Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 2315/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2315/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 2315
Dosar nr._ - exercitare autoritate părintească –
Cod operator 2720
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2315
Ședința publică de la 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – R. M. B.
GREFIER – I. C. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. V. în contradictoriu cu pârâtul C. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta C. V. și pârâtul C. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- pricina are ca obiect exercitare autoritate părintească;
- stadiul procesual al VI –lea termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Reclamanta, personal arată că a achitat diferența de taxă de timbru de 10 lei și depune la dosar dovada achitării.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța acordă cuvântul cu privire la fondul cauzei.
Părțile, personal arată că își mențin solicitările formulate iar pârâtul arată că nu a avut resurse financiare pentru a plăti alocația reclamantei.
Instanța declară dezbaterile închise, în baza art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.04.2014 sub nr._, reclamanta C. V. a chemat în judecată pe pârâtul C. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea de către mamă a autorității părintești asupra minorului C. A., născut la data de 23.05.2012, stabilirea locuinței minorului la mamă, obligarea pârâtului la plata unei contribuții de întreținere în favoarea minorului și încuviințarea ca sumele ce i se cuvin minorului cu titlu de alocație să fie ridicate de reclamantă, cât și obligarea pârâtului la plata sumelor încasate cu titlu de alocație.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a conviețuit o perioadă de timp cu pârâtul, fără a se căsători iar din relația acestora a rezultat minorul C. A.-G., născut la data de 23.05.2012. Ulterior a intervenit despărțirea dintre cei doi, fiind nevoită să se ocupe singură de minor, pârâtul încasând alocația de stat și refuzând remiterea acesteia din luna noiembrie 2013, de când părțile s-au despărțit.
În drept, au fost invocate prevederile art. 496, 505, 499 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei testimoniale, și a probei cu înscrisuri, depunând în fotocopii: CI reclamantă, certificatul de naștere al minorului, certificatul de naștere al reclamantei.
Acțiunea a fost legal timbrată, conform art. 15 lit. e din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și susține punctul de vedere în legătură cu acțiunea promovată de reclamantă menționând la termenul de judecată din 21.10.2014 că solicită exercitarea autorității părintești să fie exercitată de către ambii părinți, locuința minorului să fie stabilită la mamă, cu privire la pensia de întreținere a arătat că nu are loc de muncă.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri și testimonială, fiind audiat, la cererea reclamantei, martorul L. V. F., s-a dispus efectuarea unei anchete psihosociale la reședința reclamantei și domiciliul pârâtului.
La termenul de judecată din 24.02.2015 reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtului la restituirea alocației de stat din 18.11.2013 până la 15.12.2014, pârâtul recunoscând că el este cel care a încasat alocația de stat pentru perioada menționată, sumă care nu a fost restituită reclamantei.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială N., relațiile solicitate fiind înaintate la dosarul cauzei – filele 45- 47.
Analizând și coroborând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul C. A.-G., născut la data de 23.05.2012 (fila nr. 7). Minorul are stabilită filiația, din afara căsătoriei, față de ambii părinți, conform certificatului de naștere . nr._ din 25.05.2012 întocmit de Consiliul local al orașului Tîrgu N..
Dacă de principiu (art.503 al.1 C.civil), părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, atunci când conviețuiesc împreună fiind indiferent dacă sunt sau nu căsătoriți, legiuitorul a avut în vedere și situația în care părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, ipoteză în care revine instanței de tutelă obligația de a hotărî potrivit interesului superior al copilului, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț (art.486 cu raportare la art.397 și art.398 C.civil).
Privitor la exercitarea autorității părintești, instanța reține prevederilor art. 483 cod civil potrivit cărora prin autoritate părintească se înțelege un ansamblu de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparține în mod egal ambilor părinți, și care se exercită până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu. Conținutul autorității părintești este configurat de dreptul și îndatorirea părinților de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului, aceasta fiind exercitată în principiu de ambii părinți împreună și în mod egal, instanța având posibilitatea ca pentru motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, să hotărască în sensul ca autoritatea părintească să fie exercitată numai către unul din părinți.
