Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2455/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2455/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 2455
Dosar nr._ ordonanță președințială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2455
Ședința publică din data de 23.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – O. A.
GREFIER – A. G.
S-a luat în examinare potrivit listei de ședință acțiunea civilă având ca obiect ordonanță președințială (exercitare autoritate părintească și stabilire domiciliu minor) formulată de reclamantul N. O. în contradictoriu cu pârâta C. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamant avocat B. M. M. (cu împuternicire avocațială la fila 8 – dosar declinat) și pentru pârâtă avocat D. A. (cu împuternicire avocațială la fila 38 – dosar declinat), lipsind părțile.
Prin referat oral grefierul a învederat instanței următoarele:
- dosarul este la al doilea termen de judecată;
- părțile au termenul de judecată în cunoștință.
Raportat la adresa Ministerului Justiției nr._/23.06.2015 (fila 7), având în vedere dispozițiile art. 19 din Legea nr. 369/2004 Republicată, instanța acordă cuvântul asupra admisibilității cererii principale și a cererii conexe.
Pentru reclamant – avocat B. M. M. consideră că cererea este admisibilă pe calea ordonanței președințiale și nu pe fondul cauzei, invocând dispozițiile art. 16 din Convenția de la Haga din 25.10.1980.
Pentru pârâtă - avocat D. A. consideră cererea ca fiind inadmisibilă, apreciind ca fiind competentă instanța din statul de rezidență a minorei. Depune în probatoriu o . înscrisuri pe care le comunică și reprezentantului convențional al reclamantului.
Socotindu-se lămurită, instanța reține cauza în pronunțare asupra admisibilității cererii principale și a cererii conexe.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 20.04.2015, sub nr._, reclamantul N. O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. C. să se dispună pe cale de ordonanță președințială, executorie fără somație și fără trecerea vreunui termen, ca autoritatea părintească asupra minorei N. Jessica - E. să fie exercitată exclusiv de către reclamant, precum și să se stabilească domiciliul minorei la locuința acestuia, până la finalizarea definitivă a dosarului de fond nr._ .
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că minora este rezultatul relațiilor dintre părți, care nu au dorit să se căsătorească, locuind împreună doar pentru minoră. A mai arătat că după începerea relației cu pârâta, a aflat că aceasta a avut relații intime și cu fratele său, că pârâta are probleme grave, de sănătate, probabil epilepsie. A mai susținut că minora s-a născut în Marea Britanie, unde părțile litigante au locuit o perioadă, perioadă în care pârâta a avut crize de pierdere a cunoștinței, fiind dezinteresată de bunăstarea fetiței, lăsând-o de multe ori nemâncată și neschimbată de scutec. A conchis că, datorită stării de sănătate a pârâtei, a dezinteresului manifestat de aceasta față de fiica lor și pentru evitarea conflictelor dintre părți, este îndeplinită condiția urgenței.
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 20 lei – taxă judiciară de timbru.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 996 Cod de procedură civilă, art. 483, 486, 496, 505 Cod civil.
În susținerea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, testimonială și anchetă socială la domiciliul mamei sale, în ., jud. N..
La data de 18.05.2015 reclamantul a depus la dosar, în fotocopie, înscrisuri.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă la termenul din data de 04.06.2015, avocatul pârâtei a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B..
Prin sentința civilă nr.89/04.06.2015 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra N..
Pe rolul acestei instanțe dosarul a fost înregistrat la data de 16.06.2015, sub același număr.
