Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 921/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 921/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 921
Dosar nr._ -ord.președ.-
Cod operator 2720 - stabilire domiciliu minor-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PIATRA-N.
SENTINȚA CIVILĂ NR.921
Ședința publică de la 13.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –V. V. C.
GREFIER – M. I.
La ordine venind pronunțarea asupra cauzei civile de față privind pe reclamanta I. F. T. în contradictoriu cu pârâtul O. P., având ca obiect ordonanță președințială (stabilire domiciliu minor).
Dezbaterile la fond au avut loc în ședința de judecată din data de 12.03.2015, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.
Încheierea de amânare a pronunțării face parte integrantă din prezenta hotărâre.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.01.2015 în dosarul nr._ reclamanta I. F.-T. a chemat în judecată pe pârâtul O. P. solicitând instanței să dispună, pe calea ordonanței președințiale stabilirea în mod provizoriu a locuinței minorei O. - I. S. A. la domiciliul său din satul Ruseni nr. 74, ., pana la soluționarea definitiva a Dosarului nr._ al Judecătoriei Piatra N..
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 22.08.2014, intre reclamantă și pârât a intervenit convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori, autentificata sub nr. 1015 de către BNP Floares A.. Înțelegerea a vizat, pe langă aspectele legate de desfacerea căsătoriei si nume și exercitarea autorității părintești, in comun, fata de minorele O. - I. C. -P. ( născuta la data de 05.02.2001) si O. - I. S. A. ( născuta la data de 12.01.2012); stabilirea locuinței celor doua minore la părintele O. - I. P., la adresa din satul Ruseni, .;- menținerea de către reclamantă a legăturilor personale cu minorele, oricând va dori, fără un program de vizită prestabilit.
A precizat reclamanta faptul că la data intervenirii acestui acord locuia încă în imobilul proprietate comună, situat in satul Ruseni, ., respectiv la adresa unde a fost stabilită și locuința celor doua minore. Și ulterior încheierii convenției notariale, reclamanta a rămas timp de circa trei săptămâni în acest imobil împreună cu cele doua fete iar pârâtul a plecata muncă in județul Tulcea. Acesta a revenit acasă după intervalul de timp menționat anterior, împreuna cu concubina lui, obligându-o pe reclamantă să părăsească această locuință și să se mute în casa mamei sale. După câteva zile, acesta a plecat din nou din localitate, iar fetele au rămas în grija sa, la noua locuința. La presiunea tatălui, fiica cea mare s-a dus să locuiască singură în vechiul domiciliu comun. După mai multe intervenții din partea reclamantei și a organelor de poliție, pârâtul a fost de acord ca minora C. - P. să se întoarcă să locuiască împreuna cu reclamanta și sora ei in casa mamei reclamantei. Cele două minore au fost îngrijite de reclamantă în toată perioada de la data desfacerii căsătoriei ( cu excepția câtorva zile în care și-au întâlnit și tatăl) și până de C.. Începând cu sărbătorile de iară cele două minore au fost luate de către pârât și duse în vechea locuință comună. La începutul lunii ianuarie 2015, pârâtul a revenit la muncă în județul Tulcea, lăsând fetele in grija surorii si a părinților săi, la locuința acestora din urmă, fără sa-i aducă reclamantei la cunoștință acest fapt. La mijlocul lunii ianuarie 2015, după mai multe insistențe, pârâtul i-a răspuns la telefon reclamantei și i-a spus că minora Ș. A. se afla la locuința concubinei lui, situata in satul N., județul Tulcea. In aceste condiții, pe data de 18 ianuarie 2015 reclamanta s-a prezentat în acel loc, unde a constatat ca fusese mințită. A revenit acasă, încercând sa ia legătura cu cele doua fete, însă acest lucru nu i-a fost permis de către familia pârâtului decât pentru foarte scurt timp și doar in prezenta unui reprezentant al primăriei. Cu acel prilej, fiica reclamantei Ș. A. și-a exprimat, in mod neechivoc, dorința de a locui împreuna cu reclamanta si cu bunica ei maternă, plângându-se ca nu se simte bine în familia tatălui ei.
