Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 3440/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3440/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 3440
Dosar nr._ - acțiune în răspundere delictuală -
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3440
Ședința publică de la 27.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – R. M. B.
GREFIER – I. C. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții C. C., C. C., C. G., C. D. M., C. I., C. S. V. și pe pârâtul B. D. M., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2015, fiind consemnate în încheierea corespunzătoare care face parte integrantă din prezenta, iar în vederea deliberării, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, data de mai sus.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 01.07.2014, reclamanta C. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. D. M., obligarea acestuia la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune materiale și suma de_ lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că la data de 13.05.2013, în timp ce se deplasa către casă, mergând pe marginea drumului a fost accidentată de pârât care nu s-a asigurat când a efectuat manevra de mers înapoi. A lovit-o cu mașina și a căzut cu capul de asfalt lovindu-se la cap, mâini și spate.
Se arată că pârâtul a coborât din mașină, a scos-o de sub mașină, a dus-o spre casă și a așezat-o pe banca din fața blocului, iar vecinii și fiul reclamantei au sunat la 112, la un interval de 30 minute a venit salvarea pentru a o duce la spital. Se menționează că această manevră a pârâtului i-a agravat starea de boală, până la venirea salvării fiind ajutată de vecini.
În cuprinsul acțiunii, reclamanta mai precizează că a stat internată în spital o zi pentru investigații, a doua zi la ora două noaptea fiind externată, fiindu-i totodată eliberat certificatul medicico-legal nr. A2/400 din 14.05.2013. După ce a ajuns acasă s-a simțit rău, iar în prezent se simte rău, având mari dureri de cap, o doare tot corpul și se deplasează cu greutate. În data de 17.05.2013 s-a deplasat la medicul legist, care i-a prelungit certificatul medico-legal cu încă 4 zile, spunându-i că va suferi în permanență de dureri de cap și că este posibil ca boala sa să se agraveze.
Se mai arată că, pârâtul nu s-a interesat în acest timp de starea reclamantei, nu a vizitat-o și nu a contribuit cu nimic la tratamentul care a fost destul de costisitor având în vedere pensia reclamantei.
Deși a formulat plângere penală, prin Rezoluția nr. 2530/P?2014 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar prin Sentința penală nr. 54/18.02.2013 plângerea a fost admisă în parte, fiind însă menținută soluția cu privire la neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1387 și urm. Cod civil.
Pentru susținerea cererii, reclamanta a depus în copie, următoarele înscrisuri: cupon pensii, CI, chitanțe privind plata onorariu avocatcontract de asistență juridică, facturi, declarație, Sentința penală nr. 54/18.02.2014, certificat medico-legal nr. A2/400 din 14.05.2013, certificat medico-legal completare, chitanțe, rezultat computer tomografie, buletine analize medicale, scrisoare medicală, bilete trimitere pentru investigații paraclinice, rețete medicale, bonuri fiscale .
Cerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1250 lei ( chitanță – f. 80).
La data de 06.10.2014, pârâtul B. D. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ac’iunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul arată că faptele pentru care este chemat să răspundă civil reprezintă un caz fortuit și singular în existența sa, fiind o persoană integră, cu principii și valori înalte și deși a încercat o rezolvare pe cale amiabilă a litigiului, ajutorul oferit prin suportarea cheltuielilor medicale generate de producerea accidentului a fost condiționat de o anumită sumă de bani, vădit exagerată.
Raportat la evenimentul în care a fost implicat, acesta arată că, la data menționată în plângere s-a asigurat în timp ce efectua manevra de mers înapoi, contrar spuselor victimei, care a ieșit în calea mașinii sale de după un autoturism de dimensiuni mari staționat în dreapta sa și în consecință reclamanta este cea care nu s-a asigurat în calitate de pieton, traversând printr-un loc în care nu era trecere marcată ori semnalizată, pârâtul fiind în imposibilitatea de a evita accidentul.
De asemenea, se mai menționează că, după impactul produs, prima sa intenție a fost să cheme sarvarea, însă victima a insistat prin manifestări cvasi-agresive să fie dusă în fața blocului în care locuia, indicându-i banca pe care să o așeze până ajunge fiul său, iar fratele pârâtului fiind cel care a sunat la 112.
Cu privire la certificatul medico-legal atașat la dosarul cauzei, pârâtul menționează că deși victima declară pierderea stării de conștiență suferită posttraumatic, acest fapt este fals, aceasta fiind lucidă din primul moment în care pârâtul a efectuat toate demersurile pentru a-i acorda ajutor.
