Plângere contravenţională. Sentința nr. 2057/2016. Judecătoria PITEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2057/2016 pronunțată de Judecătoria PITEŞTI la data de 01-03-2016 în dosarul nr. 2057/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDPIT:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2057/2016
Ședința publică de la 01 Martie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. L. M.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul V. G. și pe intimatul I. de P. al Judetului Arges – Serviciul Rutier Argeș, având ca obiect plângere contravențională PV . nr._/07.04.2015
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus prin serviciul registratură la data de 01.03.2016, note de probatoriu formulate de petentul V. G..
Instanța, potrivit art. 131 Cod procedură civilă raportat la disp. art 32 din OG 2/2001 și 183 C.proc.civ, verificându-și din oficiu competența, constată că Judecătoria Pitești este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, raportat la disp. art. 238 C.proc.civ estimează durata procesului, față de obiectul, natura și complexitatea cauzei deduse judecății, la o lună.
Față de excepția tardivității invocată de intimatul I. de P. al Judetului Arges prin întâmpinare, în conformitate cu disp. art 31 alin 1 din OG 2/2001 raportat la disp. art. 183 C.proc.civ, instanța apreciază că aceasta nu este întemeiată, întrucât procesul-verbal de contravenție a fost comunicat la data de 07.04.2015 (potrivit filei 8 din dosar), iar acțiunea a fost introdusă pe rolul instanței la data de 09.04.2014, fiind respectat termenul legal de 15 zile, astfel că instanța respinge excepția tardivității.
Constată că proba solicitată de petentul V. G. și prin cererea de chemare în judecată și anume proba cu înscrisuri, este admisibilă și utilă soluționării cauzei, motiv pentru care în conformitate cu disp. art. 255 și 258 C.proc.civ, instanța o încuviințează.
Constată că proba testimonială solicitată de petentul V. G. nu este utilă soluționării cauzei, având în vedere modul de constatare al contravenției, motiv pentru care instanța o respinge.
Constată că cererea formulată de petentul V. G. prin care solicită să se dispună emiterea unei adrese către intimat prin care să pună în vedere să depună la dosarul cauzei certificatul de omologare al aparatului radar, precum și ordinul de zi prin care s-a dispus amplasarea aparatului radar din care să rezulte locul amplasării și durata misiunii nu este utilă solutionării cauzei având în vedere că certificatul de verificare metrologică al aparatului se află la dosarul cauzei, motiv pentru care instanța respinge cererea.
Constată că proba solicitată de intimatul I. de P. al Judetului Argeș prin întâmpinare și anume proba cu înscrisuri, atașate la întâmpinare și înregistrarea video sunt admisibile și utile soluționării cauzei, motiv pentru care în conformitate cu disp. art. 255 și 258 C.proc.civ, instanța le încuviințează.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța, considerându-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 08.04.2015 pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucuresti sub nr._//301/2015, petentul V. G. a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Judetului Arges – Serviciul Rutier, in principal, anularea procesului verbal de contraventie . nr._ din data de 07.04.2015, inlaturarea sanctiunilor aplicate, iar in subsidiar, inlocuirea sanctiunii aplicate cu avertismentul.
In motivarea in fapt a plângerii, petentul a arătat că la data de 07.04.2015, în jurul orei 07:53, in timp ce circula pe DN 7, in localitatea Valea Ursului in directia P., cu autovehiculul marca Ford Transit cu numărul de înmatriculare_, a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunostintă că urmează să fie sanctionat întrucat a circulat cu viteza de 103 km/h.
Contestatorul a arătat că prin procesul-verbal incheiat a fost sanctionat cu amenda in valoare de 877,50 lei si retinerea permisului de conducere pe o perioada de 90 de zile.
Totodată, petentul a precizat că autovehiculul pe care era montat aparatul radar se afla în miscare, in sens opus, fapt ce poate determina erori cu privire la calcularea vitezei inregistrate.
Petentul invedereaza instantei ca procesul verbal de contraventie incheiat de agentul constatator nu indeplineste conditiile de formă pentru întocmirea procesului verbal având în vedere faptul ca acesta nu cuprinde toate imprejurarile ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, ocupatia și locul său de muncă.
In dovedirea cererii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri si martori.
Anexat cererii, au fost depuse următoarele înscrisuri: copia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._(fila 8), copie dovada . numărul_ ( fila 9), copie C.I.( fila 10)
Actiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei taxa judiciara de timbru (fila 21), în conformitate cu art. 19 din OUG 80/2013.
