Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2490/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2490/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 2490
Dosar nr._ exercitare autoritate părintească+locuință minori+pensie întreținere
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2490
Ședința publică din data de 11.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. - DUMITRIȚA M.
GREFIER - C. B.
Pe rol soluționarea cauzei civilă având ca obiect exercitare autoritate părintească+locuință minori+pensie întreținere, formulată de reclamanta N. I. - L. în contradictoriu cu pârâtul T. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta și martorul N. I., lipsă fiind pârâtul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: al doilea termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită la domiciliul din România, iar citația comunicată la adresa pârâtului din străinătate a fost restituită la dosar cu mențiunea „ adresă incompletă”.
Instanța apreciază procedura legal îndeplinită cu pârâtul, având în vedere culpa acestuia care a indicat o adresă incompletă în străinătate prin înscrisul depus la fila 25, înscris prin care a solicitat expres și acordarea unui termen de 30 de zile, pentru a se întoarce în țară; instanța constată, de asemenea, reaua credință a pârâtului care a încercat doar tergiversarea dosarului de vreme ce nu s-a prezentat.
Instanța constată, în considerarea dispozițiilor art. 8 din Regulamentul nr. 2201/2003 că Judecătoria Piatra N. este competentă general, material și teritorial, în soluționarea prezentei cauze.
Față de urgența cererii, reclamanta precizeză instanței că nu are nevoie de apărător calificat. Precizează că a depus la dosar, chitanța nr. 1139/12.05.2015, reprezentând avans onorar avocat B. Laurenția.
Nemaifiind cereri prealabile de exprimat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reclamanta solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul N. I., prezent în instanță.
În considerarea dispozițiilor art. 255 - 258 din Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba testimonială, apreciindu-le pertinente, concludente și utile pentru soluționarea pricinii.
Instanța, cu respectarea prevederilor art. 318 - art. 323 Cod procedură civilă, procedează la audierea, sub prestare de jurământ a martorului N. I., depoziția acestuia fiind consemnată în procesul verbal din data de 11.08.2015, atașat la dosarul cauzei.
Instanța a procedat la luarea unei declarații numitului V. P., cu domiciliul în comuna Bârgăuani, ., județul N., consemnată la fila 36 dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului, în baza disp. art. 392 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv: exercitarea autorității părintești asupra minorilor T. I., născut la data de 08.01.2009 și T. C. Ș., născut la data de 22.12.2011 în mod exclusiv de către reclamantă, stabilirea locuinței minorilor la mamă, în comuna Bîrgăuani, ., jud. N. - la familia V. P., obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acestora, urmând ca reclamanta să execute obligația de întreținere a minorilor în natură. Solicită cheltuieli de judecată.
În considerarea dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise, după care reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2015, sub nr._, reclamanta N. I. – L. a chemat în judecată pe pârâtul T. G. și a solicitat instanței să dispună ca autoritatea părintească privind pe minorii T. I., născut la data de 08.01.2009 și T. C. Ș., născut la data de 22.12.2011 să fie exercitată de către reclamantă, să stabilească locuința minorilor la mamă și să oblige pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor, de la data introducerii acțiunii până la majoratul acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că părțile sunt părinții minorilor T. I., născut la data de 08.01.2009 și T. C. Ș., născut la data de 22.12.2011. În condițiile în care pârâtul se manifesta violent pe fondul consumului de alcool atât cu reclamanta, dar și cu cei doi copii ai săi, dar și pentru faptul că acesta nu se ocupa în mod corespunzător de îngrijirea familiei sale, reclamanta a decis să se mute împreună cu minorii la numitul V. P. din Bîrgăuani.
Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, având în vedere că este singurul părinte care se ocupă de creșterea și educarea celor doi copii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 398 și urm., 400 și art. 402 din Codul civil.
În dovedire, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: certificate de naștere, certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap, contract de vânzare – cumpărare, extras de carte funciară.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 60 lei conform disp. art. 15 lit. e din OUG nr. 80/2013.
