Plângere contravenţională. Sentința nr. 688/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 688/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 688/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚA CIVILĂ NR. 688
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier V. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . cu sediul în orașul P.,., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/21.03.2015 emis de intimat A. București, .,sector 5.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. M. O. pentru petenta ., lipsă fiind intimata - A. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită.
Av. M. O., pentru petentă, solicită proba cu înscrisuri sens în care prezintă declarația de instalare a aparatelor de marcat electronice fiscale /11.08.2011 emis de DGFP V., în original, pe care o depune în copie la dosar și precizează că nu mai are alte probe de solicitat.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri solicitată, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. M. O., pentru petentă, având cuvântul, precizează că petenta a fost sancționată prin procesul-verbal contestat pentru că nu a prezentat organelor de control cartea de intervenție pentru casa de marcat instalată la punctul de lucru verificat, în timp ce petenta deține carte de intervenție, astfel cum a dovedit astăzi prin înscrisul depus la dosar și a operat în această carte de intervenție încă de la data achiziționării -2011 dar și ulterior - decembrie 2014, cu ocazie unei intervenții service, a completat-o și actualizat-o cu intervențiile service efectuate, conform prevederilor art. 5 alin.3 din OUG 28/1999 actualizată. Solicită admiterea plângerii și exonerarea de plata amenzii precizând că petenta nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față;
Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta . cu sediul în P., ., a chemat în judecată civilă pe intimata A. București, cu sediul în București, ., sector 5, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție . nr._/ 21. 03. 2015.
Motivându-și în fapt plângerea, petenta a arătat că: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina sa că nu și-a îndeplinit obligația legală de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art.10 lit. p din O.U.G. 28/1999 și pentru care a fost sancționată cu sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 8000 lei, deși fapta nu corespunde realității.
A mai arătat petena în plângerea sa că, nu a prezentat organelor de control cartea de intervenție pentru ANEF(aparat de marcat electronic fiscal, pentru de lucru situat în orașul P., .:85, .), deoarece aceasta se afla la sediul principal situat în altă locație decât cea în care s-a efectuat controlul, întrucât casa de marcat a necesitat o intervenție service, însă agentul constatator nu a ținut cont de această împrejurare.
A mai susținut petenta în plângerea sa că casa de marcat instalată la punctul de lucru din . fost achiziționată și livrată în data de 4 august 2011 de la . 95 SRL, împreună cu cartea de intervenție.
De asemenea unitatea acreditată pentru service-ul casei de marcat, menționată și pe cartea de intervenție, este . Focșani, care a instalat-o în aceeași dată, 4 august 2011, la punctul de lucru arătat.
Pe cartea de intervenție, cu privire la care organul constatator a pretins că nu o deține se menționează l capitolul „Notificare 1” data începerii activității casei de marcat, respectiv 5 august 2011, eliberându-se totodată și primul bon fiscal, nr. 0001, atașat în original cărții de intervenție, din cuprinsul acestuia rezultând clar nu numai data și ora bonului fiscal(5 august 2011, ora 16,22), ci și . numărul casei de marcat (. nr._).
Mai mult decât atât, în data de 23 decembrie 2014, casa de marcat a necesitat o intervenție service, aspect atestat de procesul verbal nr._ încheiat cu unitatea service în data de 23.12.2014, care atesta că aparatului de marcat electronic fiscal nr._ i s-a înlocuit memoria fiscală ca urmare a blocării acesteia datorită defectării. Mai mult decât atât, acest proces verbal a fost semnat și ștampilat de Administrația Finanțelor Publice V., conform dispozițiilor legale.
Această intervenție service a fost completată și actualizată în cartea de intervenții a casei de marcat, carte pe care organul constatator a pretins că nu o deține.
După cum rezultă din însuși cuprinsul cărții de intervenție, în data de 23 decembrie 2014, casa de marcat a fost blocată, apoi fiscalizată de același operator service, . Focșani, fiind repusă în funcțiune în aceeași zi, conform bonului fiscal atașat în original cărții de intervenție.
Prin urmare, fapta reținută în sarcina petentei și descrisă în procesul verbal de contravenție nu corespunde conținutului constitutiv al contravenției prevăzute de art.10 lit. p din O.U.G. 28/1999, iar actul de constatare a contravenției în litigiu este netemeinic și nelegal.
A mai susținut petenta în plângere că, un motiv de nelegalitate a procesului verbal îl constituie încălcarea disp. art.17 din O.G.2/2001, în sensul că, actul de constatare a contravenției nu cuprinde semnătura agentului constatator pe fiecare filă, ci doar pe prima pagină a acestuia.
