Pretenţii. Sentința nr. 319/2015. Judecătoria PANCIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 319/2015 pronunțată de Judecătoria PANCIU la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 319/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA P.
MIXT
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 319/2015
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. N.
Grefier: P. R.-Dănuța
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta P. I., domiciliată în T., .. 22, județul G. în contradictoriu cu pârâta A. V. INSURANCE GROUP SA BUCUREȘTI cu sediul în Bucuresti, str. .-33, sector 2 și intervenientul în nume propriu PLOESTEANU N. domiciliat în Focșani, ., ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile orale au fost consemnate în încheierea de ședință din 19.03.2015 care face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Cu cererea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ P. I. domiciliată în T., ..22, jud.G. a chemat în judecată civilă pe pârâta A. V. INSURANCE GROUP SA BUCUREȘTI cu sediul în București, .-33, sector 2, pentru acțiune în pretenții.
Motivându-și în fapt cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că: în luna iulie 2013 a avut loc un accident de circulație în urma căruia autoturismul marca „Renault Megane Grand” cu nr._, pe care îl deținea în baza unei procuri de la ., a fost avariat în partea dreaptă din spate de un alt autoturism, condus de S. V..
Că, deși a prezentat societății pârâte autorizația de reparație, solicitând acoperirea despăgubirilor în baza poliței RCA, aceasta din urmă a refuzat.
Din devizul de reparație rezultă că, cheltuielile de reparație s-au ridicat la suma de 26.000 lei.
A solicitat admiterea cererii și prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună obligarea pârâtei la plata de daune - despăgubiri în valoare de 26.000 lei reprezentând echivalentul prejudiciului pe care l-a cauzat prin executarea cu întârziere a obligației contractuale asumate de aceasta de asemenea a solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate disp. art.1073 și art.1083 și următoarele Cod civil.
Cererea nu a fost timbrată întrucât prin Încheierea din 6.02.2014 s-a dispus acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru,în condițiile OUG.51/2008 modificată, în cuantum de 1385 lei.
În scop probator s-au depus la dosar înscrisuri și a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei, expertiză auto și martori.
În termen procedural și în condițiile art.205 C.p.c. pârâta a formulat întâmpinare în cauză.
Pe cale de întâmpinare,pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei motivat de faptul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sensul că prejudiciul în patrimoniul . a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate. În probațiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri,interogatoriu,și orice probă utilă cauzei. La dosarul cauzei a fost depus dosarul de daună nr._(f 60 și următoarele din dosar).
La termenul de judecată din 04.09.2014 numitul P. N. a formulat cerere de intervenție voluntară principală, în cauză, în condițiile art.62 C.p.c.
Analizând legalitatea sub aspectul admisibilității în principiu a cererii incidentale față de disp. art.61 și următoarele C.p.c.,instanța reține în esență că:
În luna iulie 2013 a avut loc un accident de circulație în urma căruia autoturismul marca „Renault Megane Grand” cu nr._, pe care reclamanta îl deținea în baza unei procuri de la ., a fost avariat în partea dreaptă din spate de un alt autoturism, condus de S. V..
Deși reclamanta a prezentat societății pârâte autorizația de reparație, solicitând acoperirea despăgubirilor în baza poliței RCA, aceasta din urmă a refuzat.
Din devizul de reparație rezultă că, cheltuielile de reparație s-au ridicat la suma de 26.000 lei.
Din înscrisurile aflate la dosar și din descrierea faptei,în petitul cererii de intervenție rezultă că și numitul P. N. a fost implicat în accidentul rutier și, în atare situație, invocă un drept propriu, deci un interes personal aflat în strânsă legătură cu dreptul dedus judecății prin cererea principală.
A reținut instanța că, Noul Cod de procedură civilă tratează în comun intervenția principală și intervenția accesorie, ca forme ale intervenției voluntare.
Ca noțiune, intervenția voluntară constă în cererea unui terț de a participa într-un proces în curs de desfășurare, inițiat de alte persoane, în vederea apărării unui drept propriu sau a unui drept aparținând unei părți din proces, în măsura în care justifică un interes personal.
Din punctul de vedere al calificării cererii în funcție de calea procedurală aleasă de parte pentru valorificarea dreptului său, observând noțiunea cuprinsă în art.30 alin.6 NCPC, potrivit căruia cererile incidentale sunt acelea formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare, cererea de intervenție voluntară se circumscrie acestei definiții, reprezentând ca atare o cerere incidentală.
Din textul art.61 alin.1 NCPC se desprind cerințele esențiale ale intervenției voluntare, care caracterizează oricare din formele acesteia, și anume: existența unui proces în desfășurare, inițiativa introducerii în proces a terțului să aparțină acestuia, invocarea de către terț a unui interes propriu și, de principiu, lipsa calității de parte originară a terțului intervenient.
