Plângere contravenţională. Sentința nr. 1183/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1183/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 1183/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1183/2016
Ședința publică de la 08 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C. C.
Grefier S. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S. G. și pe intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - POLITIA ORASULUI MIOVENI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Plângerea contravențională este legal timbrată, potrivit art.19 coroborat cu art.33 si 40 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză raportat la dispozițiile art. 32 din O.G. 2/2001.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța constată că este primul termen de judecată, părțile fiind legal citate, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen de judecată, după care constată că nu sunt alte cereri sau excepții prealabile și ia în discuție probele solicitate de părți.
În temeiul disp.art.254 raportat la disp.art.258 C.pr.civ., apreciind că sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, va încuviința ambelor părți proba cu înscrisuri, cele aflate la dosar, iar pentru intimat și proba video.
Va respinge proba testimonială solicitată de petent, ca nefiind utilă cauzei, în raport de înscrisurile aflate la dosar.
Instanța în temeiul art. 394 alin.1 C. proc.civ constată închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 28.09.2015, sub numărul de mai sus, petentul S. G., în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - POLITIA ORASULUI MIOVENI, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 12.09.2015, pentru nelegalitate și netemeinicie, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că în data de 12.09.2015 în jurul orei 11:00, se deplasa pe DN 73 pe direcția Pitești-Câmpulungm pe raza cartierului Clucereasa din localitatea Mioveni, conducât autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
A arătat petentul că în timp ce se afla într-o coloană de mașini în timpul deplasării, culoarea semaforului s-a schimbat. A precizat că a oprit imediat după semafor, folosind un refugiu, și a așteptat să se schimbe culoarea semaforului, urmărind în oglinda retrovizoare autoturismele din spate când se pun în circulație. A arătat că doar după ce a văzut că autoturismele din spate au plecat de la semafor a pornit în deplasare, în fața coloanei de mașini.
Petentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001 cu privire la arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002 și OG 2/2001.
În susținerea plângerii s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind depuse în copie: actul de identitate al petentului și procesul-verbal de contravenție contestat.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 16.12.2015, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației și menținerea procesului-verbal încheiat și a sancțiunilor aplicate.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, adică de autenticitate și veridicitate.
Cu privire la motivele invocate de petent, intimatul a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, abaterea fiind înregistrată cu aparatul radar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ., Legea 180/2002, OUG 195/2002R și Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002R.
În susținerea întâmpinării au fost atașate, în copie, o . înscrisuri (f.27-38).
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri pentru ambele părți,, iar pentru intimat și proba video. Totodată, a fost respinsă proba testimonială solicitată de petent, ca nefiind utilă cauzei, în raport de înscrisurile aflate la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.09.2015 de I.P.J. Argeș – Poliția Orașului Mioveni, s-a aplicat petentului S. G. sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei (echivalentul a 4 puncte-amendă) și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Din conținutul actului de constatare și sancționare a contravenției rezultă că în data de 12.09.2015 ora 11:40, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe DN 73 pe raza localității Mioveni, din direcția Pitești-Câmpulung, și nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric.
