Plângere contravenţională. Sentința nr. 1332/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1332/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1332/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1332/2015
Ședința publică de la 3 dec.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. N.
Grefier: P. R. Dănuța
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. P. I. cu domiciliul în G., ., . jud. G., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/ 17.06.2015 emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI V. cu sediul în Focșani, ..12, jud. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: petentul M. P. I.
și intimat I. V.-POLIȚIA P..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, cauza fiind la primul termen de judecată și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Verificând din oficiu instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit disp. art. 131 al.1 Cod proc.civilă.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul M. P. I., cu domiciliul în G., ., . jud. G., a chemat în judecată civilă pe intimatul I.P.J. V. cu sediul în Focșani, ..12, jud. V., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție . nr._/ 17.06.2015.
Motivându-și în fapt plângerea, petentul a arătat că: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina sa că, la data de 17.06.2015, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare:_, cu viteza de 87 km/h, pe . localitatea P., jud. V., pe sectorul de drum respectiv, având obligația de a circula cu maximum 50 km/h, faptă pentru care a fost sancționat cu patru puncte de amendă și patru de penalizare, deși fapta nu corespunde realității.
A mai arătat petentul în plângerea sa că, actul de constatare a contravenției în litigiu este nul absolut deoarece, înainte de a fi completat, s-a făcut mențiunea în cuprinsul acestuia că petentul refuză să semneze fără a formula obiecțiuni.
Că, executarea sancțiunii amenzii este prescrisă conform dispoz. art.14 al. 1 și art.27 din O.G.2/2001, deoarece procesul verbal i-a fost comunicat abia la data de 16.07.2015, încălcându-i-se dreptul de a achita jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 de ore de la întocmirea acestuia.
De asemenea, i-a fost încălcat petentului dreptul de a formula obiecțiuni.
Că, deși s-a menționat în procesul verbal că refuză să semneze, această mențiune nu corespunde adevărului.
Având în vedere că viteza reală cu care circula la momentul înregistrării cu aparatul radar, nu a depășit 50 km/h, a solicitata să se constate că procesul verbal este nul absolut și să se dispună exonerarea de răspundere, cu atât mai mult cu cât înregistrarea a fost făcută cu privire la lat autoturism.
În drept, plângerea a fost motivată pe dispozițiile O.G.2/2001 ȘI O.U.G.195/2002.
Plângerea a fost timbrată corespunzător O.U.G.80/2013, cu taxă de timbru de 20 de lei, conform chitanței de la fila 5 din dosar.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare în cauză, în termenul procedural și condițiile art. 208 și următoarele Cod proc. civilă, solicitând respingerea plângerii, de față, ca fiind neîntemeiată întrucât procesul verbal, a cărui anulare se cere, este legal și temeinic.
La întâmpinare a fost atașat materialul probator pe baza căruia a fost întocmit procesul verbal, inclusiv înregistrarea pe suport electronic de la fila 11, de la dosarul cauzei.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, înțelegând să se folosească, în probațiune, numai de probatoriile formulate de intimată.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal în litigiu, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina petentului că, la data de 17.06.2015, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare:_, cu viteza de 87 km/h, pe . localitatea P., jud. V., pe sectorul de drum respectiv, având obligația de a circula cu maximum 50 km/h, faptă pentru care a fost sancționat cu patru puncte de amendă și patru de penalizare.
Petentul a criticat actul de constatare a contravenției în litigiu atât sub aspectul temeiniciei cât și al legalității acestuia.
Din înregistrarea pe suport electronic, de la fila 11 din dosar, instanța reține că, la data de 17.06.2015, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare:_, cu viteza de 87 km/h, pe . localitatea P., jud. V., pe sectorul de drum respectiv, având obligația de a circula cu maximum 50 km/h, așa cum s-a reținut prinactul de constatare a contravenției în litigiu.
În înregistrare se observă că, nu au circulat, pe sectorul de drum respectiv, la momentul înregistrării alte autoturisme și se distinge fără nicio îndoială autoturismul cu numărul de înmatriculare:_, aparținând petentului.
În jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța europeană a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Reconsiderând cele mai sus arătate, instanța conchide că în cauză s-a făcut dovada vinovăției petentului, mai presus de orice dubiu rezonabil, cu înregistrarea cu cinemometrul, efectuată cu un mijloc tehnic verificat metrologic și cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Cât privește legalitatea actului de constatare a contravenției, petentul a invocat nulitatea absolută a acestuia motivat de faptul că înainte de a fi completat, s-a făcut mențiunea în cuprinsul acestuia că petentul refuză să semneze fără a formula obiecțiuni, nu a dovedit cu nici un mijloc de probă această împrejurare.
Or, în cauza I. P. contra României, C.O.D.O. a statuat că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut ci relativ, iar procesul verbal de contravenție beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
Cum în cauza de față petentul nu a făcut o asemenea probă, instanța va respinge apărarea acestuia ca fiind lipsită de temei.
A mai susținut petentul în plângerea sa că, executarea sancțiunii amenzii este prescrisă conform dispoz. art.14 al. 1 și art.27 din O.G.2/2001, deoarece procesul verbal i-a fost comunicat abia la data de 16.07.2015, încălcându-i-se dreptul de a achita jumătate din cuantumul amenzii în termen de 48 de ore de la întocmirea acestuia.
La dosarul cauzei există adresa de la fila 4 din care reiese că petentul a solicitat să i se elibereze o copie a procesului verbal de contravenție, însă în cuprinsul acesteia petentul face mențiunea că :,,…a găsit lipit cu scotch procesul verbal de contravenție…”, nu și dovada de comunicare și în acest fel nu a avut posibilitatea de a achita, în 48 de ore, jumătate din cuantumul amenzii aplicate.
Instanța constată că o asemenea apărare este neîntemeiată și neverosimilă deoarece examinând procesul verbal de la fila 5, reiese că acesta a fost întocmit în prezența petentului, ceea ce înseamnă că de la momentul întocmirii acestuia, avea posibilitatea de a achita, în 48 de ore, jumătate din cuantumul amenzii aplicate; prin urmare, acest drept nu i-a fost încălcat.
Cât privește încălcarea dreptului petentului de a formula obiecțiuni, față de mențiunile cuprinse în procesul verbal instanța reține următoarele: prin Decizia Î.C.C.J. din XII/8.03.2007, s-a concluzionat că atât motivul nemenționării unui martor cât și încălcarea dreptului petentului de a formula obiecțiuni față de cele consemnate de agentul constatator, în cuprinsul acestuia, constituie motive de nulitate relativă,ce nu duc la desființarea actului de constatare a contravenție decât dacă se invocă o vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea acestuia, vătămare pe care petentul din prezenta cauză nu a invocat-o și nu a dovedit-o, și-n atare situație instanța va respinge ca fiind lipsit de temei acest motiv.
Pentru argumentele de fapt și de drept arătate și în conformitate cu art 34 alin.1 din O.G.2/2001, constată neîntemeiată plângerea de față și urmează să o respingă pe cale de consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul M. P. I. cu domiciliul în G., ., . jud. G., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/ 17.06.2015 emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE A JUDEȚULUI V. cu sediul în Focșani, ..12, jud. V., ca fiind neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție ., nr:_ din data de 17.06.2015, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3.12.2015.
PREȘEDINTE,
Jud. S. N. Grefier,
Red.S.N/29.12.2015
Tehnored.P.R.D/30.12.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1331/2015.... → |
|---|
