Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1048/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT

Judecătoria PIATRA-NEAMT - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 1048/2015 pronunțată de Judecătoria PIATRA-NEAMT la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 1048

Dosar nr._ -partaj bunuri comune–

Cod operator 2720

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA PIATRA-N.

SENTINȚA CIVILĂ NR.1048

Ședința publică din data de 27.03.2015

COMPLET FORMAT DIN:

PREȘEDINTE – P. B. - judecător

GREFIER - E. E.

Se examinează cauza civilă având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta-pârâtă G. I.-A., cu domiciliul în Piatra N., st. D. L., nr. 59, ., . în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Z. S.-C., cu domiciliul în Piatra N., st. Nufărului, nr. 20, ., județul N. și intervenienții în nume propriu Z. C. și Z. S., ambii cu domiciliul în Piatra N., st. Plutașului, nr. 1, ., județul N. și G. I. și G. M., ambii cu domiciliul în Piatra N., st. D. L., nr. 59, ., județul N..

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din 27.02.2015 și au fost consemnate în Încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și prin s-a dispus amânarea pronunțării cauzei succesiv la data de 06.03.2015, 13.03.2015, 20.03.2015 și la data de 27.03.2015.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:

1)Cererea de chemare în judecată:

1.1 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.03.2012, sub nr. de dosar_, reclamanta G. I.-A. a chemat în judecată pârâtul Z. S.-C. și a solicitat partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, în cotă de 50% fiecare și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că prin Sentința civilă nr. 2646 din 10.05.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._ a fost desfăcută căsătoria încheiată între părți din data de 22.07.2006.

Astfel, masa de partajat se compune din următoarele bunuri: un apartament situat în municipiul Piatra N., st. Nufărului, nr. 20, ., județul N., compus din 3 camere și dependințe, construit prin ANL, prin contract de credit ipotecar nr. 554 din 25.05.2007, autentificat sub nr. 1262 din 28.05.2007 de Biroul Notarului Public I. H., din care a fost achitată până în luna aprilie 2011 (data despărțirii) suma de 99.161 lei compusă din: 14.000 euro avans, 10.084 euro-rate achitate din luna decembrie 2008 până în aprilie 2011 și suma de 1.200 lei-întabularea apartamentului; un autoturism marca Opel Omega, achiziționat de către pârât anterior căsătoriei, din care au fost plătite rate în timpul căsătoriei în sumă de 3.800 euro.

În cererea introductivă se solicită ca modalitate de partajare atribuirea bunurilor către pârât, cu obligarea acestuia la plata unei sulte.

În concluzie, reclamanta solicită admiterea acțiunii.

În drept, reclamanta a invocat aplicarea dispozițiilor art. 339-359 Cod civil.

1.2. Prin cererea înregistrată la data de 05.06.2012, reclamanta a modificat cererea introductivă, solicitând completarea masei partajabile cu următoarele bunuri comune: plasmă, televizor, DVD, cabină duș, creditul în cuantum de 13.000 lei, contractat de pârât conform contracutlui nr. 4393/29.12.2006 și cheltuielile cu dezalcoolizarea pârâtului în cuantum de 4.800 lei.

1.3. Prin cererea înregistrată la data de 04.06.2013, reclamanta-pârâtă a precizat cererea introductivă în sensul că solicită partajarea în cotă de 50% a următoarelor bunuri: apartament situat în municipiul Piatra N., st. Nufărului, nr. 20, ., județul N., compus din 3 camere și dependințe din care a fost achitată până în luna aprilie 2011 (data despărțirii) suma de 99.161 lei compusă din: 14.000 euro avans, 10.084 euro-rate achitate din luna decembrie 2008 până în aprilie 2011 și suma de 1.200 lei-întabularea apartamentului, creditul în cuantum de 13.000 lei, contractat de pârât conform contracutlui nr. 4393/29.12.2006 și cheltuielile cu dezalcoolizarea pârâtului în cuantum de 4.800 lei.

Totodată, reclamanta-pârâtă a arătat că bunurile mobile au fost partajate și nu mai are nicio pretenție asupra acestora.

Cererea a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru în valoare totală de 6.800 lei și timbru judiciar de 5 lei.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.02.2014, instanța a admis în parte cererea de acordare ajutor public judiciar, formulată de către petenta G. I. A. și, în consecință, a dispus eșalonarea plății diferenței de taxă judiciară de timbru de 3.315,1 lei, în 10 rate lunare, în cuantum de 331,51 lei, începând cu luna februarie 2014, termenul de plată fiind data de 25 a fiecărei luni.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 6-13 vol. I).

2) Întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de către pârât:

2.1. La data de 24.04.2012, pârâtul-reclamant Z. S.-C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat completarea masei partajabile.

