Ordin de protecţie. Sentința nr. 460/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 460/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 24-08-2015 în dosarul nr. 460/C
Dosar nr._ - emitere ordin de protecție -
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
JUDEȚUL N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 460/C
Ședința din camera de consiliu din 24.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –P. B.-judecător
GREFIER- E. E.
Cu participarea reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N. - procuror S. S.
La ordine a venit spre soluționare cauzei civile, în domeniul minori și familie, privind pe reclamanta M. E., cu domiciliul în comuna Gîrcina, . în contradictoriu cu pârâta M. F., cu domiciliul în comuna Gîrcina, ..
Dezbaterile fondului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.08.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a dispus amânarea pronunțării în considerarea dispozițiilor art. 27 alin. (8) din Legea nr. 217/2003, la data de 24.08.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
1) Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N., la data de 04.08.2015, sub nr. de dosar_, reclamanta M. E. a chemat în judecată pârâta M. F. și a solicitat instanței să dispună emiterea unui ordin de protecție, prin care să se dispună următoarele măsuri: evacuarea temporară a pârâtei din locuința familiei, situată în comuna Gîrcina, ., obligarea la păstrarea unei distanțe minime față de reședință și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat în esență că este mama pârâtei, iar în anul 2005 a început edificarea unei case de locuit în satul A., ..
În anul 2002, s-a născut nepotul său M. A.-Ș., pe care pârâta l-a lăsat în grija sa și de care s-a ocupat foarte puțin, atât sub aspect financiar cât și moral.
După finalizarea casei, pârâta împreună cu nepotul s-au mutat cu ea, fiica având pretenția să se ocupe de minor și să nu contribuie cu nimic la creșterea copilului și la cheltuielile casei.
Pârâta a devenit agresivă verbal, pretinzând drepturi asupra casei. În anul 2014, pârâta a devenit violentă și fizic, a agresat-o și a fost nevoită să solicite ajutorul organelor de poliție.
Pârâta nu a fost de acord cu propunerea sa de a se gospodări separat și a devenit din ce în ce mai agresivă, a amenințat-o și a adus o persoană care s-a pretins a fi agent de poliție, care să o amenințe și să o intimideze pentru a o determina să părăsească imobilul.
Concomitent, comportamentul minorului s-a modificat în rău. I-a sustras bani, actul de identitate și alte acte, a încercat să o intimideze și este extrem de violentă verbal.
În concluzie, reclamanta solicită admiterea cererii.
În drept, reclamanta a solicitat aplicarea dispozițiilor Legii nr. 217/2013.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: anchetă socială nr. 4365 din 30.07.2015 și autorizație de construcție nr. 62 din 26.08.2005.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 27 3 din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012.
2) Întâmpinarea formulată de către pârât:
În condițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, republicată pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, pârâtei i-a fost comunicată copie de pe cererea de chemare în judecată și de pe înscrisurile depuse de reclamantă, cu mențiunea că poate depune întâmpinare, însă pârâta nu a uzat de posibilitatea prevăzută de lege și nu a depus la dosarul cauzei apărările sale.
3) Aspecte procesuale:
În raport de dispozițiile art. 27 alin. (4) Cod procedură civilă potrivit cărora asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie, pârâta a fost asistat de apărător, doamna avocat N. M. desemnată, conform delegației nr._ din 10.08.2015.
3.1. Probele încuviințate de instanță:
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, apreciindu-le ca fiind admisibile, legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la situația de fapt a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și testimonială, în ședința din camera de consiliu din data de 21.08.2015.
În temeiul dispozițiilor art. 351 Cod procedură civilă, instanța a dispus administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, apreciind că proba este admisibilă, legală, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la situația de fapt, în ședința din camera de consiliu din data de 21.08.2015.
3.2 Probele administrate:
Reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în dovedirea împrejurărilor de fapt: anchetă socială nr. 4365 din 30.07.2015 și autorizație de construcție nr. 62 din 26.08.2005.
În ședința din camera de consiliu din data de 21.08.2015 s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei și la audierea martorilor Z. N. și B. D., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
4) Soluționarea fondului cauzei:
Analizând actele dosarului, precum și susținerile părților instanța reține următoarele:
În fapt, pârâta este fiica reclamantei, iar, de aproximativ 10 ani părțile conviețuiesc în imobilul situat în comuna Gîrcina, ..
În prezent relațiile dintre părți sunt tensionate datorită agresivității verbale și fizice a pârâtei.
În drept, potrivit art. 26 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței în familie, cu modificările și completările ulterioare ,,persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.”
A.. (2) din același act normativ dispune că, „prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.”