La data de 26.06.2015, Ministerul Justiției, Direcția D. Internațional și Cooperare Judiciară, Serviciul cooperare judiciară internațională în materie civilă și comercială, a comunicat la dosar, f.7, adresa nr._ din 23.06.2015, informând instanța că pârâta a formulat o cerere pentru înapoierea minorei N. Jessica - E. la reședința sa obișnuită din Marea Britanie, împotriva reclamantului, în temeiul Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992. În cuprinsul adresei, s-a precizat că această cerere de înapoiere este de competența Tribunalului București (fond), respectiv Curții de Apel București (apel), în baza Legii nr. 369/2004. De asemenea, a fost redat cuprinsul art. 16 din Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980, respectiv „după ce vor fi fost informate despre deplasarea ilicită a unui copil sau despre neînapoierea sa în înțelesul art. 3, autoritățile judiciare sau administrative ale statului contractant unde copilul a fost deplasat sau reținut nu vor mai putea statua asupra fondului dreptului privind încredințarea până când nu se va stabili că nu se află întrunite condițiile prezentei convenții pentru înapoierea copilului sau până când o perioada rezonabilă nu se va fi scurs fără ca o cerere pentru aplicarea convenției să se fi făcut.”
La prezenta cauză a fost conexat dosarul nr._, prin încheierea pronunțată la data de 07.07.2015.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 03.07.2015, sub nr._, reclamanta C. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul N. O. să se dispună pe cale de ordonanță președințială, ca autoritatea părintească asupra minorei N. Jessica - E. să fie exercitată exclusiv de către reclamantă, stabilirea domiciliul minorei la locuința acesteia și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de acord al pârâtului la trecerea frontierei României și obligarea acestuia să-i predea actele minorei, respectiv certificatul de naștere și pașaportul, până la soluționarea litigiului pe fond.
În motivare a arătat că în urma conviețuirii cu pârâtul a rezultat un copil minor născut în Anglia, iar pe fondul unor conflicte violente pârâtul a luat fetița și fără acordul său a adus-o în România, la domiciliul părinților săi din Pângărați, imediat întorcându-se în Anglia. A mai arătat că a reclamat autorităților engleze situația de fapt, iar ca urmare pârâtul are interdicția de a părăsi Marea Britanie până pe 15.06.2015. A menționat că a revenit și ea în România, însă bunicii paterni i-au refuzat accesul la copil, motiv pentru care a apelat la autorități, solicitând și un ordin de protecție, însă copilul este în continuare sechestrat de bunici. A concluzionat învederând că după revenirea sa în Anglia a intrat într-un program de protecție a victimei, că a introdus și o acțiune pe drept comun pentru aceleași capete de cerere, fiind îndeplinite condiția aparenței dreptului și vremelniciei, pârâtul fiind în Anglia, în pericol de a fi arestat întrucât nu se supune dispozițiilor autorităților de a duce copilul înapoi, iar drepturile copilului sunt flagrant încălcate întrucât trăiește cu bunicii, fără ambii părinți.
În drept au fost invocate dispozițiile art.997 cod proc civ și ale Legii nr.272/2004.
A anexat, în fotocopie, înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul din data de 08.07.2015 pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. În motivare arătat că urmare a neînțelegerilor dintre părți, în luna aprilie 2015 a decis să înceteze orice legătură cu reclamanta, aducându-și fetița în țară, la mama sa, el reîntorcându-se în Marea Britanie, pentru a finaliza relațiile de muncă, urmând să se alăture fiicei sale. A mai arătat că reclamanta cunoștea foarte bine unde este fetița, însă a alertat autoritățile pe motiv că și-ar fi răpit copilul, motiv pentru care s-a dispus interzicerea dreptului de a părăsi Marea Britanie și totodată a fost solicitată autorităților române efectuarea de cercetări, prelungindu-se și interdicția de a părăsi țara. A menționat că nu există nici o urgență, în realitate, iar susținerea că bunici paterni i-ar fi refuzat accesul la copil este de rea credință, aceasta venind o singură dată, când minora dormea, refuzând să stea. A învederat că fetița este departe de a fi sechestrată, fiind înscrisă la grădiniță și integrându-se în comunicate și că nu este de acord cu solicitările reclamantei, neîmpiedicând-o nimeni pe reclamantă să viziteze minora, refuzul său de a-și da acordul privind trecerea frontierei fiind unul justificat, reclamanta nefiind capabilă că aibă grijă de fetiță.
La termenul de astăzi instanța a pus în discuție admisibilitatea acțiunii.
