Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 268/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 268/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 268/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 268/2016
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. S.
Grefier F. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. G. S. și pe pârâtul C. I., având ca obiect ordonanță președințială REINTEGRARE APARTAMENT.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la orele 0826, au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură la data de 05.01.2015 pârâtul a depus note scrise și un set de acte, după care:
În baza art. 219 alin. 1 din N.C.proc.civ., se procedează la legitimarea reclamantei C. G. S., prin C.I. . nr._, având C.N.P._1și la legitimarea pârâtului C. I., prin B.I. . nr._, având C.N.P._.
Instanța înaintează reclamantei copie de notele scrise și setul de acte, depuse de pârât la dosar și pune în vedere acesteia să precizeze dacă dorește să fie lăsată cauza la a doua strigare pentru studiu.
Reclamanta arată că nu dorește lăsarea cauzei la următoarea strigare, nu dorește să studieze ce i s-a comunicat și nici dosarul.
Întrebate fiind de către instanță, părțile arată că nu mai au alte acte de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, având cuvântul, arată că în urmă cu doi ani a fost nevoită să plece de acasă pentru că pârâtul o bătea prea mult, dânsa are și probleme de sănătate, a plecat cu băiatul și nora sa, a fost la fiica sa în Danemarca, iar când s-a întors, a găsit pus lacăt de pârât.
Pârâtul, având cuvântul, precizează că, față de cum a plecat reclamanta, nu putea să riște pentru că i-a luat jumătate din ceea ce avea în casă, fără să fie dumnealui acolo, a înțeles că majoritatea acestor bunuri au fost înstrăinate, vândute, reclamanta renunțând și la serviciu și la tot și a plecat.
Reclamanta, în replică, susține că din cauza bolii, după 30 de ani de muncă, a renunțat la serviciu, dar nu a plecat cum zice pârâtul, are rată la bancă, nu putea pleca după ce muncise atâția ani în acel apartament, iar pârâtul nici la nuntă la băiatul său nu a participat; revine și arată că nu a plecat de bună voie.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată că la data de 07.12.2015 s-a depus cerere de chemare în judecată de către reclamanta C. G. S., C.N.P._, domiciliată în orașul Mioveni, .. H35, ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. I., cu domiciliul în orașul Mioveni, .. H35, ., C.N.P._, prin care s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, pe calea ordonanței președințiale, să fie reintegrată în spațiul din Mioveni, .. H35, etaj. 3, ., pe care l-a ocupat până la data de iulie 2013 având în vedere că este și ea proprietara acestui apartament prin contractul de vânzare-cumpărare, fiind soția pârâtului și faptul că acest apartament este bun comun și nu a fost partajat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat: se solicită urgența având în vedere că nu mai are altă locuință, iar starea de sănătate nu-i permite să umble din casă în casă cu atât mai mult cu cât are această locuință unde a investit și trebuie să rămână în continuare pentru că a muncit o viață și acum nu poate să rămână pe drumuri; a fost nevoită să părăsească domiciliul comun, apartamentul în cauză, datorita comportamentului agresiv al pârâtului și a plecat împreună cu copii săi să locuiască într-un alt apartament cu chirie; a locuit în acel apartament până în ianuarie 2015 și în continuare a locuit la fiica sa în Danemarca; după revenirea sa în țară a fost la domiciliul comun pentru a rămâne în apartament, însă s-a lovit de refuzul nejustificat al soțului său care a pus lacăt și lanț pe ușă pentru a nu intra în acest apartament.