În motivarea în fapt a cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant a arătat că reclamanta a omis să includă în masă următoarele bunuri mobile: mobilă de bucătărie, compusă din două corpuri suspendate și un corp cu un blat, un colțat cu masă și 4 scaune, frigider marca Beko, mașină de spălat Electrolux, o canapea cu 3 locuri și 2 fotolii, 2 covoare mari și 4 covoare mici, 2 perdele, mobilă de dormitor, dulap dressing. În cererea reconvențională s-a mai solicitat să se constate că autoturismul marca Opel Omega reprezintă bunul său propriu și nu bun comun și să se constate că a avut o contribuție de 80% la achiziționarea bunurilor ce fac parte din masa bunurilor de împărțit.

Pârâtul-reclamant a mai arătat că s-a căsătorit cu reclamanta în anul 2006, iar la data căsătoriei avea achiziționat un autoturism marca Opel Omega, bun care este bun propriu și nu comun, nefiind adevărată susținerea privind achitarea acestuia în leasing.

În cererea reconvențională se mai arată că, anterior căsătoriei, la data de 14.11.2005 a contractat un împrumut de nevoi personale de la OTP Bank, în cuantum de 4600 euro, ce au fost folosiți ca avans pentru achitarea apartamentului, avans care a fost în valoare de 13.928 euro.

La data de 29.12.2006 a mai încheiat un contract de credit cu BCR în sumă de 13.000 lei, tot ca avans al apartamentului, astfel încât suma de 13.928 euro include și această sumă.

În luna mai 2007 a mai contractat de la BCR un al treilea credit, în valoare de 40.000 euro, credit cu care a achitat diferența de preț pentru apartament.

Pârâtul-reclamant mai susține că toate ratele au fost achitate cu contribuția sa majoritară și, parțial, a părinților săi.

Astfel, părinții săi i-au împrumutat cu bani atât pentru achitarea ratelor cât și pentru efectuarea finisajelor și îmbunătățirilor la apartament, dar și pentru întreținere.

În perioada în care au fost despărțiți în fapt, respectiv februarie-iulie 2007, februarie-octombrie 2008, ianuarie-mai 2010 a contribuit singur la cheltuielile casei, iar reclamanta nu a contribuit în niciun fel la plata ratelor sau a bunurilor achiziționate.

În timpul căsătoriei, reclamanta a lucrat doar un an, fiind retribuită cu salariul minim pe economie. Veniturile sale fiind în medie de 1.600 lei lunar.

Pe de altă parte, în timpul căsătoriei, în perioada 2006-2009, reclamanta a urmat cursurile Facultății de Management plătind o taxă de școlarizare de 6500 lei, ce a fost plătită din veniturile sale.

În cererea reconvențională se mai arată că după desfacerea căsătoriei, impozitul aferent apartamentului pentru perioada 2008-2011 în cuantum de 1.000 lei a fost achitat tot din veniturile sale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 339-359 Cod civil.

În dovedire, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri ( filele 26-101 vol. I, 140-201, vol. II).

2.2. Prin cererea înregistrată la data de 03.06.2013, pârâtul-reclamant a modificat cererea reconvențională în sensul că solicită partajarea activului care este reprezentat de apartamentul situat în Piatra N., st. Nufărului, nr. 20, ., județul N. și pasiv care este constituit din creditul ce face obiectul contractului nr. 4393 din 29.12.2006 încheiat cu BCR SA și creditul ce face obiectul contractului nr. 1485 din 25.05.2007.

Totodată, se mai solicită a se constata că autoturismul marca Opel Vectra este bun propriu și nu face parte din masa de împărțit și să se constate că a avut o contribuție în proporție de 80% la achiziționarea bunurilor ce fac parte din masa de împărțit.

Cererea reconvențională a fost timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.793,01 lei și timbru judiciar de 13 lei.

3) Alte cereri formulate în cauză.

3.1 Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 24.04.2012, intervenienții în nume propriu Z. C. și Z. S. au formulat cerere de intervenție prin care au solicitat să se constate că masa partajabilă este grevată de un pasiv în cuantum de 27.002 lei ce reprezintă sume împrumutate soților în timpul căsătoriei și, pe cale de consecință, obligarea reclamantei și a pârâtului la restituirea sumei de 27.002 lei.

În motivarea în fapt a cererii de intervenție, s-a arătat că sunt părinții pârâtului, iar, în timpul căsătoriei au împrumutat soților, în mai multe rânduri și cu diverse scopuri, stabilind termene care au fost prorogate.

Având în vedere relația de rudenie a existat o imposibilitate morală de a preconstitui înscrisuri care să ateste operațiunile juridice efective de împrumut.

Astfel, au plătit în mai multe rânduri rate la bănci (OTP și BCR) pentru împrumuturi contractate de soți, au achiziționat materiale pentru apartamentul ce a fost cumpărat de soți, iar în câteva rânduri au achitat și cheltuielile de întreținere.

