Plângere contravenţională. Sentința nr. 1807/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1807/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 1807/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 1807/2016
Ședința publică de la 23 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. T.
Grefier F. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. C. D. S.R.L. și pe intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA – S.A. CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională PR. VB. R15/_/27.07.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză raportat la dispozițiile art. 94 pct.1 din codul de procedură civilă coroborat cu O.G. nr.2/2001 și art.10 ind.1 din O.G. nr. 15/2002.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța constată că este primul termen de judecată, părțile fiind legal citate, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un termen, după care constată că nu sunt alte cereri sau excepții prealabile și ia în discuție probele solicitate de părți.
În temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar, pe care o consideră utilă, pertinentă și concludentă pentru judecarea procesului, urmând a o administra în condițiile legii.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța urmează a proceda la soluționarea pricinii.
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 28.08.2015, petenta S.C. C. D. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale - S.A, anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 27.07.2015.
În motivare petenta a arătat că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2750,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România constând în circularea pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, susținând faptul că nu a efectuat transport mărfuri cu vehiculul categoria E, cu numărul de înmatriculare_, întrucât nu reiese acest aspect din evidențele contabile ale societății. Totodată petenta precizează faptul că are un contract cu o societate ce eliberează roviniete, acestea fiind achiziționate pe perioade mici de timp.
Petenta mai arată că procesul verbal este lovit de nulitate absolută întrucât nu a fost încheiat în forma prevăzută de lege, fiind încheiat fără semnătura olografă a agentului constatator.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG 2/2001.
În dovedirea pretențiilor petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse odată cu cererea de chemare în judecată, respectiv procesul verbal de contravenție în copie xerox și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 lei. Petenta a solicitat judecata în lipsă.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
La data de 28.09.2015, prin serviciul Registratură al Judecătoriei Oradea, intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A – CESTRIN a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă și fond prevăzute de OG nr. 15/2002 coroborat cu OG nr. 2/2001, precum și faptul că procesul verbal este temeinic, prezentând mijloacele de probă de care înțelege să se folosească în dovedirea celor susținute.
Referitor la invocarea nereguralității senăturii olografe, intimatul solicită aprecierea netemeiniciei acestei susțineri a pârâtului, având în vedere procesul verbal contestat.
În dovedirea pretențiilor intimatul a înțeles să propună înscrisuri și orice alte probe vor rezulta din dezbateri, anexând întâmpinării proba foto, autorizația de control a agentului constatator, precum și documentele ce atestă comunicarea procesului verbal către contravenient.
În drept intimatul se întemeiază pe dispozițiile OG 2/2001, OG nr. 15/2002 și Ordinului M.T.I. nr. 769/2010.
La data de 15.12.2015, Judecătoria Oradea a pronunțat sentința civilă nr._ prin care a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Pitești.
La data de 29.12.2015 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 27.07.2015 de către intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, petenta C. D. S.R.L. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România constând în circularea pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, cu sanctiunea amenzii în cuantumul de 2750,00 lei.
Prin procesul verbal mai sus menționat s-a reținut că la data de 29.01.2015, ora 20:54, DN 1 km 619+290 m pe raza localității Osorhei, jud. Bihor, a circulat autovehiculul cu nr. de inmatriculare_, aparținând petentei, fără a deține rovinietă valabilă.
Instanța mai retine, de asemenea și împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petenta fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, constând în circularea pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, cu sanctiunea amenzii în cuantumul de 2750,00 de lei.
Procesul verbal de contravenție nu a fost semnat de către petentă.
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petenta a invocat nelegalitatea acestuia întrucât fapta nu există, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit, susținerile petentei urmând fi analizate cu ocazia analizei temeiniciei procesului-verbal.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele de identificare ale petentei, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Cu privire la invocarea de către petentă a nereguralității semnăturii olografe a procesului verbal, invocând în cauză Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.17 din OG nr. 2/2001, și art 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, instanța reține aceste susțineri ca fiind nefondate având în vedere probatoriul existent, respectiv copia procesului verbal de sancționare depus chiar de către petentă (fila 8), din care se poate observa fară dubiu că agentul constatator M. Zane a semnat atât procesul verbal . nr._ întocmit la data de 27.07.2015, cât și înștiințarea de plată la procesul verbal anterior menționat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
În același timp însă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoaanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Potrivit art. 9 alin. 2 din din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, ”incepând cu data de 01.10.2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției”. La alin. 3 se prevede că ” În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 144/2012.
Din înscrisurile depuse la dosar de petentă, rezultă că la momentul surprinderii în trafic a autocamionului cu nr. de înmatriculare_, respectiv data de 29.01.2015, nu avea achitată rovinieta.
Din planșele foto depuse la dosar de intimată (filele 16 și 17) reiese că autocamionului cu nr. de înmatriculare_ a fost suprins de camera de filmat circulând pe raza localității Osorhei, județul Bihor. În urma interogării bazei de date s-a constatat de către intimată că la acel moment autoturismul circula pe drumurile publice fără a avea achitată rovinieta.
Susținerile petentei în sensul că nu trebuia sancționată, întrucât nu reiese din evidențele contabile că la acea dată ar fi existat un eventual transport de mărfuri nu pot fi reținute de instanță, neexistând probe care să conducă la reținerea acestei situații de fapt. Totuși, chiar și în ipoteza în care nu ar exista înregistrat un transport la data reținută în procesul-verbal de sancționare, tot nu ar putea fi reținută o situație contrară probelor prezentate de intimată, putând exista posibilitatea ca autocamionul aparținând petentei să fie utilizat fără știrea ei de către prepuși sau ca efectuarea respectivului transport să nu fie înregistrat în documentele contabile (din eroare), petenta fiind singura în măsură să cunoască în orice moment localizarea autocamionului categoria E, proprietate.
De asemenea în combaterea argumentului potrivit căruia în situația în care ar fi existat un transpor, automat societatea cu care petenta are raporturi comerciale privind eliberarea de roviniete și-ar fi îndeplinit obligațiile contractuale, instanța reține faptul că existența unui contract cu o societate specializată în eliberare de roviniete nu conduce automat la îndeplinirea sarcinilor asumate, putând exista o posibilă culpă a acestei societăți.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 lit. din OG nr. 15/2002 " utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini".
În aceste condiții obligația achitării rovinietei aparține utilizatorului înscris în certificatul de înmatriculare, iar în cazul de față obligația incumbă petentei .
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei contravenția prevăzută de dispozițiile art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fiind aplicată sancțiunea contravențională prevăzută de art. 8 alin 3 ind.2 din OG nr. 15/2002.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege (între limitele prevăzute de anexa 2 din OG nr. 15/2002, raportat la tipul autovehiculului) și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. COMPLEX D. SRL, CUI RO_, cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș, în contradictoriu cu intimatul C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- S.A., CUI_, cu sediul în mun. București, .. 401A, Sector 6.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, ce se va depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2016.
Președinte, I. T. | ||
Grefier, F. Ș. |
4 ex./red. T.I./tehn. T.I./25 Februarie 2016
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1017/2016. Judecătoria PITEŞTI | Validare poprire. Sentința nr. 830/2016. Judecătoria PITEŞTI → |
|---|