Pârâtul, deși a fost legal citat atât la domiciliul său din România cât și la adresa indicată de acesta din străinătate, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță. A depus doar un înscris (fila 25), prin care a arătat că se opune ca cei doi minori să fie înscriși la o altă unitate de învățământ și a solicitat amânarea judecății.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Conform dispozițiilor art. 486 din Codul civil, în vederea soluționării capătului de cerere referitor la exercitarea autorității părintești cu privire la minorii rezultați din relația părților și la stabilirea locuinței acestora, instanța a solicitat opinia serviciului specializat de la domiciliul părților, concretizată în rapoartele de anchetă psihosocială anexate la dosar – filele 19 și 23.
La termenul de judecată din data de 11.08.2015, a fost audiat martorul N. I., depoziția acestuia fiind consemnată în procesul - verbal atașat la dosarul cauzei (fila 35).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din relația părților au rezultat minorii T. I., născut la data de 08.01.2009 și T. C. Ș., născut la data de 22.12.2011 (conform mențiunilor din certificatele de naștere de la filele 7-8) care, în prezent, se află în grija reclamantei și a actualului concubin al acesteia, V. P., astfel cum rezultă din declarația martorului N. I. (fila 35) care se coroborează cu raportul de anchetă psihosocială anexat la dosar (fila 23).
În drept, potrivit art. 483 din Codul civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți, iar părinții exercită autoritatea părintească numaiîn interesul superior al copilului și răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
Tot în același sens și spre aceeași finalitate, au fost reglementate și dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, conform cărora răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
În aprecierea respectării interesului superior al minorilor, instanța va avea în vedere criteriile consacrate în acest scop de doctrină și jurisprudență, și anume: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizica, intelectuală și morală, atașamentul față de minor și al minorului față de părinte, precum și grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor. Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalității, ceea ce înseamnă că nu se poate reține caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective, instanța urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.
În cauză sunt aplicabile disp. art. 505 alin. 2 din Codul civil care prevăd că dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Pornind de la conținutul autorității părintești, ce presupune printre altele o pază și supraveghere continuă și atentă a copilului în toată activitatea lui, astfel încât să se observe dezvoltarea sa fizică, intelectuală și morală, iar acest lucru nu se poate realiza decât dacă părintele are o conduita morală corespunzătoare pentru a-l determina pe copil, prin exemplul său personal, să aibă o comportare adecvată normelor de conviețuire socială, instanța apreciază că pârâtul nu prezintă garanții morale și materiale necesare a permite exercitarea în comun a autorității părintești asupra celor doi minori.
În acest sens, instanța a avut în vedere că, în aplicarea art. 8 din Convenție Europeană a Drepturilor Omului, statele membre au o . obligații pozitive, inerente asigurării respectului efectiv al vieții de familie, care impun luarea unor măsuri de protecție a titularilor dreptului conferit de Convenție.
Astfel, în cadrul relației dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar respectul pentru viața familială implică, în materia separației copiilor de părinți, obligația pozitivă a statului de a lua toate măsurile necesare, atât pentru a menține legăturile personale, cât și pentru a reuni copilul cu părintele său, ținând cont de interesul superior al minorului.
Instanța are în vedere că, în cauze de acest fel, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesului superior al minorului este întotdeauna de o importanță fundamentală, că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial și că doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca părintele să fie privat de dreptul său de a păstra autoritatea părintească în interesul superior al copiilor.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Monory contra României (Hotărârea din 5 aprilie 2005) că relația dintre părinți și copii intră în sfera vieții de familie, în sensul art. 8 din Convenție. Posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8 din Convenție, deci trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de paragraful 2, respectiv amestecul să fie prevăzut în lege, să fie necesar într-o societate democratică (...) pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
În consecință, este necesar a se stabili un echilibru corect între interesele părinților și cele ale minorilor, având în vedere că lipsa de preocupare a pârâtului cu privire la soarta băieților săi o împiedică pe reclamantă să adopte orice măsură necesară creșterii și educării copiilor săi.