Instanța trebuie să procedeze cu precauție în acest sens, deoarece prezumția de autoritate părintească comună poate primi excepții doar pentru motive care s-ar opune interesului superior al minorului.
Potrivit art 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
În ceea ce privește interesul superior al copilului, enunțat și de art.2 alin.3 și de art.6 lit. a) din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interes căruia i se supune și noua instituție a exercitării autorității părintești de către ambii părinți, la stabilirea modului de exercitare a autorității părintești de către părinți, trebuie să se țină seama de interesul minorului, care urmează a se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta minorului, conduita morală a fiecărui părinte, gradul de atașament față de copil, situația lor materială, posibilitățile concrete de a se ocupa efectiv de minor, precum și afecțiunea manifestată de acesta față de unul sau altul dintre părinți, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care minorul le poate găsi la unul dintre părinți, comportarea părinților față de minor, sexul acestuia, starea de sănătate, posibilitățile concrete ale părților de a se ocupa efectiv de copil, condițiile locative ale fiecărui părinte, etc.
Instanța constată că, din probatoriul administrat, s-au dovedit în cauză motive temeinice pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, și anume de către mamă.
Instanța a avut în vedere concluziile raportul de anchetă psihosocială de la domiciliul reclamantei, întocmit în cauză precum și depoziția martorului audiat, din care rezultă că relația mamă – fiu este una apropiată și că reclamanta s-a ocupat de creșterea și îngrijirea copilului, asigurând cele necesare dezvoltării minorului.
Pe de altă parte, având în vedere vârsta minorului (3 ani), faptul că acesta se află în plin proces de dezvoltare afectivă, emoțională și psihică și de formare a personalității sale, instanța apreciază că primordială în această perioadă este satisfacerea nevoilor de ordin afectiv ale copilului care presupune asigurarea unui mediu familial și social stabil, cu repere umane și morale constante, ceea ce constituie fundamentul formării sale ca adolescent și, ulterior, ca adult.
Or, aceste exigențe pot fi îndeplinite doar de mamă, care poate asigura băiatului protecția de care are nevoie și afecțiunea necesară unei dezvoltări echilibrate din punct de vedere emoțional în condițiile în care tatăl său și-a neglijat obligațiile părintești, nu și-a manifestat intenția de a se ocupa de minor, ci mai mult a încasat sumele ce i se cuvin minorului cu titlu de alocație de stat și a refuzat restituirea acestora către reclamanta în îngrijirea căreia se afla minorul. De asemenea pârâtul nu a mai luat legătura cu copilul său după separarea părților declarând la termenul de judecată din data de 21.04.2015, că nu și-a mai văzut copilul de doi ani.
Față de toți acești factori, ținând seama de faptul că la o vârsta atât de fragedă, minorii au mai multă nevoie de îngrijirea mamei, atât în ceea ce privește creșterea cât și formarea caracterului, ținând seama și de dezinteresul manifestat în decursul timpului de către pârât față de persoana și nevoile fiului său, în baza art.505 alin. 2 cu raportare la art.398 Cod civil, instanța va admite cererea reclamantei și va dispune ca reclamanta să exercite exclusiv autoritatea părintească privind minorul C. A.-G., născut la data de 23.05.2012, tatăl păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copiilor, iar potrivit art. 401 din același act normativ, dreptul de a avea legături personale cu acesta, în acest moment al dezvoltării copilului fiind necesar ca relația paternă să fie dezvoltată treptat prin contacte directe, pentru a se reconstrui o legătura tată-fiică durabilă, bazată pe încredere și afecțiune reciproce.