Pârâtul precizează și faptul că a ținut legătura prin telefon cu fratele reclamantei care insista să îi dea suma de_ lei pentru a nu fi chemat în judecată.
Pârâtul învederează că, în cauză urmează a se reține culpa comună și chiar un caz fortuit, fiind incidente dispozițiile art. 1371 Cod civil, iar reclamanta are obligația să dovedească atât cuantumul prejudiciului pentru care solicită plata daunelor cât și existența dintre prejudiciu și vinovăție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, 223, 453 Cod pr. Civ și art. 58, 61,72, 1349, 1271 Cod civil.
S-a atașat extrase privind informațiile despre dosarele în care reclamanta este parte.
La data de 25.12.2014 a intervenit decesul reclamantei ( certificat deces . nr._ – f. 91), acțiunea fiind continuată de moștenitorii acesteia care au fost introduși în cauză la data de 24.02.2015.
Instanța, în baza dispozițiilor art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 din Cod de procedură civilă a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul pârâtului, apreciindu-le admisibile și necesare soluționării cauzei.
De asemenea, din oficiu s-a solicita copie certificată de pe dosarul penal nr. 2530/P/2013, fiind înaintat la dosarul cauzei la data de 16.09. 2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 16.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. dată în dosarul nr. 2530/P/2013 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 6 C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p. neînceperea urmăririi penale față de B. D. M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) și (3) C.P. nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Prin Sentința penală nr. 54 din 18.02.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ s-a admis în parte plângerea formulată de petenta C. M., fiind trimisă cauza la P. de pe lângă Judecătoria Piatra N. în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul B. D. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. (1) din OUG nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice și a fost menținută, ca legală și temeinică soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (1) și alin. (3) Cod penal.
Prin Ordonanța din 04.09.2014 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. s-a dispus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. (1) din OUG nr. 195/2001 cu aplicarea art. 5 C. P..
În drept, conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului cod civil „Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”.
Ca urmare, față de data săvârșirii faptei ilicite, respectiv 13.05.2013, se constată că legea civilă aplicabilă în cauză din punct de vedere temporal este Noul Cod Civil, respectiv prevederile art. 1349 N.C.civ.
Art. 1349 alin. 1 C.civ. prevede „îndatorirea oricărei persoane de a repara integral toate prejudiciile cauzate altuia prin încălcarea obligației de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și de a nu aduce atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altora”. Aliniatul 2 al aceluiași articol stabilește că „cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
Conform art. 1357 alin. 1 Cod civil, „ cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, iar potrivit art. 1357 alin. 2 Cod civil „ autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Astfel, art. 1357 Cod civil instituie răspunderea civilă delictuală. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prin faptă ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, se înțelege orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului ce aparține unei personae, în măsura în care interesul respectiv este legitim, serios și prin felul în care se manifestă, creează aparența unui drept subiectiv ( art. 1359 Cod civil). În aprecierea caracterului ilicit al faptei urmează a se tine cont atât de regulile de conviețuire sociale cât și de obiceiul locului.
În fapt, la data de 13.05.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Ford Focus cu număr de înmatriculare P4758 BB, pârâtul B. D. M. a fost implicat într-un accident rutier pe . Municipiul Piatra N. care s-a soldat cu vătămarea corporală a numitei C. M.. Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constatat, conform procesului-verbal întocmit ( f. 31 dosar penal) și planșelor foto realizate cu această ocazie, că evenimentul rutier a avut loc pe . din spatele blocului A3. Potrivit declarației pârâtului dată în fața organelor de poliție, acesta menționează că în data de 13.05.2013, în jurul orelor 17:10 se afla pe calea de acces din spatele blocului A3 la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculareP4758 BB și la un moment dat pentru a permite accesul în spatele blocului a unui alt autovehicul, a pus în mișcare autoturismul și a efectuat manevra de mers înapoi, asigurându-se în prealabil, iar în timpul efectuării manevrei de mers înapoi, a auzit un țipăt, a oprit autoturismul pe care-l conducea, s-a dat jos din mașină și uitându-se în spatele autoturismului a văzut o femeie în vârstă, întinsă pe partea carosabilă.
De asemenea, C. M. fiind audiată, a prezentat aceeași situație de fapt, precizând că în timp ce se deplasa spre casă, un autoturism de culoare gri, a dat cu spatele din direcția dispensarului spre terenul de sport, fiind lovită și proiectată cu capul de asfalt, suferind mai multe leziuni în urma impactului.
