Plângere contravenţională. Sentința nr. 1294/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1294/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 1294/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1294/2015
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier V. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . SRL cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 19.08.2015 emis de INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL RUTIER cu sediul în București, ..38, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind:petenta . SRL și intimatul I. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față;
Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta . SRL, cu sediul Ploiești, ., județul Prahova, a chemat în judecată civilă pe intimata I.S.C.T.R. cu sediul București .. 38 sector 1. pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție ..S.C.T.R nr._/ 21. 04. 2015 sau, în subsidiar, să se dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii, în cuantum de 4000 lei, aplicate petentei, cu aceea a avertismentului.
Motivându-și în fapt plângerea, petentul a arătat că: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina sa că, la data de 19.08.2015, salariatul său, conducătorul auto I. I. A., ce se afla la volanul ansamblului auto cu nr._ , respectiv semiremorca_, iar la controlul efectuat în trafic de reprezentanții intimatei, nu a respectat obligația de a deține, la bordul vehiculului, contractul de închiriere, în original sau copie conformă cu originalul, pentru semiremorca cu nr. de înmatriculare_, aparținând ., motiv pentru care a fost sancționată cu amendă de 4000 lei, deși fapta nu prezintă un pericol social deosebit de grav.
Că, fapta contravențională nu există deoarece petenta este deținătoarea de drept a vehiculului, din data de 18.03.2014, când a fost achiziționat de către petentă în baza facturii LYD nr._ și cum rezultă și din evidențele fiscale(dovada de înregistrare dosar nr._/20.03.2014).
La controlul efectuat de reprezentanților intimatei, la bordul vehiculului se aflau toate documentele obligatorii pe care conducătorul auto le-a prezentat acestora, însă acesta a semnat din eroare procesul verbal în litigiu.
A mai arătat petenta că actul de constatare a contravenției în litigiu este lovit de nulitate absolută întrucât a fost întocmit în lipsa petentei și a unui martor, încălcându-se dreptul la apărare al petentei, astfel că au fost încălcate dispoz. art.19 din O.G.2/2001.
S-a solicitat admiterea plângerii și desființarea procesului verbal de contravenție ..S.C.T.R nr._/ 21. 04. 2015 sau înlocuirea sancțiunii aplicate petentei cu aceea a avertismentului și judecata în lipsă.
În drept, au fost invocate disp. O.G.2/2001.
Plângerea a fost timbrată corespunzător O.U.G.80/2013, cu taxă de timbru de 20 de lei, conform chitanței de la fila 1 din dosar.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare în cauză, în termenul procedural și condițiile art. 208 și următoarele Cod proc. civilă, solicitând respingerea plângerii, de față, ca fiind neîntemeiată întrucât procesul verbal, a cărui anulare se cere, este legal și temeinic.
La întâmpinare a fost atașat materialul probator pe baza căruia a fost întocmit procesul verbal.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare și nici nu a formulat alte probatorii, în afara probatoriilor formulate de intimată.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal în litigiu, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina petentei că, la data de 19.08.2015, salariatul său, conducătorul auto I. I. A., ce se afla la volanul ansamblului auto cu nr._ , respectiv semiremorca_, iar la controlul efectuat în trafic de reprezentanții intimatei, nu a respectat obligația de a deține, la bordul vehiculului, contractul de închiriere, în original sau copie conformă cu originalul, pentru semiremorca cu nr. de înmatriculare_, aparținând ., motiv pentru care a fost sancționată cu amendă de 4000 lei.
Cât privește susținerea petentei în sensul că fapta s-a produs din culpa conducătorului auto I. I. A., aceasta nu poate fi primită de instanță deoarece legiuitorul a instituit obligația asigurării la bordul vehiculului a unui cumul de documente,iar copia conformă a licenței de transport nu suplinește dovada legală de deținere a transportului.
Prezentarea ulterioară a documentelor solicitate cu ocazia controlului efectuat de I., nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională, pe de o parte,pentru că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres această cauza de exonerare și pe de altă parte,este încriminată neprezentarea documentelor și nu prezența sau absența acestor documente, la sediul operatorului.