Analizând dispozițiile legale, se constată că se desprind anumite condiții necesare pentru aprecierea temeiniciei cererii având ca obiect emiterea unui ordin de protecție, astfel:
1. exercitarea unui act de violență din partea unui membru al familiei:
Explicitând domeniul de aplicare al legii, art. 3 alin. (1) definește violența în familie ca fiind orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
În sensul dispozițiilor legale menționate, violența în familie se poate manifesta sub forma violenței verbale, care constă în adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare și a violenței fizice manifestată prin vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.
Instanța apreciază că, în cadrul procedurii de emitere a unui ordin de protecție, este necesar să se stabilească dacă există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că au existat acte de violență, exercitate de către pârât, astfel cum sunt definite de lege, indiferent de natura acestora, fizică sau morală.
În sprijinul cererii introductive, pentru dovedirea comportamentului agresiv al pârâtei au fost invocate în principal evenimentul din anul 2014 și comportamentul general al pârâtei. Primul dintre acestea, evocat în declarațiile martorilor Z. N. și B. D., se referă la incidentul ce a avut loc în preajma sărbătorilor de iarnă 2014, când pârâta a lovit-o pe reclamantă.
Pe de altă parte, instanța reține că un eveniment de o astfel de natură privit izolat nu ar putea în sine să atragă concluzia existenței unui pericol pentru integritatea fizică sau morală a petentei.
Totodată, comportamentul general agresiv al pârâtei nu pot întemeia cererea formulată în cauză. Astfel, s-a susținut că pârâta este agresivă verbal.
Cu privire la violența morală, invocată de către reclamantă, instanța apreciază că discuțiile desfășurate în contradictoriu între cele două părți și neînțelegerile cu privire la viața în comun nu pot fi caracterizate astfel încât să poată fi incluse în domeniul de aplicare al Legii nr. 217/2003.
2. actele de violență să pună în pericol viața, integritate fizică sau psihică ori libertatea victimei:
În raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanța apreciază că actele de violență verbală, exercitate de către pârâtă nu sunt susceptibile de a pune în pericol integritatea psihică a reclamantei.
În acest sens, instanța a mai avut în vedere și faptul că, în speță, nu a fost probată existența unei stări de pericol, disensiunile dintre cele două părți, astfel cum sunt deduse din probele de la dosar, nu pot fi caracterizate ca dăunătoare pentru integritatea reclamantei.
Măsurile de protecție au caracter de excepție, neputând fi aplicate oricând există neînțelegeri cu privire la relațiile dintre rude.
3. măsurile solicitate să fie necesare în scopul înlăturării stării de pericol:
În aprecierea măsurilor necesare înlăturării stării de pericol privind integritatea psihică a reclamantei, trebuie avut în vedere și scopul acestora, respectiv înlăturarea stării de pericol, acestea justificându-se prin necesitatea înlăturării interacțiunii dintre părți, în vederea restabilirii echilibrului emoțional al acesteia.
În considerarea materialului probator, având în vedere că nu rezultă presupunerea rezonabilă că actele de violență verbală exercitate de către pârâtă sunt de natură a pune în pericol integritatea psihică a reclamantei, instanța apreciază că nu se impune luarea unor măsuri provizorii de protecție a reclamantei deoarece lipsește situația premisă luării acestora, respectiv starea de pericol.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază că cererea formulată de către reclamantă, având ca obiect emiterea unui ordin de protecție, este neîntemeiată și, prin urmare, o va respinge.
În raport de dispozițiile art. 27 alin. (4) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței în familie potrivit cărora asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie și având în vedere că pârâtei i-a fost desemnat un apărător din oficiu, se va dispune avansarea onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei (delegația nr._ din 10.08.2015), din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați N..
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reclamanta în calitate de parte care a pierdut procesul, va fi obligată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, constând în onorariul apărătorului din oficiu, de a cărei asistență a beneficiat pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea având ca obiect emiterea unui ordin de protecție, formulată de către reclamanta M. E., CNP:_, cu domiciliul în comuna Gîrcina, . în contradictoriu cu pârâta M. F.,_, cu domiciliul în comuna Gîrcina, ..
Dispune avansarea onorariul apărătorului din oficiu al pârâtei, în sumă de 200 lei (delegația nr._ din 10.08.2015), din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați N..
Obligă reclamanta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Conform art. 7 din Legea nr. 76/2012 raportat la art. 30 din Legea nr. 217/2003, republicată, cu drept de apel la Tribunalul N. în termen de 3 zile de la pronunțare.
Conform art. 471 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.08.2015.
Președinte,Grefier,
P. B. E. E.
Red.P.B/28.08.2015
Tehnored. E.E/31.08.2015/7 ex.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 423/2015. Judecătoria... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