Raportat la regula instituită prin art. 397 din același act normativ (care se aplică prin asemănare în prezenta cauză) potrivit căruia „după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel”, instanța apreciază că există motive întemeiate (în sensul disp. art. 398 din Codul civil) în cauză care să conducă la o altă concluzie.
Deși Codul civil nu a stabilit criterii în aprecierea motivelor întemeiate care ar putea conduce la stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești, în prezent, ultima modificare a Legii nr. 272/2004, respectiv art. 36 stabilește că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său.
A.. 6 al aceluiași text de lege prevede că un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil, iar alin. 7 stabilește ca și motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
În astfel de situații, instanța va trebui să analizeze situația din perspectiva interesului superior al copilului și să încerce să îi explice părintelui dezinteresat faptul că autoritatea părintească presupune si o . obligații părintești, precum și nevoia copilului de a fi crescut de ambii părinți.
De asemenea, este foarte important să i se explice părintelui ce presupune exercitarea în comun a autorității părintești, aceasta fiind o noțiune nouă, care poate fi cu ușurință confundată cu stabilirea locuinței alternative a copilului sau chiar cu încredințarea acestuia spre creștere și educare, din vechea reglementare a Codului familiei.
Este însă evident că, în cazul persistenței refuzului acestuia de a se implica în creșterea și educarea copilului, exercițiul autorității părintești va reveni unuia singur dintre părinți, dacă aceasta nu contravine interesului superior al copilului. În orice caz, fiecare dintre părinți are obligația de a contribui la cheltuielile pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului.
Aplicând aceste dispoziții legale la cauza dedusă judecății, instanța constată că există motive întemeiate pentru a înlătura prezumția de autoritate părintească comună și care ar fi de natură să creeze convingerea instanței că exercitarea autorității părintești de către ambii părinți ar putea dăuna intereselor celor doi copii.
Având în vedere atitudinea dezinteresată a pârâtului față de soarta copiilor săi, instanța constată că părinții nu pot coopera și colabora în luarea deciziilor importante privind creșterea, educarea, îngrijirea și pregătirea minorilor.
Instanța reține că, dintotdeauna, pârâtul și-a neglijat obligațiile pe care le avea față de minori (aspecte dovedite prin declarația martorului audiat în cauză); în consecință, instanța apreciază că autoritatea părintească exercitată de pârât este pur formală și în detrimentul minorilor. Instanța reține și situația specială a minorului T. I. care este încadrat în grad de handicap (certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicap - fila 9) și care necesită o atenție deosebită, dar mai ales sprijin continuu și constant.
Instanța a avut în considerare și soluția pronunțată în dosar nr._, prin care s-a admis cererea reclamantei de suplinire a acordului pârâtului în vederea înscrierii minorilor la grădiniță raportat la reaua credință și abuzul de drept exercitate de pârât.
În condițiile în care martorul a precizat că pârâtul era violent față de reclamantă și nu o sprijinea de nicio manieră în creșterea și educarea celor doi copii, instanța constată că există, astfel, impedimente reale care afectează exercitarea corespunzătoare a autorității părintești de către ambii părinți, deși aceștia au obligația să coopereze, în limitele unei relații interumane civilizate, în vederea creșterii copiilor în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios.
1. Instanța constată, în cazul concret și aparte de față, că această modalitate de exercitare de către reclamantă în mod exclusiv a autorității părintești asupra minorilor T. I., născut la data de 08.01.2009 și T. C. Ș., născut la data de 22.12.2011 este în concordanță cu principiul prevalenței interesului superior al copilului în orice măsură care îl vizează, reglementat de art. 263 din Codul civil și de art. 2 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Instanța reține și faptul că noile dispoziții legale ale Codului civil și ale legii speciale referitoare la exercitarea în comun a autorității părintești au fost edictate cu scopul de a educa pe părinți să învețe să colaboreze în luarea deciziilor privitoare la copiii lor însă, în cauza de față, nu poate fi vorba de o atare colaborare în lipsa prelungită și totală a pârâtului.