A mai arătat reclamanta că in intervalul 5-23 ianuarie 2015, fiica cea mică nu a mai fost dusă la grădinița. De asemenea începând cu data de 25 ianuarie 2015 fetele au fost duse de tatăl lor in satul N. din județul Tulcea, în casa concubinei acestuia, iar de atunci nu s-au mai intors acasă. Reclamata a aflat că pârâtul le-a înscris acolo la grădinița si respectiv, la scoală, deși nici reclamanta și nici cadrele vechi didactice nu și-au exprimat acordul cu privire la acest transfer (tocmai in scopul de a nu crea instabilitate in viata minorelor). Pârâtul lucrează temporar in județul Tulcea, adică doar in perioada in care firma la care este angajat (ce are sediul in Piatra N.) are lucrări de efectuat in zonă. Acesta muncește pe tot parcursul zilei, astfel încât minora, in vârsta de doar 3 ani rămâne, probabil, în acest interval, în grija altor persoane. In plus ca nu se poate vorbi despre condițiile necesare unei dezvoltări normale pentru minora la noua locuința, care este destul de mică și modestă și în care domiciliază si cele doua fiice ale concubinei pârâtului. Spre deosebire de pârât, reclamanta îi pot oferi minorei S. A. condiții foarte bune de trai si se poate ocupa îndeaproape de îngrijirea si educarea ei. Relevante din acest punct de vedere sunt și vârsta fragedă a acesteia si profundul atașament existent intre reclamantă și minoră. Această mutare a minorei dintr-o locuință în alta și dintr-o grădiniță într-alta contravine vădit interesului superior al acesteia. Nu în ultimul rând, trebuie observat și faptul că, prin convenția notarială locuința minorelor a fost stabilită în satul Ruseni, . iar nu în orice altă localitate în care tatăl lor ar avea de lucru.
Având in vedere situația de fapt expusă reclamanta a formulat o acțiune, pe dreptul comun, prin care am solicitat modificarea măsurii de stabilire a locuinței minorei O. - I. S. A., in sensul ca aceasta să fie stabilită la domiciliul său din satul Ruseni nr. 74, . (în imobilul proprietatea mamei reclamantei R. A.). Până la soluționarea respectivei cauze, reclamanta a apreciat, având in vedere ansamblul situației de fapt, că este în interesul minorei sa-i fie stabilita provizoriu locuința la domiciliul său. A apreciat reclamanta că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale acestei cereri, așa cum sunt reglementate de art. 996 si urm. C.proc.civ. Astfel, în ceea ce privește condiția vremelniciei, aceasta este dată în cauza, deoarece reclamanta a solicitat stabilirea locuinței minorei doar in mod provizoriu, respectiv până la data soluționării definitive a dosarul menționat anterior. Condiția neprejudecării fondului este îndeplinită întrucât măsura de stabilire a locuinței minorei având caracter provizoriu, instanța analizând doar aparența dreptului. Condiția urgenței rezultă din nevoia de stabilitate a minorei, în vederea asigurării unui trai decent si a unei educații și supravegheri corespunzătoare acesteia. Or, prin lipsa acestei stabilități, s-ar putea cauza minorei un prejudiciu ce nu ar mai putea fi reparat, fiindu-i pusa in pericol sănătatea, educația si dezvoltarea ei armonioasă. A apreciat reclamanta că această măsură vremelnică se impune și în raport cu vârsta minorei (de numai trei ani ) si cu comportamentului tatălui ( care s-a ocupat, până în prezent foarte puțin de îngrijirea ei ) dar si față de împiedicarea reclamantei de a o vedea și condițiile necorespunzătoare in care este forțată să locuiască in prezent.
Reclamanta a susținut că instanța trebuie să dea eficiență și dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 272/2004. Luând în calcul interesul superior al minorei, vârsta acesteia care reclamă prezența efectivă a cel puțin unuia dintre părinți în viata ei, relația de iubire statornicită atât între reclamantă și minoră cât și între aceasta și bunica maternă, precum și faptul că reclamanta prezintă toate garanțiile pentru dezvoltarea armonioasă a acesteia, prezenta cerere se impune a fi admisă, pana la soluționarea definitiva a acțiunii formulate pe dreptul comun.
In drept cererea reclamantei a fost motivată pe dispozițiile art. 996 si urm. C. proc.civ., precum și pe dispozițiile Legii nr. 272/2004.
În dovedire reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse în copie următoarele: certificat privind dosarul nr._, cererea formulată în dosarul nr._, adeverință nr. 768/27.01.2015 emisă de Primăria Borlești, acte de stare civilă, convenția încheiată în procedura divorțului autentificată sub nr. 1015/22.08.2014, certificat de divorț nr. 9908 din data de 22.08.2014, adrese educatoare și medic de familie. De asemenea a solicitat administrarea probei testimoniale
Cererea reclamantei a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
La data de 19.02.2015 pârâtul O. I. P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei. A arătat că, în speță, nu este incident niciunul din cele trei cazuri prevăzute limitativ de disp. art. 996 Cod proc civ. întrucât nu se pune problema păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau producerea vreunei pagube iminente care nu s-ar putea repara și, cu atât mai puțin, înlăturarea vreunei eventuale piedici ivite la executare. Nu s-a precizat de către reclamantă, în concret, ce drepturi îi sunt amenințate dacă s-ar judeca după procedura dreptului comun și ce prejudiciu concret (și nu posibil) ar suferi în aceeași situație. De asemenea, nu este îndeplinită condiția urgenței pentru a se justifica luarea măsurii solicitate pe calea ordonanței președințiale.