In concluzie, se solicită admiterea cererii.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 49-56 Cod procedură civilă.

Cererea de intervenție a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.691 lei și timbru judiciar de 5 lei (fila 193 vol. I dosar).

În dovedire, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri ( filele 104-170 vol. I)

3.1.1 În apărare, reclamanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea de intervenție formulată de intervenienții în nume propriu Z. C. și Z. S. prin care a invocat excepția netimbrării, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea excepției, s-a arătat că cererea de intervenție se timbrează după regulile cererii principale.

Referitor la fondul cauzei, reclamanta-pârâtă a arătat că plățile efectuate de către intervenienți nu proveneau de la aceștia, ci proveanu de pe cardul pârâtului, iar parte din aceștia erau primiți de la părinții săi.

Intervenienții plăteau facturile deoarece aveau timp libert și nu aveau alte preocupări.

Cât timp a fost căsătorită cu pârâtul nu a cunoscut nici măcar cuantumul salariului și nu a avut acces la banii acestuia, din acest motiv nefigurând ca și plătitoare a creditului.

Referitor la achiziționarea materialelor de construcții, reclamanta-pârâtă arată că acestea au fost achiziționate de ei, dar cu banii pe care i-au primit de la antreprenorul general .>

Intervenienții le-au dat suma de 3.000 euro din care a fost achitat avansul apartamentului, și au contribuit împreună cu părinții săi la achiziționarea următoarelor bunuri: canapea cu trei locuri și doup fotolii, perdele, covoare, centrala de gaz și rulourile de la ferestre.

Totuși, având în vedere obiectul creditului contractat de către pârât și care a fost achitat din banii comuni, există serioase dubii cu privire la realitatea împrumutului.

3.2. Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.06.2012, intervenienții în nume propriu G. I. și G. M. au formulat cerere de intervenție prin care au solicitat să se constate că masa partajabilă este grevată de un pasiv în cuantum de 45.160 lei ce reprezintă sume împrumutate soților în timpul căsătoriei și, pe cale de consecință, obligarea reclamantei și a pârâtului la restituirea sumei de 45.160 lei, actualizată la data executării efective și au invocat excepția netimbrării cererii de intervenție formulată de Z. C. și Z. S. .

În motivarea în fapt a cererii de intervenție, s-a arătat că, în timpul căsătoriei au dat, de mai multe ori, celor doi soți, sume de bani cu titlu de împrumut, astfel: 3000 euro-avans pentru achiziționarea apartamentului, 3.500 euro cu titlu de chirie și întreținere pentru perioada 22 iulie 2005-februarie 2008, 2.400 euro ce reprezintă câte 150 euro/lună, aferente perioadei ianuarie 2009-aprilie 2011, cu titlu de contravaloare alimente, cheltuieli de întreținere, plata utilități și 6.000 euro ce reprezintă taxă de școlarizare a reclamantei.

In cererea de intervenție se mai arată că nu au fost întocmite înscrisuri, iar termenele de restituire au fost rescadențate.

In concluzie, se solicită admiterea cererii.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 49-56 Cod procedură civilă.

Cererea de intervenție a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.417,4 lei și timbru judiciar de 5 lei (filele 182, 195 și 203 vol. I).

4) Aspecte procesuale:

În ședința publică din data de 05.06.2012, au fost încuviințate în principiu cererile de intervenție formulate de Z. C. și Z. S. și G. I. și G. M..

În ședința publică din data de 18.01.2013, instanța a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii de intervenție formulată de Z. C. și Z. S., invocată de către reclamanta-pârâtă G. I.-A. și de intervenienții G. I. și G. M..

În ședința publică din data de 29.03.2013, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză a Băncii Comerciale Române SA.

În ședința publică din data de 28.03.2014, instanța a luat act de modificarea cadrului procesual obiectiv sub aspectul limitelor investirii instanței, astfel: 1) cererea principală având ca obiect partajarea bunului imobil și a drepturilor de creanță în cuantum total de 116.961 lei (conform modificării acțiunii de la fila 133 vol. II dosar și 2) cererea reconvențională având ca obiect partajarea pasivului rezultat din contractele de credit nr. 4393 din 29.12.2006 și nr. 1485 din 25.05.2007, constatare calitate bun propriu a autoturismului Opel Vectra, constatare cotă majorată (conform modificării acțiunii de la fila 121 vol. II dosar).

În ședința publică din data de 28.03.2014 instanța a respins ca neîntemeiate excepția netimbrării cererii reconvenționale invocată de reclamanta-pârâtă și excepția netimbrării cererii principale, invocată de pârâtul-reclamant.

În temeiul art. 129 alin. (5) Cod procedură civilă care instituie obligația instanței de a administra și din oficiu probele necesare în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei și apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii în fond, instanța a dispus administrarea probei cu expertiză tehnică de evaluare imobil, în ședința din data de 09.10.2012.