S-a solicitat admiterea plângerii și exonerarea de răspundere.
În drept, au fost invocate disp. O.G.2/2001.
Plângerea a fost timbrată corespunzător O.U.G.80/2013, cu taxă de timbru de 20 de lei, conform chitanței de la fila 15 din dosar.
În probațiune, petenta a depus la dosar înscrisuri doveditoare.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare în cauză, în termenul procedural și condițiile art. 208 și următoarele Cod procedură civilă, solicitând respingerea plângerii, de față, ca fiind neîntemeiată întrucât procesul verbal, a cărui anulare se cere, este legal și temeinic.
La întâmpinare a fost atașat materialul probator pe baza căruia a fost întocmit procesul verbal.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare și nici alte probatorii, înțelegând să se folosească, în probațiune de probatoriile aflate la dosar.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal în litigiu, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina sa că nu și-a îndeplinit obligația legală de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art.10 lit. p din O.U.G. 28/1999 și pentru care a fost sancționată cu sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 8000 lei.
Petenta a invocat încălcarea în cauza de față a disp. art.17 din O.G.2/2001, în sensul că, actul de constatare a contravenției nu cuprinde semnătura agentului constatator pe fiecare filă, astfel cum impune textul legal, ci doar pe prima pagină a acestuia.
Din examinarea actului de constatare a contravenției în litigiu, de la fila 4 din dosar, instanța reține că acesta îndeplinește, ca și element obligatoriu, cerința existenței semnăturii agentului constatator pe fiecare filă a sa, așa cum impune în mod imperativ art. 17 din O.G.2/2001, care prevede că: lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.
Or, procesul-verbal, în litigiu este semnat atât de agentul constatator cât și de petentă; prin urmare instanța nu poate reține acest motiv de nelegalitate.
Cât privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că în conformitate cu disp. art.5 alin. 3 din O.U.G. 28/1999 actualizată, aparatele de marcat electronice fiscale trebuie să fie dotate de către distribuitor cu manual de utilizare a acestora, precum și cu o broșură cu pagini numerotate, care conține evoluția exploatării aparatului, denumită carte de intervenții. Utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligați să păstreze cartea de intervenții, iar împreună cu unitățile de service acreditate răspund de completarea și de actualizarea acesteia cu datele referitoare la identitatea utilizatorului și la intervențiile service efectuate.
Prin urmare textul normativ nu distinge care este locul în care utilizatorii au obligația de a păstra cartea de intervenții.
Or, aplicându-se principiul de interpretare logică ubi lex non distinguit nec nos dinstinguere bemus(unde legea nu distinge nici noi nu putem distinge), instanța concluzionează că petenta a făcut dovada că a păstrat și a deținut la momentul controlului cartea de intervenții, pe care a depus-o și la dosar și a prezentat-o și în original la termenul de judecată din29.06.2015.
În atare situație petentei nu i se poate reține nici o culpă sub aspectul faptei contravenționale în litigiu.
Mai mult decât atât, petenta nu avea nici o obligație de a-și dovedi nevinovăția cu privire la fapta contravențională în litigiu, ci dimpotrivă agentului constatator îi incumbă o asemenea sarcină.
În jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
Față de acestea, instanța a constatat că organul constatator nu a făcut dovada celor consemnate în procesul-verbal, astfel încât nu are posibilitatea să verifice dacă fapta constatată și încadrarea juridică a acesteia sunt întemeiate, iar prezumția de nevinovăție a petentului nu a fost înlăturată.
În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situație ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de „acuzare”, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”,dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Pentru argumentele de fapt și de drept arătate și în conformitate cu art 34 alin.1 din O.G.2/2001, constată întemeiată plângerea de față și urmează să o admită pe cale de consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în orașul P.,., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/21.03.2015 emis de intimat A. București, .,sector 5, ca fiind întemeiată.
Constată nulitatea absolută a procesului –verbal de contravenție . nr._/ 21.03.2015.
Exonerează petenta de răspundere.
Ia act că petenta nu solicită cheltuieli de judecată
Pronunțată în ședință publică, azi: 29.06.2015.
PREȘEDINTE,
Jud. S. N. Grefier,
Plecat în c.o.S-a semnat de
Grrefier șef
Red.S.N/05.08.2015
Tehnored.VN
5 exp.
2015 August 05
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 687/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