De aceea nu are relevanță faptul că petenta este proprietara vehiculului, din data de 18.03.2014, când a fost achiziționat de către petentă în baza facturii LYD nr._ și cum rezultă și din evidențele fiscale(dovada de înregistrare dosar nr._/20.03.2014), așa Cuma făcut dovada cu înscrisurile de la dosar aflate la filele 8 și 9.
Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție ..S.C.T.R. nr._/21.04.2015, instanța reține că: în jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța eoropeană a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
Față de acestea, instanța constată că nu există dubiu rezonabil asupra vinovăției petentei.
În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situație ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de „acuzare”, instanța concluzionează că vinovăția petentei a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Analizând legalitatea actului de constatare a contravenției în litigiu, instanța reține că prin plângerea cu care a fost investită instanța se susține un singur motiv de nelegalitate a actului de constatare a contravenției în cauză și anume nemenționarea în cuprinsul procesului verbal a unui martor solicitându-se, totodată, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție ..S.C.T.R nr._/ 21.04.2015, în cuantum de 4000 lei, cu aceea a avertismentului.
Instanța, examinând, din oficiu, legalitatea actului de constatare a contravenției în cauză, reține că: actul de constatare a contravenției în litigiu de la fila 4 din dosar, cuprinde toate cerințele obligatorii impuse de O.G. 2/2001.
Or, potrivit art.16 al.1 din O.G. 2/2001 Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Procesul verbal în cauză cuprinde toate aceste elemente obligatorii și prin urmare este legal.
În plus, în conformitate cu art.19 al.1 din O.G.2/2001: (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de față, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Or, din examinarea procesului verbal de contravenție ..S.C.T.R nr._/ 21.04.2015, aflat la fila 6 din dosar, reiese că la punctul 10 lit.b se precizează motivul lipsei martorului:,,nu s-a putut identifica nici un martor”, astfel că au fost respectate întocmai dispozițiile legale precitate.
Mai mult decât atât, prin Decizia Î.C.C.J. din XII/8.03.2007, s-a concluzionat că atât motivul nemenționării unui martor cât și încălcarea dreptului petentului de a formula obiecțiuni față de cele consemnate de agentul constatator, în cuprinsul acestuia, constituie motive de nulitate relativă,ce nu duc la desființarea actului de constatare a contravenție decât dacă se invocă o vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin anularea acestuia, vătămare pe care petenta nu a invocat-o și nu a dovedit-o, și-n atare situație instanța va respinge ca fiind lipsit de temei acest motiv.
Analizând proporționalitatea sancțiunii aplicate petentei cu gravitatea concretă a faptei instanța reține că: fapta contravențională este relativ gravă, motiv pentru care legiuitorul a înțeles să o sancționeze numai cu amendă nu și cu sancțiunea ,,avertisment”.
Mai mult decât atât, petentei i-a fost aplicată amenda cea mai mică prevăzută de textul sancționator.
Cu alte cuvinte în cauză agentul constatator a făcut o justă proporționalitate între sancțiunea aplicată și gravitatea concretă a contravenției, prin aplicarea minimului amenzii, prevăzut de legiuitor.
Instanța concluzionează că agentul constatator a procedat cu respectarea cerinței art.21 din O.G. 2/2001.
Pentru argumentele de fapt și de drept arătate și în conformitate cu art 34 alin.1 din O.G.2/2001, constată neîntemeiată plângerea de față și urmează să o respingă pe cale de consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta . SRL cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 19.08.2015 emis de INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL RUTIER cu sediul în București, ..38, sector 1, ca fiind neîntemeiată.
Menține ca legal și temeinic procesul verbal de contravenție ., nr._ din 19.08.2015.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2015.
PREȘEDINTE,
Jud. S. N. Grefier,
Red.S.N/24.12.2015
Tehnored.C.V/24.12.2015
5 exp.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1404/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1295/2015.... → |
|---|