Anexat cererii s-au depus două înscrisuri (filele 5,6), iar la data de 05.01.2016 s-a depus, de către pârât, întâmpinare prin care s-a arătat: într-adevăr la data de 22.06.2013, reclamanta, de bună voie și nesilită de nimeni, în lipsa sa, a părăsit domiciliul conjugal, luând cu ea o parte din bunurile agonisite în timpul căsătoriei de ei, soții; ea a luat tot ce a considerat că îi este ei necesar la noua adresă de la autoturismul Dacia L., mobilier, aparatură electrocasnică și de uz casnic, până la lenjerie, vase, tacâmuri, etc.; toate aceste bunuri cu care a plecat, în acești aproape 3 ani care au trecut de atunci, a auzit că au fost înstrăinate, prin vânzare la prețuri derizorii sau dăruite nepoților ei (copiii fratelui care a știut să profite de ignoranța surorii lui, pentru a-și acapara tot ce i s-a părut folositor lui și copiilor lui, deposedându-și astfel proprii copii de bunuri la a căror achiziționare a contribuit și el; nu a negat niciodată dreptul legal al reclamantei la bunurile agonisite în comun în cei peste 30 ani de căsnicie, faptul că doar el pârâtul, în ultimii 3 ani de zile s-a ocupat de administrarea și întreținerea tuturor bunurilor, plătind toate taxele și impozitelor aferente, fără a vinde nimic, ba făcând și unele investiții, în limita posibilităților actuale, fiind pensionar cred că îi dă dreptul să aibă pretenția să nu fie pus chiar pe picior de egalitate, ba chiar el să pună unele condiții ce vor putea fi analizate de instanță; având în vedere că reclamanta, nu a respectat această căsnicie și nici pe el, ca soț, SOLICITĂ RESPINGEREA ACȚIUNII CA INADMISIBILĂ, deoarece în cazul în care s-ar pronunța o hotărâre, în situația aceasta ar rămâne definitivă, deoarece reclamanta nu a introdus si dosar de fond privind reintegrarea în spațiu; în subsidiar, dacă se va considera că este necesară reintegrarea în spațiu a reclamantei, solicită să i se atribuie acesteia: dormitorul care este fară mobilă, deoarece mobila a luat-o ea când a părăsit domiciliul; sufrageria să fie comună, numai pentru primirea oaspeților și nu pentru a dormi vreunul din ei în ea; excepție făcând copiii când vin în țară; bucătăria și restul dependințelor să fie folosite în comun; utilitățile să fie achitate 1/2 din facturi de fiecare; reclamanta să achite 1/2 din contravaloarea centralei pe care a fost montată în această perioadă; reclamanta să achite 1/2 din impozitul pe ultimii 3 ani și taxele la salubritate, deoarece fiind coproprietară are și obligații de plată; reclamanta să fie obligată să întrețină toate bunurile din imobil și la o eventuală plecare să nu mai ia nimic din locuință, ținând cont că la plecare aceasta a luat 1/2 din întreaga mobilă și celelalte bunuri din apartament; reclamanta să fie obligată să aducă în imobil toate bunurile cu care a plecat.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar la termenul de judecată din data de 13.01.2016 s-au formulat concluzii asupra fondului cauzei.
Având în vedere proba administrată se va respinge cererea pentru următoarele considerente:
Conform conținutului acțiunii s-a solicitat de către reclamantă să se dispună reintegrarea sa în fostul domiciliul comun.
Conform dispozițiilor art. 997, alin. 1 din Noul C.proc.civ.: „(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”.
Astfel, pentru a se admite o cerere de ordonanță președințială este necesar ca aceasta să îndeplinească mai multe condiții generale, printre care și aparența dreptului, dar și condiții specifice, respectiv: măsura care se solicită a fi luată de instanță să fie urgentă, să nu fie soluționat fondul cauzei.
În același timp se rețin și prevederile art. 997, alin. 2 din același cod, respectiv: „(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.”.
Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive, care privesc soluționarea fondului litigios, ci numai măsuri provizorii; trebuie evitate măsurile care privesc fondul dreptului și fac imposibilă restabilirea situației de fapt anterioare.
Cererea reclamantei nu îndeplinește condiția urgenței, a aparenței de drept și nici cea a limitării în timp (măsură provizorie).
Astfel, din cererea de chemare în judecată se observă că nu este menționat momentul până la care ar trebui să-și producă efectele ordonanța președințială, ci chiar rezultă că se dorește adoptarea unei măsuri definitive, respectiv reintegrarea în apartament și exercitarea posesiei pentru viitor.
De asemenea, se observă că nu s-a reușit a se proba nici urgența cu care s-ar impune a se lua măsura solicitată de petentă.
Din chiar cererea de chemare în judecată se observă că părăsirea domiciliului s-a realizat în luna iulie a anului 2013, cu peste doi ani în urmă.
În cazul în care ar fi existat urgența susținută de petentă aceasta ar fi formulat cererea de reintegrare mult mai devreme, iar nu după 2 ani.
Mai mult decât atât, deși s-a susținut că ar fi plecat din cauza comportamentului agresiv al pârâtului nu s-a probat în nici un mod această apărare; s-au depus în dosar numai copia actului de identitate și chitanța de plată a taxei judiciare de timbru.
De asemenea, în cazul în care s-ar admite comportamentul violent al pârâtului, o reintegrare a reclamantei nu ar duce decât la supunerea acesteia la noi violențe.
Nu s-a probat în nici un mod urgența invocată, respectiv lipsa unei locuințe.
În consecință nu este necesară luarea măsurii solicitate de petentă și nici urgentă.
De asemenea și aparența dreptului este în favoarea pârâtului.
Acesta este cel ce deține apartamentul de peste doi ani de zile, perioadă în care reclamanta nu a ridicat vreo pretenție asupra acestuia; nu a fost formulată o cerere de partaj și nici cea de divorț, aceasta preferând să rămână în pasivitate.
În concluzie nu sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială, urmând ca acțiunea să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta C. G. S., C.N.P._, domiciliată în orașul Mioveni, .. H35, ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. I., cu domiciliul în orașul Mioveni, .. H35, ., ., C.N.P._.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, ce se va depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2016.
Președinte, M. S. | ||
Grefier, F. N. |
Red. M.S.
Tehn. M.N./14.01.2016/4 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 133/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 347/2016.... → |
|---|