La data de 24.09.2015 intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității actiunii introduse și excepția necompetenței teritoriale având în vedere că potrivit art. 32 din OUG 2/2001 competența de soluționare a plângerilor aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită fapta și a solicitat respingerea plângerii, întrucât procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozitiilor art. 16,17 și 19 din OG 2/2001, bucurându-se astfel de o prezumție de legalitate.
Intimatul arată că în fapt, în data de 07.04.2015 lucratori din cadrul S.P.R. Argeș au constatat faptul ca petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 7 km 123+500 m, pe raza localitătii Valea Ursului, cu viteza de 103 km/h, depasind astfel viteza legală maximă admisă pe acel sector de drum cu 53km/h.
Viteza de rulare a fost constatată cu aparatul radar tip AUTOVISION având . 375, montat pe auto cu numarul de inmatriculare MAI_, așa cum reiese din procesul-verbal contestat, aparat verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică anexat. Intimatul a arătat de asemenea că aparatul radar a fost manevrat de un agent autorizat iar viteza de rulare rezultă din planșele foto anexate, respectiv 103 km/h. În continuare, intimatul a menționat că autotestarea aparatului s-a efectuat la pornirea aparatului radar, în mod automat, iar pe perioada autotestării nu se pot efectua înregistrări video și din moment ce la dosar au fost depuse planșe foto, se subînțelege că funcția a fost efectuată.
Având în vedere aceste aspecte, intimatul apreciează că fapta a fost savârșită de reclamant cu vinovăție, iar sancțiunile contravenționale, principală și complementară au fost corect dispuse.
Intimatul arată de asemenea că procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de adevăr, astfel că petentul trebuie să facă dovada celor afirmate, invocând în acest sens Deciziile Curții Constituționale, nr. 490, 727, 787/2008.
A invocat de asemenea jurisprudența CEDO, potrivit căreia prevedreile art. 6 pct. 2 nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a unui proce-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi imposibil să se sancționeze încălcările în materie de circulație rutieră.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 și urm. C. pr. Civ. și OUG 2/2001.
În dovedirea celor sustinute, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Anexat întâmpinării a depus planșe foto (fila 30), registru abateri radar (fila 27), atestat operator radar (fila 28), buletin de verificare metrologică(fila 29), istoric sancțiuni(fila 31).
La data de 23.10.2015 petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției tardivității acțiunii introduse întrucât a fost depusă în termenul legal, admiterea excepției competenței teritoriale avand în vedere dispozițiile art. 32 din OUG 2/2001, iar pe fond a învederat instantei ca intimat a omis sa depună certificatul de omologare al aparatului radar si ordinul de zi prin care s-a dispus amplasarea radarului. A reiterat teza că marja de eroare a aparatului radar poate fi si de 4% iar in cazul radarelor mobile marja este mai mare.
Sub aspectul probatoriului, la termenul din data de 01.03.2016 instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosar
Prin Sentinta civilă nr._ din 11.12.2015 pronuntata de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti, cauza fiind inregistrată pe rolul Judecatoriei Pitești sub acelasi număr unic national.
Analizând plângerea formulată, prin prisma susținerilor părților, raportat la dispozițiile legale incidente și probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contraventie . nr._ din data de 07.04.2015 (fila 8) incheiat de agent constatator din cadrul Inspectoratului de P. al Judetului Arges - Serviciul Rutier, petentul V. G. a fost sanctionat cu 9 puncte-amenda in cuantum de 877,5 lei precum și cu masura retinerii permisului de conducere, in vederea suspendarii dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 90 de zile.
Petentul a fost sanctionat pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, retinandu-se ca, a condus auto marca Ford Transit cu numarul de inmatriculare_ cu viteza de 103 km/h în localitate, viteza înregistrată video cu aparatul radar AUTOVISION ROM 375, montat pe auto MAI_ aflat în mișcare . Conducătorul auto se afla singur în vehicul.
Procesul-verbal de contraventie a fost incheiat in prezenta petentului, fiind semnat de catre acesta fără obiecțiuni.
In urma verificarii efectuate potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța constată că plangerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Potrivit dispozitiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, si cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Examinându-se procesul-verbal din punct de vedere al legalității, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, mențiuni a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută a procesului-verbal de constatare a contravenției, aceasta putând fi constatată și din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta conține mențiunile privind numele si prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii faptei, fiind semnat de agentul constatator.
În ceea ce privește critica potrivit căreia la întocmire, s-ar fi nesocotit dispoziții din OG nr. 2/2001 in sensul că nu sunt precizate toate imprejurarile ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei, instanța constată că agentul constatator a procedat la o descriere a faptei care la rândul ei permite instanței să procedeze la o verificare completă a faptei reținute și sancțiunii aplicate.
Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, împrejurările și detaliile săvârșirii faptei, pe care pretinde că agentul constatator le-ar fi omis a le consemna, instanța apreciază că nu s-a produs nicio vătămare, aceasta nefiind nicicum probată, motiv pentru care va îndepărta aceste susțineri.
Se mai reține că nulitatea este definită ca sancțiunea care lipsește actul juridic de efectele sale, contrare normelor edictate pentru încheierea sa valabilă. De regulă, încălcarea normelor juridice prohibitive și, în mod excepțional, a celor imperative atrage sancțiunea nulității.
Este neîndoielnic faptul că încălcarea dispozițiilor imperative, afectează legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, dar nulitatea absolută, care nu poate fi acoperită și poate fi constatată din oficiu, de către instanța de judecată intervine numai pentru omisiunile prevăzute expres și limitativ în articolul 17 din OG nr.2/_.
Restul condițiilor procedurale, cum sunt cele din art. 16 din OG nr.2/_, în măsura în care nu sunt respectate de către agentul constatator nu atrag nulitatea absolută, ci doar nulitatea relativă, în condițiile invocării și dovedirii vătămării pricinuite.
De altfel, principiul legalității aplicabil dreptului administrativ, în general, și materiei contravenționale, în special, presupune ca rezultatul interpretării legii contravenționale să fie concordant cu voința legiuitorului, textul normei contravenționale neputând fi interpretat nici extensiv, nici restrictiv.
Se desprinde, astfel, concluzia conform căreia, doar în cazul încălcării art.17 din OG nr.2/_, procesul verbal de contravenție este nevalabil, sub aspectul prezumției de legalitate, implicit al beneficiului executării din oficiu, astfel încât, doar în cazul încălcării acestuia, legea conferă contravenientului argumente insurmontabile care să-i permită să se abțină de la executare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Concluzionând, verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Lauko vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudența sa (cauza A. c. României, pct. 60, cauza N. G. c. României) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H. și alții c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației, care intră în competența poliției), în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Pentru a proteja persoanele de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucat nu se poate porni de la prezumția că acestea iși desfășoară activitatea cu încălcarea legii), această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poate să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator (cauza A. impotriva Romaniei).
Prin urmare, toate constatarile făcute de către agentul constatator inserate in procesul-verbal pot fi verificate prin administrarea oricărui mijloc de dovadă admisibil din punct de vedere legal, inclusiv alte prezumtii, chiar de ordin judiciar, daca aceste prezumtii se încadrează în anumite limite rezonabile (cauza I. P. c. Romaniei - prezumtiile de drept nu sunt interzise de Conventie, sarcina instanțelor interne fiind de a asigura o proporționalitate între acestea și prezumția de nevinovăție), iar cel care pretinde că situația de fapt reținută în actul constatator nu corespunde realității, trebuie să dovedească aceasta.
A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovătiei, în sesnsul art. 6 din CEDO, realizându-se astfel și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular al persoanei sancționate.
În ceea ce privește fapta imputată petentului, instanța reține că potrivit art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 si 2 din HG nr.1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de catre politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
În prezenta cauză, deși petentul a propus probe în apărarea sa, instanța apreciază că acestea nu pot face dovada contrară situației de fapt reținute în procesul-verbal contravențional, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie.
Conform procesului-verbal contestat (fila 8), înregistrarea abaterii cu privire la nerespectarea vitezei, a fost facută cu aparatul radar tip radar tip Autovision, având . 375, montat pe autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare MAI_, aparat omologat și verificat metrologic, autorizat să funcționeze atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, potrivit buletinului de verificare metrologică nr. BSC- 02.01-1001 din 02.03.2015, (fila 29), aparat care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, fiind indeplinite astfel conditiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie Legală NML 021-05/2005.
Instanța reține că din analiza planșei fotografice, care reprezintă capturi de imagine din înregistrarea video a faptei contravenționale, depusa la dosar de intimat (fila 30), rezultă că autovehiculul cu nr. de inmatriculare_ a fost depistat în localitate cu o viteză de 103km/h la data si ora indicate in procesul-verbal de contraventie.
Înregistrarea video îndeplinește toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05/2005 aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr.187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul acesteia data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este perfect vizibil, astfel încât există suficiente elemente care să ateste legătura acestora cu procesul-verbal contestat.
Din cuprinsul registrului de abateri radar aflat la fila 27 rezultă că la data de 07.04.2015, ora 07.59, constatarea efectuată pe DN7 km.123+500m, pe raza localitatii Valea Ursului s-a realizat de catre agentul de poliție Cotet S..
