Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 725/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 725/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 715/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚA CIVILĂ NR. 725/2015
Ședința din camera de consiliu din 02.07.2015
Completul compus din:
Președinte: C. D.
Grefier: V. N.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta C.N.C.F „C.” SA- Sucursala Regională de Căi Ferate G., cu sediul în mun. G., ., județul G., în contradictoriu cu pârâtul P. B., domiciliat în Mărășești, Halta CF G-ral E. G., Locuință individuală cu 2 apartamente (.) KM 224+957 localitatea Tișița, județul V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu a răspuns curatorul special av. A. I. O. pentru pârâtul P. B., lipsă fiind reclamanta .N.C.F „C.” SA- Sucursala Regională de Căi Ferate G.,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Curatorul special av. A. I. O. pentru pârât, având cuvântul precizează că nu mai are alte probe de solicitat, cereri de formulat si nici excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța în baza art. 244 Cod procedură civilă constată cercetarea judecătorească terminată, dosarul fiind în stare de judecată, acordă cuvântul la fond.
Curatorul special av. A. I. O., având cuvântul, arată că din probele de la dosar rezultă că între părți au existat mai multe contracte de închiriere, conform cărora pârâtul avea obligația să plătească chiria aferentă terenurilor, în cuantum de 745,31 lei. Arată că există la dosar sentința civilă nr. 1689/28 noiembrie 2013 prin care reclamanta a solicitat despăgubiri pentru perioada anterioară, respectiv octombrie 2010-august 2013, motivarea fiind că pârâtul nu a predat acele terenuri reclamantei. Apreciază că cererea de chemare în judecată este întemeiată și solicită admiterea acțiunii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele;
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul instanței sub nr._ reclamanta .N.C.F „C.” SA- Sucursala Regională de Căi Ferate G., cu sediul în mun. G., ., județul G., în contradictoriu cu pârâtul P. B., domiciliat în Mărășești, Halta CF G-ral E. G., Locuință individuală cu 2 apartamente (.) KM 224+957 localitatea Tișița, județul V., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 745,31 lei reprezentând despăgubiri contractuale.
În motivare a arătat că la data de 11.10.2005 s-a încheiat între reclamantă și pârât contractul de închiriere teren CF, nr. 212/2005, cu termen de valabilitate 01.10._10, având ca obiect închirierea terenului în suprafață de 1961,58 m.p. reprezentând curte și/sau grădină de lângă locuința cumpărată în baza contractului de vânzare-cumpărare nr, 9575/11.10.2005, stabilindu-se o chirie de 15,84 lei/lună fără TVA.
In data de 29.12.2005 s-a încheiat între unitatea reclamantă și pârât un al doilea contract de închiriere teren CF, nr. 227/2005, cu termen de valabilitate 06.12._10, având ca obiect închirierea terenului în suprafață de 111,15 m.p. reprezentând curte și/sau grădină de lângă locuința cumpărată în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 9340/15.12.2005, stabilindu-se o chirie de 0,90 lei/lună fără TVA.
Că, conform art. 4.1 din contractele de închiriere menționate mai sus, pârâtul avea obligația ca până la data de 20 a fiecărei luni să plătească chiria aferentă terenurilor închiriate.
Termenele de valabilitate ale celor două contracte de închiriere au expirat la data de 30.09.2010, respectiv 05.12.2010, iar pârâtul nu s-a mai prezentat la sediul unității noastre pentru a încheia alte contracte.
Că, pârâtul nu a înțeles să predea terenurile obiect al contractelor de închiriere nr. 212/11.10.2015 și nr. 227/29.12.2005, lipsind reclamanta de folosința lor, datorând suma de 745,31 lei reprezentând despăgubiri contractuale pentru perioada septembrie 2013- septembrie 2014.
Că, pe perioada anterioară, respectiv octombrie 2010-august 2013 instanța s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 1689/28 noiembrie 2013 în dosarul_ .
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp art. 1270 Cod civil, art. 1025 Cod procedură civilă și pe contractele de închiriere nr. 212/2005 și 227/2005.
În scop probator a atașat la dosar înscrisuri.
Pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în fața instanței, nu a formulat întâmpinare și nici nu a solicitat administrarea de probatorii în apărare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Văzând că acțiunea a fost legal timbrată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Între părțile din prezenta cauză s-au derulat raporturi comerciale, născute din contractele nr.212/2005 din 11.10.2005 și nr. 227/2005 din 29.12.2005 care îndeplinesc condițiile de fond și formă prevăzute de lege pentru valabilitatea lor, în sensul că au valoarea de lege între părțile contractante cu privire la drepturile și obligațiile stabilite, nefiind necesar ca reclamanta să își dovedească pretențiile în alt mod decât prin înscrisul constatator al voinței părților și facturile fiscale emise în derularea raporturilor contractuale, față de care pârâtul nu a formulat obiecțiuni
Reclamanta a făcut dovada existenței obligației de plată în sarcina pârâtului, revenind acesteia din urmă sarcina de a proba executarea obligației reținute în sarcina sa, probă ce se putea face prin chitanțele liberatorii emise de reclamantă la momentul primirii sumei de bani; pârâtul nu a înțeles să facă o astfel de probă.
Nedovedirea plății de către pârât face să opereze în continuare prezumția de neexecutare și culpa în neexecutare.
Înscrisurile care fac proba existenței obligației de plată în sarcina pârâtului, atestă drepturi și obligații privind executarea unor servicii între părțile prezentei cauze, astfel că instanța apreciază ca întemeiată pretenția formulată de reclamantă, urmând să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 745,31 lei reprezentând despăgubiri contractuale pentru perioada septembrie 2013-septembrie 2014.
Având în vedere că sumele datorate au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, reprezentând facturi, sumele nefiind prescrise și raportat la dispozițiile HG 997/2003 și HG 978/2003, instanta va admite acțiunea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 745,31 lei reprezentând contravaloarea chiriei neachitate . .
Reținând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea procedurii contencioase pentru neexecutarea obligației de plată ce-i incumbă, instanța, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză în cuantum de 650 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru, onorariu curator)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C.N.C.F „C.” SA- Sucursala Regională de Căi Ferate G., cu sediul în mun. G., ., județul G., în contradictoriu cu pârâtul P. B., domiciliat în Mărășești, Halta CF G-ral E. G., Locuință individuală cu 2 apartamente (.) KM 224+957 localitatea Tișița, județul V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 745,31 lei reprezentând contravaloarea chiriei neachitate în baza contractelor de închiriere nr. 212/2005 și respectiv 227/2005 încheiate între părți.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă timbru, onorariu curator).
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 02.07.2015.
Președinte, Grefier,
C. DanielaValentina N.
Red.C.D.
07.07.2015
Tehnored.N.V
Ex.5
2015 Iulie 07
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 687/2015.... → |
|---|