Pe de altă parte, nici „aparența de drept" în favoarea reclamantei nu este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile în care reclamantul nu aluat în grija sa pe cele două minore în mod abuziv, ci în baza unui act juridic obținut prin înțelegere cu fosta soție. Din toate înscrisurile atașate la prezenta întâmpinare se poate constata că nu planează niciun pericol asupra minorei Ș.-A., care are asigurate toate condițiile pentru un trai decent, un mediu de viață sănătos și un climat de stabilitate și afecțiune. Prin urmare, interesele minorei nu sunt periclitate sub niciun aspect. Ca urmare pârâtul a solicitat respingerea ordonanței președințiale ca inadmisibilă. A considerat că nu se impune modificarea hotărârii pe care am foștii soți au luat-o de comun acord cu privire la situația minorilor atunci când am divorțat (22.08.2014) deoarece nu au survenit schimbări importante în interval de câteva luni pentru a fi aplicabile disp. art. 403 Cod civil. În plus, cele două minore nu pot fî despărțite deoarece între ele există sentimente de afecțiune foarte puternice și separarea lor ar putea produce un dezechilibru emoțional și traume psihice ireversibile. Deși după desfacerea căsătoriei pe cale amiabilă reclamantul și pârâta au mai locuit circa o lună în domiciliul comun, împreună cu fetele, dar această situație nu putea să dureze deoarece reclamanta avea deja o relație cu un alt bărbat iar pârâtul o cunoscuse pe actuala sa prietenă. Ulterior acestui moment reclamanta s-a mutat la mama sa și, tot de comun acord, a luat și minorele pentru că pârâtul era detașat cu serviciul în județul Tulcea și nu putea să le supravegheze permanent. În vacanța de iarnă fetele s-au întors din proprie inițiativă la pârât, afirmând că nu se simt bine în locuința bunicii materne.
La începutul anului 2015, după o consultare prealabilă cu minorele, s-au mutat împreună în . nevoit să plece în această localitate deoarece aș fi pierdut locul de muncă dacă refuza și, în condițiile în care nici fosta soție nu lucrează nicăieri, nu ar fi avut mijloacele financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere și pregătire școlară ale celor două fete. Această situație nu poate fi apreciată ca o schimbare importantă a împrejurărilor, în înțelesul art. 403 Cod civil, deoarece relația personală care se creează și se statornicește între un copil și părintele său este mai puternică decât legătura dintre copil și o anumită locație, în speță, locuința din comuna Borlești, . reclamantul că este mai bine și în interesul minorelor să-l urmeze în noul domiciliu (și ele au fost de acord) tocmai pentru a le asigura o îngrijire, supraveghere și educație directă și nemijlocită. Lăsarea acestora în grija mamei pârâtului, dar la domiciliul stabilit în înțelegerea cu fosta soție, intervenită la divorț, nu ar fi fost mai de folos pentru acestea.
Minora Ș.-A. a înscrisă la grădinița din . rezultă din adeverința nr. 238/13.02.2015 iar C.-Peteuța a fost transferată la Școala din . a VlII-a. Astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată de primăria comunei N. – Autoritatea Tutelară minorele beneficiază de condiții foarte bune de creștere și educare, se simt confortabil și în siguranță în noul cămin și și-au exprimat dorința de a rămâne în continuare cu pârâtul. Viitoarea soție a pârâtului este cadru didactic la aceeași unitate de învățământ fiind în măsură să le asigure minorelor o bună educație și o pregătire școlară corespunzătoare fiind cea care le duce la școală și grădiniță și le însoțește în drumul spre casă, cât timp pârâtul este la serviciu. Astfel își îndeplinește mai bine rolul de mamă decât fosta mea soție. Reclamanta știe să facă doar paradă de afecțiune și invocă interesul superior al copilului, dar în realitate nu a reușit să dovedească că a interesat-o situația celor două fete.