Conform certificatului medico-legal nr. A2/400/14.05.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală N. și completat la data de 17.05.2013, C. M. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, posibil în condițiile unui accident rutier, leziuni care pot data din 13.05.2013 și care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Astfel, la data de 14.05.2013 în urma examenului efectuat, s-a constatat pe pielea păroasă a capului, parietal dreapta, tumefacție echimotică violacee cu diametrul de 6cm, iar pe umărul drept, discretă echimoză violacee cu diametrul de 1,5 cm. De asemenea s-a consemnat că, potrivit documentelor medicale din buletinul CT nr. 2240 din 13.05.2013 rezultă că nu se evidențiază leziuni postraumatice la nivelul capului și coloanei cervico –dorso-lombare. La data de 17.05.2013, față de examinarea anterioară, s-a constatat că numita C. M. mai prezintă pe antebrațul drept în 2/3 superioare, postero-lateral o echimoză violaceu-verzuie de 11/7 cm, iar potrivit scrisorii medicale din 17.05.2013 rezultă că a fost diagnosticată la aceeași dată cu policontuzie ( accident rutier), sdr. cefalalgic postraumatic, obezitate și insomnie cronică.
Conform art. 54 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducatorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a directiei de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o alta bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fară sa perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Având în vedere cele expuse, instanța reține că, pârâtul B. D. M. avea obligația de a se asigura în momentul efectuării manevrei de mers cu spatele că poate efectua această manevră fără a pune în pericol siguranța altor persoane, însă efectuând manevra de mers înapoi fără să se asigure, a surpins și accidentat pe numita C. M..
În ceea ce privește existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu, instanța constată că fapta ilicită trebuie să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, să fie acționat deci cu vinovăție, sub forma intenției, neglijenței sau imprudenței.
Vinovăția presupune un factor intelectiv și unul volitiv. Factorul intelectiv presupune un anumit nivel de cunoaștere, de conștiință a semnificației sociale a faptelor și urmărilor acestora, cât și de puterea de cunoaștere în concret a subiectului care acționează, și anume dacă acesta a avut posibilitatea, dacă trebuia și putea, să cunoască semnificația socială a faptelor sale și a urmărilor acestora.
Din coroborarea probatoriului analizat, s-a concluzionat, astfel cum rezultă din cele ce preced că, pârâtul B. D. M. a efectuat o manevră de mers înapoi, fără a se asigura pe tot parcursul acestei manevre.
Totodată, instanța va respinge susținerile pârâtului privind existența unui caz fortuit.
Astfel, cazul fortuit este definit de art. 1351 Cod civil, ca fiind „ un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs ”.
Una dintre condițiile necesare pentru a fi în prezența cazului fortuit o constituie existența unei împrejurări exterioare imprevizibile care se suprapune peste acțiunea sau inacțiunea licită sau ilicită a unei persoane. Caracterul imprevizibil al împrejurării exterioare trebuie să aibă un caracter general, obiectiv în sensul că atât autorul cât și orice altă persoană nu putea prevedea intervenția împrejurării exterioare.
Or, în cauză, raportat la locul și ora producerii evenimentului rutier respectiv în jurul orei 17:10, în spatele unui . apreciază că pârâtul putea și trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos, condiția imprevizibilității absolute nefiind îndeplinită. Totodată instanța va respinge ca nefondate susținerile acestuia potrivit cărora reclamanta ar fi „ țâșnit în calea mașinii ” având în vedere, pe de o parte că aceste susțineri nu au fost probate, iar pe de altă parte având în vedere și vârsta reclamantei la data producerii accidentului respectiv 77 de ani.
În același timp, și reclamanta trebuia și putea să cunoască semnificația socială a faptei sale și a urmărilor acesteia, respectiv cea de a se angaja în traversarea drumului prin spatele autoturismului, fără să se asigure, aspect confirmat de cele declarate de aceasta în fața organelor de poliție cât și în cuprinsul prezentei cereri de chemare în judecată, precizând că se deplasa către casă, mergând pe marginea drumului.
Prin urmare, instanța constată că în prezenta cauză, producerea rezultatului negativ s-a datorat culpei comune a celor două persoane, acestea fiind în mod egal răspunzători de producerea evenimentului rutier.
Dacă la producerea prejudiciului au concurat, pe lângă și împreună cu fapta ilicită a autorului, fapta altei persoane, existența acestor din urmă fapte poate conduce, fie la excluderea totală, fie la diminuarea vinovăției autorului.