În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, apreciindu-le ca fiind legale, pertinente și concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la situația de fapt, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială.

În temeiul art. 129 alin. (5) Cod procedură civilă care instituie obligația instanței de a administra și din oficiu probele necesare în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei și apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii în fond, instanța a dispus administrarea probei cu înscrisuri și expertiza contabilă, în ședința din data de 23.05.2014.

S-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică evaluare imobil, întocmit de către domnul expert U. C. (filele 6-34 vol. II dosar

S-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică contabilă, întocmit de către doamna expert Capațînă M. (filele 115-132 vol. III dosar).

S-a depus la dosarul cauzei suplimentul la raportul de expertiză tehnică contabilă, întocmit de către doamna expert Capațînă M. (filele 163-168 vol. III dosar).

În ședința publică din data de 23.05.2014, s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei-pârâte, pârâtului-reclamant, a probei testimoniale, respectiv martorii P. E., C. A., M. L. și B. V., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar (filele 73-85 vol. III dosar).

În ședința din data de 23.05.2014 s-a luat act de renunțarea reclamantei-pârâte și a intervenienților G. I. și G. M. la administrarea probei testimoniale încuviințate.

5) Soluționarea fondului cauzei:

Analizând actele dosarului, precum și susținerile părților instanța reține următoarele:

În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 22.07.2006, iar prin Sentința civilă nr. 2646 pronunțată la data de 10.05.2011 de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă la data de 10.05.2011, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți.

În aceste condiții, părțile sunt îndreptățite a solicita partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, odată cu divorțul nemaisubzistând regimul matrimonial legal al comunității de bunuri în devălmășie.

În timpul căsătoriei părțile au dobândit un apartament situat în municipiul Piatra N., st. Nufărului, nr. 20, ., județul N., compus din trei camere și dependințe, cu suprafața utilă de 87,30 mp+7,70 mp (suprafața balconului), conform contractului de construire legalizat sub nr. 2643 din 19.04.2007 de Biroul Notarilor Publici Asociați H. D. și H. I. coroborat cu procesul-verbal de predare-primire a locuinței la terminarea lucrărilor din data de 15.10.2008.

Bunul a fost evaluat prin expertiza, întocmit de către domnul expert U. C. din care rezultă că valoarea totală a acestuia este de 198.169 lei.

În ceea ce privește solicitarea reclamantei-pârâte de a fi incluse în masa partajabilă ca drepturi de creanță, a sumei totale de 99.161 lei compusă din: 14.000 euro avans apartament, 10.084 euro-rate achitate din luna decembrie 2008 până în aprilie 2011 și suma de 1.200 lei-întabularea apartamentului, creditul în cuantum de 13.000 lei, contractat de pârât conform contractului nr. 4393/29.12.2006 și cheltuielile cu dezalcoolizarea pârâtului în cuantum de 4.800 lei, instanța nu a dat eficiență juridică acesteia deoarece sumele reprezintă cheltuieli ale căsătoriei și nu drepturi de creanță.

In ceea ce privește valoarea bunului, instanța a dat eficientă valorii stabilite prin raportul de expertiză, în considerarea principiului potrivit căruia evaluarea bunurilor se face în funcție de starea de la momentul împărțelii, întrucât, în timp, bunurile suferă în mod inevitabil o anumită uzură. Pe de altă parte, ceea ce interesează este valoarea economică a bunurilor și nu valoarea comercială deoarece valoarea comercială, dedusă prin prețurile practicate la moment dat, reprezintă un criteriu utilizat pentru evaluarea economică a bunului.

În ceea ce privește autovehicului marca Opel Omega, cu nr. de identificare WOLOOO_, ._, instanța reține că acesta a fost cumpărat de pârâtul-reclamant Z. S. C. la data de 04.01.2006 conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 04.01.2006.

În considerarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. a) Codul familiei potrivit cărora bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei sunt bunuri proprii ale fiecărui dintre soți, și în raport de data încheierii căsătoriei (22.07.2006), instanța va constata că autovehicului marca Opel Omega, cu nr. de identificare WOLOOO_, ._ este bun propriu al pârâtului-reclamant Z. S.-C..

În timpul căsătoriei părților s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 4393 din 29.12.2006 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C., având ca obiect acordarea unui credit de nevoi personale în cuantum de 13.000 lei, pe o perioadă de 120 luni și contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1485 din 25.05.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C., Z. C., Z. S. și G. I.-A., având ca obiect acordarea unui împrumut de 40.000 euro pe o perioada de 300 luni.

Conform concluziilor raportului de expertiză contabilă în perioada iunie 2011-august 2014 a fost achitată suma de 9.407 lei, rămânând de achitat suma de 6.602,82 lei până la rambursarea integrală a contractului de credit nr. 4393 din 29.12.2006 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C..

