Plângere contravenţională. Sentința nr. 872/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 872/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 872/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 872/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier V. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta . cu sediul în ..572, cam.1, ..B., CUI RO1138274, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.05.2015 emis de intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, ..38, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petenta . și intimatul I. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, cauza fiind la primul termen de judecată.
Verificând din oficiu instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit disp. art. 131 al.1 Cod proc.civilă.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față;
Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petenta . cu sediul în ..572, cam.1, ..B., CUI RO1138274, a chemat în judecată civilă pe intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, ..38, sector 1, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție . nr._ /19. 05. 2015.
Motivându-și în fapt plângerea, petentul a arătat că: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina sa că, la data de 19.05.2015, conducătorul auto Bortez C. C., care este angajatul societății, a condus vehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe DN2-E85, efectuând un transport de mărfuri în trafic național, iar la controlul efectuat în trafic,
s-a reținut în sarcina sa că transportul respectiv a fost efectuat cu depășirea cu 3050 kg a masei totale admise, faptă pentru care a fost sancționată cu de amendă contravențională în sumă de 25.000 lei, deși fapta nu corespunde realității.
Că, în realitate, autoutilitara transporta 6451,54 kg, produse ambalate din ciocolată, conform comenzii nr._, din 18.05.2015, iar după încărcare, autoutilitara a fost sigilată și desigilată la destinație, adică la V., la sediul . V., unde s-a constatat că lipsea o singură bucată de ciocolată de 151 grame, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare diferențe încheiat la 19.05.2015, ora 14,00; aceeași împrejurare rezultă și din diagramele tahograf, potrivit cărora timpul de staționare la momentul cântăririi, a fost de la 8,15 la 9,25.
Deși conducătorul auto a solicitat recântărirea pe un alt amplasament și prezentarea buletinului de verificare metrologică a cântarului, reprezentantul intimatei a refuzat acest lucru.
A mai arătat petenta în plângerea sa că, este nelegal actul de constatare a contravenției în litigiu deoarece fapta contravențională nu există.
S-a solicitat admiterea plângerii și desființarea procesului verbal contestat, cu consecința exonerării de răspundere, sau, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu aceea a avertismentului.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Plângerea a fost timbrată corespunzător O.U.G.80/2013, cu taxă de timbru de 20 de lei, conform chitanței de la fila 1 din dosar.
În probațiune, petenta a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare în cauză, în termenul procedural și condițiile art. 208 și următoarele Cod proc. civilă, solicitând respingerea plângerii, de față, ca fiind neîntemeiată întrucât procesul verbal, a cărui anulare se cere, este legal și temeinic.
La întâmpinare a fost atașat materialul probator pe baza căruia a fost întocmit procesul verbal.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal în litigiu, în raport de jurisprudența C.E.D.O. relevantă în cauză, de legislația internă incidentă, dar și de ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarele: prin procesul verbal contestat, s-a reținut în sarcina sa că, la data de 19.05.2015, conducătorul auto Bortez C. C., care este angajatul societății, a condus vehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe DN2-E85, efectuând un transport de mărfuri în trafic național, iar la controlul efectuat în trafic, s-a reținut în sarcina sa că transportul respectiv a fost efectuat cu depășirea cu 3050 kg a masei totale admise, faptă pentru care a fost sancționată cu de amendă contravențională în sumă de 25.000 lei.
Este adevărat că în jurisprudența CEDO, începând cu cauza Ozturk c. Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale. Recent, și România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. c. României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională.
Față de cele expuse mai sus, instanța a concluzionat că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției europene, iar acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
În privința probațiunii, este de remarcat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În plus, fiind vorba despre o acuzație penală, organul constatator avea obligația de a informa petentul, în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația.
Având în vedere dispozițiile art. 6 pct.2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale coroborate cu prevederile art. 20 din Constituția României, precum și Hotărârea CEDO în cauza A. c. României, conform căreia procedura de contestare a procesului-verbal de contravenție poate fi asimilată unei proceduri penale, sancțiunea având atât scop educativ, cât și unul de reprimare, instanța a apreciat că și în materia contravențională orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție, până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească.