Din analiza atestatului aflat la fila 28 rezultă totodata că agentul constatator menționat deținea la data constatării contravenției atestat de operator „AUTOVISION”, nr._ .
Instanța retine că viteza reținută este exactă, fără marjă de eroare întrucât cerințele referitoare la eroarea maximă tolerată pentru cinemometrele care efectuează măsurări în regim de deplasare, despre care se vorbește la pct. 3.1.1.b din NML 021-05, sunt aplicabile numai la încercarea pentru obținerea aprobării de model și la verificarea metrologică a unui aparat, nu la utilizarea lui.
Deci, ca urmare a îndeplinirii de către un cinemometru a cerințelor legale și tehnice aplicabile la momentul verificării metrologice se emite buletinul de verificare, document care atestă calitatea de mijloc de măsurare legal. Reglementările referitoare la erorile maxime admise nu reprezintă decât cerințe metrologice pe care cinemometrul trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi utilizat și pentru a putea fi atestat pentru legalitate de Biroul Român de Metrologie Legală. Dacă în urma acestor măsurători se constată că erorile cinemometrului se încadrează în normele de metrologie legală, aparatul este certificat
Asupra măsurărilor efectuate cu cinemometrul nu se poate interveni, nu se scade și nu se adaugă nicio eroare, ci valoare indicată se ia ca atare.
De asemenea, instanța reține că agenții de poliție nu își desfășoară activitatea zilnică de constatare și sancționare a contravențiilor în baza unui ordin de serviciu, ci în temeiul art. 26 alin. 1 pct. 10 și 18, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române și în temeiul art. 2 alin.(1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, astfel că agentul constatator nu trebuie să dețină un ordin de serviciu expres pentru a constata fapta și a-l sancționa pe contravenient.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției privind depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Privitor la sanctiunile aplicate, instanța notează că, potrivit art.102 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002 - constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni (9-20 puncte-amendă) si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depăsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit dispozitiilor art.98 alin.1 din OUG nr.195/2002, amenzile contraventionale se stabilesc in cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amenda aplicate, iar potrivit dispozitiilor alin.2 din acelasi act normativ, un punct-amenda reprezinta valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarare a Guvernului.
Cum din analiza materialului probator administrat in cauza rezulta ca petentul a depășit viteza legală cu 53 Km/h, instanța reține că fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic iar sancțiunea aplicată respectă limitele prevăzute de lege pentru fapta comisă.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținandu-se seama de împrejurările în care a fost săvarșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța consideră că fapta petentului nu poate fi consecinta unei neatenții sau culpe ușoare, ci este consecința unei lipse vădite de interes a acestuia față de siguranța traficului si denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja atat pe cel care conduce un autoturism cat si pe ceilalti participanti la trafic.
Instanța apreciază că acest gen de fapte necesită o sancționare adecvată, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale în condițiile în care prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, fiind susceptibile de urmări grave și ireparabile precum pierderea vietii participantilor la trafic sau vătămarea integritătii lor corporale. Conducerea cu o viteza de deplasare de două ori mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea insăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic, prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Instanta observa ca in cauză s-a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege pentru contraventia savarsita (9 puncte-amenda, 877,5 lei) si apreciază că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei si conduitei petentului.
În ceea ce privește măsura complementară, instanta consideră că nu se impune înlăturarea acesteia, intrucat sanctiunile complementare au un rol preventiv si privesc protectia interesului public fata de riscul potential pe care il reprezinta un conducator auto care incalcă regulile de circulație rutieră pentru ceilalti participanti la trafic (Michel Pewinski c. Frantei).
Instanța reține că legiuitorul prezumă faptele de genul celei săvrșite de petent ca având un grad de pericol social deosebit de ridicat, fapt ce se reflectă și prin sanctiunea complementară constând in suspendarea exercitarii dreptului de a conduce o anumita perioada de timp, aplicabilă ex lege.
Avand in vedere cele mentionate, instanta considera ca dispozitiile art. 21 alin. 3 OG nr.2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicarii sanctiunilor contraventionale, acestea fiind proportionale cu gradul de pericol social al faptei savarsite de catre petent.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța apreciează că aspectele reținute în sarcina petentului sunt reale, nefiind combătute prin probe contrarii, astfel încât procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și de drept existentă în cauză, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată, motiv pentru are va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. G., CNP_, domiciliat în București, .-3, etaj 5, sector 3 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș - Serviciul Rutier, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției ., nr._, ca fiind temeinic si legal.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Pitești.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Martie 2016
Președinte, E. L. M. | ||
Grefier, L. M. |
Red., dact. E.L.M.
4 ex./ 04 martie 2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1206/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1812/2016.... → |
|---|