Potrivit raportului de expertiză contabilă în perioada iunie 2011-august 2014 a fost achitată suma de 9.910 euro ce reprezintă rate contractului de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1485 din 25.05.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C., Z. C., Z. S. și G. I.-A., rămânând de achitat suma de 35.978,92 euro până la rambursarea integrală a contractului de credit nr. 1485 din 25.05.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C., Z. C., Z. S. și G. I.-A..

Instanța a luat în considerare perioada iunie 2011 întrucât desfacerea căsătoriei a fost definitivă și irevocabilă la data de 10.05.2011, iar, în timpul căsătoriei soții au obligația de a contribui la cheltuielile căsătoriei.

În acest sens, instanța reține că art. 32 lit. c) din Codul familiei include în categoria datoriilor comune obligația contractată de fiecare soț pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei.

În cauza dedusă judecății, împrumuturile făcute de părți au fost asumate pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei,și prin urmare sunt datorii comune a soților.

Totodată, instanța mai reține că reprezintă datorii comune și cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia din bunurile comune (art. 32 lit. a) Codul familiei). Prin urmare, sumele datorate cu titlu de impozite aferente bunurilor comune reprezintă datorii commune și nu drepturi de creanță cuvenite vreunuia dintre soți.

Față de aceste considerente, instanța va constata că patrimoniul comun al părților este grevat de un pasiv în valoare totală de 219.297,73 lei, compus din suma de 16.009,82 lei aferentă contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 4393 din 29.12.2006 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C. și suma de 203.287,91 lei (echivalentul a 45.888,92 euro la un curs de 4,43 lei) aferentă contractului de credit nr. 1485 din 25.05.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C., Z. C., Z. S. și G. I.-A..

În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, instanța va reține că părțile (foști soți) au dobândit bunurile comune în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție de 20% reclamanta-pârâtă și 80% pârâtul-reclamant, având în vedere următoarele argumente.

Potrivit art. 30 din Codul familiei (în vigoarea la data dobândirii bunurilor conform art. 6 alin. (2) din Codul civil potrivit cărora ,,actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot produce alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii sau producerii lor) bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. Această prezumpție relativă poate fi infirmată prin orice mijloc de probă, de oricare dintre părți care ar pretinde o contribuție mai mare. Însă, contribuția soților la dobândirea bunurilor comune trebuie înțeleasă, nu în sensul de contribuție a soților la dobândirea fiecărui bun în parte, ci în sensul de contribuție la dobândirea tuturor bunurilor comune.

La stabilirea contribuției soților la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, instanța are în vedere faptul că ambii soți au obținut venituri din muncă.

Astfel, așa cum rezultă din concluziile suplimentului la raportul de expertiză contabilă potrivit carnetelor de muncă depuse la dosar veniturile soților din timpul căsătoriei sunt de 134.313 lei pentru pârâtul-reclamant și de 16.290 lei pentru reclamanta-pârâtă.

În raport de cuantumul total al veniturilor părților din timpul căsătoriei, instanța reține că procentual cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei poate fi exprimată 10,81% pentru reclamanta-pârâtă și 89% pentru pârâtul-reclamant, însă, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va constata o cotă de contribuție de 20% reclamanta-pârâtă și 80% pârâtul-reclamant.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 36 alin. (1) Codul familiei, instanța va admite în parte atât cererea principală de partaj, cât și cererea reconvențională, impunându-se lichidarea proprietății comune în devălmășie.

În ceea ce privește modalitatea de partajare a bunurilor comune, instanța va avea în vedere criteriile stabilite de art. 673⁹Cod procedură civilă. Astfel, conform textului normativ menționat ,, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, împunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea”.

În acest sens, instanța a luat în considerare faptul că ambele părți au solicitat ca bunul imobil să fie atribuit pârâtului-reclamant.

Dispozițiile legale care stabilesc modalitatea de împărțeală nu sunt imperative, legiutorul lăsând la aprecierea judecătorului posibilitatea atribuirii bunurilor mobile în cantități egale. Aceste prevederi se complinesc cu dispozițiile art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă care statuează care sunt criteriile de atribuire în natură a bunurilor supuse împărțelii și potrivit cu care, la stabilirea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama de natura bunurilor și domiciliul părților.

Astfel, când împărțeala unui bun în natură nu este posibilă, lichidarea stării de devălmășie trebuie făcută prin atribuirea bunului respectiv unuia dintre coproprietari, iar celălalt să primească bunuri de aceeași natură sau echivalentul în bani.

Referitor la modalitatea de partajare a datoriilor comune, instanța având în vedere că scopul partajului este de a pune capăt în mod definitiv stării de indiviziune, cu tot ce presupune aceasta, deci și a creanțelor născute din starea de proprietate comună, instanța va dispune partajarea sumelor rămase de achitat din contractele de credit, chiar dacă pârâtul-reclamant nu a fost obligat la plata anticipată a acestora.