Analizând înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, instanța apreciază cererea ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
În drept, reglementând prin dispozițiile art.996 și urm. Cod proc. civ procedura sumară a ordonanței președințiale, legiuitorul a stabilit condițiile de admisibilitate ce trebuie întrunite cumulativ pentru a justifica recurgerea la această cale rapidă. Astfel, stabilind că „(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, art.996 C.pr.civ fixează două din condițiile de admisibilitate ale ordonanței: urgența și caracterul vremelnic al măsurii care se cere a fi luată pe această cale. Din această ultimă condiție decurge și o a treia cerință, aceea ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul cauzei.
În afară de aceste condiții speciale trebuie îndeplinite condițiile generale ale acțiunii civile, respectiv interesul, calitatea și capacitatea, condiții care sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Având în vedere că pârâta din cererea principală ( reclamantă în cererea conexă ) a formulat împotriva reclamantului din cererea principală ( pârât în cererea conexă ) o cerere pentru înapoierea pentru înapoierea minorei N. Jessica - E. la reședința sa obișnuită din Marea Britanie, în temeiul Convenției de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992, instanța apreciază ca fiind incident art. 16 din această Convenție în sensul că „după ce vor fi fost informate despre deplasarea ilicită a unui copil sau despre neînapoierea sa în înțelesul art. 3, autoritățile judiciare sau administrative ale statului contractant unde copilul a fost deplasat sau reținut nu vor mai putea statua asupra fondului dreptului privind încredințarea până când nu se va stabili că nu se află întrunite condițiile prezentei convenții pentru înapoierea copilului sau până când o perioada rezonabilă nu se va fi scurs fără ca o cerere pentru aplicarea convenției să se fi făcut.”
Prezenta instanță a fost informată de Ministrul Justiției, care este autoritatea centrală din România pentru ducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin Convenție, cu privire la cererea de înapoiere formulată de C. C., cerere ce este de competența Tribunalului București, în primă instanță, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992.
Instanța mai reține că potrivit art.14 din Legea nr.369/2004 (1) Dacă instanța constată că deplasarea sau reținerea copilului pe teritoriul României este ilicită în sensul art. 3 din Convenție, va dispune înapoierea copilului în țara în care acesta își are reședința obișnuită. (2) Instanța va fixa, în cuprinsul hotărârii, un termen pentru executarea obligației de înapoiere a copilului, care nu va putea fi mai mare de două săptămâni de la comunicarea hotărârii. Termenul este fixat sub sancțiunea unei amenzi civile în favoarea statului român, cuprinse între 2.500 lei și 12.500 lei. (3) Odată cu pronunțarea hotărârii de înapoiere, instanța va putea dispune una dintre următoarele măsuri: a) predarea pașaportului minorului sau a documentului de călătorie, după caz, de către pârât părții reclamante; b) obligarea părintelui pârât de a-și da concursul pentru eliberarea unui document de călătorie pe numele minorului ori suplinirea acordului său în acest sens.Totodată, în cuprinsul aceleiași hotărâri, instanța poate autoriza pe reclamant să preia minorul personal sau, după caz, prin reprezentant, în cazul refuzului de executare voluntară a obligației de înapoiere în termenul stabilit potrivit art.19 din același act normativ (1) În aplicarea art. 15 din Convenție, la cererea unei autorități judiciare sau administrative a unui stat parte la Convenție, instanța română poate pronunța o hotărâre prin care să se confirme dacă, potrivit legislației române, deplasarea ori reținerea copilului având reședința obișnuită în România, pe teritoriul acelui stat, s-a făcut cu încălcarea vreunui drept privind încredințarea. (2) În soluționarea cererii instanța va putea să ateste, după caz: a) titularul drepturilor cu privire la copil; b) conținutul și limitele drepturilor cu privire la copil, potrivit legii române; c) dacă, în raport cu elementele menționate, în sensul legii române, deplasarea copilului de pe teritoriul României sau reținerea lui în afara acestui teritoriu a respectat drepturile privind încredințarea copilului ori dacă persoana căreia îi era încredințat copilul avea dreptul să încuviințeze sau să se opună deplasării copilului în afara teritoriului României ori reținerii lui în afara acestui teritoriu; d) oricare alt aspect determinant pentru a stabili dacă deplasarea sau reținerea copilului în afara teritoriului României este ilicită în sensul art. 3 din Convenție. (3) Cererea se primește de autoritatea centrală română și se depune de către aceasta la instanța competentă potrivit art. 2 alin. (2). (4) Hotărârea se dă fără citarea părților, în camera de consiliu, pe baza hotărârilor judecătorești pronunțate cu privire la copil, precum și a oricăror altor înscrisuri transmise de autoritatea competentă a statului solicitant, potrivit art. 30 din Convenție. Dispozițiile Codului de procedură civilă privind procedura necontencioasă se aplică în mod corespunzător. (5) Hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică autorității judiciare sau administrative solicitante, prin intermediul autorității centrale române. Art. 15 alin. (2) este aplicabil.
Prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate, având în vedere obiectul cererii principale și al cererii conexe, precum și soluția care poate fi pronunțată de instanța competentă, prezenta instanță apreciază că nu poate da o dezlegare solicitărilor părților, chiar și în mod vremelnic, până când Tribunalul București, și eventual Curtea de Apel București, în apel, nu vor stabili că nu se află întrunite condițiile Convenției de la Haga pentru înapoierea copilului. Vremelnicia măsurilor solicitate prin cererile deduse judecății este determinată de luarea măsurilor până la soluționarea acțiunii de fond când se va statua definitiv sub aspectul exercitării autorității părintești și al stabilirii domiciliului minorului. Or, având în vedere dispozițiile art. 16 din Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980, nici soluționarea cererilor acțiunii de fond cu privire la minor nu este posibilă anterior soluționării de către Tribunalul București a cererii pentru înapoierea minorei, situație în care măsurile luate pe cale de ordonanță președințială și-ar produce în fapt efectele până la soluționarea de către Tribunalul București a cererii pentru înapoierea minorului, condiția vremelniciei așa cum este reglementată de art. 996 Cod proc.civ. fiind astfel afectată.
Pentru toate considerentele anterior expuse, instanța va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul N. O. în contradictoriu cu pârâta C. C., având ca obiect ordonanță președințială – exercitare autoritate părintească și stabilire domiciliu minor.
Pentru identitate de raționament, instanța va respinge ca inadmisibilă și cererea conexă formulată de reclamanta C. C. în contradictoriu cu pârâtul N. O., având ca obiect ordonanță președințială – exercitare autoritate părintească, stabilire domiciliu minor, obligația de a face.
Având în vedere dispozițiile art.453 alin.1 cod proc civ, instanța va respinge ca nefondată cererea pârâtului din cererea conexă de obligare a reclamantei din cererea conexă la plata cheltuielilor de judecată, reținând în acest sens dispozițiile art.452 cod proc civ, constatând că nu au fost depuse înscrisuri justificative în sensul solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul N. O. cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat M. B. situat în B., ., jud. N. în contradictoriu cu pârâta C. C. cu domiciliul în .. Poiana Teiului, jud. N., având ca obiect ordonanță președințială – exercitare autoritate părintească și stabilire domiciliu minor.
Respinge ca inadmisibilă cererea conexă formulată de reclamanta C. C. în contradictoriu cu pârâtul N. O., având ca obiect ordonanță președințială – exercitare autoritate părintească, stabilire domiciliu minor, obligația de a face.
Respinge ca nefondată cererea pârâtului din cererea conexă de obligare a reclamantei din cererea conexă la plata cheltuielilor de judecată
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. A. G.
Red. O.A./24.07.2015
Tehnored. A.G./24.07.2015
4 ex. /2 ex. .>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 421/2015. Judecătoria... | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 2315/2015. Judecătoria... → |
|---|