A mai arătat pârâtul că în ianuarie 2014 reclamanta a părăsit nejustificat domiciliul conjugal și a plecat din localitate, abandonându-și cele două fete fără niciun regret. Această împrejurare este dovedită cu ancheta socială efectuată de Primăria Borlești la data de 09.01.2014 în care s-a consemnat că „nu mai dorește să se ocupe de creșterea minorilor având o relație cu o altă persoană". Vârsta fragedă a minorei, care este folosită în prezentul dosar ca argument principal pentru admiterea acțiunii, nu a constituit un impediment la momentul respectiv deși fetița avea doar 2 ani. Nevoia de stabilitate pe care o invocă reclamanta nu poate fi realizată decât dacă minora rămâne în continuare în grija pârâtului pentru că acesta sunt singura prezență constantă în viața ei. De asemenea, despărțirea de sora ei mai mare ar putea crea o stare de instabilitate emoțională gravă cu urmări greu de controlat. Reclamanta este imprevizibilă și nestatornică, dovadă că a renunțat de două ori la fete, odată când a părăsit domiciliul conjugal și a doua oară la desfacerea căsătoriei când reclamantul și-a asumat singur obligațiile de creștere și întreținere ale acestora. De altfel, în cursul acestui an a mai plecat în Italia timp de o lună unde, după afirmațiile mamei sale, și-a găsit de lucru. Dacă reclamanta a considerat că pârâtul este capabil să se ocupe de fetița cea mare, atunci această încredere ar trebui să se extindă și în ceea ce o privește pe Ș.-A.. În cele trei anchete sociale efectuate până în prezent Autoritatea Tutelară opinează în favoarea încredințării minorelor pârâtului și doar în cea efectuată de Primăria Borlești la data de 09.01.2014, se lasă soluția la aprecierea instanței. Nu sunt adevărate susținerile reclamantei că pârâtul nu i-a permis să păstreze legăturile personale cu cele două minore după ce s-a întors din talia. în realitate, a venit de trei ori să își viziteze fiicele dar de fiecare dată era pregătită de scandal. Prima oară a venit la Borlești însoțită de două asistente sociale, deși nu era nevoie deoarece nu a existat nicio opoziție. Nu a reușit să o vadă pe C.-P. deoarece era la școală iar cu A. a stat foarte puțin deoarece nu a dorit să dea curs invitației pârâtului de a intra în casă preferând să stea la poartă cu toate că era ger. Apoi a venit în . serviciul 112 motivând că pârâtul nu îi dă voie să își vadă fetele, însă acestea erau la Borlești în momentul respectiv. A mai precizat pârâtul că nu îi sunt încălcate reclamantei drepturile de a-și vedea fetele chiar dacă acestea în prezent locuiesc în . vin cu pârâtul la sfârșitul săptămânii în . ar putea să convină de comun acord un program de vizită clar.
In dovedire pârâtul a depus în copie, următoarele înscrisuri: anchetă socială din data de 12.02.2015 efectuată de asistent social din cadrul Primăriei N., jud. Tulcea, adeverință emisă de angajator pârât, anchetă socială din data de 1.10.2014 efectuată de Primăria Borlești, adeverințe emise de Școala Gimnazială „N. Ludovig” N., jud. Tulcea, anchete sociale din data de 9.01.2014 și 21.07.2014 și adresa nr. 240/13.02.2015.
În cauză s-a dispus efectuarea anchetei psihosociale atât la domiciliul indicat de reclamantă ca fiind domiciliul său în prezent precum și la domiciliul unde pârâtul și minorele locuiesc la data momentul soluționări prezentei cereri. De asemenea, a fost încuviințată și proba testimonială iar la termenul de judecată din data de 12.03.2015 au fost audiați martorii R. A., S. P., S. C. și O. A.. La același termen au fost depuse și alte înscrisuri precum și fotografii.
Analizând cererea formulată în raport de probele administrate instanța reține următoarele:
În condițiile art. 996 Cod procedură civilă admisibilitatea unei cereri formulate pe calea procedurii ordonanțe președințiale este condiționată de existența în favoarea reclamantului a unei aparențe de drept astfel încât instanța să dispună „măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube imimnente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări”.