Față de aceste considerente, instanța va dispune lichidarea stării de devălmășie și va atribui pârâtului-reclamant Z. S.-C. următoarele:

1) Activ în valoare de 198.169 lei compus din un apartament situat în municipiul Piatra N., st. Nufărului, nr. 20, ., județul N., compus din trei camere și dependințe, cu suprafața utilă de 87,30 mp+7,70 mp (suprafața balconului);

2) Pasiv în valoare de 219.297,73 lei, compus din:

1) 16.009,82 lei din care suma de 9.407 lei reprezintă rate achitate în perioada iunie 2011-august 2014 aferente contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 4393 din 29.12.2006 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C. și suma de 6.602,82 lei reprezintă rate ramase de achitat până la rambursarea integrală a contractului de credit nr. 4393 din 29.12.2006 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C.;

- 203.287,91 lei (echivalentul a 45.888,92 euro la un curs de 4,43 lei) din care suma de 9.910 euro reprezintă rate achitate în perioada iunie 2011-august 2014 aferente contractului de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1485 din 25.05.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C., Z. C., Z. S. și G. I.-A. și suma de 35.978,92 euro rate ramase de achitat până la rambursarea integrală a contractului de credit nr. 1485 din 25.05.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C., Z. C., Z. S. și G. I.-A..

În considerarea dispozițiilor 673⁵ alin. (2) Cod procedură civilă, inegalitatea loturilor astfel formate va fi compensată prin plata unei sulte pe care pârâtul-reclamant va fi obligat să o plătească reclamantei-pârâte.

Astfel, pârâtul-reclamant va fi obligat să plătească reclamantei-pârâte suma de 39.633,8 lei cu titlu de cotă parte-cuvenită din activul patrimoniului comun.

Reclamanta-pârâtă va fi obligată să plătească pârâtului-reclamant suma de 43.859,55 lei cu titlu de cotă-parte din pasivul ce grevează patrimoniul comun.

In aceste condiții, se vor compensa obligațiile pecuniare reciproce până la concurența sumei de 39.633,8 lei și, în consecință, obligă reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 4.225,75 lei cu titlu de cotă parte-cuvenită din pasivul patrimoniului comun nestinsă prin compensare.

Soluționarea cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții Z. C. și Z. S. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. I.-A. și pârâtul-reclamant Z. S.-C. și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții G. I. și G. M. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. I.-A. și pârâtul-reclamant Z. S.-C..

În fapt, intervenienții în nume propriu Z. C. și Z. S. au formulat cerere de intervenție prin care au solicitat să se constate că masa partajabilă este grevată de un pasiv în cuantum de 27.002 lei ce reprezintă sume împrumutate soților în timpul căsătoriei și, pe cale de consecință, obligarea reclamantei și a pârâtului la restituirea sumei de 27.002 lei.

De asemenea, intervenienții în nume propriu G. I. și G. M. au formulat cerere de intervenție prin care au solicitat să se constate că masa partajabilă este grevată de un pasiv în cuantum de 45.160 lei ce reprezintă sume împrumutate soților în timpul căsătoriei și, pe cale de consecință, obligarea reclamantei și a pârâtului la restituirea sumei de 45.160 lei, actualizată la data executării efective.

În drept, având în vedere modificările legislative intervenite, respectiv . Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, la stabilirea legii aplicabile raportului juridic dedus judecății, instanța are în vedere dispozițiile art. 6 alin. (2) din Codul civil potrivit cărora ,,actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot produce alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii sau producerii lor”.

În același sens, art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 102 din același act normativ ,,Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.

Art. 1576 din vechiul cod civil prevede că împrumutul de consumație este un contract prin care o persoană transmite în proprietatea unei alte persoane o câtime de lucruri fungibile și consumptibile cu obligația pentru împrumutat de a restitui la scadență o cantitate egală de același gen și calitate.

În cauza dedusă judecății, intervenienții nu au demonstrat fără echivoc, prin probele administrate, natura juridică a actelor încheiate între părți.

În susținerea cererilor de intervenție, intervenienții au susținut în esență că, în timpul căsătoriei, au împrumutat soților diverse sume de bani, cu obligația de restituire.

Însă, din declarațiile martorilor audiați, nu rezultă cuantumului sumelor de bani remise efectiv soților, nici scopul pentru care au fost acordate și nici obligația de restituire.

Având în vedere principiul interpretării voinței reale a părților, instanța apreciază că sumele de bani acordate soților în timpul căsătoriei au reprezentat liberalități făcute ambilor soți.