D. fiind faptul că cererea de intervenție voluntară constituie o cerere incidentală, pentru a se crea posibilitatea formulării sale este necesară existența unui proces aflat în curs de desfășurare.
În ceea ce privește condiția privind inițiativa introducerii în proces a terțului să aparțină acestuia, această condiție vizată deosebește intervenția voluntară de intervențiile forțate, acestea din urmă fiind formulate de părți sau de instanță din oficiu.
În ceea ce privește condiția privind invocarea de către terț a unui interes propriu, persoana care formulează cererea de intervenție voluntară trebuie să justifice întotdeauna un interes personal, indiferent dacă intervenția este principală, când terțul pretinde pentru sine dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta, sau accesorie, când hotărârea ce s-ar putea pronunța împotriva părții în apărarea căreia intervine terțul i-ar prejudicia acestuia drepturile și interesele.
Prin urmare, chiar și în ipoteza cererii de intervenție accesorie, terțul trebuie să justifice un interes personal, care constă în apărarea unui drept sau interes propriu, suplimentar dreptului părții în folosul căreia a intervenit.
În ceea ce privește condiția privind lipsa calității de parte originară a terțului intervenient, ca regulă, cererea de intervenție voluntară a unei persoane care figurează ca parte în proces – reclamant sau pârât - este inadmisibilă.
În ceea ce privește definiția prescrisă de cod, intervenția este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.
Nu este necesar însă să existe identitate între dreptul pretins de terț și dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată.
A mai reținut instanța că, intervenția principală este o veritabilă cerere de chemare în judecată formulată împotriva părților inițiale. Terțul poprit are posibilitatea formulării pretenției atât pe cale principală, declanșând un proces distinct, cât și pe cale incidentală, promovând cererea de intervenție în cadrul procesului în desfășurare.
De regulă, intervenția principală determină lărgirea cadrului procesului din punctul de vedere al părților, iar, uneori, și din perspectiva obiectului litigiului.
În ceea ce privește domeniul de aplicare, ca principiu, din moment ce legea nu limitează în mod expres sfera litigiilor în care intervenția principală poate fi formulată, aceasta este inadmisibilă în orice proces civil.
Potrivit art.62 al.2 NCPC, cererea de intervenție voluntară principală poate fi făcută numai în fața primei instanțe, înainte de închiderea dezbaterilor în fond.
Cum toate aceste condiții impuse de legiuitor prin norme cu caracter imperativ sunt îndeplinite în cauză,instanța,pe cale de consecință, prin Încheierea interlocutorie din 4.09.2014,a admis, în principiu cererea de intervenție voluntară principală formulată de PLOIEȘTEA N..
În scop probator,intervenientul a solicitat proba cu înscrisuri,proba testimonială și expertiza tehnică judiciară. Cauza a fost suspendată ,pentru lipsa părților,în condițiile art.411 al.1 pct.2 Cod proc.civ.(prin încheierea din 2.10.2014.) dar a fost repusă ulterior pe rol,în vederea continuării judecății. Instanța,analizând excepția privind lipsa calității procesuale active,excepție de procedură,absolută și dirimantă,întrucât face de prisos ,în tot sau în parte,cercetarea fondului cauzei, invocată de pârâtă, fondul cauzei ,precum și admisibilitatea în fond a cererii de intervenție voluntară principală,în funcție de materialul probator administrat în cauza de față, reține în esență următoarele:la data de 5.07.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes cu nr._, din direcția Cosmești către Tișița, S. V. nu a respectat o distanță sufiicentă față de autoturismul marca Rover cu nr. VN_, intrând în coleziune față-spate, care la rândul său a fost proiectat în autoturismul marca Renault cu nr._ .
Conducătorul autoturismului Mercedes, S. V., a fost sancționat contravențional pentru fapta comisă și a fost de acord ca despăgubirile să se efectueze în baza poliție RCA. Toți cei trei conducători auto au fost testați privind consumul de alcool, rezultatul fiind negativ.
Autorizația de reparație .-_, eliberată de Poliția or.Mărășești, în care se precizează avariile autoturismului Renault,_ : bară spate, hayon, aripă stânga spate, aripă dreapta spate, triplă semnalizare stânga și dreapta, geam lateral dreapta spate.
Autorizația de reparație .-_.., eliberată de Poliția or.Mărășești, în care se precizează avariile autoturismului Rover, VN_: bară spate, fustă spate, capotă portbagaj, triplă spate stânga și dreapta, aripă spate stânga și dreapta, bară spate, mască față, parbriz de verificat, interior auto, planșă bord.