În prezenta cauză, instanța constată că participarea cauzală și vinovăția autorului sunt parțiale, întrucât fapta sa ilicită s-a intersectat cu activitatea reclamantei, contribuind împreună la producerea accidentului rutier, răspunderea față de victima prejudiciului fiind astfel egală.
Referitor la prejudiciu, instanța reține că acesta este un element esențial al răspunderii delictuale și constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite cu vinovăție de o altă persoană.
După cum există sau nu posibilitatea unei evaluări bănești directe a prejudiciului, se face deosebire între prejudicial patrimonial și cel nepatrimonial, art.1391 Cod civil reglementând în mod expres repararea prejudiciului nepatrimonial ( numit și moral).
La rândul său, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Astfel, este cert prejudiciul actual și prejudiciul viitor care, deși nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, fiind susceptibil de evaluare.
Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu. Astfel, sub aspectul existenței prejudiciului și raportului de cauzalitate ,instanța urmează a analiza întrunirea acestor două condiții împreună.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta C. M. și ulterior moștenitorii acesteia au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2000 lei cu titlu de daune materiale și 20.000 lei cu titlu de daune morale, pentru trauma suferită.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de reclamantă, instanța reține că acestea au fost dovedite doar în parte prin înscrisurile (chitanțe, bonuri fiscale etc.) depuse la dosar.
Astfel, deși evenimentul rutier s-a produs la dada de 13.05.2013, bonurile fiscale depuse la dosar pentru achiziționarea de medicamente și alte produse de uz medical sunt din cursul anului 2014, singurul bon fiscal emis în luna mai 2013 fiind în cuantum de 5,35 lei ( f. 33), pe care instanța îl va avea în vedere la stabilirea daunelor materiale în condițiile în care a fost emis la data de 21.05.2013 – la un interval doar de 6 zile de la producerea evenimentului rutier, iar pe de altă parte produsele și medicamentele achiziționate ar putea fi apreciată ca având legătură cu traumatismele produse victimei ( fașă, apă oxigentă, paracitamol).
De asemenea, instanța reține că, pe de o parte nu s-a făcut dovada că traumatismele suferite de reclamantă urmare a accidentării sale au produs consecințe care ar fi necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare în perioada pentru care s-au depus înscrisurile respective, iar pe de altă parte, s-au depus bonuri fiscale pentru achiziționarea de medicamente care nu au nicio legătură cu traumatismele suferite de reclamantă, menționându-se cu titlu de exemplu neopreol unguent indicat în special pentru arsuri localizate de gradul I si II; . cronice tardive ulcerate, fara sfacele; ulcere cronice, metoprolol, furazolidon, Essentiale N Forte, Vessel Due F care are acțiune antitrombotica, atat la nivel arterial cat si venos, ranitidină, flamexin utilizat pentru a ameliora unele simptome determinate de osteoartrită, impamid SR utilizat în special pentru reducerea tensiunii arteriale, azitrox, strepsils.
Cu privire la bonurile fiscale reprezentând contravaloare combustibil instanța constată că au fost depuse bonuri fiscale din date anterior producerii evenimentului rutier din 13.05.2013 ( bon fiscal din 04.05.2013) și în consecință va fi înlăturat. De asemenea, instanța nu va reține nici sumele solicitate reprezentând contravalarea deplasărilor în regim de taximetrie în condițiile în care la datele consemnate în bonurile fiscale respectiv perioada 18.05._13, 31.05.2013 nu s-a făcut dovada efectuării acestor deplasări de reclamanta C. M..
Totodată vor fi înlăturate și bonurile fiscale din 18.05.2015 și respectiv 14.05.2015, reținându-se că reclamanta nu a făcut dovada că deplasările respective s-au efectuat într-adevăr de către aceasta și nici faptul că au fost determinate în mod direct de evenimentul rutier în care a fost implicată. De altfel, cu privire la bonul fiscal din 14.05.2013 instanța reține că acesta a fost emis la data de 15:03, iar potrivit celor menționate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată la data de 13.05.2013 a fost internată, fiind externată a doua zi noaptea la ora două.
Instanța va reține în cuantumul daunelor materiale sumele în cuantum de 76 lei achitate conform chitanțelor nr._ și_ (f. 20) reprezentând contravaloarea serviciilor pentru eliberarea certificatelor medico-legale cât și parte din cheltuielile reprezentând onorariu avocat ( conform chitanței nr. 529 și respectiv 542 – f. 8) în cursul procedurii penale și având în vedere totodată și soluția de admitere în parte a plângerii formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 16.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. dată în dosarul nr. 2530/P/2013 respectiv suma de 250 lei.
