Plângere contravenţională. Sentința nr. 1366/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1366/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 1366/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1366/2015
Ședința publică de la 08 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. N.
Grefier: P. R.-Dănuța
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. I. A. domiciliat în mun.Fălticeni, ., ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 16.10.2015 emis de I. V.- Poliția Mărășești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: procedura de citare legal îndeplinită.
Verificând ,din oficiu, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit disp. art.131 al.1 NCPC.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul M. I. A., cu domiciliul în municipiul Fălticeni, ., apt.10, jud. Suceava, a chemat în judecată civilă pe intimatul I.P.J. V. cu sediul în Focșani, ..12, jud. V., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție ., nr._/ 16.10.2015.
Motivându-și în fapt plângerea, petentul a arătat că: prin procesul verbal contestat,s-a reținut în sarcina sa că, la data de 16.10.2015, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare:_, care tracta remorca cu numărul de înmatriculare_, pe DN2-Tișița, jud. V., pedirecția T.-Focșani, iar în intersecția cu circulație în sens giratoriu, a efectuat manevra de depășire a trei autovehicule pe marcajul longitudinal continuu ce separa sensurile de circulație, faptă pentru care a fost sancționat cu patru puncte de amendă și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, deși fapta nu corespunde realității.
S-a solicitat admiterea plângerii și judecata în lipsă.
În drept, au fost invocate disp. O.G.2/2001.
Plângerea a fost timbrată corespunzător O.U.G.80/2013, cu taxă de timbru de 20 de lei, conform chitanței de la fila 4 din dosar.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare în cauză, în termenul procedural și condițiile art. 208 și următoarele Cod proc. civilă, solicitând respingerea plângerii, de față, ca fiind neîntemeiată întrucât procesul verbal, a cărui anulare se cere, este legal și temeinic.
La întâmpinare a fost atașat materialul probator pe baza căruia a fost întocmit procesul verbal.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare și nici alte probatorii, înțelegând să se folosească, în probațiune, numai de probatoriile formulate de intimată.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal în litigiu, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: prin procesul verbal contestat,s-a reținut în sarcina sa că, la data de la data de 16.10.2015, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare:_, care tracta remorca cu numărul de înmatriculare_, pe DN2-Tișița, jud. V., pedirecția T.-Focșani, iar în intersecția cu circulație în sens giratoriu, a efectuat manevra de depășire a trei autovehicule pe marcajul longitudinal continuu ce separa sensurile de circulație, faptă pentru care a fost sancționat cu patru puncte de amendă și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a actului de constatare a contravenției în litigiu, de la fila 11 din dosar însă, instanța, în virtutea rolului său activ, examinând, din oficiu, legalitatea acestuia, reține că cuprinde elementele obligatorii de formă și fond, prev. de art.16 și art.17 din . O.G.2/2001.
Deși intimata a depus la dosarul cauzei documentația ce reprezintă probatoriul în temeiul căruia a fost întocmit actul de constatare a contravenției în litigiu, nu există nici un mijloc de probă care să dovedească, dincolo de orice bănuială rezonabilă vinovăția petentului; nu există nici măcar o înregistrare cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și nici declarații de martori, ci numai Raportul agentului constatator care nu are valoare probatorie absolută și nu se coroborează cu alte probatorii.
Or, în jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
Față de acestea, instanța a constatat că organul constatator nu a făcut dovada celor consemnate în procesul-verbal, astfel încât nu are posibilitatea să verifice dacă fapta constatată și încadrarea juridică a acesteia sunt întemeiate, iar prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost înlăturată.
În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situație ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de „acuzare”, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”,dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Pentru argumentele de fapt și de drept arătate și în conformitate cu art 34 alin.1 din O.G.2/2001, constată întemeiată plângerea de față și urmează să o admită pe cale de consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. I. A. domiciliat în mun.Fălticeni, ., ., jud.Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 16.10.2015 emis de I. V.- Poliția Mărășești, ca fiind întemeiată.
Constată nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție ., nr:_ din data de 16.10.2015.
Anulează cele patru puncte de amendă și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere, aplicate petentului și-l exonerează pe acesta de răspundere.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8.12.2015.
Președinte,Grefier,
S. N.
Red.S.N./4 ian.2016
Tehn.MCA/4 ian.2016
4 ex.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 964/2015.... → |
|---|