În acest sens, instanța a avut în vedere elementele extrinseci cum ar fi: relația de rudenie dintre părți, împrejurările acordării sumelor de bani, acestea fiind acordate ,,atunci când aveau nevoie” și fără a se stabili și obligația de restituire.

În măsura în care nu a fost stabilită nici obligația de restituire și nici un termen de restituire, luând în considerare și motivele de ordin personal și subiectiv, acelea de a ajuta copii, lipsind elementele esențiale ale unui contract de împrumut, susținerea intervenienților că sumele au fost acordate cu titlu de împrumut, nu este suficientă.

În concluzie, în cauza dedusă judecății, instanța apreciază că intervenienții nu au demonstrat, fără echivoc, natura juridică a actului încheiat între părți.

Față de cele mai sus expuse, constatându-se că părțile nu au probat existența raportului juridic obligațional care constituie premisa răspunderii contractuale în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor asumate, nu se mai impune analizarea de către instanță a existenței unui prejudiciu, a relației de la cauză la efect și a culpei debitorilor.

În consecință, cererile de intervenție vor fi respinse ca neîntemeiate.

Având în vedere că instanța va respinge cererile de intervenție formulate, va respinge și cererile accesorii formulate de intervenienți având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte și a pârâtului-reclamanta la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate, neputându-se reține culpa procesuală a acestora.

Cheltuielile de judecată:

În ceea ce privește obligația de plată a taxei judiciare de timbru, ce-i incumbă reclamantei-pârâte, instanța constatând că aceasta a achitat diferența de taxă judiciară de timbru de 3.315,1 lei, în 10 rate lunare, în cuantum de 331,51 lei fiecare astfel cum a fost stabilită prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.02.2014, instanța va constata stinsă obligația de plată a taxei judiciare de timbru.

Cu privire la cererea accesorie având ca obiect plata cheltuielilor de judecată făcute în acest proces, instanța reține că potrivit art. 276 Cod procedură civilă ,, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor”.

În acest sens, instanța are în vedere și principiul potrivit căruia în cadrul proceselor de partaj fiecare parte trebuie să contribuie la cheltuielile de judecată potrivit cotei de contribuție.

Conform art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă ,, judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.

Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța nu intervine în relația dintre avocat și client și nu cenzurează onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică; însă are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu, în situația în care sunt nepotrivit de mari față de munca îndeplinită de avocat.

Astfel, pe de o parte instanța reține că natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, iar pe de altă parte, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Analizând onorariul perceput de avocatul reclamantei-pârâte și a pârâtului-reclamant, instanța apreciază că acesta este disproporționat. În acest sens, instanța reține că asistența judiciară acordată în cauză a presupus următoarele activități: acordarea de consultație juridică, formularea de cereri, deplasare la instanța de judecată, urmărirea finalizării dosarului. Astfel, având în vedere munca prestată de avocat, onorariul perceput de 6.800 lei și 3.450 lei, apare ca fiind disproporționat.

În consecință, în temeiul art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă va reduce cuantumul onorariului avocatului avocatului reclamantei-pârâte G. I.-A. de la suma de 6.800 lei la suma de 3.000 lei și onorariul avocatului pârâtului-reclamant Z. S.-C. de la suma de 3.450 lei la suma de 3.000 lei.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta-pârâtă, instanța reține că aceasta a făcut cheltuieli totale de 10.105,17 lei din care suma de 5.945,07 lei și 5 lei timbru judiciar (taxă judiciară de timbru în cuantum legal datorat), 1.155,1 lei cu titlu de onorariu expert și 3.000 lei cu titlu de onorariu avocat.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtul-reclamant instanța reține că acesta a făcut cheltuieli totale de 7083,11 lei din care suma de 2.923,01 lei taxă judiciară de timbru și 5 timbru judiciar, în cuantum legal datorat, 1.155,1 lei cu titlu de onorariu expert și 3.000 lei cu titlu de onorariu avocat.

Față de cotele de contribuție reținute de instanță, instanța va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți până la concurența sumei de 3.437,65 lei și va obliga pârâtul-reclamant Z. S.-C. să plătească reclamantei-pârâte suma de 6.667,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată nestinse prin compensare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea principală modificată formulată de reclamanta-pârâtă G. I.-A., cu domiciliul în Piatra N., st. D. L., nr. 59, ., . în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Z. S.-C., cu domiciliul în Piatra N., st. Nufărului, nr. 20, ., județul N. și în Piatra N., st. Plutașului, nr. 1, ..

Admite în parte cererea reconvențională modificată formulată de pârâtul-reclamant Z. S.-C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. I.-A..