De asemenea, vor fi avute în vedere și cheltuielile efectuate de reclamantă privind taxele poștale conform facturilor din 31.05.2013 ( f. 10-11 în cuantum de 5,85 lei fiecre), facturii din 14.11.2013 ( f. 12 în cuantum de 5,40 lei) și facturii din 25.10.2013 ( f. 13 în cuantum de 4,90 lei).
În consecință, prin înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că daunele materiale solicitate au fost dovedite doar în parte respectiv suma de 353,35 lei și având în vedere procentul de 50% reținut drept culpă a pârâtului la producerea accidentului, pârâtul va fi obligat la plata sumei de 176,67 lei cu acest titlu.
În ceea ce privește, daunele morale, instanța apreciază că acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa pecuniar suferințele fizice sau psihice urmare a faptei prejudiciabile a altei persoane. Prejudiciul moral trebuie dovedit sub aspectul existenței sale certe, doar întinderea acestuia fiind lăsată la aprecierea instanței.
Prin urmare, este justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viață familială și socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice ale victimei. Durerea suferită de pe urma unei răniri sau loviri constituie un prejudiciu moral, fiind consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile. Daunele morale constau în atingerile aduse personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o . criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost: percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială; profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și, nu îmbogățirea fără just temei. Spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de o persoană, precum și de toate consecințele acestei. Scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămați posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării.
În speță instanța reține că, în urma evenimentului rutier, reclamanta a suferit mai multe leziuni corporale care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare zile de îngrijiri medicale corespunzătoare. În aceste condiții, instanța concluzionează că leziunile traumatice cauzate ca urmare a acțiunii ilicite a pârâtului i-au cauzat reclamantei o . suferințe, un disconfort fizic și un prejudiciu moral, care trebuie reparat, iar la cuantificarea daunelor morale va avea în vedere pe de o parte gravitatea suferinței de ordin fizic pe care a suportat-o reclamanta concretizate în leziunile consemnate în certificatul medico-legal astfel cum a fost completat la data de 17.05.2013 cât și vârsta acesteia la data producerii evenimentului rutier, fiind o persoană în vârstă de 77 ani, nefiind de neglijat și trauma psihică suferită de aceasta.
În concluzie, instanța constată că, din probele administrate în cauză, a rezultat în mod indubitabil faptul că reclamanta C. M. a suferit un prejudiciu moral, decurgând din traumele fizice și psihice suportate, toate acestea afectând în mod negativ condițiile sale de viață comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta pârâtului.
Totodată, instanța va respinge susținerile moștenitorilor defunctei potrivit cărora evenimentul rutier ar fi determinat decesul reclamantei, având în vedere că susținerile acestora nu au fost probate.
Instanța va aprecia, în raport de fapta comisă, de traumele produse, de urmările avute atât asupra fizicului cât și psihicului său, având în vedere procentul de 50% reținut drept culpă a pârâtului la producerea accidentului, că suma de 2000 lei cu titlu de daune morale este de natură să compenseze efectul negativ al faptei ilicite imputabile pârâtului.
Având în vedere cele expuse, va obliga pârâtul să plătească moștenitorilor reclamantei suma de 176,67 lei, reprezentând daune materiale și suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.
Conform art. 451 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art. 452 C.proc.civ., raportat la soluția de admitere în parte a acțiunii formulat instanța va obliga pârâtul, la plata către reclamantă a sumei de 236,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 124 reprezentând taxă judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise și suma de 112,5 lei reprezentând parte onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta C. M. – decedata și continuată de C. C., C. G., C. D. M., C. I., C. S. V., toți cu domiciliul în Piatra N., ., . în calitate de moștenitori ai defunctei C. M. în contradictoriu cu pârâtul B. D. M., cu domiciliul în Piatra N., ., ., . ,județ N..
Obligă pârâtul să achite moștenitorilor reclamantei suma de 176,67 lei, reprezentând daune materiale și suma de 2000 lei reprezentând daune morale.
Obligă pârâtul, la plata către reclamantă a sumei de 236,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 124 reprezentând taxă judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise și suma de 112,5 lei reprezentând parte onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.10.2015.
Președinte, Grefier,
R. M. B. I. C. G.
Red. R.M.B./1.12.2015
Tehnored. I.C.G/14.02.2016
9 EX
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3914/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3316/2015.... → |
|---|