Din expertiza judiciară auto efectuată în speță, cu legala citare a părților,și în raport de concluziile căreia părțile nu au formulat obiecțiuni,coroborate cu depozițiile martorului S. V.,a cărui declarație a fost consemnată la fila 240 din dosar, și față de înscrisurile și planșele foto din dosarul de daune aflat la f 60 și următoarele, instanța reține că: la producerea accidentului între autoturismele Mercedes 280 E,_ și Rover 75 LH, VN_, conducătorul autoturismului Mercedes, S. V. a încălcat prevederile art.51 (1) din OUG.195/2002.
De asemenea, instanța mai reține că valoarea reparației necesară a se efectua la autoturismul Renault megane,_ în funcție de avariile constatate poate fi în sumă de_,42 lei, iar valoarea despăgubirii cuvenită autoturismului intervenientului, marca Rover 75 LH, poate fi cel puțin_ lei.
Față de ansamblul probator ,instanța concluzionează că, conform Codului civil, în vigoare la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art.1349, care stipulează (1) că „ Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiectul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar al.2 al aceluiași articol prevede că „Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să se le repare integral”.
Totodată, din economia dispozițiilor art.1357 cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.
Întrucât în cauza de față sunt întrunite toate cerințele de formă și de fond ale răspunderii civile delictuale,instanța constată întemeiată acțiunea,însă numi pentru prejudiciul stabilit prin expertiza judiciară efectuată în cauză de expert inginer D. D. O.,urmând a o admite în parte numai pentru sumele stabilite de expert. Analizând ,pe fond, temeinicia cererii de intervenție,instanța reține că,așa cum rezultă din dinamica accidentului, avariile suferite de autoturismul intervenientului au fost produse de S. D. și-n atare situație ,existând legătură de cauzalitate între fapta ilicită a faptei ilicite a conducătorului auto S. D. și prejudiciul produs acestuia, constată întemeiată în fond,cererea de intervenție voluntară și urmează ca pârâta să fie obligată să-i achite acestuia contravaloarea prejudiciului. Cât privește excepția lipsei calității procesuale active,instanța reține că această excepție este lipsită de temei pentru considerentele ce vor urma:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Deși reclamanta la data producerii accidentului conducea autoturismul marca ,,Renault Megane”, cu nr._, proprietatea ., în baza unei procuri ,aceasta nu a acționat în interesul societății,în îndeplinirea unei atribuții de serviciu încredințate de societate ,ci este vorba în cauză de răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, în conformitate cu disp. art.1357 Cod Civil. Răspunderea comitentului trebuie să fie angajată, fără nici un fel de îndoială,atunci când prepusul acționează în cadrul normal al funcțiilor încredințate,dacă prin nedibăcie ,neglijență sau imprudență a cauzat un prejudiciu.
La fel, răspunderea comitentului trebuie să fie angajată când prepusul a lucrat pentru comitent, în limitele scopului în vederea căruia i-au fost conferite funcțiile, ipoteză care nu se regăsește în cauza de față. Reconsiderând cele mai sus arătate instanța conchide că pârâta se subrogă în drepturile și obligațiile reclamantei și va achita intervenientului prejudiciul datorat. Pentru argumentele de fapt și de drept mai sus arătate,instanța constată întemeiată,în fond ,cererea de intervenție și o va admite pe cale de consecință. Cum pârâta este cea care urmează să ,,cadă în pretenții”,urmează ca aceasta să suporte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă și intervenient,în baza art.453 cod proc. civ.,conform chitanțelor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active, formulată de pârâtă ca fiind neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. I., domiciliată în T., .. 22, județul G. în contradictoriu cu pârâta A. V. INSURANCE GROUP SA BUCUREȘTI cu sediul în Bucuresti, str. .-33, sector 2 și intervenientul în nume propriu PLOESTEANU N. domiciliat în Focșani, ..3, ., jud,V., având ca obiect pretenții și în consecință:
Obligă pârâta să achite reclamantei cu titlu de despăgubiri suma de 25.749,42 lei.
Admite, în fond, cererea de intervenție voluntară principală formulată de PLOESTEANU N. domiciliat în Focșani, ..3, ., jud,V., ca fiind întemeiată.
Obligă pârâta să achite intervenientului Ploesteanu N. despăgubiri civile în sumă de_ lei.
Obligă pârâta să achite cheltuieli de judecată după cum urmează: 2000 lei reclamantei, respectiv 3500 lei intervenientului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 Martie 2015.
Președinte,Grefier,
S. N.
Red.S.N./24.04.2015
Tehn.P.R.D./24.04.2015
5 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 330/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 331/2015. Judecătoria... → |
|---|
