaus săptămânal, astfel cum prevede art. 8 alin. (4) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006.
În cauza concretă dedusă judecății, analizând Certificatul de desfășurare a activității (f. 14) și diagrama tahograf din data de 22.07.2015 (f. 15) prin prisma dispozițiilor O.G. nr. 37/2007 și a normelor europene în domeniu, instanța constată că nu a fost respectat timpul de odihnă zilnică redusă. Astfel, pentru perioada 18.06.2015, ora 17:30 – 22.07.2015, ora 07:30, a fost eliberat un Certificat de desfășurare a activității (f. 14), însușit prin semnătură de conducătorul auto și societatea petentă, care atestă că șoferul C. I. V. a condus un vehicul exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau al AETR. Din diagrama din data de 22.07.2015 (f.15), rezultă că la momentul la care s-a împlinit termenul pentru care fusese eliberat Certificatul de desfășurare a activității, respectiv la ora 7:30 din data de 22.07.2015, conducătorul auto a început să înregistreze activitatea cu ajutorul diagramei tahograf, iar la ora 7:55 din data de 22.07.2015, conducătorul auto a plecat în cursă. Înainte de a realiza activitatea de conducere, conducătorul auto a efectuat un repaus de 25 de minute, cuprins între orele 7:30 și 7:55.
Perioada anterioară orei 7:30 din data de 22.07.2015 nu poate fi luată în considerare la calculul perioadei de repaus, întrucât pentru intervalul respectiv, vehiculul condus de C. I. V. era exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 561/2006. Noțiunea de „vehicul exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului” nu poate echivala cu noțiunea de „perioadă de repaus zilnic”, întrucât în cuprinsul Regulamentului (CE) nr. 561/2006 este definită în mod expres și neechivoc noțiunea de repaus. În cadrul perioadei de repaus, conducătorul auto dispune în mod liber de timpul său, iar în caz de exceptare de la prevederile Regulamentului, nu se poate cunoaște cu certitudine activitatea desfășurată în concret de conducătorul auto.
Activitatea de conducere a numitului C. I. V. trebuia precedată de o perioadă de cel puțin 9 ore de repaus, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art 4 lit. g) și k) din Regulamentul nr. 561/2006. Efectuarea unei perioade de repaus de numai 25 de minute a generat diminuarea cu 2 ore sau mai mult a perioadei minime de repaus zilnic redus, atunci când este posibilă reducerea acesteia până la 9 ore.
Elementul material al laturii obiective s-a concretizat în neîndeplinirea obligației de a realiza o perioadă de repaus de cel puțin 9 ore anterior desfășurării activității de conducere. Urmarea imediată a fost determinată de starea de pericol pentru valorile sociale referitoare la siguranța pe drumurile publice și drepturile garantate angajaților firmelor de transport. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei. Fapta comisă atrage răspunderea petentei indiferent de poziționarea subiectivă a acesteia față de faptă și urmarea produsă, întrucât esențială este încălcarea gravă a normelor europene de către persoanele care efectuează activități de transport, iar nerespectarea din culpă a programului nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere.
Nu pot fi reținute susținerile petentei în sensul că cele consemnate în procesul-verbal nu corespund realității, întrucât, potrivit contractului individual de muncă al conducătorului auto C. I. V. (f. 6-9), programul de lucru al acestuia se desfășoară între orele 7:30-16:00. Programul de lucru stabilit în temeiul contractului individual de muncă trebuie să respecte timpii de conducere și perioadele de repaus, organizarea activității de conducere și repaus în conformitate cu regulile enunțate imperativ în Regulamentul nr. 561/2006 având prioritate în raport de înțelegerea dintre angajat și angajator referitoare la munca prestată. În acest sens, dispozițiile art. 134 lit. g) din Ordinul nr. 980/2011 stipulează în sarcina operatorului de transport obligația de a planifica transporturile și de a întocmi programul de executare a acestora, astfel încât conducătorii auto și lucrătorii mobili să poată respecta prevederile legale privind timpul de lucru, de odihnă și de repaus.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. g) din O.G. nr. 37/2007 și sancționate de art. 9 alin. (1) lit. c) din același act normativ, iar conduita petentei s-a situat în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale. Analizând coroborat procesul verbal . nr._/24.07.2015, Certificatul de desfășurare a activității (f. 14) și diagrama din data de 22.07.2015 (f. 15), instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit în mod temeinic, iar petenta nu a realizat dovada contrară a situației de fapt reținute prin procesul-verbal contestat.
3. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 prevăd că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmările produse, precum și de circumstanțele proprii ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Potrivit art. 7 alin. (2) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art. 8 alin. (2) lit. g) din O.G. nr. 37/2007 prezintă un grad înalt de pericol social, întrucât a calificat contravenția ca fiind o abatere foarte gravă și a stabilit un cuantum ridicat al acesteia – între 4000 lei și 6000 lei. Amenda de 4000 lei aplicată petentei este echivalentul minimului prevăzut de textul de lege. Prin fapta concretă comisă, s-a adus atingere unor norme sociale de importanță deosebită, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea modalităților de înregistrare a activității acestora. În contextul efectuării unei perioade de repaus de 25 minute în loc de 9 ore înainte de începerea activității de conducere, s-a adus atingere desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, fiind generată o stare de pericol atât pentru conducătorul auto care parcurge distanțe mari, cât și pentru ceilalți participanți la trafic. Instanța are în vedere și faptul că petenta este o societate comercială care ar trebui să se comporte ca un adevărat profesionist, iar normele legale ce reglementează activitatea de conducere și repaus sunt aplicabile cu mai multă exigență în cazul persoanelor juridice care acționează în scop profesional.
În condițiile expuse, instanța apreciază că operațiunea de individualizare a sancțiunii a fost în mod corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale protejate, scopul preventiv-educativ al normei contravenționale neputând fi realizat, în acest caz, prin aplicarea unui avertisment.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta .. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, urmând a se menține ca legal și temeinic întocmit procesul verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în mun. T., ., județul G., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul G. sub nr. J_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, .. 38, sector 1, reprezentat convențional prin consilier juridic Gasner C. E., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._/24.07.2015, acesta fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Declarația de apel se va depune la Judecătoria P..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4.12.2015.
Președinte,Grefier,
M. A. C. S. B.
Red. M.A.C./15.12.2015
Tehnored. S.B./15.12.2015/ 5 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1331/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1273/2015.... → |
|---|