Constată că părțile au avut calitatea de soți în perioada 22.07._11 și că au dobândit în timpul căsătoriei, un drept de coproprietate comună devălmașă pe cote părți de 20% reclamanta-pârâtă și 80% pârâtul-reclamant-un apartament situat în municipiul Piatra N., st. Nufărului, nr. 20, ., județul N., compus din trei camere și dependințe, cu suprafața utilă de 87,30 mp+7,70 mp (suprafața balconului), în valoare de 198.169 lei;

Constată că valoarea totală a masei bunurilor de partajat este de 198.169 lei, cotele valorice cuvenite părților fiind de 39.633,8 lei reclamantă și 158.535,2 lei pârât.

Constată că patrimoniul comun al părților este grevat de un pasiv în valoare totală de 219.297,73 lei , cotele valorice ce incumbă fiecărei părți fiind de 43.859,54 lei reclamanta-pârâtă și 175.438,18 lei pârât-reclamant, compus din:

2) 203.287,91 lei (echivalentul a 45.888,92 euro la un curs de 4,43 lei) din care suma de 9.910 euro reprezintă rate achitate în perioada iunie 2011-august 2014 aferente contractului de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1485 din 25.05.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C., Z. C., Z. S. și G. I.-A. și suma de 35.978,92 euro rate ramase de achitat până la rambursarea integrală a contractului de credit nr. 1485 din 25.05.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C., Z. C., Z. S. și G. I.-A..

Dispune lichidarea stării de devălmășie, astfel:

Atribuie pârâtului-reclamant Z. S.-C. următoarele:

3) Activ în valoare de 198.169 lei compus din un apartament situat în municipiul Piatra N., st. Nufărului, nr. 20, ., județul N., compus din trei camere și dependințe, cu suprafața utilă de 87,30 mp+7,70 mp (suprafața balconului);

4) Pasiv în valoare de 219.297,73 lei, compus din:

2) 16.009,82 lei din care suma de 9.407 lei reprezintă rate achitate în perioada iunie 2011-august 2014 aferente contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 4393 din 29.12.2006 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C. și suma de 6.602,82 lei reprezintă rate ramase de achitat până la rambursarea integrală a contractului de credit nr. 4393 din 29.12.2006 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C.;

3) 203.287,91 lei (echivalentul a 45.888,92 euro la un curs de 4,43 lei) din care suma de 9.910 euro reprezintă rate achitate în perioada iunie 2011-august 2014 aferente contractului de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1485 din 25.05.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C., Z. C., Z. S. și G. I.-A. și suma de 35.978,92 euro rate ramase de achitat până la rambursarea integrală a contractului de credit nr. 1485 din 25.05.2007 încheiat între Banca Comercială Română SA și Z. S.-C., Z. C., Z. S. și G. I.-A..

Obligă pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 39.633,8 lei cu titlu de cotă parte-cuvenită din activul patrimoniului comun.

Obligă reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 43.859,55 lei cu titlu de cotă-parte din pasivul ce grevează patrimoniul comun.

Compensează obligațiile pecuniare reciproce până la concurența sumei de 39.633,8 lei și, în consecință, obligă reclamanta-pârâtă să plătească pârâtului-reclamant suma de 4.225,75 lei cu titlu de cotă parte-cuvenită din pasivul patrimoniului comun nestinsă prin compensare.

Constată că autovehicului marca Opel Omega, cu nr. de identificare WOLOOO_, ._ este bun propriu al pârâtului-reclamant Z. S.-C..

Respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții Z. C. și Z. S., ambii cu domiciliul în Piatra N., st. Plutașului, nr. 1, ., ., județul N. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. I.-A. și pârâtul-reclamant Z. S.-C..

Respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții G. I. și G. M., ambii cu domiciliul în Piatra N., st. D. L., nr. 59, ., ., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă G. I.-A. și pârâtul-reclamant Z. S.-C..

Constată stinsă obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.315,1 lei, stabilită în sarcina reclamantei-pârâte G. I.-A., în modalitatea dispusă prin încheierea pronunțată în camera de consiliu, la data de 14.02.2014, de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._ .

In temeiul art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă reduce cuantumul onorariului avocatului reclamantei-pârâte G. I.-A. de la suma de 6.800 lei la suma de 3.000 lei și onorariul avocatului pârâtului-reclamant Z. S.-C. de la suma de 3.450 lei la suma de 3.000 lei.

Admite în parte cererile accesorii și, în consecință, compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți până la concurența sumei de 3.437,65 lei și obligă pârâtul-reclamant Z. S.-C. să plătească reclamantei-pârâte suma de 6.667,52 lei cu titlu de cheltuieli de judecată nestinse prin compensare.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.03.2015.

Președinte, Grefier,

P. BoțuEnea E.

Pentru judecător aflat în C.O.

Semnează Președintele instanței

M. C. I.

Red.P.B/05.10.2015

Tehnored. E.E./7.10.2015

9 ex./

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 495/2015....		Pensie întreţinere. Sentința nr. 308/2015. Judecătoria... →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1048/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 1048/2015. Judecătoria PIATRA-NEAMT