Procesul-verbal a fost semnat de persoana sancționată, iar la rubrica referitoare la obiecțiunile contravenientului s-a consemnat: „nu am de făcut obiecții”.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, analizând modul de întocmire a acestuia, se reține că au fost respectate dispozițiile imperative ale legii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, actul cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv cele privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Mențiunile prevăzute de textul art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din același act normativ, trebuie să fie cuprinse în mod obligatoriu în înscrisul constatator al contravenției, însă sancțiunea care intervine în caz de neconformare este nulitatea relativă și este, implicit, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secțiile Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.Of. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța respinge ca nefondate susținerile petentului privind nelegalitatea procesului-verbal datorate împrejurării că din actul constatator lipsește o descriere detaliată a împrejurărilor concrete care să poată servi la aprecierea gravității faptei, instanța apreciind că fapta constatată prin actul sancționator este suficient descrisă și permite analiza temeiniciei procesului-verbal și a gravității acesteia.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, se constată că din probele administrate în cauză nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța constată că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, proba faptului că petentul a efectuat o manevră de depășire în zona de acțiune a marcajului pietonal și peste marcajul simplu continuu, fiind făcută de constatarea directă a agentului de poliție consemnată în actul constatator întocmit cu respectarea normelor legale.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice în principiu prezumțiile de fapt și de drept, acestea fiind comune tuturor sistemelor judiciare. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva art. 6 din Convenție, este tocmai respectarea unei anumite proporții între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea contestatorului, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, demiza concretă a procesuluipentru individ și, pe de altă parte, dedreptul său la apărare. Obligația care revine instanței este de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, se reține că una dintre limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, actul este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Întrucât, în speță, procesul-verbal cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Din cele arătate mai sus, reiese că doar simpla solicitare de anulare a actului nu conduce la inversarea sarcinii probei, ci petentul, în temeiul art. 249 C.proc.civ., trebuia să ceară instanței, în conformitate cu art. 254 C.proc.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul celor constatate prin procesul-verbal de contravenție, ori aceasta nu a reușit să facă dovada pozitivă a unei situații de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenției și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a acestuia.
Totodată, instanța mai are în vedere și faptul că petentul nu a contestat situația de fapt reținută în sarcina sa în momentul încheierii procesului-verbal de contravenție, deși avea această posibilitate prin formularea de obiecțiuni. Or, pentru a invoca încă de la acel moment faptul că cele consemnate în procesul-verbal nu sunt reale, petentul nu avea nevoie de cunoștințe de specialitate, fiind vorba de o simplă situație de fapt, care trebuia în mod firesc invocată încă de la acel moment, însă petentul a semnat acest act fără a avea obiecțiuni
În cauză, instanța reține că susținerile privind neveridicitatea celor consemnate sunt contrazise și de proba video administrată în cauză, aflată la fila 35 din dosar, din care se observă în mod evident săvârșirea faptei de către petent, astfel cum a fost descrisă în procesul-verbal de contravenție.
Mai mult, instanța arată că înregistrarea video depusă de intimat este o probă adusă în completarea prezumției de veridicitate deja constatate cu privire la procesul-verbal de contravenție, prezumție care operează în considerarea faptului că fapta a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator. Împrejurarea că abaterea a fost constatată și printr-o înregistrare video, nu face decât să înlăture orice dubii în ceea ce privește existența faptei, și nu reprezintă în sine singura probă de vinovăție în cauză.
Prin urmare, din probele administrate nerezultând o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța constată că fapta reținută întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de dispozițiile art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr.195/2002.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În cauză, individualizarea sancțiunii a fost în mod corect realizată de către agentul constatator, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, potrivit art. 100 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului. Instanța consideră că nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, petentul nefăcând dovada că a înțeles obligațiile impuse de legislația rutieră. Cercetând istoricul de sancțiuni depus la dosar (f.26), conform căruia petentul a mai avut numeroase abateri la legislația rutieră, luând în calcul pericolul social ridicat al contravenției săvârșite de petent și faptul că prin săvârșirea faptei se puteau produce urmări grave pentru siguranța circulației, instanța apreciază că sancțiunea amenzii și cea a suspendării dreptului de a conduce aplicate sunt corespunzător dozate.
Pe cale de consecință, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată, reținând că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul S. G., domiciliat în comuna Bălilești, ., județul Argeș, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. AL JUDETULUI ARGES - POLITIA ORASULUI MIOVENI, cu sediul în Mioveni, ., ., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2016.
Președinte, D. C. C. | ||
Grefier, S. B. |
4 ex./Red.Tehn.D.C.C./17 Februarie 2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1093/2016.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 104/2016. Judecătoria PITEŞTI → |
|---|