În concluzie, instanța reține că, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situație ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Cu toate acestea în cauza I. P. contra României instanța europeană a concluzionat că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal, poate fi răsturnată numai cu probe certe, sigure, complete, pe care în speța de față petenta nu le-a făcut, pentru considerentele ce vor urma.
Deși petenta a susținut în plângerea sa că fapta contravențională nu există, în sensul că autoutilitara transporta 6451,54 kg, produse ambalate din ciocolată, conform comenzii nr._, din 18.05.2015, iar după încărcare, autoutilitara a fost sigilată și desigilată la destinație, adică la V., la sediul . V., unde s-a constatat că lipsea o singură bucată de ciocolată de 151 grame, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare diferențe încheiat la 19.05.2015, ora 14,00; aceeași împrejurare rezultă și din diagramele tahograf, potrivit cărora timpul de staționare la momentul cântăririi, a fost de la 8,15 la 9,25, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă în acest sens, deoarece singurul înscris din care rezultă cantitatea totală a mărfii la destinație(procesul verbal de constatare diferențe încheiat la 19.05.2015, ora 14,00, de la fila 24 din dosar ) și care confirmă că s-a constatat că lipsea o singură bucată de ciocolată de 151 grame, nu este întocmit de beneficiarul transportului(. V.), ci de Mendez Internațional, ceea ce conduce la convingerea instanței că acest înscris se referă la un alt transport, motiv pentru care instanța nu va ține seama de această apărare.
Referitor la exactitatea cântăririi, instanța reține că la fila 39 din dosar există buletinul de verificare metrologică a instalației de cântărire, valabil până la data de 23.02.2016, ceea ce conduce la concluzia că operațiunea de cântărire s-a efectuat cu un mijloc tehnic ce respectă normele legale și metrologice, în materie(NML 156-05).
În concluzie, instanța reține că, vinovăția petentei a fost stabilită fără nici un dubiu, atât ca urmare a cântăririi statice cât și ca urmare a verificării documentelor de transport: certificatul de înmatriculare, avizul de însoțire a mărfii transportate.
Cât privește legalitatea actului de constatare a contravenției în litigiu, deși petenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a actului de constatare a contravenției în litigiu, instanța, procedând la verificarea din oficiu, reține că art. 16 al.1 din O.G.2/2001, dispune:
(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
De asemenea, art.17 din același act normativ,prevede că: Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.
Examinând procesul verbal de la fila 6 din dosar, instanța constată că acesta respectă, întocmai, toate cerințele de formă și fond impuse de textele sus citate.
Ața fiind, instanța conchide că procesul verbal în litigiu este legal și temeinic.
În ceea ce privește cuantumul sancțiunii aplicate petentei instanța reține că potrivit art 7 din O.G.2/2001: (1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Or, în cauza de față petenta a depășit cu mai mult de 3 tone masa totală maximă admisă, prevăzută de lege, ceea ce înseamnă că fapta este de o gravitate sporită, datorită faptului că un asemenea transport ar fi putut pune în pericol siguranța rutieră.
În atare situație și având în vedere că legiuitorul a prevăzut posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertisment numai pentru contravențiile de gravitate redusă, instanța constată că intimata a făcut o justă aplicare a sancțiunii, cu respectarea proporționalității între cuantumul acesteia și gravitatea concretă a contravenției în litigiu.
Reconsiderând cele mai sus arătate și în conformitate cu art.34 și următoarele, constată plângerea neîntemeiată și urmează să o respingă pe cale de consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de formulată de petenta . cu sediul în ..572, cam.1, ..B., CUI RO1138274, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/19.05.2015 emis de intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, ..38, sector 1, ca fiind neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție ..S.C.T.R. NR:_, din 19.05.2015, ca fiind legal și temeinic.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi: 24.09.2015
PREȘEDINTE,
Jud. S. N. Grefier,
Red.S.N/23.10.2015
Tehnored.C.V/23.10.2015
5 exp.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 870/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