2. În ceea ce privește locuința minorilor, instanța apreciază că este în interesul acestora să fie stabilită la mamă în condițiile în care copiii locuiesc împreună cu aceasta, astfel cum rezultă din concluziile raportului de anchetă psihosocială de la fila 23 coroborate cu declarația martorului audiat în cauză. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că aceasta dispune de posibilități materiale și prezintă garanții morale, putând oferi minorilor condiții optime de îngrijire, creștere și educare (de asemenea, dispune de ajutorul actualului concubin). În plus, orice modificare a reperelor umane, sociale și morale ar putea avea consecințe negative asupra formării ulterioare a minorilor (care și-au mai schimbat o dată domiciliul din cauza comportamentului pârâtului). Instanța reține și că raportul de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul pârâtului (fila 19) menționează că locuința acestuia din Podoleni are condiții de igienă nesatisfăcătoare
În consecință, în virtutea disp. art. 400 alin. 1 din Codul civil (dispoziții legale care se aplică prin asemănare), instanța va stabili locuința minorilor la mamă, în comuna Bîrgăuani, ., jud. N. (la familia V. P.), reținând și acordul persoanei implicate – fila 36.
3. Potrivit art. 402 alin. 1 din cod civil (dispoziții legale care se aplică prin asemănare), instanța de tutelă stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.
Referitor la contribuția reclamantei la întreținerea minorilor, având în vedere că vor locui împreună, urmează ca aceasta să își execute obligația de întreținere față de băieții săi în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională, conform art. 530 alin. 1 din Codul civil.
În ceea ce îl privește pe pârât, instanța îl va obliga să plătească reclamantei, în favoarea minorilor, o contribuție de întreținere lunară în cuantum de o treime din venitul lunar realizat, dar nu mai puțin de venitul minim pe economie, începând cu data introducerii acțiunii (23.04.2015) – în conformitate cu disp. art. 532 alin. 1 din codul de procedură civilă și până la majoratul minorilor.
Valoarea contribuției va fi stabilită atât cu respectarea dispozițiilor art. 529 alin. 2 din Codul civil conform cărora atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o treime din venitul său lunar din muncă pentru doi copii.
Conform disp. art. 527 din Codul civil, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora.
Față de cele expuse mai sus, instanța va admite acțiunea astfel cum a fost formulată.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect exercitare autoritate părintească + stabilire locuință minori + plată pensie întreținere, formulată de reclamanta N. I. – L., CNP_, cu domiciliul în comuna Bîrgăuani, ., jud. N. - la familia V. P., în contradictoriu cu pârâtul T. G., cu domiciliul în ., .. 9, județul N..
Dispune ca reclamanta să exercite în mod exclusiv autoritatea părintească asupra minorilor T. I., născut la data de 08.01.2009 și T. C. Ș., născut la data de 22.12.2011.
Stabilește locuința minorilor la mamă, în comuna Bîrgăuani, ., jud. N. (la familia V. P.).
Reclamanta urmează să își execute obligația de întreținere a minorilor în natură.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei, în favoarea minorilor, o contribuție de întreținere lunară în cuantum de o treime din venitul lunar realizat, dar nu mai puțin de venitul minim pe economie, începând cu data introducerii acțiunii (23.04.2015) și până la majoratul minorilor.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.08.2015.
Președinte Grefier
A. - Dumitrița M. C. B.
Red./Tehn. A.D.M./21.09.2015
Tehn. C.B./21.09.2015
Ex. 4
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 261/2015. Judecătoria... | Curatelă. Sentința nr. 2512/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT → |
|---|