În raport de obiectul litigiului, de susținerile părților și de probele administrate instanța constată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale procedurii speciale a ordonanței președințiale. Astfel în beneficiul reclamantei se poate reține aparența dreptului de a solicita, pe calea dreptului comun, în condițiile art. 403 Cod civil, modificarea măsurilor luate cu privire la copii astfel cum foștii soți s-au înțeles prin Convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minor, autentificată sub nr. 1015/22.08.2014 de notarul public F. A.. Astfel, deși aceștia au convenit stabilirea domiciliului minorelor O.-I. C.-P. și O.-I. Ș. A. la domiciliul pârâtului din loc. Ruseni, ., la data formulării prezentei cereri starea de fapt a fost modificată în mod unilateral de către pârât, existând astfel o aparentă încălcare a dispozițiilor art. 496 cod civil prim modalitatea de schimbare a domiciliului celor două pârâte. Dealtfel, raportat la noua stare de fapt creată prin schimbarea domiciliului minorelor reclamanta a formulat, în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Piatra N. o cerere pe calea dreptului comun având aceeași finalitate urmărită cu titlu provizoriu și în prezenta cauză. Rezultă astfel îndeplinirea condiției speciale a vremelniciei măsurii solicitate câtă vreme aceasta și-ar produce efectele doar până la soluționarea cererii în cadrul procedurii de drept comun iar în prezentul dosar nu s-ar dispune cu privire la fondul dreptului (condiția neprejudecării fondului). În fine, condiția urgenței este îndeplinită prin simpla raportare la obiectul pricinii având în vedere că exercitarea autorității părintești este afectată în privința reclamantei iar aceasta presupune o obligație cu caracter continuu. De asemenea, asigurarea unei locuințe corespunzătoare în beneficiul unui copil de 3 ani este o obligație a cărei neîndeplinire ar fi suficientă pentru a justifica urgența oricărei cereri formulate în legătură cu drepturile copilului.
Analizând cererea sub aspectul temeiniciei instanța apreciază că aceasta este nefondată având în vedere situația din prezent a minorei O. I. Ș. A. dar și surorii acesteia C.-P.. În raport de depozițiile martorilor dar și de starea de fapt descrisă de părțile litigante, de la data divorțului consfințit prin certificatul de divorț nr. 9908/22.08.2014 situația domiciliului celor două minore a fost permanent una provizorie. Astfel, o perioadă acestea au locuit în fostul domiciliu al familiei fiind îngrijite de o terță persoană (conform declarației martorului S. P.) o altă perioadă au locuit la bunica maternă, o perioadă scurtă C. P. a locuit la bunici paterni iar o perioadă de aproximativ 2 săptămâni au locuit la domiciliul pârâtului din loc. N., jud. Tulcea. Cu mici excepții în toată această perioadă singura prezență constantă din viața minorei O. I. Ș. A. a fost sora acesteia O. I. C.-P.. Or, prin admiterea acestei cereri tocmai acest element de echilibru din viața minorei ar dispărea, fie și în chip provizoriu. Esențial în aprecierea instanței este și faptul că locuința din loc. N., jud. Tulcea, care este proprietatea concubinei pârâtului, J. M., oferă condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorelor fiind utilată în mod rezonabil și având un grad de igienă corespunzător, astfel cum se reține prin concluziile anchetei sociale efectuate de reprezentanții Primăriei N., jud. Tulcea, stare de fapt confirmată de către martorul S. P.. În raport de obiectul prezentei cereri nu prezintă relevanță posibilitatea reclamantei de a-i oferi minorei condiții comparabile sau mai bune celor pe care le are în prezent, aceasta fiind o chestiune ce urmează a fi analizată în cadrul fondului pretențiilor. De asemenea, nu se poate susține că pârâtul nu-și îndeplinește obligațiile pe care le are în ce privește exercitarea autorității părintești rezultând din perioada zilnică pe care o poate petrece alături de cei doi copii în condițiile în care lipsa este justificată de îndeplinirea obligațiilor de serviciu.
Chiar dacă prin cererea formulată de reclamantă au fost invocate și alte aspecte care țin de relația familială a celor doi copii cu părinții lor și ascendenții de grad II, respectiv bunicii, acestea nu pot fi analizată în cadrul unei cereri cu caracter esențialmente provizoriu cum este o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 996 și urm. Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente instanța va respinge ca nefondată cererea formulată.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța urmează a dispune obligarea reclamantei ca parte care a pierdut procesul, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.520,47 în favoarea pârâtului, sumă reprezentând onorariu avocat și contravaloarea fotografiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea având ca obiect stabilire provizoriu locuință minor, formulată pe cale de ordonanță președințială, de către reclamanta I. F.-T. - CNP -_, cu domiciliu în ., județul N. în contradictoriu cu pârâtul O. P. - CNP -_, cu domiciliu în ., ..
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 1.520,47 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Piatra N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. V. C. M. I.
Red.V.V.C./19.03.2015
Tehnored.M.I./19.03.2015
Ex.4.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 308/2015. Judecătoria... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