În aplicarea dispozițiilor art.496 C.civil, instanța va stabili locuința minorului la locuința reclamantei situată în ., . având în vedere împrejurarea că minorul locuiește împreună cu mama sa, iar această locuință oferă toate condițiile necesare creșterii, îngrijirii și educării minorului în condiții corespunzătoare. Astfel, potrivit concluziilor raportului de anchetă psihosocială, reclamanta locuiește cu concubinul său, de mai mult de un an de zile într-o casă cu două camere și un hol care sunt foarte bine îngrijite și dotate cu cele necesaree traiului de zi cu zi.
Având în vedere că reclamanta va exercita autoritatea părintească asupra minorului C. A.-G., iar acesta va locui împreună cu mama sa în temeiul 402 alin. 1 coroborat cu art. 529 alin. (1) și alin. (2) și art. 530 Cod civil, va obliga pârâtul la plata unei contribuții lunare de întreținere în favoarea minorului în cuantum procentual de 25% din venitul minim net obținut dar nu mai puțin de venitul minim pe economie, pe care pârâtul nefiind în incapacitate de a munci este presupus că îl poate realiza. Valoare contribuției va fi stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 529 alin. 2 din Codul civil conform cărora când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil.
Data de la care este datorată contribuția de întreținere va fi reținută de instanță ca cea a introducerii acțiunii, respectiv 15.04.2014, având în vedere disp. art. 532 alin. 1 din Codul civil și până la majoratul minorului (23.05.2030).
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei reprezentând alocația de stat încasată de pârât pentru perioada 18.11._14, instanța o apreciază ca fiind întemeiată având în vedere faptul că pârâtul a recunoscut încasarea alocației de stat pentru perioada 11._, iar potrivit relațiilor furnizate de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială N. suma încasată de pârât este în cuantum de 1694 lei, sumă de care minorul în calitate de titular al dreptului pecuniar nu a beneficiat.
De asemenea având în vedere și dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea 61/1993 privind alocatia de stat pentru copii, potrivit cărora „ Alocatia de stat pentru copii se plateste unuia dintre parinti pe baza acordului acestora sau, in caz, de neintelegere, pe baza deciziei autoritatii tutelare ori a hotararii judecatoresti, parintelui caruia i s-a incredintat copilul spre crestere si educare.” coroborat cu faptul că reclamanta urmează să exercite exclusiv autoritatea părintească privind minorul C. A.-G., o consecință a acestui fapt este aceea că aceasta din urmă poate încasa în numele minorului C. A.-G. alocația de stat pentru copii care i se cuvine, motiv pentru care va încuviința ca sumele ce i se cuvin minorului cu titlu de alocație de stat să fie încasate în numele acestuia de către reclamanta C. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta C. V., CNP_ cu domiciliul în ., județ N., în contradictoriu cu pârâtul C. M., CNP_, cu domiciliul în ., ., județ N..
Dispune ca reclamanta să exercite exclusiv autoritatea părintească privind minorul C. A.-G., născut la data de 23.05.2012, tatăl păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copiilor.
Stabilește locuința minorului C. A.-G. ca fiind locuința reclamantei situată în ., ..
Obligă pârâtul la plata unei contribuții lunare de întreținere în favoarea minorului C. A.-G., născut la data de 23.05.2012, în cuantum de 25% din venitul net obținut dar nu mai puțin din venitul minim pe economie, începând cu data introducerii acțiunii( 15.04.2014) și până la majoratul minorului, respectiv până la data de 23.05.2030, urmând ca reclamanta să exercite obligația de întreținere în natură.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1694 lei reprezentând alocația de stat încasată de pârât pentru perioada 11._.
Încuviințează ca sumele ce i se cuvin minorului cu titlu de alocație de stat să fie încasate în numele acestuia de către reclamanta C. V..
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare cu privire la celelalte cereri, cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică azi 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. B. I. C. G.
Red. R.M.B./
Tehnored. I.C.G/
6 EX
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2455/2015.... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 423/2015. Judecătoria... → |
|---|
