Plângere contravenţională. Sentința nr. 1404/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1404/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1404/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1404/2015
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier V. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . cu sediul în loc.Vama, ..5, jud. Suceava, împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr:_ din data de 17.04.2015 emis de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR cu sediul în București, ..38, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind: petenta . și intimatul I.S.C.T.R. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită cauza fiind la primul termen de judecată și faptul că a fost declinată cauza de la Judecătoria Cîmpulung Moldovenesc.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus petenta . a formulat în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . numărul_ încheiat la data de 17 aprilie 2015, la ora 8:00, solicitând în principal anularea acestuia iar în subsidiar reindividualizarea sancțiunii în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu avertismentul.
Prin întâmpinare intimatul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în soluționarea prezentei plângeri contravenționale. Cu privire la excepția invocată, intimatul a arătat că fapta care i se impută petentei prin procesul-verbal de constatare a contravenției ce formează obiectul prezentei cauze a fost săvârșită pe raza localității Mărășești, județul V., localitate aflată în circumscripția Judecătoriei P., competentă astfel să soluționeze această cauză și în favoarea căreia solicită declinarea.
Potrivit art. 32 alin.1 din O.G.2/2001, competența teritorială de soluționare a plângerii contravenționale aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în această materie competența teritorială fiind una de ordine publică. Reținând că fapta contravențională ce i se impută petentului a fost săvârșită în localitatea Mărășești, județul V., aflată, potrivit Anexei Hotărârii Guvernului 337 din 1993, în circumscripția Judecătoriei P., pe cale de consecință, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, prin sentința civilă nr.1121 din 6.10.2015, a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei P..
Cauza a fost înaintată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub același număr la data de 24.10.2015.
În fața acestei instanțe nu au mai fost formulate cereri, probe sau excepții.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal în litigiu, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina sa că, la data de 16.04.2015, salariatul său, conducătorul auto C. D. C., ce se afla la volanul ansamblului auto cu nr._ și semiremorca cu nr._ și care efectua transport rutier de mărfuri contra cost, la controlul efectuat în trafic de reprezentanții intimatei, s-a constatat că acesta nu a respectat obligația de a deține, la bordul vehiculului, contractul de închiriere în original sau copie conformă cu originalul, pentru semiremorcă proprietatea ., motiv pentru care a fost sancționată cu amendă de 4000 lei.
Legiuitorul a instituit obligația asigurării la bordul vehiculului a unui cumul de documente, iar copia conformă a licenței de transport nu suplinește dovada legală de deținere a transportului.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri doveditoare în acest sens, aflate la filele 13 și următoarele, însă, prezentarea ulterioară a documentelor solicitate cu ocazia controlului efectuat de ISCTR, nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională, pe de o parte, pentru că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres această cauza de exonerare și pe de altă parte, este încriminată neprezentarea documentelor și nu prezența sau absența acestor documente, la sediul operatorului de transport sau în altă parte.
Examinând temeinicia procesului verbal de contravenție ..S.C.T.R. nr._/17.04.2015, instanța reține că: în jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situație ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de „acuzare”, instanța concluzionează că vinovăția petentei a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă
Prin plângerea cu care a fost investită instanța nu se susține nici un motiv de netemeinicie a actului de constatare a contravenției în cauză, ci doar de nelegalitate, motive ce urmează a fi analizate în cele ce urmează.
Cât privește susținerea petentei în sensul că în cauză au fost încălcate dispoz. art 19
din O.G. 2/2001, republicată, referitoare la întocmirea actului de constatarea contravenției, în lipsa reprezentantului societății, aceasta nu poate fi primită de instanță deoarece din examinarea procesului verbal de contravenție de la fila 31 din dosar reiese că la punctul 7 din cuprinsul acestuia se menționează că ,,contravenientul nu este de față să-l semneze”, iar la punctul 10 lit. b din același proces verbal se menționează motivul lipsei martorului.
Or, potrivit art. 19 din O.G. 2/2001:
(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Cum textele legale precizate au fost respectate întocmai, instanța constată lipsite de temei susținerile petentei.
A mai invocat petenta în plângerea sa încălcarea art.16 al.7 din O.G. 2/2001, care prevăd că: în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Prin Decizia Î.C.C.J. din XII/8.03.2007, s-a concluzionat că atât motivul nemenționării unui martor cât și încălcarea dreptului petentului de a formula obiecțiuni față de cele consemnate de agentul constatator, în cuprinsul acestuia, constituie motive de nulitate relativă,ce nu duc la desființarea actului de constatare a contravenție decât dacă se invocă o vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea acestuia, vătămare pe care petenta nu a invocat-o și nu a dovedit-o, și-n atare situație instanța va respinge ca fiind lipsite de temei și acest din urmă motiv.
În ceea ce privește cuantumul sancțiunii aplicate petentei instanța reține că potrivit art. 7 din O.G.2/2001: (1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În atare situație și având în vedere că legiuitorul a prevăzut posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment numai pentru contravențiile de gravitate redusă, instanța constată că amenda aplicată petentei este excesiv de mare și împovărătoare.
În cauza Manidakis contra Greciei, instanța europeană a reținut că o amendă excesivă reprezintă o lovitură financiară considerabilă.
Or, rațiunea sancționării operatorilor de transport, care nesocotesc dispozițiile legale sau normele europene, în materie contravențională referitoare la siguranța rutieră este aceea de a-i determina ca pe viitor să respecte obligațiile legale ce le revin și nu aceea de a le paraliza activitatea prin aplicarea unor sancțiuni ce produc un asemenea efect.
Cum în speța de față sancțiunea aplicată nu este foarte împovărătoare și cum vinovăția petentei a fost dovedit mai presus de orice îndoială rezonabilă, instanța constată că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de lege și asigură o justă proporționalitate între fapta contravențională și urmarea socialmente periculoasă a acesteia, astfel cum impun dispozițiile art.21 din O.G.2/2001.
Pentru argumentele de fapt și de drept arătate și în conformitate cu art 34 alin.1 din O.G.2/2001, constată neîntemeiată plângerea de față și urmează să o respingă pe cale de consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în loc.Vama, ..5, jud. Suceava, împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ din data de 17.04.2015 emis de intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER- ISCTR cu sediul în București, ..38, sector 1 ca fiind neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție ., nr:_ din data de 17.04.2015, ca legal și temeinic.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2015.
PREȘEDINTE,
Jud.S. N. Grefier,
Red.S.N/12.01.2016
Tehnored.C.V/13.01.2016
5 exp.
| ← Acţiune posesorie. Sentința nr. 1401/2015. Judecătoria PANCIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1294/2015.... → |
|---|
